Ut pictura poesis

Radu Stanca - Silentium nocturn

Taci, să s-audă noaptea care vine!
Taci, să s-audă pasul ei sfios!
De-acum începe-alt glas să cânte-n mine,
De-acuma glasul tău e de prisos.

Tăcere! Numai noaptea să cuvânte!
Ea singură cu glasul ei sonor!
Tu stai şi-ascultă-n pajişte ce vânt e,
Ce vânt însângerat, prevestitor.

Nu te mişca! Să nu cumva să scape
Urechii mele glasu-acela pur
Pe care îl aud tot mai aproape
Şi tot mai clar, mai fără de-nconjur.

Nu tulbura cu sunetele tale
Această gravă muzică de sus,
Mai bine taci sub vastele portale
Sub care stai cu umărul adus.

Mai bine taci în noaptea care vine
Şi-n care-atâtea patimi mari se nasc.
Din nepătrunsa, larga-ntunecime
Nu poţi să ştii ce noi dureri mă pasc.

Iubito!-n noaptea asta-mpărătească
Numai tăcerea las-o să vorbească!


[ https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/a/a4/Edvard_Munch_-_Night_in_Saint-Cloud_%281890%29%2C_NG.M.01111.jpg - Pentru incarcare in pagina (embed) Click aici ]
[ http://archive.rhizome.org/artbase/2202/pix/munch%20-%20night_in_st_cloud.jpg - Pentru incarcare in pagina (embed) Click aici ]
Edvard Munch - Night in St. Cloud (1890). Muzeul Naţional din Oslo

Edited by Naoto, 12 February 2020 - 18:46.

Marin Sorescu – Precauție

M-am îmbrăcat c-o armură
Făcută din pietrele care-au rămas
După ce a trecut apa.

Mi-am pus o pereche de ochelari
În ceafă,
Ca să pot vedea numai
Cu mintea
De pe urmă.

Mi-am protejat
Mâinile, picioarele, gândurile,
Nelăsând nici un loc liber
Care să poată fi atins de mângâieri
Ori de alte otrăvuri.

Chiar inima din piept
Mi-am acoperit-o cu o carcasă
De broască țestoasă
Ce-a trăit 800 de ani.

Când totul a fost gata
I-am răspuns tandru:
– Și eu te iubesc.

 The lovers.jpg   5.39K   2 downloads
René Magritte - Les amants, 1928

Pentru ca mi-ati amintit de Marin Sorescu ( Sorete, pentru prieteni ) si de Oltenia lui multiubita, mi-am amintit de o parodie a fabulei Boul si Vitelul ( Grigore Alexandrescu ):


Marin Sorescu

( - Grigore Alexandrescu: Boul şi viţelul, parodie )

Auzind că fiul are-un post de vază
(A ajuns ispravnic pe-o păşune mare)
Tatăl-bou îşi puse coada pe spinare
Şi, pe-aci ţi-e drumul! A plecat să-l vază.

Ţanţoş şi mai vesel boul ca oricând
Pe oricine-n cale îl oprea spunând:
– Merg chiar la ispravnic! Am un fiu şi eu
Şi-a ajuns ispravnic... Pe cuvântul meu!
Unde-l găsesc oare?
– Ţii la dreapta...
– Ţiu...
Şi aşa, spre seară, a ajuns la fiu.
L-a văzut din zare şi-a fugit spre el:
– Fătul meu... O, doamne! Scumpul meu viţel!...
Dar când vru să-l pupe (lacrimi avea-n gene),
Scumpul fiu îi zise: – Lasă! Fără scene!
– Stai să te văd bine...
– Vrei să stau tablou?
Tii! Te-ai făcut mare...
– Da. Sunt şi eu bou.
– Bou! Ce bine-mi pare! Verste patruzeci
Să te văd bătut-am...
– Bine. Şi când pleci?
– Satu-ntreg, mătuşa, unchiul cel bătrân,
Toţi te felicită...
 
– Ştiu eu: toţi vor fân.
– Văd că ai de toate: ce de clăi...
– Optzeci!
– ...paie... Unde-i ieslea?
– Când ziceai că pleci?
– Oi pleca eu, însă-s obosit...
– Ştii, tată:
Du-te acum acasă, vino altădată:
N-ai nimerit bine... vezi, am multă treabă...
– Şi să vin la anul?!
– Ce atâta grabă?
Auzind aceasta, cu mâhnire mare,
Tatăl-bou îşi puse coada pe spinare,
A oftat o dată, sufletul să-i iasă,
Şi călcând ca-n străchini s-a întors acasă.

– Ce-ţi făcea viţelul? - l-a-ntrebat Brăzdar,
S-a făcut bou mare?

– S-a făcut... măgar !...


Autoportret...

[ https://images.okr.ro/serve/auctions.v7/2018/jan/17/94f0806bcdc689c9ca2f9f7dae967c77-2900251-700_700.jpg - Pentru incarcare in pagina (embed) Click aici ]

Edited by sylvius, 13 April 2018 - 10:29.

Endgegner said:

La fel, şi eu! Tocmai pe el!

[ http://artmight.com/albums/2011-02-07/art-upload-2/r/Renoir-Pierre-Auguste/renoir-woman-with-a-cat-c1875.jpg - Pentru incarcare in pagina (embed) Click aici ][ http://vintageprintable.swivelchairmedia.com/wp-content/uploads/2011/05/Portrait-Painting-Cat-Woman-with-a-cat-Renoir.jpg - Pentru incarcare in pagina (embed) Click aici ][ https://d32dm0rphc51dk.cloudfront.net/49IePm9tJa91hTLc5x4JkQ/larger.jpg - Pentru incarcare in pagina (embed) Click aici ]


Pierre Renoir - Femme au chat (1875). National Gallery of Art, Washington, D.C.


Cum doamna n-are nume, cum oare-i puteam spune ... acolo, un "Dimineaţa bună!" ?

Cât despre mârtan, nici atât. Nu ştiam!


T. S. Eliot - Cum să te ad-dresezi Pisicilor

Despre Pisici diverse ai citit de-acu'.
Părerea mea este că nu
Mai ai nevoie de vreun interpret
Ca să le înţelegi complet.
Ai studiat destul spre a vedea
Cum că Motanii sunt asemenea
Mie şi ţie - şi-altora ce ştim
Că după minte ne deosebim.
Unul e teafăr, altul e bolnav,
Unul e bun, altul mârşav,
Unul e mult mai bun, altul mai rău -
Oricine-ncape-n vers, în felul său.
I-ai urmărit la muncă şi la joc
De numele lor ai aflat la soroc,
De habitudini şi de habitat:
Dar
Cum te ad-dresezi unei Pisici ai învăţat?

Zic, deci - să nu uiţi până mâine! -
Din start: PISICA NU E CÂINE.

Câinii pretind că-adoră lupta, dar
Adesea latră, de muşcat - mai rar;
Să recunoaştem câinelui, în tot,
Să-i zic un suflet simplu cred că pot.
Desigur, nu-i includ aici pe Peki
Şi alţi monştri canini din vechi.
Banalul Câine ce colindă Piaţa
E înclinat s-o facă pe paiaţa;
Departe de-a vădi multă mândrie,
Cade adesea în nemernicie.
Aşa-i de simplu să-l convingi,
Sub bot cu palma de-l atingi -
Dezmiardă-l pe grumaz, strânge-i o labă
Şi va zburda şi se va veseli degrabă.
E, vai, un mocofan târâie-brâu,
Orice cuvânt îl poate ţine-n frâu.

Aşa că-i musai a-ţi reaminti că
Un câine-i câine - iar PISICA E PISICĂ.

Pentru Pisici, se spune, e un rit:
Să nu-ţi vorbească de nu le-ai vorbit.
Chiar şi eu zic - deşi n-accept aşa ceva -
Să te-ad-dresezi primul pisicii: da.
Dar să nu uiţi - chiar de-ţi permite toate:
Nicicând vreo familiaritate.
Mă-nclin, îmi scot melonul şi apoi
Mă ad-dresez după formula: DOM' COTOI!
Dacă Motanul din vecini e, însă,
Relaţia cu dânsul fiind strânsă
(Căci vine des pe-acasă pe la noi),
Atunci îl gratulez cu NEA COTOI.
De-a dreptul James l-am auzit strigat,
Dar mi se pare cam exagerat.

Respect s-arăţi unui pisic,
Să te trateze de amic;
Câte un gest micuţ de-admirator
E necesar, ca un castron de lăptişor;
Poţi să-i aduci, căci zilele se scurg,
Niţel caviar, plăcintă de Strasburg
Sau potârniche, alte trufandale -
Căci, sigur, are gusturi personale.
(Ştiu un Motan ce-i foarte hotărât
Doar iepure să-mbuce şi atât:
Îşi linge ghearele după ce papă,
Să nu piardă vreun pic de sos de ceapă.)
Un pisoi este în drept
Să aştepte dovezi de respect.
Şi-aşa, încet, ţi-atingi scopul - anume
Ca, în sfârşit, să-l poţi striga pe NUME.

Deci, una-i una şi aici e-aici:
Astfel te AD-DRESEZI UNEI PISICI.

(traducere de Tudor Cristian Roşca şi Viorel Ştefănescu)

Edited by Naoto, 08 April 2020 - 23:30.

"Cu atenţie mărită
Orice fată se mărită"


Tu care-ai fost un porţelan de Saxa,
blând trandafir amirosind discret,
mi-ai zdruncinat cuvintelor sintaxa
şi-o parte din chenzina de poet.

Seara veneai în urbea solitară
unde creşteau arţari şi sicofanţi,
eram elev la şcoala militară
şi-aveam sfieli şi pantaloni bufanţi.

Erai frumoasă, văduvă, distinsă
şi-ntr-un amurg ce-agoniza în spume
deodată fără jenă mi-ai pretins să
fugim la naiba, amândoi, în lume.

Răpus de pielea cu miros de cetini,
de tremurul sprâncenelor de tuş,
am adunat un pol de pe la prieteni
şi-am luat bilete până la Beiuş.

Acolo însă, fire muierească,
tu ai sedus un doctor bătrâior.
La şcoală n-au mai vrut să mă primească
şi am rămas în sat agricultor.

De-atunci urăsc: nurliile vădane
şi ochii lor prăpăstioşi şi reci
oraşele cu B, calea ferată
şi doctorii trecuţi de 40.

A. Andritoiu

 somnul ratiunii.jpg   286.81K   4 downloads


Si unul dintre "Capriciile" lui Goya, foarte de actualitate, din pacate.

Edited by argonaut, 01 May 2018 - 10:16.

argonaut, on 13 aprilie 2018 - 12:10, said:

Ileana Vulpescu - Despre viaţă

Nu toate experienţele duc la descoperiri, toate îmbogăţesc însă cunoaşterea...

Viaţa e alcătuită din şesuri, din văi, din piscuri; altfel spus din platitudine şi rutină, din deprimare şi din bucurie (...). Viaţa se compune din ţevi sparte, din robinete care curg, din tencuieli coşcovite, din plase pe care le cari de la piaţă, din rufe pe care le speli, din coate-n tramvaie, dar şi din Bach şi din Beethoven, din Shakespeare şi din Tolstoi, din Eminescu şi din Blaga, din Michelangelo şi din Ţuculescu. Totul e viaţă. Noi trăim dureri şi bucurii, dar mai presus de ele trăim viaţa. Ceva sacru a cărui raţiune finală n-o cunoaştem sau ÎNCĂ nu o cunoaştem...


Argo, fii binevenit!

[ http://www.arteworld.it/wp-content/uploads/2016/04/Luce-e-colore-teoria-di-Goethe-mattina-dopo-Diluvio-Mose-scrive-libro-Genesi-Turner-analisi.jpg - Pentru incarcare in pagina (embed) Click aici ][ https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/d/d8/William_Turner%2C_Light_and_Colour_%28Goethe%27s_Theory%29.JPG - Pentru incarcare in pagina (embed) Click aici ]

J.M.W. Turner - Light and Colour (Goethe’s Theory) – The Morning after the Deluge (1843). The Tate Gallery, Londra

Edited by Naoto, 13 April 2018 - 13:07.

If

De poti sa nu-ti pierzi capul cand toti din jurul tau
Si l-au pierdut pe-al lor, găsindu-ți ție vină;
De poți, atunci când toți te cred nedemn și rău,
Să nu-ți pierzi niciodată încrederea în tine;

De poți s-aștepți oricât, fără să-ți pierzi răbdarea;
De rabzi să fii mințit fără ca tu să minți;
Sau când hulit de oameni, tu nu cu răzbunarea
Să vrei a le răspunde, dar nici cu rugăminți;

De poți visa, dar fără să te robești visării;

De poți gândi, dar fără să-ți faci din asta țel;

De poți să nu cazi pradă nicicând disperării
Succesul și dezastrul primindu-le lafel;

De rabzi s-auzi cuvântul rostit cândva de tine,
Răstălmăcit de oameni, ciuntit și prefăcut;

De poți risca pe-o carte întreaga ta avere
Și tot ce-ai strâns o viață să pierzi într-un minut
Și-atunci, fără a scoate o vorbă de durere
Să-ncepi agoniseala cu calm, de la-nceput;

Și dacă corpul tău, uzat și obosit,
Îl vei putea forța să-ți mai slujească încă;
Numai cu străjnicia voinței tale, astfel
Să steie peste vremuri așa cum stă o stâncă;

De poți vorbi mulțimii fără să minți, și dacă
Te poți plimba cu regii făr-a te îngîmfa;

De nici amicii, nici dușmanii nu pot vreun rău să-ți facă,
Pentru că doar dreptatea e călăuza ta;

Și dacă poți să umpli minuta călătoare,
Să nu pierzi nici o filă din al vieții tom,
Al tău va fi pământul cu tot ce e sub soare
Și ceea ce-i mai mult: vei fi om, copilul meu!

...........................................................................................



Pawel Kuczynski

----------------------------------------------------------------------------

If you can keep your head when all about you
Are losing theirs and blaming it on you;
If you can trust yourself when all men doubt you,
But make allowance for their doubting too:
If you can wait and not be tired by waiting,
Or, being lied about, don't deal in lies,
Or being hated don't give way to hating,
And yet don't look too good, nor talk too wise;
If you can dream- -and not make dreams your master;
If you can think- -and not make thoughts your aim,
If you can meet with Triumph and Disaster
And treat those two impostors just the same:.
If you can bear to hear the truth you've spoken
Twisted by knaves to make a trap for fools,
Or watch the things you gave your life to, broken,
And stoop and build'em up with worn-out tools;
If you can make one heap of all your winnings
And risk it on one turn of pitch-and-toss,
And lose, and start again at your beginnings,
And never breathe a word about your loss:
If you can force your heart and nerve and sinew
To serve your turn long after they are gone,
And so hold on when there is nothing in you
Except the Will which says to them: 'Hold on! '
If you can talk with crowds and keep your virtue,
Or walk with Kings- -nor lose the common touch,
If neither foes nor loving friends can hurt you,
If all men count with you, but none too much:
If you can fill the unforgiving minute
With sixty seconds' worth of distance run,
Yours is the Earth and everything that's in it,
And- -which is more- -you'll be a Man, my son!

Rudyard Kipling

[ http://www.theunknownbutnothidden.com/wp-content/uploads/2014/05/Time-Passing-by.jpg - Pentru incarcare in pagina (embed) Click aici ]

Federico García Lorca - Oraş fără somn

Nu doarme nimeni în cer. Nimeni. Nimeni.
Nu doarme nimeni.
Făpturile din lună iscodesc şi-şi veghează colibele.
Vor veni şopîrlele vii să muşte oamenii ce nu mai visează
şi cel ce fuge cu inima frîntă va-ntîlni la răspîntii
fantastul crocodil liniştit sub gingaşul protest al astrelor.

Nu doarme nimeni în lume. Nimeni. Nimeni.
Nu doarme nimeni.
În cel mai îndepărtat cimitir e un mort
ce se vaită trei ani
că-n genunchi are-un sterp peisaj;
şi copilu-ngropat azi dimineaţă plîngea într-atît
încît au trebuit să cheme cîinii – să tacă.

Viaţa nu este vis. Alarmă! Alarmă! Alarmă!
Ne prăbuşim pe scări să-nfulecăm pămîntul umed
sau urcăm pe tăişul zăpezii cu corul daliilor moarte.
Dar nu e uitare, nici vis;
carne vie. Săruturile leagă gurile
într-un desiş de vene proaspete
şi pe-acela ce-l doare durerea-i, mereu o să-l doară,
şi pe cel ce se teme, pe umeri moartea-l va lua.

Într-o zi,
caii vor trăi în taverne
şi, furioase, furnicile
vor invada galbene ceruri ce se refugiază în ochii vacilor.

Într-o altă zi
vom vedea învierea fluturilor disecaţi
şi străbătînd acelaşi peisaj de bureţi cenuşii, şi vapoare tăcute,
vom vedea strălucindu-ne inelul şi trandafiri din limba noastră crescînd.

Alarmă! Alarmă! Alarmă!
Cei ce încă păstrează urme de ghiare şi de averse,
băiatul acela ce plînge că nu cunoaşte născocirea podului
sau mortul acela ce nu mai are decît capul şi un pantof,
trebuie duşi la zidul unde aşteaptă şopîrle şi şerpi,
unde aşteaptă dinţii ursului,
unde aşteaptă mumificata mînă-a copilului
şi se zbîrleşte pielea cămilei cu un violent fior albastru.

Nu doarme nimeni în cer. Nimeni. Nimeni.
Nu doarme nimeni.
Dar dacă-nchide ochii vreunul,
biciuiţi-l, fiii mei, biciuiţi-l !
Să fie o panoramă de ochi deschişi
şi amare răni aprinse.
Nu doarme nimeni în lume. Nimeni. nimeni.
Am mai spus-o.
Nu doarme nimeni.
Dar dacă cineva are noaptea tîmplele năpădite de muşchi,
deschideţi trapele să se vadă sub lună
cupele false, veninul şi craniul teatrelor.

(traducere de Teodor Balş)

[ http://diepresse.com/images/uploads/c/3/1/519217/Fritz_Schwarz-Waldegg_waldegg_GR20091103141059.jpg - Pentru incarcare in pagina (embed) Click aici ][ https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/8/82/SchwarzW-Avowal.jpg - Pentru incarcare in pagina (embed) Click aici ]

Fritz Schwarz-Waldegg, Bekenntnis (Confession), 1920. Muzeul Belvedere, Viena

Edited by Naoto, 14 April 2018 - 00:22.

Naoto, on 12 aprilie 2018 - 12:01, said:

Cu asta m-ai atins, cred, la cele mai fine si sublime sentimente...

Naoto, on 13 aprilie 2018 - 11:54, said:

Sa-i numim noi "Alfons et sa petite amie mademoiselle Violette" ca e pacat sa ramana dezbracati de personalitate...

Colectionarii de tablouri, ori cei care gestioneaza patrimoniile, nu cred ca realizeaza ce impact negativ poate avea asupra publicului, care contempla cu piosenie un tablou, un titlu sec atasat unei lucrari de arta! Rusine lor, asadar, pentru dovezile de neglijenta si desconsideratie fata de subiectele care au fost considerate demne de toata atentia de marii maestri!

Cred ca ar trebui sa le dam o mana de ajutor sa redenumeasca toate lucrarile de arta care nu au practic un nume ci eventual doar o eticheta de identificare.


Sa continuam cu subiectul "motanul ca mijloc de inspiratie in arta si in viata"...

Balada motanului- Nichita Stănescu (11 august 1955)

Motan m-aş fi dorit să fiu
cu coada-n sus, cu blana-n dungi,
cu gheare şi musteţe lungi,
c-un ochi verzui şi-un ochi căpriu.

La ora când târâş-grăpiş
zăpada nopţii se adună
eu, cocoţat pe-acoperiş,
să urlu a pustiu la lună.

Şi-atuncea, şapte gospodine
să dea cu bolovani în mine
şi să mă-njure surd, de Domnul,
că le-am stricat, urlând, tot somnul.

De sus, din vârful săptămânii,
să le rânjesc urlat, scârbos:
iubesc doar locul nu stăpânii,
precum fac câinii pentr-un os.

Şi iarăşi şapte gospodine
să dea cu bolovani în mine,
iar eu să urlu, urlu-ntruna
atât cât n-o apune luna.

Motan m-aş fi dorit să fiu
cu coada-n sus, cu blana-n dungi,
cu gheare şi musteţe lungi
c-un ochi verzui şi-un ochi căpriu.

Când zorii ziua o deznoadă
să mă tot duc, să mă tot duc
şi tinicheaua prinsă-n coadă
s-o zdrăngănesc pe străzi, năuc.

Jegos şi obosit, apoi,
cu maţele în liturghie,
să mă adun, să mă-ncovoi
prin albiturile-n frânghie.     (hahahaha, imi place toata balada, dar asta e strofa mea preferata )

Ca-n faţa unui şobolan
spinarea să mi-o fac colan
să scuip, să scuip şi-n urmă iar
hai-hui să plec pe străzi, hoinar.

Pisicile de prin vecini
să le gonesc pe la pricini,
să-mi fete fiecare-un pui
c-un ochi verzui şi-un ochi căprui.

Iar când o fi uitat să mor
la cârciuma din mahala
sorbită-n calea pumnilor
posircă acră viu să stea.

"Hei... viaţă, viaţă... ieşi din cort
hai, pune-mi-te iar pe danţ...
te uită... zace colo-n şanţ
motanul mort, motanul mort..."

Madona si pruncul cu o pisica, studiul lui Leonardo da Vinci initiat, desigur, doar intelegand rolul important al pisicii in ordinea divina.

[ https://i.pinimg.com/originals/01/4e/09/014e09d43cb66ac82efa43adaffdceb9.jpg - Pentru incarcare in pagina (embed) Click aici ]

Endgegner, on 14 aprilie 2018 - 10:24, said:

Cum aşa? şi ele? unde-s ele?


Jorge Luis Borges - Unei pisici

Păşeşti tiptil, că nici nu te simţim,
Învăluită-n taină şi tăcere.
Sub clar de lună, eşti ca o panteră
Pe care-n depărtare o zărim.
Parcă-mplinind porunci dumnezeieşti,
Necontenit, zadarnic încercăm
secretul nepătruns să ţi-l aflăm.
Decât apusul mai bătrână eşti.
Primeşti a mâinii mele mângâiere,
Spinarea-ncovoiată s-o-nfioare.
Din depărtări de veac vii şi uitare,
Vieţuitoare-a unei alte ere.
Nu eşti de-aici, ci dintr-un loc închis.
Stăpână peste-un vast tărâm de vis.

Lupta vieții - George Coșbuc

Copiii nu-nțeleg ce vor:
A plânge-i cuminția lor.

Dar lucrul cel mai laș în lume
E un bărbat tânguitor.

Nimic nu-i mai de râs ca plânsul
În ochii unui luptător.

O luptă-i viața; deci te luptă
Cu dragoste de ea, cu dor.

Pe seama cui? Ești un nemernic
Când n-ai un țel hotărâtor.

Tu ai pe-ai tăi! De n-ai pe nimeni,
Te lupți pe seama tuturor.

E tragedie nălțătoare
Când, biruiți, oștenii mor,

Dar sunt eroi de epopee
Când brațul li-e biruitor.

Comediant e cel ce plânge,
Și-i un neom, că-i dezertor.

Oricare-ar fi sfârșitul luptei,
Să stai luptând, căci ești dator.

Trăiesc acei ce vreau să lupte;
Iar cei fricoși se plâng și mor.

De-i vezi murind, să-i lași să moară,
Căci moartea e menirea lor.

Pictură - Munkacsy Mihaly, Copii plângând
Muzeul National de Arta, Cluj-Napoca

 copii.jpg   58.8K   3 downloads

Pentru că:


Octavian Paler - Avem timp

Avem timp pentru toate.
Să dormim, să alergăm în dreapta şi-n stânga,
să regretăm c-am greşit şi să greşim din nou,
să-i judecăm pe alţii şi să ne absolvim pe noi înşine,
avem timp să citim şi să scriem,
să corectăm ce-am scris, să regretăm ce-am scris,
avem timp să facem proiecte şi să nu le respectăm,
avem timp să ne facem iluzii şi să răscolim
prin cenuşa lor mai târziu.

Avem timp pentru ambiţii şi boli,
să învinovăţim destinul şi amănuntele,
avem timp să privim norii, reclamele sau un accident oarecare,
avem timp să ne-alungăm întrebările, să amânăm răspunsurile,
avem timp să sfărâmăm un vis şi să-l reinventăm,
avem timp să ne facem prieteni, să-i pierdem,
avem timp să primim lecţii şi să le uităm după-aceea,
avem timp să primim daruri şi să nu le-nţelegem.
Avem timp pentru toate.

Nu e timp doar pentru puţină tandreţe.
Când să facem şi asta – murim.

Am învăţat unele lucruri în viaţă pe care vi le împărtăşesc şi vouă !!
Am învăţat ca nu poţi face pe cineva să te iubească
Tot ce poţi face este să fii o persoană iubită.
Restul … depinde de ceilalţi.
Am învăţat ca oricât mi-ar păsa mie
Altora s-ar putea să nu le pese.
Am învăţat că durează ani să câştigi încredere
Şi că doar în câteva secunde poţi să o pierzi
Am învăţat că nu contează CE ai în viaţă
Ci PE CINE ai.
Am învăţat că te descurci şi ţi-e de folos farmecul cca 15 minute
După aceea, însă, ar fi bine să ştii ceva.
Am învăţat că nu trebuie să te compari cu ceea ce pot alţii mai bine să facă
Ci cu ceea ce poţi tu să faci
Am învăţat ca nu contează ce li se întâmplă oamenilor
Ci contează ceea ce pot eu să fac pentru a rezolva

Am învăţat că oricum ai tăia
Orice lucru are două feţe
Am învăţat că trebuie să te desparţi de cei dragi cu cuvinte calde
S-ar putea să fie ultima oară când îi vezi

Am învăţat că poţi continua încă mult timp
După ce ai spus că nu mai poţi

Am învăţat că eroi sunt cei care fac ce trebuie,
când trebuie
Indiferent de consecinţe

Am învăţat că sunt oameni care te iubesc
Dar nu ştiu s-o arate
Am învăţat că atunci când sunt supărat am DREPTUL să fiu supărat
Dar nu am dreptul să fiu şi rău

Am învăţat că prietenia adevărată continuă să existe chiar şi la distanţă
Iar asta este valabil şi pentru iubirea adevărată
Am învăţat că, dacă cineva nu te iubeşte cum ai vrea tu
Nu înseamnă că nu te iubeşte din tot sufletul.
Am învăţat că indiferent cât de bun îţi este un prieten
Oricum te va răni din când în când
Iar tu trebuie să-l ierţi pentru asta.

Am învăţat că nu este întotdeauna de ajuns să fii iertat de alţii
Câteodat' trebuie să înveţi să te ierţi pe tine însuţi
Am învăţat că indiferent cât de mult suferi,
Lumea nu se va opri în loc pentru durerea ta.

Am învăţat că trecutul şi circumstanţele ţi-ar putea influenţa
personalitatea
Dar că TU eşti responsabil pentru ceea ce devii
Am învăţat că, dacă doi oameni se ceartă, nu înseamnă că nu se iubesc
Şi nici faptul că nu se ceartă nu dovedeşte că se iubesc.
Am învăţat că uneori trebuie să pui persoana pe primul loc
Şi nu faptele sale

Am învăţat că doi oameni pot privi acelaşi lucru
Si pot vedea ceva total diferit
Am învăţat că indiferent de consecinţe
Cei care sunt cinstiţi cu ei înşişi ajung mai departe în viaţă

Am învăţat că viaţa îţi poate fi schimbată în câteva ore
De către oameni care nici nu te cunosc.
Am învăţat că si atunci când crezi că nu mai ai nimic de dat
Când te strigă un prieten vei găsi puterea de a-l ajuta.

Am învăţat că scrisul
Ca şi vorbitul
Poate linişti durerile sufleteşti

Am învăţat că oamenii la care ţii cel mai mult
Îţi sunt luaţi prea repede …

Am învăţat că este prea greu să-ţi dai seama
Unde să tragi linie între a fi amabil, a nu răni oamenii
şi a-ţi susţine părerile.

Am învăţat să iubesc
Ca să pot să fiu iubit.

Am învăţat.

[ https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/e/ef/Johannes_Vermeer_-_Girl_Reading_a_Letter_by_an_Open_Window_-_Google_Art_Project.jpg - Pentru incarcare in pagina (embed) Click aici ]

Jan Vermeer, Girl Reading a Letter at an Open Window (c. 1659). Gemäldegalerie, Dresda

Edited by Naoto, 14 April 2018 - 12:54.

Naoto, on 14 aprilie 2018 - 10:41, said:

Scuze!

Voi rectifica asadar: vom continua cu subiectul "pisica si motanul ca mijloace de inspiratie in arta, in viata si in evaluarea viitorului".

Superstiție - Marin Sorescu

Pisica mea se spală
Cu laba stângă,
Iar o să avem un război.

Fiindcă, am observat,
De câte ori se spală
Cu laba stângă,
Crește considerabil încordarea
Internațională.

Cum vede ea
Cele cinci continente?
S-a mutat cumva
În pupilele sale
Pitia, cea care știe să-ți spună dinainte
Toată istoria
Fără punctuație?

Îmi vine să plâng
Când mă gândesc că eu
Și cerul cu suflete pe care mi l-am legat
În spate
Depind, în ultimă instanță,
De toanele unei pisici!

Fugi de prinde șoareci,
Nu mai dezlănțui
Războaie mondiale,
Fire-ai a dracului
De putoare!

Pierre-Auguste Renoir ~ "Josephine et mademoiselle Corinne dorment" (habar n-am franceza, asa ca daca e ceva de corectat va invit respectuos sa indrazniti sa o faceti )


[ https://uploads8.wikiart.org/images/pierre-auguste-renoir/sleeping-girl-girl-with-a-cat-1880.jpg - Pentru incarcare in pagina (embed) Click aici ]

Endgegner, on 14 aprilie 2018 - 16:15, said:

Nu-mi rămâne decât să mă las sedusă (de Renoir)

[ https://www.repro-tableaux.com/kunst/pierre_auguste_renoir/julie_manet.jpg - Pentru incarcare in pagina (embed) Click aici ]


Mademoiselle Julie Manet avec le chat (1887). Musée d'Orsay, Paris


Federico García Lorca - Confuzie

Inima mea
este inima ta?
Gîndurile cine-mi răsfrînge?
Cine-mi împrumută
patima-aceasta
fără rădăcini?
Veşmîntul meu de ce-şi schimbă
culorile?
Răspîntie-i totul !
De ce vezi în cer
atîtea stele?
Frate, eşti tu
sau sînt eu?
Şi mîinile-acestea atît de reci
ale-aceluia sînt?
Mă văd prin amurguri
şi-un furnicar de oameni
îmi umblă prin inimă.

(traducere de Teodor Balş)

Edited by Naoto, 14 April 2018 - 18:00.

Va pun o pictura contemporana (cine vrea, o va putea vedea in Munchen peste o luna, pm daca e cazul)
si putin Minulescu aferent:


Eu știu c-ai să mă-nșeli chiar mâine...
Dar fiindcă azi mi te dai toată.
Am să te iert -
E vechi păcatul
Și nu ești prima vinovată!...

Nu-ți cer să-mi spui
Nimic din tot ce-ai spus la alții,
Ci tot ce n-ai spus nimănui.

Voi doar să-mi schimbi de poți o clipă
Din șirul clipelor la fel,
Să-mi torni în suflet înfinitul unui pahar de hidromel.

A mea pururea preferata.

Mihai Eminescu, Cugetarile sarmanului Dionis


Ah! garafa pântecoasă doar de sfeșnic mai e bună!
Și mucoasa lumânare sfârâind săul și-l arde.
Și-n această sărăcie, te inspiră, cântă, barde -
Bani n-am mai văzut de-un secol, vin n-am mai băut de-o lună.

Un regat pentru-o țigară, s-umplu norii de zăpadă
Cu himere!... Dar de unde? Scârțâie de vânt fereasta,
În pod miaună motanii - la curcani vânătă-i creasta
Și cu pasuri melancolici meditând umblă-n ogradă.

Uh! ce frig... îmi văd suflarea, - și căciula cea de oaie
Pe urechi am tras-o zdravăn - iar de coate nici că-mi pasă,
Ca țiganul, care bagă degetul prin rara casă
De năvod - cu-a mele coate eu cerc vremea de se-nmoaie.

Cum nu sunt un șoarec, Doamne, - măcar totuși are blană.
Mi-aș mânca cărțile mele - nici că mi-ar păsa de ger...
Mi-ar părea superbă, dulce o bucată din Homer,
Un palat, borta-n perete și nevasta - o icoană.

Pe pereți cu colb, pe podul cu lungi pânze de painjen
Roiesc ploșnițele roșii, de ți-i drag să te-uiți la ele!
Greu li-i de mindir de paie, și apoi din biata-mi piele
Nici că au ce să mai sugă. - Într-un roi mai de un stânjen

Au ieșit la promenadă - ce petrecere gentilă!
Ploșnița ceea-i bătrână, cuvios în mers pășește;
Cela-i cavaler... e iute... oare știe franțuzește?
Cea ce-ncunjură mulțimea i-o romantică copilă.

Bruh! mi-i frig. - Iată pe mână cum codește-un negru purec;
Să-mi moi degetul în gură - am să-l prind - ba las', săracul!
Pripășit la vreo femeie, știu că ar vedea pe dracul,
Dară eu - ce-mi pasă mie - bietul "ins!" la ce să-l purec?

Și motanul toarce-n sobă de blazat ce-i. - Măi motane,
Vino-ncoa să stăm de vorbă, unice amic și ornic.
De-ar fi-n lume-un sat de mâțe, zău! că-n el te-aș pune vornic,
Ca să știi și tu odată boieria ce-i, sărmane!

Oare ce gândește hâtrul de stă ghem și toarce-ntruna?
Ce idei se-nșiră dulce în mâțeasca-i fantazie?
Vreo cucoană cu-albă blană cu amoru-i îl îmbie,
Rendez-vous i-a dat în șură, ori în pod, în găvăună?

De-ar fi-n lume numai mâțe - tot poet aș fi? Totuna:
Mieunând în ode nalte, tragic miorlăind - un Garrick,
Ziua tologit în soare, pândind cozile de șoaric,
Noaptea-n pod, cerdac și streșini heinizând duios la lună.

Filosof de-aș fi - simțirea-mi ar fi vecinic la aman!
În prelegeri populare idealele le apăr
Și junimei generoase, domnișoarele ce scapăr,
Le arăt că lumea vis e - un vis sarbăd - de motan.

Sau ca popă colo-n templul, închinat ființei, care
După chip ș-asemănare a creat mâțescul neam,
Aș striga: o, motănime! motănime! Vai... Haram
De-al tău suflet, motănime, nepostind postul cel mare.

Ah! Sunt printre voi de-aceia care nu cred tabla legii,
Firea mai presus de fire, mintea mai presus de minte,
Ce destinul motănimei îl desfășură-nainte!
Ah! atei, nu tem ei iadul ș-a lui Duhuri - liliecii?

Anathema sit! - Să-l scuipe oricare motan de treabă,
Nu vedeți ce-nțelepciune e-n făptura voastră chiară?
O, motani fără de suflet! - La zgâriet el v-a dat gheară
Și la tors v-a dat mustețe - vreți să-l pipăiți cu laba?

Ii! că în clondir se stinge căpețelul de lumină!
Moșule, mergi de te culcă, nu vezi că s-a-ntunecat?
Să visăm favori și aur, tu-n cotlon și eu în pat.
De-aș putea să dorm încaltea. - Somn, a gândului odină,

O, acopere ființa-mi cu-a ta mută armonie,
Vino somn - ori vino moarte. Pentru mine e totuna:
De-oi petrece-ncă cu mâțe și cu pureci și cu luna,
Or de nu - cui ce-i aduce? - Poezie - sărăcie!

1872, 1 decembrie

[ https://www.youtube-nocookie.com/embed/oqE3W24w-tc?feature=oembed - Pentru incarcare in pagina (embed) Click aici ]

Carl Spitzweg, Poor Poet (1839)

 Der_arme_Poet_.jpg   318.78K   2 downloads

Emily Dickinson - De număr, socotesc întâi poeţii


De număr, socotesc întâi poeţii,
Pe urmă soarele şi vara,
Iar după vară, cerul -
Şi asta ar fi tot.
Însă de recapitulez,
Poeţii par să le cuprindă toate -
Pe ceilalţi spectacolul nu prea-i interesează.
Spun, deci, poeţii – şi `nţeleg tot ce e viaţă.
O vară ţine pentru ei întregul an,
Şi pot crea atâta soare cât ştie cerul să cuprindă,
Iar dacă cerul, în sfârşit,
Ar fi aşa frumos pe cât l-au prevestit poeţii,
Celor ce cred într`înşii
Le va fi `ndreptăţit si visul trecător,
Spre binecuvântarea lor.

(Traducere de Margareta Sterian)

Quantum, on 14 aprilie 2018 - 20:27, said:

şi-adaugă un strop de iubire. Cât o boare


[ https://i.pinimg.com/originals/87/3a/6f/873a6f661fa7a7fa4e8736424ad1c511.jpg - Pentru incarcare in pagina (embed) Click aici ]

Ştefan Câlţia - Cântăreţul cu pasăre albastră (2008)

Am exact vârsta la care Don Quijote și-a început aventurile,
am aceeași vârstă și iubesc lumea la fel,
nu-mi mai lipsește nimic.
Poate, un scutier îmi lipsește, dar nu-i nimic,
voi porni singur la drum.
Am aceeași vârstă și aceeași nevoie să cred,
nu-mi mai lipsește nimic.
Poate-mi va lipsi Rosinanta,
dar nu-i nimic, voi merge pe jos.
Și poate morile sale de vânt,
dar nu-i nimic, le voi inventa și pe ele.
Am aceeași vârstă ca Don Quijote și drumul m-așteaptă
și, în afară de un scutier, de Rosinanta și de morile sale de vânt,
nu-mi mai lipsește nimic.
Ba da, eu m-am născut după Descartes.

Octavin Paler
Din volumul Scrisori imaginare

Pentru Sylviu

Edited by tomaso, 15 April 2018 - 09:41.