Ut pictura poesis

Floare albastra - Mihai Eminescu

- "Iar te-ai cufundat în stele
Și în nori și-n ceruri nalte?
De nu m-ai uita încalte,
Sufletul vieții mele.

În zadar râuri în soare
Grămădești-n a ta gândire
Și câmpiile Asire
Și întunecata mare;

Piramidele-nvechite
Urcă-n cer vârful lor mare -
Nu căta în depărtare
Fericirea ta, iubite!"

Astfel zise mititica,
Dulce netezindu-mi părul.
Ah! ea spuse adevărul;
Eu am râs, n-am zis nimica.

- "Hai în codrul cu verdeață,
Und-isvoare plâng în vale,
Stânca stă să se prăvale
În prăpastia măreață.

Acolo-n ochiu de pădure,
Lângă trestia cea lină
Și sub bolta cea senină
Vom ședea în foi de mure.

Și mi-i spune-atunci povești
Și minciuni cu-a ta guriță,
Eu pe-un fir de romăniță
Voi cerca de mă iubești.

Și de-a soarelui căldură
Voi fi roșie ca mărul,
Mi-oi desface de-aur părul,
Să-ți astup cu dânsul gura.

De mi-i da o sărutare,
Nime-n lume n-a s-o știe,
Căci va fi sub pălărie -
Ș-apoi cine treabă are!

Când prin crengi s-a fi ivit
Luna-n noaptea cea de vară,
Mi-i ține de subsuoară,
Te-oi ține de după gât.

Pe cărare-n bolți de frunze,
Apucând spre sat în vale,
Ne-om da sărutări pe cale,
Dulci ca florile ascunse.

Și sosind l-al porții prag,
Vom vorbi-n întunecime;
Grija noastră n-aib-o nime,
Cui ce-i pasă că-mi ești drag?"

Înc-o gură - și dispare...
Ca un stâlp eu stam în lună!
Ce frumoasă, ce nebună
E albastra-mi, dulce floare!
........................
Și te-ai dus, dulce minune,
Ș-a murit iubirea noastră -
Floare-albastră! floare-albastră!...
Totuși este trist în lume!

(1873, 1 aprilie)

Ca tot mi-au inflorit panselutele.

 IMG_3404.jpg   70.01K   5 downloads

Cafea, poezie si arta...

E ceva deosebit, de bun gust !
( Nu stiu cum de n-am descoperit-o pana acum... )


...  


Dă lăbuţa (vei da şi boticul)

- Mircea Cartarescu -

Cri, dă-mi mânuţa şi fii atentă:
e toamnă arborescentă
şi nori în amestec cu stele
curg peste autoturismele de pe şosele.
prin toamnă priveşti ca prin rigla de plastic
din clasa-ntâia: fantastic
se vedea-nvăţătoarea ocolită de curcubeu.

trăim într-un televizor color
cu sonorul dat încetişor...
în culori peruzea, lila, ecosez
zâmbim obraz lângă obraz, împreună
ca Frank Sinatra şi Joan Baez
sau ca doi hamsteri sub un clar de luna.
Cri a mea, Cri
cu tâmplele sidefii.

mi-au cam ieşit fumurile de celebritate din cap
şi viaţa literară mi se pare mai departe decât insulele Malvine
şi fâşnetele de pe stradă mi se par pure obiecte estetice...
nu îmi mai decupez cronicile din reviste,
nu mai "acord" interviuri:
tot ce a fost genialoid în mine mă face acum să zâmbesc.
ştii cât mă obseda structura materiei? cât îl iubeam pe Dylan Thomas?
ştii cum plângeam ascultând "E perfect, mamă"?
acum mentalitatea mea de producător s-a transformat într-una de
consumator
şi nu mai simt nevoia să-mi cultiv obsesiile,
să-mi întreţin nefericirea.
visătoria mea tristă s-a resorbit
acum, când ai răsărit
deasupra mea, cu neoane curbe, de curcubeu.

Cri, dragă eu.

trec autoturisme absente
pe şosele fluorescente.
va veni spic de zăpadă
şi va fi altfel colorată fiecare piatră de pe stradă
o să viscolească peste parbrize, capote
iar noi, sub plapuma de satin
vom citi la caldură Truman Capote
în miros de scorţişoară şi vin.
în televizorul color
cu sonorul dat încetişor
din părul tău oricare fir, şuviţă şi franj
va fi dublat cu frez, ciclamen şi oranj
(culorile nefiind bine reglate),
Cri a mea cu tâmple perlate.

ştiu acum că viaţa exista ca să fie trăită
asta înveţi de fapt de la o femeie: că nu eşti nemuritor
că nu eşti tot una cu universul chiar dacă eşti un mic univers.
ştiu acum că nici un poem nu a schimbat viaţa nimănui.

dă lăbuţa (vei da şi boticul)
toamna îşi agaţă baticul
în pomii turcoaz.

noi hoinărim prin fototapetul cu frunze gălbui şi cer de atlaz.



A.Durer  

Cavalerul, moartea si diavolul ( alegorie )

[ https://i2.wp.com/www.rostonline.ro/wp-content/uploads/2013/04/AD_ritter_tod_und_teufel.jpg?w=462 - Pentru incarcare in pagina (embed) Click aici ]

Edited by sylvius, 11 April 2018 - 15:18.

Mulţumesc, Sylvius!


De ce şi cafea?


Jacques Prévert - Cafeaua de dimineaţă

El şi-a pus cafeaua
liniştit în ceaşcă,
laptele l-a pus
în ceaşca de cafea,
zahărul l-a pus
în cafeaua cu lapte
şi cu linguriţa
l-a amestecat.

a băut cafeaua,
ceaşca a lăsat
fără să-mi vorbească.
a scos o ţigară,
a fumat tăcut,
s-a jucat cu fumul
- cercuri a făcut -
a pus, calm,
tot scrumul
într-o scrumieră

fără să-mi vorbească.
fără să mă privească.

şi s-a ridicat,
şi-a pus pălăria
cu un gest distrat,
şi-a luat pe umeri
mantaua de ploaie,
pentru că ploua,
apoi a plecat.
a plecat în ploaie

fără să-mi vorbească.
fără să mă privească.

(şi atunci mi-am strâns
fruntea grea în palme
şi am plâns...
am plâns...)

(traducere de Gellu Naum)


De ce poezie?



Marin Sorescu – Ecuatorul şi polii

Împreună sîntem foarte dialectici
(Tu ştii că a fost cea mai frumoasă
Zi din viaţa mea?
Ce bine-ar fi să fie aşa. „Ba da”.
Te rog fraza asta să n-o tai)
De fapt, poezia de dragoste ar trebui să fie semnată
Chiar de muze.
Poeţii să se inspire şi ele să pună degetul.
Tu să întinzi aripa peste versurile mele
„N-am întins-o?”
Aşa, o pană. Vreau o fîlfîire deplină.

Simţeai că veneai pînă lângă mine
Şi deodată un gol de aer.
Ce se întîmplă?
Mă gîndeam la tine.
Golurile de aer nu ştiu ce-o fi cu ele,
Aşa e cînd zbori, zburam spre tine.
„Oricum, eu receptam fluidul.”
Şi eu mă ghidam tot după fluid.
Noi nu lucrăm decît pe
Bază de flux magnetic.
Ştii că la ecuator cîntărim
Mai mult decît la poli?

În orice caz, cînd sîntem împreună
Cîntărim mai mult,
Sîntem două ecuatoare încolăcite,
Două ecuatoare şi – un pol – ca nişte şerpi.
De ce numai unul?
Pentru unitatea contrariilor.
Plus cea mai ieftină energie…
Nu ştiu dacă înţelegi?
Ce zici de titlul ăsta?
Eşti ca o sferă de sticlă
În care Dumnezeu a strecurat
Şi-un clopoţel.
Cînd se-nvîrteşte pămîntul, sună clopoţelul.
Tu suni. Da, dar n-am sunetul frumos
Decît în sfera de sticlă
Vibrez din toată fiinţa
Şi tu-mi culegi vibraţiile

Şi mi le restitui, sărutate.


De ce şi artă?

[ http://unfoldingcreativity.com/wp-content/uploads/2010/07/salvador-dali-three-sphinxes-of-bikini.jpg - Pentru incarcare in pagina (embed) Click aici ][ http://unfoldingcreativity.com/wp-content/uploads/2010/07/salvador-dali-three-sphinxes-of-bikini.jpg - Pentru incarcare in pagina (embed) Click aici ][ http://tranb300.ulb.ac.be/exemples/groupe146/archive/files/6eaa52d65133a1db4e77092195a6adb2.jpg - Pentru incarcare in pagina (embed) Click aici ][ https://www.psicologiafenomenologica.it/wp-content/uploads/2016/10/34_salvador_dali_the_three_sphinxes_of_bikini.jpg - Pentru incarcare in pagina (embed) Click aici ]


Salvador Dali, The Three Sphinxes of Bikini, 1947 (Morohashi Museum of Modern Art, Japan)

Edited by Naoto, 11 April 2018 - 16:47.

Naoto, on 10 aprilie 2018 - 20:51, said:

Ce-mi place asta!...
Multumesc Naotica!


Pentru tine, ca pare sa ti se potriveasca

Marin Sorescu - Tablouri

Toate muzeele se tem de mine,
Fiindcă de câte ori stau o zi-ntreagă
În fața unui tablou,
A doua zi se anunță
Dispariția tabloului.

În fiecare noapte sunt prins furând
Într-o altă parte a lumii,
Dar mie nici nu-mi pasă
De gloanțele ce-mi șuieră pe la ureche,
Și de câinii lup care-mi cunosc acum
Mirosul urmelor
Mai bine decât îndrăgostiții
Parfumul iubitei.

Vorbesc tare cu pânzele ce-mi primejduiesc viața,
Le-agăț de nori și de copaci
Și mă dau înapoi să am perspectivă.
Cu maeștrii "italieni" poți să legi ușor o conversație.
Ce gălăgie de culori !
Și din cauza asta
Cu ei sunt foarte repede prins,
Văzut și auzit de la distanță,
Parcă aș duce-n brațe papagali.

Cel mai greu se fură Rembrandt:
Întinzi mâna și dai de-ntuneric –
Te-apucă groaza, oamenii lui nu au trupuri,
Ci numai ochi închiși în beciuri întunecoase.

Pânzele lui Van Gogh sunt nebune,
Se-nvârtesc și se dau peste cap,
Și trebuie să ții bine de ele
Cu amândouă mâinile,
Că sunt supte de-o forță din lună.

Nu știu de ce Bruegel mă face să plâng,
El nu era mai bătrân decât mine,
Dar i s-a spus bătrânul,
Fiindcă pe toate le știa când a murit.

Și eu caut să-nvăț de la el,
Dar nu pot să-mi țin lacrimile,
Care-mi curg pe ramele lui de aur
Când fug cu anotimpurile la subsuoară.

Cum vă spuneam, în fiecare noapte
Fur câte un tablou
Cu o dexteritate de invidiat,
Drumul fiind însă foarte lung.

Sunt prins până la urmă,
Și ajung acasă noaptea târziu,
Obosit și sfâșiat de câini,
Ținând în mână o reproducere ieftină.


Bine, tu nu te compari cu el, nu? Toate tablourile tale fiind originale!  


Sunt foarte nedumerit de ce n-a pomenit nimic de Renoire. Ca mie imi place Renoire! Da, vroiam sa zica si de Renoire ceva! De ce n-a zis? De ce, de ce, de ce, de ce? N-a avut rima?

[ https://cdn.radiofrance.fr/s3/cruiser-production/2017/08/3edac99b-eadc-4edd-b767-4a303bddf52a/738_1280px-pierre-auguste_renoir_le_moulin_de_la_galette.jpg - Pentru incarcare in pagina (embed) Click aici ]

Bal du Moulin de la Galette

Endgegner, on 11 aprilie 2018 - 19:58, said:

N-o stiam. Are un parfum neasteptat pentru mine

...

Mi-e dor de tine

- Tudor Arghezi -

Mi-e dor de tine, zvelta mea femeie,
De gura ta de orhidee,
De sînul tau cu bumbi de dude,
De buzele-ti carnoase, dulci si ude,
Mi-e dor de tot ce se ascunde,
De soldurile tale tari, rotunde,
De genunchii tai mi-e dor,
Sa-mi strînga capul înlauntrul lor.
Da-mi pe limba sa le bea
Balele tale calde, mult iubita mea,
Femeia mea, durerea mea si viata mea.

Tu nu stii, ca la rau si bine,
Inima, gîndul meu, lipite sînt de tine,
Ca iedera te înfasoara
Sufletul meu, cu frunza lui usoara.
Tulpina ta se-nalta pîn’ la stele
Strînsa de vrejul gîndurilor mele.
Tu nu stii ca esti totul pentru mine,
Lumina mea si zarile senine,
Vazduhul nalt si apa ce o sorb,
Sufletul meu fara de tine-i orb,
Mîna tînjeste, mintea se-nconvoaie
Ca spicul de sacara fara ploaie.
Pamîntul meu te cere, cerul meu,
În care-aud soptind pe Dumnezeu.
Gradina mea cu poame delicate,
Fântâna mea cu ape ridicate
T;îsnind în sus în soare
Si-aducatoare de racoare.

Vino, femeia mea, sa te mîngîi
De-a lungul pîna la calcîi
Cu buzele, cu ochii, cu visarea.
Ma uit la tine, te framînti ca marea,
Din spume de dantele, din talaze,
Cu peruzele, cu zmaralde si topaze.
Strecoara-te subt luntrea mea si lina
Du-mi-o-n adînc si în lumina.

Te cînt ca un copil batrîn,
Lasa-ma sa mi te-adorm pe sîn,
Lasa-te-ntreaga sa îti leagan moale
În luntre farmecele tale
Si frumusetile tacute.
Bijuteria mea cu pietre nestiute
Decît de robul tau care te cînta,
Vino încet si ma-nvesmînta
Cu sufletul, cu carnea ta,
Pe care nu o pot uita.
Tu esti iubita mea,
Stapîna mea,
Durerea mea si bucuria mea.
Noi sîntem unul amîndoi
Ca un altoi lînga un alt altoi
Si-n lumea toata suntem numai noi,
Ca doua carti legate într-o carte,
De-a pururi, zi cu zi, pîna la moarte.
Sa nu mai stiu de nimeni, de nimic,
Puiule mic,
Nufarul meu deschis
Plin de parfume rare si de vis.
Vino gradino,
Vino senino.
Vino încet ca zborul tiptil de rîndunea
Iubita mea, femeia mea.

...



Tudor Arghezi -

( Corneliu Baba )


[ https://s3-eu-west-1.amazonaws.com/artmark.ro/catalog/product/cache/1/small_image/390x390/9df78eab33525d08d6e5fb8d27136e95/2/_/2_184.jpg - Pentru incarcare in pagina (embed) Click aici ]

Edited by sylvius, 11 April 2018 - 20:57.

Cenuşa - Pavel Coruț

Potirul inimii e gol
Şi-n creier, doar un singur glas:
E stins magnificul pârjol,
Ce ţi-a rămas? Ce mi-a rămas?

Un zâmbet rece si pierdut
Şi întrebări fără răspuns:
De ce nu eşti ca la-nceput?
Ce ţi-am ascuns? Ce mi-ai ascuns?

Cenuşa ultimei văpăi
În care ne-am îmăpărtăşit
Mai strigă încă ochii tăi
Nu crede ca ne-am despărţit...

Din câte taine-am împărţit
Şi-n câte vise am zburat,
Doar un pustiu necontenit?
Eu ce-am uitat? Tu ce-ai uitat?

Din câte flăcări ne-au topit,
Din cate zile, goi si puri,
Am răsărit şi-am asfinţit,
Pe ce să jur? Pe ce să juri?

Din câte stele-au răsărit
Şi-n inimi au făcut popas,
Din tot ce-n tine am iubit,
Ce mi-a ramas? Ce ţi-a rămas?

Tristeţea frunzelor din vânt
Si-a valurilor cenuşii
Intreabă sufletul meu frânt:
De ce nu vii? De ce nu vii?

(„Sămânţa de lumină”, 2012)


Asteptare de Nicolae Vermont

[ https://www.ziuaconstanta.ro/images/stories/2016/04/09/rodica/pictura_zilei.jpg - Pentru incarcare in pagina (embed) Click aici ]


Si un ceai, e prea tarziu pentru cafea.

[ https://ceaiul.files.wordpress.com/2012/02/ceai_flori.jpg - Pentru incarcare in pagina (embed) Click aici ]

Poezie de dragoste

Nichita Stănescu

Ce bine că esti
E o întâmplare a fiintei mele
si atunci fericirea dinlauntrul meu
e mai puternica decât mine, decât oasele mele,
pe care mi le scrisnesti intr-o imbratisare
mereu dureroasa, minunata mereu.
Să stam de vorba, să vorbim, să spunem cuvinte
lungi, sticloase, ca niste dalti ce despart
fluviul rece în delta fierbinte,
ziua de noapte, bazaltul de bazalt.

Du-mă, fericire, în sus, si izbeste-mi
timpla de stele, până când
lumea mea prelunga si în nesfirsire
se face coloana sau altceva
mult mai inalt si mult mai curând.

Ce bine ca esti, ce mirare ca sunt!
Doua cântece diferite, lovindu-se amestecindu-se,
doua culori ce nu s-au văzut niciodata,
una foarte de jos, intoarsa spre pământ,
una foarte de sus, aproape rupta
în infrigurata, neasemuita lupta
a minunii ca esti, a-ntimplarii ca sunt.





Henry Matisse | Saint-Tropez, Sunset | 1904

Sylvia Plath - Dansurile nocturne

Un surâs s-a prelins în iarbă.
Irecuperabil !

Şi dansurile tale nocturne
Unde se vor pierde ? În matematici poate ?

Aceste pure salturi şi spirale
De-a pururi vor străbate

Prin noaptea lumii, nici eu nu voi rămâne
Cu totul golită de frumuseţi, de darul

Respiraţiei tale uşoare, sau de mireasma ierbii
Atinsă de somnul tău, înflorire de crini.

Carnea lor nu suportă nici o atingere.
Calele, cute de gheaţă-ale eului,

Iar tigrul făcându-se fercheş
Pete şi o risipă de calde petale.

Cometele
Trebuie să străbată atâta spaţiu

Atâtea întinderi de frig şi uitare.
Şi gesturile tale se desprind pe rând

Umane şi fierbinţi şi lumina lor purpurie
Sângerând ca o rouă

Printre negrele amnezii ale cerului.
De ce mi s-au dat

Aceste lămpi, aceste planete
Care pogoară asemenea unor binecuvântări, asemenea fulgilor

În şase colţuri, albi
Pe ochii mei, pe buze, pe păr

Atingându-mă şi topindu-se.
Nicăieri.

(Traducere de Vasile Nicolescu)


[ https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/d/d5/F%C3%A9lix_Vallotton%2C_1895c_-_Clair_de_lune.jpg - Pentru incarcare in pagina (embed) Click aici ]


Félix Vallotton - Clair de lune (1895). Musée d'Orsay, Paris

iar noaptea să ne fie tuturor ... cum altfel? De sterrennacht

[ http://crowdink.com/wp-content/uploads/2016/11/vg1.jpg - Pentru incarcare in pagina (embed) Click aici ][ https://s14.postimg.cc/41e568w69/stni.jpg - Pentru incarcare in pagina (embed) Click aici ]

Van Gogh - Noapte înstelată (1889).  Muzeul de Artă Modernă, New York

Edited by Naoto, 12 April 2018 - 00:30.

Cât de frumos e aici
Bună dimineață să avem.

 cafea.jpg   8.21K   3 downloads


Iv cel Naiv - lecția de poezie

să zicem că vrei să spui un fapt simplu:
pasărea a țipat și, zburând, a ajuns la cer

deschizi dicționarul poetic
și cauți definiția păsării; aha, uite:
pasăre = un suflet mai ușor decât aerul

apoi cauți a țipa
a țipa = a-și împlini nevoia de vocale

găsești imediat și
a zbura = a împinge pământul în jos cu piciorul

și, bineințeles, în susul altei pagini
cer = cimitirul neliniștilor noastre

avem acum un fapt simplu, enunțat poetic:
un suflet mai ușor decât aerul
și-a împlinit nevoia de vocale
și, împingând pământul în jos cu piciorul,
a ajuns în cimitirul neliniștilor noastre

Edited by althea, 12 April 2018 - 06:45.

şi dimineaţa


Van Gogh - View of Arles, flowering orchards (1889). Neue Pinakothek, München

[ http://www.illusionsgallery.com/View-Arles-Flowering-Orchards-L.jpg - Pentru incarcare in pagina (embed) Click aici ][ http://www.artyfactory.com/art_appreciation/art_movements/art-movements/post_impressionism/van_gogh_1.jpg - Pentru incarcare in pagina (embed) Click aici ][ https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/9/95/Vincent_Van_Gogh_0018.jpg - Pentru incarcare in pagina (embed) Click aici ]



Omar Khayyām, Catrene (Rubaiyat)

E-april. Pluteşte-n aer o vrajă de nespus.
Se nasc din nou speranţe şi-ndemnuri de a fi.
Fiece floare albă e mâna lui Moisi
Şi-n fiecare briză respiră, blând, lisus.

Zefirul răcoreşte obrajii rozelor
Şi-n umbră parfumată ne mângâie extazul.
Atât de plin de vrajă şi de noroc e ceasul,
Că tristul ieri dispare ca fulgul de uşor...


... citind poezii împreună cu Althea


Rainer Maria Rilke - Cântec de dragoste

Cum să-mi împiedic sufletul
Să nu-l ajungă cutremurat pe al tău?
Cum să-l înalţ deasupra ta
Spre alte lucruri, altundeva?
O, cum l-aş aduna
Lângă ceva pierdut în întuneric,
într-un ungher tăcut, străin, nefremătând
ce nu se-ndepărtează
când adâncurile-ţi lunecă departe, unduind
Ci tot ce ne-nfioară pe tine şi pe mine,
ne împreună totuşi aşa cum un arcuş
din două strune-un singur sunet scoate.

Pe ce vioară suntem înstrunaţi?
Şi ce artist ne ţine-n mâna lui,
Cântec cum altul nu-i?

Edited by Naoto, 12 April 2018 - 09:56.

O extraordinara epopee a poeziei romanesti:

LEVANTUL

- Mircea Cartarescu -

(fragment )

A ta soră! Zenaida! Cine-o vede se uimeşte,
Cine buzele de rujă, cine ochii i-i zăreşte
I se pare cum că Hero vie s-au împeliţat
Să-l aştepte iar pe Leandros lîngă-al mărilor palat.
Greaca are drăgănele, şi perfum, şi-nţelepciune
Ce primit-a de la graţii, musulmana ca de prune
Are ochii ce prin deasa feregea abia-i prevezi;
Frînca are dinţi de boabe de sidef şi ochii verzi;
O chirghiză face-n piaţă mahmudele zece mii,
Vai, nebun ar fi acela ce pe ea ar tîrgui,
Că i-ar soarbe sărutarea peste perne de şiraz
De-ar rămîne fără suflu, făr' bujorii din obraz;
Machedoana, nu am coarde l-a mea arfă îndestule
Să îi cînt zulufii negri, sînurile nesătule
Şi sprîncenele-mbinate, parcă-i arcul lui Amor:
E trufaşă dar e dulce şi-are ciucuri la botfor;
Neagră este egipţianca, ca o noapte de iubire,
Se topeşte în desmierduri, gungureşte în delire,
Arde şi se-ncolăceşte ca o viţă pe arac
Pe un boi de june mîndru; talianca e un drac
Ce te-nşeală şi te vinde şi se uită numa-n punge
Şi ibovnicul îşi pune la răscruci de te împunge;
Sîrba cea cu salbe multe peste peptul ca de crin
E sfioasă ca şi ciuta, după ea cu toţi suspin.
Nimărui ea nu-i dă floarea junii sale feciorii
Şi se face maică blîndă într-un schit de pe pustii;
Multe flori sunt, dar puţine rod în lume au să poarte,
Multe mărgăritarele sus pe ceriu ard departe,
Multe sunt femei cu ochii neguratici şi codaţi:
Dar niciuna nu-i mai dulce ca rumânca din Carpaţi.
Pletele prea lunge-i curge ca o apă volutoasă
Pîn' la gleznele ivite sub şalvarii de mătasă,
Pîn' la imineii d-aur şi cu vîrfuri răsucite,
Faţa-i este alabastru, pleoapele-i sunt înnegrite
Cu kohl scump de Chios, pleoape ca ghiocii zuvelcaţi;
Gene grele şi-ncurcate, paşi mărunţi şi cletinaţi.
Inima-i se duce-n taină dup-al ţării beizade,
Calimachi, suflet putred, dar frumos ca viaţa e,
Fiul cînelui ce ţara o mînca şi-o bea la masă
Şi curvarul mahalalei ce din răotăţi nu iasă.

...


Zice-se. Fapt că Iaurta îl pofti pe Manoil
Ca să îi cinstească masa-n ruinatul peristil.
Zile trei tot robotise Idolon harapul care
Cu o paceaură grasă îngrijise de mîncare
Iar acum cu buze groase mustăcea satisfăcut:
Un belciug în nas, de aur, purta negrul încrezut.
Stau în jur de mese lunge toţi piraţii suduind
Şi înfulec ca vierii, cu mînece se ştergînd,
Hohotesc şi latru Mavros, Nicodimos şi cu Iorgos
P-un cap d'operă de cină, margaritas ante porcos:

Căci zăreai, subt maioneza străvezie şi-nspumată,
Icre de chefal cu boaba mărgărint şi marinată
De stavrid în taleri lunge ciocănite-n cositor.
Crapi tăiaţi pe lung cu solzii ca de sticlă, ce se-omor
Grecii după ei cînd burta albă-i plină de stafizi,
De lămîie de Messina au în jur felii limpizi.
Purceluşi umpluţi cu-alune, care pielea le-a crăpat
Au piper şi-enibaharuri pe spinare şi pe lat,
Conjuraţi de chifteluţe cu mărar şi hasmaţuki,
Ţelină ce face s-arză ochii negri care ţuchi-i,
Ghiudeni, trandafiri, ridiche în felii alb-roz, cu sare
Care face să se ducă vinul pe înghiţitoare.
Coşuri de răchite poartă cozonacii grei cu nucă
Şi cu mac, alături melcii fierţi pe frunze de lăptucă
Roşesc galeş ca fecioara care mîna-i pui pe sîn.
Brînză de burduf cu chimen ce se ţine în chersîn
însoţită e de ceapă cu cămaşa ca de steclă
Şi de cidru ce cu spume ţi se suie drept la meclă,
De îţi vine-a pune mîna pe cosor şi de-a tăia.
Se fărîmă-n pulberi umezi calupi aspri de halva.
Sunt dîn loc în loc pe taleri, lingă sfeşnice ce ard,
Ananaşi grămezi şi struguri ce miros a mosc şi nard,
Tămîioşi şi ţîţa caprei, portucale sunt şi gref;
De de toate avu grijă bucătarul muchelef.
Intre vrafuri de clătite rumenite cu mult har
Şi umplute cu migdale, lisă şi rodozahar,
Trei butelci de răfioară trase-s care încotro.
Ele poartă vin de Chios, de Madera, de Bordo.
Ce folos! Tâlharii cîntă, toarnă vinu-n păr şi strigă
Şi înfulec sarailia cum mănînci dîn mămăligă,
Mînc măslinele cu sîmburi şi lămîia ca pe măr
Si-ncrustează-n masă literi: numele fămeii lor !...


Si o Natura moarta, a maestrului clarobscurului:

( Michelangelo Merisi )

Caravaggio

[ https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/1/17/Still_life_-_Caravaggio.png/1200px-Still_life_-_Caravaggio.png - Pentru incarcare in pagina (embed) Click aici ]

Edited by sylvius, 12 April 2018 - 10:51.

Pentru ca la mine e trist si cenusiu...

Toamna - Anonim

Mi-aplec din nou urechea sa inteleg Cuvantul
s-ascult ce spune ploaia, si-apoi ce spune vantul
si dezlegandu-mi mintea de gandurile rele
sa inteleg mesajul covorului de stele...

Din noptile de vara cu miez de viata noua
cu dimineti frumoase parca scaldate-n roua,
cand vantul care sufla din ce in ce mai rece
imi spune parca-n taina caci vara iarasi trece...

prin vajaitul parca din ce in ce mai tare
imi aminteste vantul caci vine gerul mare
ce stinge picatura de viata din natura
si va schimba pamantul cu-ntreaga lui faptura.

insa intre arsita din zilele de vara,
si iarna in care totul parca-i sortit sa moara,
exista o toamna lunga, atat de minunata
ca o speranta in lume de Dumnezeu lasata

tu toamna vei culege doar rodul muncii tale
cu plans de bucurie sau lacrimi mari de jale...
caci toamna-i foarte dreapta..ea este rea sau buna
stiind ca omul toamna ce-a semanat aduna.

ce multi cuprinsi de groaza privesc holda pustie,
caci s-au trezit la lucru-ntr-o vreme prea tarzie,
au ochii plini de lacrimi si inima amara
privind la vremi pierdute din zilele de vara.

mi-aplec din nou urechea sa inteleg cuvantul,
s-ascult ce spune ploaia si-apoi ce spune vantul,
si dezlegandu-mi mintea de gandurile rele
sa inteleg mesajul covorului de stele.

Ti-ai pus vreodata-n taina mareata intrebare
in toamna sufleteasca ce-aduni tu in hambare?
caci universul are o lege neschimbata
ce semeni vei culege in toamna ce te-astepta...


 2.jpg   99.12K   10 downloads

Si ca o coincidenta cu cana lui Toma, adineauri am scos din masina de spalat vase ceasca preferata ciobita.

 IMG_3424.jpg   33.61K   19 downloads

sylvius, on 12 aprilie 2018 - 10:41, said:

... şi Bizanţul (cel nostalgic)


W.B. Yeats - Navigând spre Bizanţ

Asta nu-i ţară pentru bătrâni. Tinerii stau
Unul în braţele celuilalt; păsările în copaci. Eşti
Aici cu-aceste generaţii care mor – cu cântecul lor.
Păstrăvi în cascade, mările pline de peşti;
Scrumbii, păsăret şi animale laudă vara în cor;
Tu, alături de tot ce-i creat, se naşte şi moare, trăieşti
În această muzică senzuală, unde nu se discern
Printre ceţuri monumentele intelectului etern.

Un om bătrân e doar un lucru de prisos,
O fleandură pe băţ – cât sufletul disperă,
Cât nu aplaudă şi cântă bucuros
Pentru fiecare clipă de viaţă efemeră.
Iar a cânta nu-n şcoli înveţi – mai cu folos
Priveşti-un monument şi înţelegi cum măreţia trece peste eră.
De-aceea-am navigat prin valuri şi brizanţi,
Spre-a ajunge aici în oraşul cel sfânt, Bizanţ.

O, înţelepţi în mozaic de aur pe perete
De veghe în lumina Dumnezeului cel Viu,
Ieşiţi din focul sfânt cum din azur străfulgeră-un erete
Şi-n sunet nepământean de muzici spre cerul auriu
Călăuziţi-mi spiritul bolnav de-atâta sete;
Prea strâns legat de animalul trup nici nu mai ştiu
Sufletul-mi cât suflet este şi cât lut – dacă se poate
Chemaţi-mă-acolo-n casa voastră din eternitate.

Astfel, extras naturii, nu-o să mai stau înghesuit
În imediat sub forma unui lucru natural;
Voi fi statuie bătută-n aur smălţuit
De sculptorii elini, reper şi semn regal,
Spre-a ţine treaz pe Împăratul adormit –
Sau poate voi fi-ncadrat în aura unui buchet floral
Pentru-a cânta doamnelor din Bizanţ de sus, de pe colină,
Despre trecut şi despre trecere – sau despre ce-o să vină.

(Traducere de Petru Dimofte)


[ http://www.maniguide.info/scans/kambainoi.jpg - Pentru incarcare in pagina (embed) Click aici ][ http://pemptousia-2.wpengine.netdna-cdn.com/wp-content/uploads/2014/02/psalmoi-dayid-mesa.jpg - Pentru incarcare in pagina (embed) Click aici ][ https://s14.postimg.cc/t8bpkf6v5/kambainoi.jpg - Pentru incarcare in pagina (embed) Click aici ]



Romulus Vulpescu - Speisekarte pour five-o'clock tea. Experiment gastronomic

Cvas, chefir, caimac, smîntînă,
frişcă, jintiţă, zer, lapte:
gros, chişleag, iaurt, prins, acru;
îngheţate: vafe, cupe,
ice, marojnoe, casată,
glace, pe băţ, gelato, cremă,
pagotó, parfait, dondurma,
garapiña, mantecado;
limonade: oranjadă,
coca, ţitronadă, pepsi,
suc, sirop, sorbet, sangría,
hidromel, orjad, fructola,
mied, salep, nectar, socadă,
mursă, chisăliţă, bragă;
ceai, infuzie, tizană:
chimen, rozmarin, ienupăr,
romaniţă, coriandru,
mintă, izmă, sunătoare,
muşeţel, cruşín, roiniţă,
odolean, melisă, nalbă,
siminoc, soc, tei, sulfină;
capuţiner, şvarţ, cacao,
şocoladă, casanova,
mazagran, cafea: espresso,
moka, inka, filtru, neagră,
ness, turcească, zaţ, cicoare,
malţ, marghiloman, orzoaică,
surogat de nechezol.

Alivenci, brînzoaice, bálmoş,
baclavá, bezele, bretzeli,
blamangele, bulzi, brioşe,
biscuiţi, budinci, buşeuri,
cataíf, covrigi, crochete,
călţunaşi, corăbioare,
cozonac, colivă, crémeş,
chec, profiterol, pateuri,
flan, gogoşi, ghisman, ruladă,
cranţ, minciuni, găluşti, fursecuri,
melci, mascote, macaroane,
mucenici, pogaci, piroşte,
pandişpan, picromigdale,
prăjituri, plăcinţi, pişcoturi,
pizza, poale-n brîu, saleuri,
merdenele, pască, tarte,
savarină, uscăţele,
ştrudele, sarailie,
tort, trigoane, turtă-dulce,
tăiţei cu brî' cu la',
dóboş, lángoş, vargabéleş.

Áfine, agrişe, -agude,
ananas, banane, -alune,
aguridă, arahide,
chitre, cantalupi, caise,
coacăze, căpşuni, cireşe,
corcoduşe, bob, curmale,
dude, lúbeniţe, pepeni,
fragi, fistic, harbuji, granate,
alămîi, gutui, măline,
grep, năut, măceşe, mure,
mac, moşmoane, mandarine,
nuci, migdale, mere, piersici,
pere, prune, portocale,
rodii, smeură, smochine,
zarzăre, susan, scoruşe,
roşcove, stafide, struguri,
vişine, compot de perje.

Şnaps, ambrozie, holercă,
cidru, basamac, must, bere,
tescovină, maraschino,
anason, absint, vişnapuri,
pipermint, vutci, curação,
drojdie, coniac, poşircă,
spirt, vin, ţuică, secărică,
gin, vinars, rachiu, prăştină.,
vurt, trăscău, lichior, grog, bitter,
şliboviţă, afinată,
şpriţ, şampanie, amalfi,
punci, vermut, rom, carcalete,
pálincă, mişmaş, mastică,
zaibăr cu sifon sau borvis.

Bígi-bígi, acadele,
caramele, ciucalată,
cuişoare, scorţişoară,
chitonag, tetreá, bomboane:
acrişoare, dulci, fondante,
de colivă şi de tuse,
gogoroane, mostochine;
lăptişor de matcă, miere,
gem, betel, rahat, jeleuri,
colofan, halva, cofeturi,
fagure, şerbet, praline,
miambal, drajeuri, dropsuri,
marţipan, magiun, melasă,
malţ, peltea, sugiuc, lentiscă,
pastă de pistil, povidlă,
pervedea, tahîn, alviţă,
zahăr: vanilat, tos, pudră,
cándel, căpăţînă, cubic,
zăhărel cu zaharină
şi-un picuţ de marmeladă.

(din volumul Versuri, 1993)


[ https://i.pinimg.com/originals/e3/78/9b/e3789b2f158b971400fdd20ab375b90b.jpg - Pentru incarcare in pagina (embed) Click aici ]

Pierre Bonnard - Le Déjeuner (1932). Muzeul de Artă Modernă, Paris

Edited by Naoto, 12 April 2018 - 13:06.

'Suntem doi şi singuri, şi-n loc de inimă ne bate luna'.
Nichita Stănescu


 luna.jpg   62.85K   3 downloads

Corina Chirila

 Valurile Dunarii - iubire.jpg   83.46K   3 downloads

Edited by AlbastruIndigo, 12 April 2018 - 21:05.

Balada baionetei din Bayonne

- Serban Foarta -

Venea olanda din Olanda,
venea casmirul din Casmir;
ca ni s-a ofilit ghirlanda
cuvinte nu am, sa ma mir;
am mai dansat o arleziana,
a mai cazut un batalion;
sclipea, -n Artois, o arteziana
si-o baioneta, la Bayonne.

De la Berlin venea berlina
si indigoul, de la Ind;
iubea Marcel pe Albertina
si era tare suferind;
si ne-a cuprins indiferenta
si-a mai pocnit cate-un balon;
sclipeau faiantele, -n Faenza
si baionetele, -n Bayonne.

Sardinele, din marea sarda,
din Persia, piersica venea;
Mansart murise-ntr-o mansarda,
ofiterimea lenevea;
se prelingea o vara laxa
ca inghetata, din baton;
sclipeau sacsii in tara saxa
si baionete, la Bayonne.

Havana-ti oferea havane
din care-albastru fum adii
dinspre divane spre tavane
ca la Bagdad, sub bagdadii;
Colonia ne dadea colonie
iar Bostonul, un vals-boston;
s-a statuat Finis Polaniae
si am dat fuga la Bayonne.

Din Caesar, Kaiserul si Tarul,
din vespasiana, Vespasian;
hazardul bate vesnic zarul
pe care-l tot arunci in van;
se rasfrangea-n oglinzi de dama
blazarea noastra cu blazon,
iar nu in sclipitoarea lama
de baioneta de Bayonne.

Voltaire dormea intr-o voltera
si, intre timp, filosofa;
a mai trecut de-atunci o era,
a mai cazut cate-o sofa;
de ce se clatina iatacul
si cad ghiulele pe balcon?
Opriti, opriti, opriti atacul
la baioneta, la Bayonne?

Inchinare
A mai trecut o belepoca;
Adio, domnule baron!
Sclipeste-n soare, echivoca,
o baioneta, la Bayonne.


Batalia de la Anghiari

- fresca pierduta a lui Leonardo, reconstituita de Peter Paul Rubens -

[ https://mediartv1.freenode.ro/image/201203/w620/leonardo_60766200.jpg - Pentru incarcare in pagina (embed) Click aici ]

Edited by sylvius, 12 April 2018 - 21:32.

Cam așa trebuia să arate prima mea postare din acest topic:

Nimic nu mai contează altceva dacă sunteți 2 și singuri. Poate că el te iubește atât de mult încât cel care ți-l va da pe talpa piciorului te va face să șchiopătezi, fie chiar și pentru o clipă de fericire�