Second Opinion
Folosind serviciul second opinion ne puteți trimite RMN-uri, CT -uri, angiografii, fișiere .pdf, documente medicale. Astfel vă vom putea da o opinie neurochirurgicală, fără ca aceasta să poată înlocui un consult de specialitate. Răspunsurile vor fi date prin e-mail în cel mai scurt timp posibil (de obicei în mai putin de 24 de ore, dar nu mai mult de 48 de ore). Second opinion – Neurohope este un serviciu gratuit. www.neurohope.ro |
Ut pictura poesis
Last Updated: Feb 19 2024 19:50, Started by
Naoto
, Apr 07 2018 15:21
·
4
#1
Posted 07 April 2018 - 15:21
Cafeaua a fost un pretext. Sunt bineveniţi toţi cei care - adunând prea-plin de frumuseţe în suflet - doresc s-o împărtăşească.
Pictură, poezie, muzică, armonie, tot ce consonează şi ne-a fost dăruit prin artă. Lacrimile - Lucian Blaga Când izgonit din cuibul veșniciei întâiul om trecea uimit și-ngândurat pe codri ori pe câmpuri, îl chinuiau mustrându-l lumina, zarea, norii – și din orice floare îl săgeta c-o amintire paradisul – Și omul cel dintâi, pribeagul, nu știa să plângă. Odată istovit de-albastrul prea senin al primăverii, cu suflet de copil întâiul om căzu cu fața-n pulberea pământului: „Stăpâne, ia-mi vederea, ori dacă-ți stă-n putință împăienjenește-mi ochii c-un giulgiu, să nu mai văd nici flori, nici cer, nici zâmbetele Evei și nici nori, căci vezi – lumina lor mă doare”. Și-atuncea Milostivul într-o clipă de-ndurare îi dete – lacrimile. Cântec deplin - Radu Gyr N-ai lăuda de n-ai şti să blestemi, Surâd numai acei care suspină, Azi n-ai iubi de n-ar fi fost să gemi, De n-ai fi plâns, n-ai duce-n ochi lumină. Şi dacă singur rana nu-ţi legai, Cu mâna ta n-ai unge răni străine. N-ai jindui după frânturi de rai De n-ai purta un ciob de iad în tine. Că nu te-nalţi din praf dacă nu cazi Cu fruntea jos, în pulberea amară, Şi dacă-nvii în cântecul de azi E că mureai în lacrima de-aseară. Albrecht Dürer - Betende Hände (Mâini rugătoare) [ https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/c/c2/Albrecht_D%C3%BCrer_Betende_H%C3%A4nde.jpg/164px-Albrecht_D%C3%BCrer_Betende_H%C3%A4nde.jpg - Pentru incarcare in pagina (embed) Click aici ] Edited by Naoto, 12 February 2020 - 19:06. |
#2
Posted 08 April 2018 - 21:52
Şi (Paradoxuri) - Girel Barbu
şi coarnele au câteodată draci şi pădurea se cocoaţă-n copaci şi puricii sunt invadaţi de câini şi cuţitul e tăiat felii de pâini şi aripile mai au porumbei şi unul e mai mult decât trei... Am zărit lumină - Marin Sorescu Am zărit lumină pe pământ, Şi m-am născut şi eu Să văd ce mai faceţi. Sănătoşi? Voinici? Cum o mai duceţi cu fericirea? Mulţumesc, nu-mi răspundeţi. Nu am timp de răspunsuri, Abia dacă am timp să pun întrebări. Dar îmi place aici. E cald, e frumos, Şi atâta lumină încât Creşte iarba. Iar fata aceea, iată, Se uită la mine cu sufletul... Nu, dragă, nu te deranja să mă iubeşti. O cafea neagră voi servi, totuşi. Din mâna ta. Îmi place că tu ştii s-o faci Amară. [ https://www.youtube-nocookie.com/embed/heXpd_fCq9Q?feature=oembed - Pentru incarcare in pagina (embed) Click aici ] |
#3
Posted 08 April 2018 - 22:26
Îţi mulţumesc de vizită. Şi sper să vii cât mai des.
Pentru că în aşteptare (Gustav Klimt - The Waiting): [ https://i.ebayimg.com/images/g/-UIAAOSw~bFWJGLB/s-l300.jpg - Pentru incarcare in pagina (embed) Click aici ] Nichita Stănescu - Către Galateea Îţi ştiu toate timpurile, toate mişcările, toate parfumurile şi umbra ta, şi tăcerile tale, şi sînul tău ce cutremur au şi ce culoare anume, şi mersul tău, şi melancolia ta, şi sprîncenele tale, şi bluza ta, şi inelul tău, şi secunda şi nu mai am răbdare şi genunchiul mi-l pun în pietre şi mă rog de tine, naşte-mă. Ştiu tot ce e mai departe de tine, atît de departe, încît nu mai există aproape - după-amiaza, după-orizontul, dincolo-de-marea... şi tot ce e dincolo de ele, şi atît de departe, încît nu mai are nici nume. De aceea-mi îndoi genunchiul şi-l pun pe genunchiul pietrelor, care-l îngînă. Şi mă rog de tine, naşte-mă. Ştiu tot ceea ce tu nu ştii niciodată, din tine. Bătaia inimii care urmează bătăii ce-o auzi, sfîrşitul cuvîntului a cărui primă silabă tocmai o spui copacii - umbre de lemn ale vinelor tale, rîurile - mişcătoare umbre ale sîngelui tau, şi pietrele, pietrele - umbre de piatră ale genunchiului meu, pe care mi-l plec în faţa ta şi mă rog de tine, naşte-mă. Naşte-mă. |
#4
Posted 08 April 2018 - 22:45
Liniște
Atâta liniște-i în jur de-mi pare că aud cum se izbesc de geamuri razele de lună. În piept mi s-a trezit un glas străin și-un cântec cânta-n mine-un dor ce nu-i al meu. Se spune că strămoșii cari au murit fără de vreme, cu sânge tânăr încă-n vine, cu patimi mari în sânge, cu soare viu în patimi, vin, vin să-și trăiască mai departe în noi viața netrăită. Atâta liniște-i în jur de-mi pare că aud cum se izbesc de geamuri razele de lună. O, cine știe - suflete,-n ce piept îți vei cânta și tu odată peste veacuri pe coarde dulci de liniște, pe harfă de-ntuneric - dorul sugrumat și frânta bucurie de viață? Cine știe? Cine știe? Lucian Blaga (1919) |
#5
Posted 08 April 2018 - 22:49
Tot Blaga. Pentru tine, Cleo (cu plecăciune pentru vizită):
Lumina de ieri Caut, nu ştiu ce caut. Caut un cer trecut, ajunul apus. Cât de-aplecată e fruntea menită-nălţărilor altădată! Caut, nu ştiu ce caut. Caut aurore ce-au fost, ţâşnitoare, aprinse fântâni – azi cu ape legate şi-nvinse. Caut, nu ştiu ce caut. Caut o oră mare rămasă în mine fără făptură ca pe-un ulcior mort o urmă de gură. Caut, nu ştiu ce caut. Subt stele de ieri, subt trecutele, caut lumina stinsă pe care-o tot laud. [ http://cdn6.bigcommerce.com/s-dtfh8s/products/846/images/1015/000098__67481.1435012363.500.750.jpg?c=2 - Pentru incarcare in pagina (embed) Click aici ][ https://www.ibiblio.org/wm/paint/auth/monet/first/impression/impression.jpg - Pentru incarcare in pagina (embed) Click aici ] Claude Monet - Impression, soleil levant (1872) Edited by Naoto, 08 April 2018 - 23:01. |
#6
Posted 09 April 2018 - 09:27
Bună dimineața! Cu cafea la ibric și mult caimac. În cana mea însemnată de prea multa folosință. O cană dragă și iubită, pentru că atunci când beau cafeaua dimineață îmi gâdilă dorul de ducă. Cumpărată acum 11 ani de la un muzeu în vârf de munte, loc drag, acolo unde mi se chircește sufletul sub plăcuta greutate a memoriei. Montserat. Revin și cu poezie. Edited by tomaso, 09 April 2018 - 09:53. |
#7
Posted 09 April 2018 - 09:45
Am descoperit o poezie frumoasă. Althea a postat-o și ea mi-a arătat-o.
Mulțumesc Althea!!! Simt că mă reprezintă, mă identific și o simt ca și când ar fi fost scrisă pentru mine. ——————————————————————————————————————————— Jorge Luis Borges În timp înveți.... După un anumit timp, omul învață să perceapă diferența subtilă între a susține o mână și a înlănțui un suflet, și învață că amorul nu înseamnă a te culca cu cineva și că a avea pe cineva alături nu e sinonim cu starea de siguranță, și așa, omul începe să învețe... că săruturile nu sunt contracte și cadourile nu sunt promisiuni, și așa, omul începe să-și accepte căderile cu capul sus și ochii larg deschiși, și învață să-și construiască toate drumurile bazate pe astăzi și acum, pentru că terenul lui mâine este prea nesigur pentru a face planuri... și viitorul are mai mereu o mulțime de variante care se opresc însă la jumătatea drumului. Și după un timp, omul învață că, dacă e prea multă, până și căldura cea dătătoare de viață a soarelui arde și calcineaza. Așa că începe să-și planteze propria grădina și-și împodobește propriul suflet, în loc să mai aștepte ca altcineva să-i aducă flori, și învață că într-adevăr poate suporta, că într-adevăr are forță, că într-adevăr e valoros, și omul învață și învață... și cu fiecare zi învață. Cu timpul înveți că a sta alături de cineva pentru că îți oferă un viitor bun înseamna ca mai devreme sau mai târziu vei vrea să te întorci la trecut. Cu timpul înțelegi că doar cel care e capabil să te iubească cu defectele tale, fără a pretinde să te schimbe, îți poate aduce toată fericirea pe care ți-o dorești! Îți dai seama cu timpul că, dacă ești alături de această persoană doar pentru a-ți întovărăși singurătatea, în mod inexorabil vei ajunge să nu mai vrei să o vezi. Ajungi cu timpul să înțelegi că adevărații prieteni sunt numărați, și că cel care nu luptă pentru ei, mai devreme sau mai târziu, se va vedea înconjurat doar de false prietenii. Cu timpul înveți că vorbele spuse într-un moment de mânie pot continua tot restul vieții să facă rău celui rănit. Cu timpul înveți că a scuza e ceva ce poate face oricine, dar că a ierta, asta doar sufletele cu adevărat mari o pot face. Cu timpul înțelegi că, dacă ai rănit grav un prieten, e foarte probabil ca prietenia lui să nu mai aibă niciodată aceeași intensitate. Cu timpul îți dai seama că, deși poți fi fericit cu prietenii tăi, într-o bună zi vei plânge după cei pe care i-ai lăsat să plece. Cu timpul îți dai seama că fiecare experiență trăită alături de fiecare ființă nu se va mai repeta niciodată. Cu timpul îți dai seama că cel care umilește sau disprețuiește o ființă umană, mai devreme sau mai târziu, va suferi aceleași umilințe și dispreț, dar multiplicate, ridicate la pătrat. Cu timpul înveți că, grăbind sau forțând lucrurile să se petreacă, asta va determina ca în final, ele să nu mai fie așa cum sperai. Cu timpul îți dai seama că în realitate, cel mai bun nu era viitorul, ci momentul pe care-l trăiai exact în acel moment. Cu timpul vei vedea că, deși te simți fericit cu cei care-ți sunt împrejur, îți vor lipsi teribil cei care mai ieri erau cu tine și acum s-au dus și nu mai sunt... Cu timpul vei învăța ca încercând să ierți sau să ceri iertare, să spui că iubești, să spui că ți-e dor, să spui că ai nevoie, să spui că vrei să fii prieten, dinaintea unui mormânt, nu mai are nici un sens. Dar din păcate, toate se învață doar cu timpul... |
#8
Posted 09 April 2018 - 09:53
https://en.wikipedia...e_of_Memory.jpg
The Persistence of Memory ... de Joy Burki-Watson Time is to mind as birth to life - infinite glimpses, dreams divagate on. Mental rewinding tiny springs binding fathomless faces replace - act upon. The eye of I - views distant horizons, beginnings or endings tend to grasp for sublime. Drama works hands of timeless watches, botched stages portray cultured world’s rapid climb - Judge and jury adjudicate action, recess resumes forgotten recalls ~ compound eyes staring wise men preparing to scale and conquer proverbial walls. Bizarre collections - surreal reflections - skies rearrange, reappraise what’s supreme. Memory persistent madman insistent, each dusk births new dawn Earth’s time for new scene ... |
#9
Posted 09 April 2018 - 10:17
@Tomaso, mulţumesc. Ţie şi, de ce nu, Altheei, care ne-a prilejuit o dimineaţă sub semnul lui:
Jorge Luis Borges - Artă poetică Să cauţi râul ce e timp şi apă, Să-ţi aminteşti că timpu-i tot un râu, Să ştii că ne petrecem ca un râu Şi-al nostru chip se oglindeşte-n apă. Să simţi că veghea este tot un vis... Visând că nu visează ... şi că moartea, Ce spaimă aduce-n suflet, este moartea Din noaptea rece ce se cheamă vis. Să vezi în zi, în lună, -n an simboluri De ani şi luni şi trecătoare zile. Jignirea s-o transformi a ăstor zile În muzică, în zvonuri şi simboluri. Să vezi în moarte-un vis, în asfinţit Un aur trist - aceasta-i Poezia, săracă, fără moarte. Poezia Se-ntoarce-n auroră şi-asfinţit. Spre seară, câteodată, vezi un chip Ce te priveşte dintr-o ştearsă-oglindă. La fel şi arta cată-a fi oglindă Ce ne arată propriul nostru chip. Sătul, cum zice-aedul, de minuni, A plâns Ulise revăzând Ithaca Umilă, verde. Arta-i ca Ithaca De verde veşnicie, nu minuni! Şi este ca un râu necontenit Ce trece şi rămâne, e acelaşi, Eternul Heraclit, mereu acelaşi Şi altul, ca un râu necontenit. @Quantum: De ce nu şi Dali, nebun-persistentul? Desigur, [ https://i.pinimg.com/originals/36/b2/ca/36b2caa6d054d9be54d92a8ed8fd0a24.jpg - Pentru incarcare in pagina (embed) Click aici ] Şi eu vă mai aştept! Ileana Mălăncioiu - Am început să aștept Am început să aștept, se apropie, În vis sufletul face exerciții de ieșire Din trupul care stă nemișcat, Întunericul pare în afară de fire Și de timp și de orice iluzie, Încăperea mea este un ținut pustiu Prin care se rotește căutând ceva Și bucuros că e încă viu Face în taină salturi ireale Împrejurul meu și în sus și în jos Să afle cum va fi desprins de trup Și să se-ntoarcă iarăși în cutia de os Făcută anume pe măsura lui În care îi era cald și bine Și în care de trei ori pe zi i se îngăduia Să se apropie de tine. Edited by Naoto, 09 April 2018 - 10:17. |
#10
Posted 09 April 2018 - 10:23
Naoto, on 09 aprilie 2018 - 10:17, said:
@Quantum: De ce nu şi Dali, nebun-persistentul? Desigur, [ https://i.pinimg.com/originals/36/b2/ca/36b2caa6d054d9be54d92a8ed8fd0a24.jpg - Pentru incarcare in pagina (embed) Click aici ] Felicitari pentru ideea avuta cu deschiderea acestui topic! Arta e putin apreciata in Romania zilelor astea.... Edited by Quantum, 09 April 2018 - 10:25. |
|
#11
Posted 09 April 2018 - 10:31
Aici ne putem regăsi ...
Până noaptea târziu, căutându-ne ... la o cafea [ http://www.artmuseum.cz/resources/works/gogh_25.jpg - Pentru incarcare in pagina (embed) Click aici ][ http://www.entretantomagazine.com/wp-content/uploads/2013/01/Van_Gogh_-_Terrasse_de_cafe_la_nuit_60x80cm_.jpg - Pentru incarcare in pagina (embed) Click aici ][ https://sep.yimg.com/ay/artsheaven/cafe-terrace-at-night-74.jpg - Pentru incarcare in pagina (embed) Click aici ] Van Gogh - Cafe Terrace at Night (1888) |
#12
Posted 09 April 2018 - 10:35
Cât de bine a reușit să redea lumina terasei!
Piatra din pavaj este lustruită de mersul oamenilor. Iar partea lucioasă reflectă lumina galbenă. Edited by tomaso, 09 April 2018 - 10:35. |
#13
Posted 09 April 2018 - 10:54
Am să încerc să fiu cât de cât obiectivă (): da, există totuşi pictură şi dincolo de Van Gogh!
EL (mereu singur), văzut prin ochii lui Toulouse-Lautrec: [ https://i5.walmartimages.com/asr/c37ceee8-3873-4b2b-ad2e-3a419ed1a3b6_1.16ed14507a646eae7e573fc78b3de187.jpeg?odnHeight=560&odnWidth=560&odnBg=FFFFFF - Pentru incarcare in pagina (embed) Click aici ] (sper că gluma asta insolentă nu-mi va fi luată în nume de rău: e doar măsura iubirii mele pentru Van Gogh) Edited by Naoto, 09 April 2018 - 11:08. |
#14
Posted 10 April 2018 - 20:51
Pentru Tina Li (căreia-i plac poeţii englezi. Ca şi mie)
Dylan Thomas: And Death Shall Have No Dominion And death shall have no dominion. Dead men naked they shall be one With the man in the wind and the west moon; When their bones are picked clean and the clean bones gone, They shall have stars at elbow and foot; Though they go mad they shall be sane, Though they sink through the sea they shall rise again; Though lovers be lost love shall not; And death shall have no dominion. And death shall have no dominion. Under the windings of the sea They lying long shall not die windily; Twisting on racks when sinews give way, Strapped to a wheel, yet they shall not break; Faith in their hands shall snap in two, And the unicorn evils run them through; Split all ends up they shan’t crack; And death shall have no dominion. And death shall have no dominion. No more may gulls cry at their ears Or waves break loud on the seashores; Where blew a flower may a flower no more Lift its head to the blows of the rain; Though they be mad and dead as nails, Heads of the characters hammer through daisies; Break in the sun till the sun breaks down, And death shall have no dominion. Şi moartea nu va fi biruitoare Şi moartea nu va fi biruitoare. Prea goi morţii fi-vor atunci una Cu omul nălucit în vînt şi-n lună ; Cînd, pîn' la os spălaţi, şi osul s-o topi, La coate şi picioare avea-vor stele vii ; Deşi înnebunesc, întregi vor fi la minte, Deşi-n mări pier scufundaţi, vor reveni ; Amanţii pier, iubirea-n veci nu moare, Şi moartea nu va fi biruitoare. Şi moartea nu va fi biruitoare. Sub al mării vîrtej cel de demult Tot zac, nu vor muri învîrtejiţi ; Pe roată traşi, cînd muşchii se slăbesc Curelele îi ţin şi ei nu vor sări ; Credinţa-n mîini li se va frînge-n două, De inorogi cumpliţi vor fi puşi la-ncercare Dar, sfîrtecaţi fiind, nu vor plesni Şi moartea nu va fi biruitoare. Şi moartea nu va fi biruitoare. Pescăruşii nu le-or mai ţipa-n urechi Iar valurile-n ţărm n-or mai izbi ; Unde-a-nflorit o floare, nicicînd poate În slava ploii capul nu şi-l va mai ivi ; Şi chiar de-s nebuni şi morţi ca unghiile, Prin margarete capul înălţînd, fiinţe vii, În soare vor răzbi, prin năruiri de soare, Şi moartea nu va fi biruitoare. (Traducere de C. Abăluţă şi Şt. Stoenescu) [ http://4.bp.blogspot.com/_GrI5sR24CY8/TLQNi_4u84I/AAAAAAAABOI/ZouiSmCMg1g/w1200-h630-p-k-no-nu/Kokoschka+-+Bride+Of+The+Wind.jpg - Pentru incarcare in pagina (embed) Click aici ][ https://statics.loff.it/wp-content/uploads/2014/11/loffit_la-novia-del-viento-oskar-kokoschka_01-742x350.jpg - Pentru incarcare in pagina (embed) Click aici ] Oskar Kokoschka - Furtuna (Mireasa vântului), 1914. Kunstmuseum, Basel |
#15
Posted 11 April 2018 - 10:44
Un mic abis baudelairian, într-o perfectă zi de primăvară:
Pascal purta un hău, oriunde s-a-ndreptat. Căci vai! totul e-abis, dorință, faptă, vis, Vă spun! Prin părul meu de multe ori am prins Al spaimei vânt subțire, tăios și răsfirat. În sus, în jos, oriunde adâncul e cuprins, Tăcerea-ngrozitoare și spațiul captivant... Pe nopțile-mi, chiar Domnul, cu degetul savant, Pictează un coșmar ce-n ziuă s-a prelins. Mi-e teamă să adorm, așa cum fugi de-o groapă Plină cu spaime vagi ce trupul îl așteaptă; Și nu văd decât neant oriunde m-aș uita, Iar sufletu-mi mereu vânat de rătăcire Invidiază abisul aflat în nesimțire. Ah, nu lăsați să iasă Cuvântul și Ființa! Abisul - Charles Baudelaire |
|
#16
Posted 11 April 2018 - 11:51
Charles-Pierre Baudelaire - Tînguirea unui Icar
Sînt fericiţi, sătui, uşori, Amanţii fetelor pierdute, Cînd mie braţele mi-s rupte Fiindcă-am strîns cu ele nori. Voi, sori fără asemănare, Care-n adînc de cer luciţi, În ochii mei de voi orbiţi Doar amintirea mai tresare. Zadarnic spaţiului voii Să-i aflu miezu-n tainic joc, Sub nu ştiu care ochi de foc Arípa mi se nărui, Şi ars de dorul meu zeiesc, Nu voi avea onoarea sfîntă, Genunea care mă-nmormîntă Cu numele-mi s-o-nveşnicesc. (Traducere: Radu Cârneci) [ https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/c/c2/Pieter_Bruegel_de_Oude_-_De_val_van_Icarus.jpg/1200px-Pieter_Bruegel_de_Oude_-_De_val_van_Icarus.jpg - Pentru incarcare in pagina (embed) Click aici ] Pieter Bruegel cel Bătrân - Peisaj cu Căderea lui Icar (copie), c. 1560. Royal Museums of Fine Arts of Belgium transpus de William Carlos Williams - Landscape with the Fall of Icarus According to Brueghel when Icarus fell it was spring a farmer was ploughing his field the whole pageantry of the year was awake tingling near the edge of the sea concerned with itself sweating in the sun that melted the wings’ wax unsignificantly off the coast there was a splash quite unnoticed this was Icarus drowning ------------ După părerea lui Bruegel când s-a prăbuşit Icar era primăvară plugarul îşi ara o palmă de ţarină şi-ntreg semeţul alai de peste an se trezise, fojgăind înspre ţărmul mării preocupat doar de sine asudând sub soarele care topea ceara din aripi pe când departe, în larg neînsemnat aproape neştiut un plesnet pe ape: era Icar înecându-se Edited by Naoto, 11 April 2018 - 13:40. |
#17
Posted 11 April 2018 - 12:10
Singuratatea - Alphonse de Lamartine
Adeseori pe munte, când soarele apune, Eu, obosit de gânduri, la umbră rezemat, În jos peste cămpie vederea-mi se repune, Privind cum se destinde cu-ncetul și treptat. Aici spumegă râul în undele-i muginde Și șerpuind se pierde în depărtat ascuns; Lacul colo-și revarsă apele lui dorminde, Pe care steaua serii ivită le-a pătruns. Seara-și aruncă încă o rază rubinoasă P-al munților nalt vârf de brazi încoronat; Ș-a umbrelor stăpână în caru-i rourat Pășaște, și albește o pânză fumegoasă. Religiosul sunet, curmând astă tăcere, În aer se revarsă din turnul goticesc; Pe călător oprește; și luciul câmpenesc Ne-nsuflă-n locul zilei o sfântă mângâiere. Dar sufletu-mi, l-această vedere felurită, Rece, nimic nu simte plăcere pe pământ; El înainte-mi este o umbră rătăcită: Soarele nu-ncălzește pe cei ce nu mai sânt. Stânce, colnice, dealuri, d-a rând le iau pe toate, Din margine la alta, d-apus la răsărit, Nimic nu las din lume, și văz că nu se poate Ferice eu în vruna mai mult a fi ursit. Ce pot afla în aste livezi, lacuri, câmpie, A cărora plăcere odată mi-a zburat? Râuri, fântâni, dumbrave, colibă sau palat; Lipsește o ființă, și toate sunt pustie. Facă-se zi sau noapte, răsare și sfințește Soarele, eu la dânsul mă uit c-un ochi străin! Fie liniște, vifor, negură sau senin, Zile n-aștept d-aicea, — soare ce-mi folosește? Când aș putea în drumu-i să-l însoțesc vrodată, Ai mei ochi pretutindeni deșertul ar privi; Aici îns-a mea râvnă la toate e-ncuiată: Nimic nu cer din lume, nimic n-am a dori. Dar dincolo d-aceste înflăcărate sfere, Loc unde luminează soarele-adevărat, Când mi-aș lăsa aicea lutoasa despuiere, Acolo-mi va fi față ce-atâta am visat! Acolo și nădejde, ș-amor, și-ncredințare. Voi reafla-n izvorul d-atâta prea dorit, Ș-acel ideal bine de toți nădăjduit Și care-aici vrun nume el pe pământ nu are. Pe carul aurorei să zbor până la tine De ce nu pot, o, scumpe locuitor ceresc?! În locul osândirii ce mă mai zăbovesc? Nu e nimic d-amestec între pământ și mine. Jos pe livezi când cade frunza cea-ngălbenită, Vântul de seară suflă, o zboară, ș-a pierit... Și eu sunt ca această frunză prea veștezită; Crivețe viforoase, ce m-ați deosebit? (Traducere: Ioan Heliade Radulescu) Corina Chrila - Singuratate si Depresie, pictura facuta cu cafea. 1.jpg 234.4K 1 downloads |
#18
Posted 11 April 2018 - 12:39
Albastrei mele de prea-suflet: Mulțumesc
[ http://img00.deviantart.net/cfd8/i/2009/152/a/f/blue_abstract_painting_by_neilr1.jpg - Pentru incarcare in pagina (embed) Click aici ][ https://s14.postimg.cc/jad9bjmmp/blue_abstract.jpg - Pentru incarcare in pagina (embed) Click aici ] Romulus Vulpescu - În fiecare zi În fiecare zi, ne batem joc De păsări, de iubire și de mare, Și nu băgăm de seamă că, în loc, Rămîne un deșert de disperare. Ne amăgește lenea unui vis Pe care-l anulăm cu-o șovăire; Ne reculegem într-un cerc închis Ce nu permite ochilor s-admire; Ne răsucim pe-un așternut posac, Însingurați în doi, din lașitate, Mințindu-ne cu guri care prefac În zgură sărutările uzate; Ne pomenim prea goi într-un tîrziu, Pe-o nepermis de joasă treaptă tristă: Prea sceptici și prea singuri, prea-n pustiu, Ca să mai știm că dragostea există. În fiecare zi, ne batem joc De păsări, de iubire și de mare, Și nu băgăm de seamă că, în loc, Rămîne un deșert de disperare. |
Anunturi
▶ 0 user(s) are reading this topic
0 members, 0 guests, 0 anonymous users