Jump to content

SUBIECTE NOI
« 1 / 5 »
RSS
Boloboc digital

Intarziere turnare sapa peste ipat

Intrebare toyota prius

Recomandare Placa Video
 Mai exista in tara canale de tip ...

Huawei Freebuds 5i vs OPPO Enco A...

De ce pestele si fructele de mare...

Recomandare dezumidificator silen...
 Lungime minima traseu frigorific ...

Restaurante pescaresti prin impre...

De ce se taie unii cu lama? Non-s...

Întrebare de noob
 Rezistenta la caldura vara

JOCURILE OLIMPICE PARIS 2024...fo...

JOCURILE OLIMPICE PARIS 2024...fo...

Revolut, crypto si taxe
 

Asperger, autism sau altceva?

* * * * * 1 votes
  • Please log in to reply
19 replies to this topic

#19
super8

super8

    Senior Member

  • Grup: Validating
  • Posts: 10,000
  • Înscris: 14.04.2016

 iri_rim, on 14 iunie 2019 - 12:10, said:

Asperger, autism sau altceva?
Probabil altceva; rusine, timiditate, inhibitie, nesiguranta de sine ce au dus intr-un final la depresie si anxietate.

O solutie de moment e sa nu iti mai pese de ce cred oamenii din jurul tau !
Mergi pe strada la un strain si nu te gandesti ce impresie isi face el cand il abordezi.
Pur si simplu il intrebi politicos "nu va suparati, stiti cat este ceasul ?" ori "stiti cum pot sa ajung in locatia x ?" etc. si asta fara sa iti imaginezi ca isi face o impresie negativa asupra ta ca ai venit sa il intrebi chestii banale.

Daca persoana respectiva este amabila cu tine tu te vei simti usurat prinzand curaj sa interactionezi cu oamenii din jur.
Dar exista si un revers al medaliei ! daca vei multimplica sentimentul de nepasare a ce cred oamenii din jurul tau, poti cadea in extrema cealalta.
Posibil sa devi dintr-un introvertit timid/rusinos intr-un om antisocial.

Ideea e sa iti infrangi teama de multime si sa incerci sa comunici cu cei din jurul tau.

#20
Mita_mati

Mita_mati

    New Member

  • Grup: Candidate Members
  • Posts: 1
  • Înscris: 04.12.2019

 iri_rim, on 14 iunie 2019 - 12:10, said:

sunt un tip tanar putin trecut de varsta de 30 ani. am suferit de depresie si anxietate timp de aproximativ 15 ani si m-am izolat in sinea mea si nu numai atat: m-am izolat si de lumea exterioara.
in ultima vreme am inceput sa ies din starea asta, cel putin am incercat dar imi e greu sa socializez cu persoane straine, imi este dificil sa comunic, simt ca am un blocaj mental cand cineva mi se adreseaza si reusesc cu greu sa formulez o propozitie sau sa fiu direct si clar in ceea ce privesc anumite chestii. datorita conditiei mele sunt tinta sicanelor si a cicalelilor, in lumea reala evident.
nu am dorit eu sa ajung aici dar ca sa imi readaptez mintea la lumea inconjuratoare va trebui sa interactionez mai mult cu lumea.
deocamdata imi este dificil sa ma adresez persoanelor straine, formulele banale de adresare pentru unii gen fiti amabil/a sau nu va suparati si altele similare pentru mine imi vin greu sa le adaug pentru a "deschide usi".
ce sa mai zic de ceea ce ar trebui sa urmeze dupa aceste formule de adresare, intrebarea cu care m-as adresa nu imi mai vine in minte brusc si o aduc pe persoana din fata mea la un prag in care si-ar pierde rabdarea cu mine. de tot atatia ani nu am muncit, nu am avut niciun loc de munca. am stat mai mult in casa si am interactionat cu oameni doar prin intermediul internetului. ma gandeam ca o conversatie telefonica cu mai multe persoane m-ar aduce pentru inceput pe drumul cel bun iar apoi sa ma prezint in fata unui grup numeros de oameni, chestie care pentru o persoana anxioasa ar fi de nesuportat.
cred ca aceste lucruri m-ar deschide catre o interactiune sociala mai usoara si cu mai putine motive de stres.
cred ca m-ar face sa am mai multa incredere de sine si sa ma port cu o oarecare detasare.
pentru unii e usor, ori se nasc foarte exteriorizati ori dobandesc de mici aceste atributii dar altii o duc mai greu si posibilitatile ar fi ca se bazeaza ori pe genetica proasta ori pe alti factori pe care nu ii pot explica.
eu personal nu ma simt si nu m-am simtit niciodata ca fiind un introvertit, mai degraba dezamagit si lipsit de incredere, de stima de sine.
in orice caz, singurul lucru de care ar trebui sa ma mandresc momentan si pentru tot restul vietii mele este ca am un dram de optimism in mine ca ma voi indrepta spre bine si poate chiar si mai bine.
pe internet am lasat multora impresia ca as fi arogant, misogin sau cine stie ce alte impresii am lasat si ce apelative mi-au dat diversi.
in marea majoritate a timpului mi s-a spus ca as fi antipatic dar asa e aspectul omului pe internet, scoate rautatea din tine sau adevarul absolut pe care multi il mascheaza in societate.
cine ii poate condamna pe internet atata timp cat sunt anonimi?
stiu ca si aici voi fi atacat dur, dar m-am obisnuit cu asta si stiu si cum sa raspund.
de ceva vreme (6 luni aproximativ) m-am angajat fara contract pe la diversi dar am plecat dupa ce am fost platit dupa prima luna de lucru.
Mi-am depus CV-ul la multe firme serioase si am primit acelasi raspuns: nu esti sigur pe tine, ne-am baga carnea in saramura daca te-am angaja.
Insa acum am primit o ocazie si cred ca am o sansa sa fiu angajat cu contract la o firma serioasa si as dori sa imi pastrez locul de munca.
Singura mea problema care ramane e starea asta a mea pe care nu stiu cum sa o combat.

 dacrad2, on 07 iulie 2019 - 00:06, said:

Strict vorbind despre bolile pe care le-ai scris in titlu sa stii ca ele nu sunt ca raceala apar si dispar. Cu ele te nasti si cu ele mori nu sunt dobandite si nu au vindecare. Ce trebuie sa faci e sa mergi la unu,doi trei psihiatri si sa vezi ce parere au ei. Din ceea ce ai spus tu nu sunt multe date relevante,cel mai bine e sa te intalnesti fata in fata cu ei si sa vorbiti. Comportamentul unui autist nu este de a dori sa faca ceva asa cum e cazul tau ci de a nu face lucrurile decat asa cum vrea el si nu a invata prea multe. Tu vrei interactiune sociala autistii nu o doresc,au o lume a lor din care nu prea vor sa fie deranjati. Ideea e sa mergi si sa vorbesti cu mai multi specialisti ,sa-ti faci o idee daca ai sau nu ceva si sa vezi ce recomandari au.x

Sindromul Asperger diagnosticat dupa 30 de ani... greu, aproape imposibil.
Doar tu si cei apropiati tie (parinti, surori, frati) mai puteti conduce/ajuta la diagnosticare.
Cititi mult despre asta, roaga-i pe apropiati sa faca eforturi de memorie. Un Asperger stie ca e Asperger. Si parintii stiu ca a fost diferit de mic, doar ca au gasit alte explicatii.
Depresie si anxietate la adolescenta... tipic Aspergerilor. :(
ASPERGERII isi doresc prieteni si socializare cu disperare, doar ca nu le iese. Asta e si motivul ptr care se izoleaza deprimati pe la adolescenta.


Anunturi

Bun venit pe Forumul Softpedia!

1 user(s) are reading this topic

0 members, 1 guests, 0 anonymous users

Forumul Softpedia foloseste "cookies" pentru a imbunatati experienta utilizatorilor Accept
Pentru detalii si optiuni legate de cookies si datele personale, consultati Politica de utilizare cookies si Politica de confidentialitate