Argumente pentru î sau â?
#163
Posted 23 May 2013 - 10:03
karuna, on 22 mai 2013 - 19:57, said:
Conform definitiei cuvantului, nu eu te fac, ci singur te faci: MAHALAGÍU, mahalagii, s. m. Bărbat care locuiește într-un cartier mărginaș, la periferia unui oraș; p. ext. bărbat cu apucături vulgare, grosolane, care se ceartă și bârfește. Bineinteles ca ai scris ce nu trebuie, de cate ori, in loc de argumente, ai facut atacuri la persoana mea, respectiv, m-ai barfit pe mine. QED ------------------------------ Poti sa dovedesti ca folosirea lui î e logica si a lui â nu?... Daca nu puteti, inseamna ca am dreptate cand spun ca cei ca tine abuzeaza de putere ca sa isi impuna norma... Minţi ori habar nu ai de valoarea cuvintelor. A bîrfi înseamnă a spune lucruri urîte despre cineva, neadevărate. Ceea ce afirm eu despre tine e adevărat, deci nu e bîrfă. dyana25, on 22 mai 2013 - 21:08, said:
N-am putut sa ma abtin! Ar fi de bun-simt sa te retragi. karuna, on 22 mai 2013 - 21:29, said:
Doar asa fiindca ai muri tu de ciuda?... Cata vreme tu sustii niste persoane care isi dau aere si privesc lumea de sus, care se leaga de scrisul meu fara diacritice, gasind in asta un motiv pentru care, cica, eu n-ar trebui sa imi dau cu parerea, care intreaba lumea de numarul diplomelor, care se dau destepti si te porcaiesc pentru greseli care pana la urma se dovedesc a nu fi greseli, dar scuze ulterior nu isi cer, si respectiv posteaza ad hominem cu toptanul, asa incat se incadreaza la definitia data cuvantului mahalagiu, in loc sa discute civilizat si rational... concluzia cea mai simpla care se poate trage este ca cine se aseamana se aduna.... Cu toate acestea, daca poti, lamureste tu lumea de ce folosirea lui î e logica si a lui â nu. Ce ai dovedit tu că nu e greşit din ceea ce eu ţi-am spus că e greşit? Ai exprimări de semidoct, de sfertodoct. Ce raţional ai scris tu! Scrii la tîmpenii non stop. Î e logic şi â nu e logic pt că nu avem două feluri de î în limbă. Î a fost înaintea lui â şi de aceea al doilea este inutil şi încurcă.Din moment ce tu nu eşti în stare să foloseşti acel sistem nu ştiu de ce te tot ofuschezi pe aici în apărarea lui. Ia, zi tu dăşteapto, ce logică e în acest sistem: -el a târât gunoiul la ghenă. -el târî gunoiul la ghenă. De ce să scriem târât şi în al doilea caz târî? Asta ne învaţă cioflingarii romînaşi patriotarzi din academie. În faţa mea rămîn nişte kkţi îmbrăcaţi cu obrazul ca opinca, nişte păduchi cu suflete de cîrpă.Ăştia sînt oameni de ştiinţă?? Om de ştiinţă a fost Graur Alexandru şi aţii ca el. Ei ne-au învăţat să scriem bine, frumos şi eficient, simplu. Păi, cu regulile ăstora, cretine, nici ei înşişi şi familiile lor nu sînt în stare să scrie fără să greşească. karuna, on 22 mai 2013 - 21:53, said:
De ce sa ma fac de ras?...Ati aratat cumva ca î din i e logic si celalalt nu? Ca despre asta se discuta. Edited by Adm, 23 May 2013 - 12:43. |
#164
Posted 23 May 2013 - 10:19
karuna, on 22 mai 2013 - 21:29, said:
Doar asa fiindca ai muri tu de ciuda?... Cata vreme tu sustii niste persoane care isi dau aere si privesc lumea de sus, care se leaga de scrisul meu fara diacritice, gasind in asta un motiv pentru care, cica, eu n-ar trebui sa imi dau cu parerea, care intreaba lumea de numarul diplomelor, care se dau destepti si te porcaiesc pentru greseli care pana la urma se dovedesc a nu fi greseli, dar scuze ulterior nu isi cer, si respectiv posteaza ad hominem cu toptanul, asa incat se incadreaza la definitia data cuvantului mahalagiu, in loc sa discute civilizat si rational... concluzia cea mai simpla care se poate trage este ca cine se aseamana se aduna.... Cu toate acestea, daca poti, lamureste tu lumea de ce folosirea lui î e logica si a lui â nu. Se presupune ca cine a lansat idea ca "a"-ul in interoriul cuvantului are justificari logice, ar trebui sa ne lamureasca si sa ne dea explicatii in acest sens. Doar ca tu o tii una si buna doar sa ai ultimul cuvant. |
#165
Posted 23 May 2013 - 10:29
AdiJapan, on 23 mai 2013 - 09:47, said:
Doamnă dragă, aberați. Noi nu sîntem lingviști, deci orice lingvist e mai bun decît noi pe subiectul ăsta. Înțelegeți? Nici măcar nu trebuie să fie specializat în ortografie. Iar chestiunea e deja descîlcită de lingviști. Ca să constatați asta e suficient să citiți despre ea. Sînt zeci sau sute de articole pe tema asta pe internet, iar dacă aveți în apropiere și o bibliotecă atunci e deja paradis. În bloc, pentru că nu ați fost capabilă să comunicați pe tema asta cu nimeni. Ați fost tot timpul singură, cu propriile opinii în brațe. Nu ați dialogat, ci ați simulat dialogul, cu fente și piruete. Scopul dumneavoastră aici nu a fost să faceți schimb de informații, sau mai exact să învățați de la cei care știu mai multe, ci să vindeți castraveți grădinarului. Dumneavoastră desigur nu vă dați seama, dar dinspre mine lucrurile se văd așa: sînteți ca un copilaș care le explică de zor părinților care e treaba cu barza (de exemplu). În cazul copilului scena e amuzantă și înduioșătoare; în cazul dumneavoastră e caraghioasă. Ca adult (cu formare reală!) ar trebui să vă dați seama cînd nu știți destul ca să puteți analiza lucrurile și vorbi. În discuția asta puteți cel mult să puneți întrebări și în nici un caz să dați verdicte. Dumneavoastră nici măcar să cîntăriți un argument nu puteți, din evidenta lipsă de cunoștințe fundamentale. Dar desigur și lucrurile astea le veți înțelege tot pe dos și veți da aceleași replici stupide ca și pînă acum. Mi-am pierdut timpul degeaba din nou. Urmează să-mi demonstrați asta, fără îndoială. Hai, nu fiti nerusinat... Domnule, nimeni nu s-a nascut lingvist. Ceea ce faceti, constient sau nu, este apelul la autoritate asa incat orice trascanaie ar trece prin mintea unuia purtator de titluri, dumneavoastra practic o validati fara niciun drept de apel.... o chestie foarte trecuta cu vederea in vechiul regim dictatorial... Eu, stand de vorba cu dumneavoastra, cu florincroitoru si dyana25, am ajuns sa ma indoiesc serios ca aceia de care vorbiti au descalcit cu adevarat chestiunea... Numarul articolelor, volumul de explicatii, nu o sa-i faca decat pe unii ametiti sa creada ca acolo este vorba despre vreo dreptate, si nu doar despre o propaganda... De fapt aruncati mata moarta. Nu eu am trecut la intimidari, la ad hominem, diversiuni de tot felul samd... Eu tot am asteptat sa imi demonstrati chestiunea pe care o tot aduc in vedere ... daca nu ati inteles ce anume cer, sa imi spuneti... dar ma indoiesc ca nu ati inteles... si respectiv cred ca nu va convine ca se dovedeste ca nu aveti dreptate asa cum credeati. Cum ziceam, doar ca aruncati mata moarta.. marcuzzzo, on 23 mai 2013 - 10:19, said:
Se presupune ca cine a lansat idea ca "a"-ul in interoriul cuvantului are justificari logice, ar trebui sa ne lamureasca si sa ne dea explicatii in acest sens. Doar ca tu o tii una si buna doar sa ai ultimul cuvant. Poate ca nici nu a lansat nimeni ideea asta... In schimb unii sustin ca "I"-ul ar avea, doar ca oamenii sunt prosti si respectiv nu inteleg... Edited by karuna, 23 May 2013 - 10:30. |
#166
Posted 23 May 2013 - 10:38
Tu cand rostesti pe "Î" ti se pare mai apropiat de un "i", sau de un "a"?
|
#167
Posted 23 May 2013 - 11:37
marcuzzzo, on 23 mai 2013 - 10:38, said:
Tu cand rostesti pe "Î" ti se pare mai apropiat de un "i", sau de un "a"? Intrebarea asta introduce subiectivismul in ecuatie. Unor li se poate "parea" intr-un fel, iar altora li se poate "parea" fix pe dos. In cazul asta nu este deci relevant, cum ti se pare, dar as raspunde totusi cu placere la intrebarea asta. In cazul lui "i" trebuie sa te folosesti si de limba nu numai de ce stiu eu care muschi ai gitului. Deci nu prea mai pare ca "î" sa fie mai apropiat de "i". Daca tragem linia, insa, pina la urma nu conteaza apropierea. Este vorba despre o conventie sia atit. Singura problema reala este data de cele doua semne pentru acelasi fonem. Atit. In rest poate fi î sau â, ca tot aia-i |
#168
Posted 23 May 2013 - 12:11
karuna, on 23 mai 2013 - 10:29, said:
Domnule, nimeni nu s-a nascut lingvist. karuna, on 23 mai 2013 - 10:29, said:
Ceea ce faceti, constient sau nu, este apelul la autoritate asa incat orice trascanaie ar trece prin mintea unuia purtator de titluri, dumneavoastra practic o validati fara niciun drept de apel.... o chestie foarte trecuta cu vederea in vechiul regim dictatorial... De altfel eu însumi am enumerat cîțiva lingviști care la vremea lor au făcut greșeli: am zis de extremismul etimologic al lui August Treboniu Laurian, am zis de precauția inutilă a lui Titu Maiorescu (care de altfel a făcut remarcabil de puține greșeli în domeniul ortografiei), iar în alte discuții am criticat și alți lingviști, inclusiv din cei de azi (de exemplu o parte din mica reformă ortografică din 2005). Deci nici nu poate fi vorba de apel la autoritate și validarea automată a oricărei „trăscănăi” a lingviștilor. Vreți să vedeți un apel la autoritate adevărat? Iată-l: karuna, on 22 mai 2013 - 11:34, said:
1.Regula â-ului interior, logic, se justifica prin justificarile celor care l-au introdus prima data in scrierea romaneasca! karuna, on 23 mai 2013 - 10:29, said:
Eu, stand de vorba cu dumneavoastra, cu florincroitoru si dyana25, am ajuns sa ma indoiesc serios ca aceia de care vorbiti au descalcit cu adevarat chestiunea... Numarul articolelor, volumul de explicatii, nu o sa-i faca decat pe unii ametiti sa creada ca acolo este vorba despre vreo dreptate, si nu doar despre o propaganda... Pe de altă parte, ați văzut dumneavoastră argumente în favoarea â-ului interior? Că și pe tema asta există articole, și nu sînt deloc puține (cu deosebirea totuși că n-au fost scrise de oameni care se pricep la ortografie). Volumul lor de „explicații” e la fel de mare, ceea ce potrivit teoriei dumneavoastră ar însemna tot o inducere în eroare a „amețiților” și tot o propagandă. Și atunci cine are dreptate? karuna, on 23 mai 2013 - 10:29, said:
Eu tot am asteptat sa imi demonstrati chestiunea pe care o tot aduc in vedere ... daca nu ati inteles ce anume cer, sa imi spuneti... dar ma indoiesc ca nu ati inteles... si respectiv cred ca nu va convine ca se dovedeste ca nu aveti dreptate asa cum credeati. Vreți să fac un rezumat cu argumentarea pentru litera î? Presupun că asta așteptați de la mine, din moment ce exact asta e esența întregii discuții. Dacă da, iat-o: 1. Principiul fonologic este superior. Încă de la începutul scrierii în română, indiferent de alfabetul folosit, principiul fundamental al ortografiei a fost cel fonologic: un fonem – o literă. (Fac excepție ortografia folosită de Școala Ardeleană, care a avut o motivație politică, și ortografiile etimologizante din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, care au încercat să inventeze o vechime aparentă.) Principiul fonologic duce la o ortografie ușor de învățat, ușor de aplicat la scris și ușor de înțeles la citit. Procesul învățării e rapid: durează sub un an chiar și școlarii mai prostuți. Procesul scrierii este automat, pentru că nu trebuie decît să pronunți în gînd ce ai de scris. Procesul citirii este și el automat, pentru că nu trebuie decît să convertești literele în sunete. Prin comparație, principiul etimologic încurcă îngrozitor lucrurile la toate cele trei procese; cere să ai cunoștințe de istoria veche a limbii și cunoștințe despre alte limbi (iar uneori ești nevoit să scoți etimologii din burtă). Actualizarea unei ortografii fonologice se face natural, odată cu evoluția fonetică a limbii, încît ortografia își păstrează permanent calitățile --- ușurința învățării, scrierii și citirii ---, chiar dacă trec secolele, pentru că scrisul nu face decît să urmeze constant vorbirea. 2. Scrierea cu î peste tot respectă principiul fonologic. Și face asta fără a aduce alte dezavantaje. În schimb regula â-ului interior, după o regulă complexă pe care nici cei care o susțin n-o cunosc bine, nu respectă principiul fonologic. 3. Și scrierea cu â peste tot ar respecta principiul fonologic, dar e mai puțin bună. Există argumente secundare pentru care litera î e mai bună decît litera â pentru notarea acestui sunet în română. Argumentele sînt de ordin fonetic (apropierea mai mare între î și i decît între î și a), de ordin morfologic (în flexiune găsim alternanță între î și i, nu între î și a), de ordin dialectal (există variație dialectală între î și i, nu între î și a), de ordin practic (a-ul are deja o variantă cu semn diacritic). De aceea notarea sunetului î cu litera î peste tot e mai bună decît notarea lui cu două litere, după o regulă pozițională. Numele România și celelalte cuvinte din familia lui pot face excepție; de altfel numele de persoane și de locuri încalcă multe alte reguli ortografice (Satu Mare în loc de Satul Mare, Adriean în loc de Adrian etc.). Oricum, excepțiile punctuale sînt mai acceptabile decît regulile ilogice. |
#169
Posted 23 May 2013 - 13:46
karuna, on 23 mai 2013 - 10:29, said:
De fapt aruncati mata moarta. Cum ziceam, doar ca aruncati mata moarta.. Apropo de .."mata moarta": văd că și expresia asta o folosești eronat. Nu se poate spune că Japan a aruncat mîța moartă în curtea cuiva. Nu ești în stare nici de lucruri simple și te bagi în chestii ce te depășesc clar. |
#170
Posted 23 May 2013 - 19:19
#171
Posted 24 May 2013 - 07:38
dyana25, on 23 mai 2013 - 19:19, said:
Este admirabila rabdarea dumneavoastra, dar nu cred ca pe karuna o intereseaza cu adevarat subiectul topicului. Ma abtin sa spun ce cred ca vrea sa demonstreze aici si ce reuseste de fapt sa demonstreze. În ce-o privește pe karuna personal eu încă mai sper undeva în adîncul sufletului meu că de fapt e și ea capabilă să înțeleagă argumentele din discuția asta. Atîta doar că o incomodează două lucruri. Pe de o parte o incomodează lipsa de cunoștințe legate de ortografie (detalii privind principiul fonologic, noțiuni de fonetică etc.) și faptul că necunoscînd evoluția ortografiei românești nu cunoaște nici lecțiile care se desprind din evoluția asta. Pe de altă parte o incomodează orgoliul. Am văzut asta la mulți oameni, inclusiv la unii altfel isteți: dacă au apucat să spună o dată că e neagră, atunci nu-i mai poate convinge nimeni că e albă, indiferent de argumente. Pentru astfel de oameni încăpățînarea e o virtute, iar răzgîndirea e o mare rușine, contrar proverbului care spune „Wise men change their minds, fools never do” (valabil în egală măsură și la femei). Nu mă deranjează deloc că are opinii opuse față de mine. Dimpotrivă, e cu atît mai interesant. Ce mă deranjează e maniera ei de a dialoga, alunecoasă și ambiguă. M-am uitat și la alte discuții unde a participat și am văzut, culmea!, că chiar și atunci cînd are dreptate se comportă la fel. |
#172
Posted 24 May 2013 - 08:35
vata_pa_batz, on 23 mai 2013 - 11:37, said: Intrebarea asta introduce subiectivismul in ecuatie. Unor li se poate "parea" intr-un fel, iar altora li se poate "parea" fix pe dos. In cazul asta nu este deci relevant, cum ti se pare, dar as raspunde totusi cu placere la intrebarea asta. In cazul lui "i" trebuie sa te folosesti si de limba nu numai de ce stiu eu care muschi ai gitului. Deci nu prea mai pare ca "î" sa fie mai apropiat de "i". Daca tragem linia, insa, pina la urma nu conteaza apropierea. Este vorba despre o conventie sia atit. Singura problema reala este data de cele doua semne pentru acelasi fonem. Atit. In rest poate fi î sau â, ca tot aia-i Bingo! Si nici macar... Nu de alta, dar si merele sunt de mai multe soiuri si totusi oamenii nu le confunda cu alte fructe... Bineinteles... |
|
#173
Posted 24 May 2013 - 08:43
AdiJapan, on 24 mai 2013 - 07:38, said: Nu mă deranjează deloc că are opinii opuse față de mine. Dimpotrivă, e cu atît mai interesant. Am observat ceva: atunci cind scriu un mesaj pe forum sau un mail imi e usor sa scriu cu "î" peste tot, probabil fiindca sint atenta, dar in mesajele trimise pe telefon scriu cu "â" pentru ca rapiditatea ma face sa uit de o regula nou reinvatata. Cu "sunt" m-am straduit indelung sa vorbesc, insa nu mi-a iesit decit atunci cind ma controlam, in rest am spus intotdeauna "sint". Mi-am zis ca aveam 10 ani la introducerea reformei ortografice din '93, deci eram destul de mare ca virsta ca sa mai pot schimba ceva in legatura cu folosirea adinc inradacinata a unui cuvint uzual, dar probabil ca in realitate era vorba de faptul ca varianta "sint" e mult mai usor de pronuntat. In scris e exact invers: utilizarea lui "sunt" a devenit de mult timp un automatism, deci trebuie sa fac un efort ca sa produc grafia "sint". |
#175
Posted 27 May 2013 - 04:03
Regula â-ului interior seamănă bine cu o altă regulă folosită cîndva în alfabetul latin: regula s-ului final. Multe secole, aproape un mileniu, litera mică s s-a folosit numai la sfîrșitul cuvintelor, iar în restul pozițiilor se folosea varianta ſ, numită „s lung” (în unele limbi s-au aplicat reguli ușor diferite). De exemplu, cuvîntul suspicios s-ar scrie ſuſpicios.
Iată cum ar arăta un text românesc care ar folosi regula s-ului final: De unde dai, miloſtivul Dumnezeu ſă-ți dea, ziſe baba, și mult ſă te înzileaſcă, luminate crăișor, că mare norocire te așteaptă. Puțin mai eſte, și ai ſă ajungi împărat, care n-a mai ſtat altul pe fața pământului așa de iubit, de ſlăvit și de puternic. Acum, luminate crăișor, ca ſă vezi cât poate ſă-ți ajute miloſtenia, ſtai liniștit, uită-te drept în ochii mei și aſcultă cu luare-aminte ce ți-oi ſpune: du-te la tată-tău și cere ſă-ți dea calul, armele și hainele cu care a foſt el mire, și atunci ai ſă te poți duce unde n-au putut merge frații tăi; pentru că ție a foſt ſcris de ſus ſă-ți fie dată aceaſtă cinſte. Ar fi trebuit să scriu după aceeași regulă și ș-urile, dar nu cred că mă lasă softul. Oricum, e sugestiv și așa. Cum vi se pare regula asta a s-ului final? E logică? O fi apărut ea în urma unei evoluții justificate istoric, dar pînă la urmă ceea ce a contat a fost rațiunea: nu are rost să folosești două simboluri în locul unuia, doar pentru că se întîmplă să se afle în altă poziție. Acum vreo două secole lumea s-a săturat de o așa regulă ilogică și a început să folosească s-ul final indiferent de poziția din cuvînt, în toate limbile care foloseau alfabetul latin (varianta ſ a mai rămas o vreme în fonturile de tip Fraktur). E una din multele lecții pe care ni le dă istoria ortografiei. Mi-am adus aminte de ea răsfoind Elementa linguae daco-romanae a lui Samuil Micu și Gheorghe Șincai, scrisă și ea cu acest s lung. Și cuvintele românești erau scrise acolo după aceeași regulă a s-ului final. |
#176
Posted 27 May 2013 - 18:21
AdiJapan, on 27 mai 2013 - 04:03, said:
Regula â-ului interior seamănă bine cu o altă regulă folosită cîndva în alfabetul latin: regula s-ului final. Multe secole, aproape un mileniu, litera mică s s-a folosit numai la sfîrșitul cuvintelor, iar în restul pozițiilor se folosea varianta ſ, numită „s lung” (în unele limbi s-au aplicat reguli ușor diferite). De exemplu, cuvîntul suspicios s-ar scrie ſuſpicios. Iată cum ar arăta un text românesc care ar folosi regula s-ului final: De unde dai, miloſtivul Dumnezeu ſă-ți dea, ziſe baba, și mult ſă te înzileaſcă, luminate crăișor, că mare norocire te așteaptă. Puțin mai eſte, și ai ſă ajungi împărat, care n-a mai ſtat altul pe fața pământului așa de iubit, de ſlăvit și de puternic. Acum, luminate crăișor, ca ſă vezi cât poate ſă-ți ajute miloſtenia, ſtai liniștit, uită-te drept în ochii mei și aſcultă cu luare-aminte ce ți-oi ſpune: du-te la tată-tău și cere ſă-ți dea calul, armele și hainele cu care a foſt el mire, și atunci ai ſă te poți duce unde n-au putut merge frații tăi; pentru că ție a foſt ſcris de ſus ſă-ți fie dată aceaſtă cinſte. Ar fi trebuit să scriu după aceeași regulă și ș-urile, dar nu cred că mă lasă softul. Oricum, e sugestiv și așa. Cum vi se pare regula asta a s-ului final? E logică? O fi apărut ea în urma unei evoluții justificate istoric, dar pînă la urmă ceea ce a contat a fost rațiunea: nu are rost să folosești două simboluri în locul unuia, doar pentru că se întîmplă să se afle în altă poziție. Acum vreo două secole lumea s-a săturat de o așa regulă ilogică și a început să folosească s-ul final indiferent de poziția din cuvînt, în toate limbile care foloseau alfabetul latin (varianta ſ a mai rămas o vreme în fonturile de tip Fraktur). E una din multele lecții pe care ni le dă istoria ortografiei. Mi-am adus aminte de ea răsfoind Elementa linguae daco-romanae a lui Samuil Micu și Gheorghe Șincai, scrisă și ea cu acest s lung. Și cuvintele românești erau scrise acolo după aceeași regulă a s-ului final. Pur şi simplu i s-a dat de lucru lui â, căci altfel, săraca literă era ocupată numa-n român + derivatele Logică, ilogică, regula a prins. Ne apucăm acum să schimbăm buletine, nume de străzi şamd. Da, admit că academia a luat o decizie mai mult decât îndoielnică, a impus, nu a lăsăt să se dezbată pe marginea chestiunii. Cu toate astea decizia a prins. |
#177
Posted 27 May 2013 - 19:16
Degeaba vă certați aici.. (Câți dintre voi folosiți diacriticele atunci când compuneți un sms? Păi vedeți, așa ziceam si eu.)
Legea e lege și trebuie respectată. Punct! gigel de hohenţolărn, on 01 mai 2013 - 00:29, said:
Pînă şi dexonline-ul a adoptat â-ul cam în nooj % din cazuri. Edited by bogdan_z, 27 May 2013 - 19:18. |
|
#178
Posted 27 May 2013 - 20:43
Aşa...aşa...legea trebuie respectată. Gigel zice că a prins, deci nu mai e nicio problemă.Rog moderatorul să facă un topic nou cu numele Gunoi în care să transfere toate postările ce nu sunt scrise conform legii. După cum scrie Gigel o să fie foarte puţine pt că legea a prins, adică userii noştri scriu conform legii îndeobşte.
Edited by florincroitoru, 27 May 2013 - 20:44. |
#179
Posted 27 May 2013 - 21:43
bogdan_z, on 27 mai 2013 - 19:16, said:
Legea e lege și trebuie respectată. Spune-mi și mie, dacă nu e secret, cu cine ai votat la ultimele alegeri academice. Nu de alta, dar vreau să știu și eu cine este reprezentantul tău în Camera Academicienilor și Senatul Academiei, cele două componente ale instituției numite Academie, care în opinia ta are dreptul să dea legi. Sau mai bine mergi pe Wikipedia și îmbunătățește-ți cultura civică cu informația esențială că în afară de Parlament, care este ales de către popor, nici o altă instituție nu poate da legi. Academia este compusă din membri care se aleg între ei, deci Academia nu este o instituție reprezentativă a poporului. Ca urmare, nu poate da legi. <--------------------Începutul citatului--------------------> Parlamentul României este organ reprezentativ suprem al poporului român și unica autoritate legiuitoare a României. Parlamentul este bicameral, fiind alcătuit din Senat și Camera Deputaților. http://ro.wikipedia....entul_RomĂąniei <--------------------Sfîrșitul citatului--------------------> În concluzie Academia nu poate emite decît recomandări, care nu au valoare de lege și pe care oricine este liber să nu le respecte, mai ales atunci cînd sînt luate în disprețul rațiunii și contra opiniei specialiștilor. Punct. |
#180
Posted 28 May 2013 - 04:49
gigel de hohențolărn, on 27 mai 2013 - 18:21, said:
Problema e că noi deja aveam caracterul â în limbă, deci n-am introdus nimic suplimentar. ſ-ul ăsta e un caracter nou. De fapt e unul vechi dar la care s-a renunțat. Pur și simplu i s-a dat de lucru lui â, căci altfel, săraca literă era ocupată numa-n român + derivatele Una e să ai o litera în excepții, și alta e s-o folosești regulat. Ca excepții avem și literele k, q, w, y. Ce-ar fi să bage Academia o regulă cum că trebuie folosit k în interior și c la margini, așa, ca să nu mai fie săraca literă k șomeră? Ar fi o regulă logică? gigel de hohențolărn, on 27 mai 2013 - 18:21, said:
Logică, ilogică, regula a prins. Ne apucăm acum să schimbăm buletine, nume de străzi șamd. Da, admit că academia a luat o decizie mai mult decât îndoielnică, a impus, nu a lăsăt să se dezbată pe marginea chestiunii. Cu toate astea decizia a prins. Nu e nevoie să schimbăm buletine și nume de străzi. E suficient să facem echivalență între î și â la nume de străzi, localități, județe etc. De altfel nici în 1993 nu a dat buluc lumea la secțiile de poliție să-și schimbe buletinele. Nici cînd se schimbă numele unei localități nu se înlocuiesc actele de identitate. Există cîteva localități care și-au schimbat numele imediat după Revoluție, dar oamenii și-au schimbat actele numai cînd s-au încheiat termenele de valabilitate. Iar actele fără termen de valabilitate rămîn așa pentru totdeauna, cu ortografiile vechi, cu denumirile vechi, cu structura administrativă veche (raioane, regiuni etc.). Deci argumentul cheltuielilor este foarte firav. Suficient de firav încît și în 1993 l-au ignorat. bogdan_z, on 27 mai 2013 - 19:16, said:
Câți dintre voi folosiți diacriticele atunci când compuneți un sms? Păi vedeți, așa ziceam si eu. bogdan_z, on 27 mai 2013 - 19:16, said:
Legea e lege și trebuie respectată. Punct! Semnul întrebării. gigel de hohențolărn, on 01 mai 2013 - 00:29, said:
Pînă și dexonline-ul a adoptat â-ul cam în nooj % din cazuri. E drept, la unele dicționare vechi dexonline a făcut forțat conversia textului la normele post-1993 (de exemplu DLRM 1958, DMLR 1981 sau DN 1986), ceea ce dă impresia că proporția dicționarelor scrise cu â și sunt e mai mare decît în realitate. Apoi dexonline nu a preluat și unele dicționare actuale, de după 2000, scrise cu î și sînt, lăsînd impresia că așa ceva nu există. (Nu zic că prin asta dexonline încearcă să inducă lumea în eroare; probabil e vorba numai de drepturile de autor sau de efortul de a le cere autorilor permisiunea.) |
Anunturi
▶ 0 user(s) are reading this topic
0 members, 0 guests, 0 anonymous users