Cum/Ce/ este Dumnezeu pentru tine?

Pai disensiunile dintre atei si teisti se refera la Dzeu-creator, nu la omul-ideal.

Prin intelegere. Prin intelegerea motivelor pentru care avem anumite instincte si rolul lor in atingerea dorintelor noastre.

TOPCATBV, on 15 octombrie 2013 - 13:21, said:

Interesant cum genele ne induc o stare in care sa simtim ca exista "ceva mai adanc".
De ce crezi ca ne-ar transmite mesaje din acestea confuze? Pe tine nu te deranjeaza ca genele astea ne cam iau de fraieri? de ce nu ne spun exact? Asa cum procedeaza ele de obicei?

Edited by johnnickelby, 15 October 2013 - 14:07.

Nu trebuie sa apara Dumnezeu si sa spuna bau !

Exista mici aluzii informationale in fiecare din noi, mai acute sau mai putin acute, iar noi sintem mai atenti sau mai putin atenti, dupa firea fiecaruia.

Noi ne cramponam ca nu stim si nu aflam ACUM !

Pai daca viata este un continuum in care la perioade ne schimbam forma de agregare ?!

Ca sa nu oripilez pe nimeni am sa folosesc termenul poate.

Poate ca dupa viata de aici, trecem in alta viata cu alta forma de agregare, eu prefer sa cred ca este energetica si informationala.

Acolo facem un rezumat impreuna cu marea constiinta cosmica, nu ne mai miram, acolo sintem una cu constiinta

cosmica Dumnezeu, probabil ,,ne ia si rasul '' acolo cand vedem ce puerili eram incarnati.

Mai reglam ceva pe acolo, ne alegem noii vectori, caracteristici noi, cum o sa fie trupul, ce boli o sa experimentam,

ce nedumeriri intelectuale o sa exersam, etc...

Apoi revenim ,,aici '' sau pe alte planete si reluam procesul ca incarnati, cu ,,ruperea '' de constiinta aceea colosala

ca sa nu ne incurce in evolutia de aici, dar cu niste legaturi fine/de finete de unde ne alimentam totusi energetic.

Scopul ?!

Probabil se creaza o forma de energie psihica, care expandeaza/sau sustine cosmosul vazut, tot laborator acest cosmos... poate altceva...

Edited by crisstonne, 15 October 2013 - 14:10.

crisstonne, on 15 octombrie 2013 - 14:08, said:

cat de frumos suna asta....
mai ca ar face subiectul unui film sf de mare succes...
din pacate lucrurile s-ar putea sa stea cu totul altfel...

ce spui de asta?

nu suntem niciun fel de scop cosmic&shit, nu exista niciun creator energetic&shit
ci dora niste umile rotite in marele tablou cosmic caruia nu-i pasa de noi,  doar evolutie/adaptare si atata tot nu da nimeni doi bani pe primatele ce se cred buricul Universului....
murim si GATA nu mai e NIMIC dupa noi(eventual copii si averea)
de ce ne este atat de greu sa acceptam asta?

Se poate sterge.

Edited by crisstonne, 15 October 2013 - 14:51.

johnnickelby, on 15 octombrie 2013 - 14:04, said:

Sunt confuze pentru ca sunt proaste.

crisstonne, on 15 octombrie 2013 - 14:08, said:

Se poate sterge, sau interferat niste colegi cand postam  

Edited by crisstonne, 15 October 2013 - 14:43.

Valmont43, on 15 octombrie 2013 - 14:30, said:

Omule, nu esti prea dur?
Nu e posibil de acceptat asta chiar asa 100%, din acelasi motiv pentru care nu exista nici o certitudine 100% in afara de: "eu beneficiez de realitate" (e doar un mod de formulare a esentei ce vreau sa o exprim).

Valmont43, on 15 octombrie 2013 - 14:30, said:

crisstonne, on 15 octombrie 2013 - 14:08, said:

Am spus ceva de niste legaturi de finete care raman intre cei incarnati si constiinta cosmica...

Problema este, nu pot sa detaliez pe directia asta pentru ca vin niste personaje si incep sa faca trimiteri la maladiv, doar pentru ca ei nu inteleg fenomenul.

Eu nu am fost ,,credincios '' din totdeauna, dar evidentele au reusit sa imi schimbe optica, am mai spus, nu vorbesc din carti, nu am aprofundat teoriile evolutionistilor sau creationistilor, ca sa zic ca sint influentat.

Am mai incercat voalat sa explic si nu merge, muuulta lume nu este pregatita.

De aceea vorbim la modul ipotetic !

Edited by crisstonne, 15 October 2013 - 15:10.

Valmont43, on 15 octombrie 2013 - 14:30, said:

O întrebare foarte bună al cărei răspuns duce la o soluţie greu de acceptat.

Pentru că suntem educaţi să avem un egoism. Egoismul nu este genetic, este alimtentat de cultură, o cultură în care ţi se spune că eşti o fiinţă din lumină, cu o misiune, cu un scop, că eşti important.

De obicei, creaţioniştii vin cu un argument pentru "de ce este bine să se creadă în CREATOR" , anume că, dacă oamenii cred într-un Creator iubitor ce i-a făcut din dragoste şi ei, la rândul lor, vor fi nişte fiinţe iubitoare care oferă dragoste. Pe când evoluţia, teoria evoluţiei, presupun creaţioniştii, le spune lucruri mizere, că oamenii se trag din maimuţe şi sunt înrudite cu balta şi noroiul, deci oamenii d-aia sunt răi şi aşa mai departe.

Observăm o eroare de logică la creaţionişti. În plus, în momentul în care ştiinţa îţi demonstrează că eşti egal cu celalalt, că eşti o manifestare a sistemului solar, că eşti conectat la Univers (nu la un nivel ştiinţifico-fantastic), că faci parte din ciclul de viaţă al unei stele, mi se pare mai înălţător decât nişte poveşti cu un CREATOR supranatural care a fost construit, închipuit după chipul, asemănarea şi mentalitatea celui care a scris despre el. Observăm cum Dumnezeu este răzbunător, cum nu acceptă ca unu' să o ducă mai bine decât altul (implicit persoana model al personalităţii lui Dumnezeu), că are nevoie de plecăciuni şi rugăciuni, de umilinţă ş.a.m.d.

Apoi ni se spune că Dumnezeu este prea mare şi greu de cuprins de o minte limitată, minte ce l-a creat de fapt, că nu a coborât din cer şi a scris despre el. Revelaţii am şi eu, se numesc vise sau halucinaţii (d-asta n-am deocamdată, dar dacă iau nişte dimetiltriptamină, oho!), însă a confunda o creaţie a propiei minţi cu o entitate exterioară, atotputernică, supranaturală, care există dar nu există, dă dovadă cel puţin de ignoranţă faţă de logică.

Sigur, încă nu s-a definit conştiinţa şi nu poate fi arătată cu degetu' "Asta este conştiinţa!" dar asta nu înseamnă că e dovadă pentru suflet, ca o prezenţă, nu ştiu, adimensională, atemporală ce s-a încarnat într-un trup să acumuleze învăţături pentru lumea de apoi sau alte chestii legate de ce ne aşteaptă dincolo. Acel dincolo, apropo, a fost tot o invenţie, o explicaţie rezultată din neputiinţa de a înţelege ce se întâmplă când cineva care este pe moarte, vede lumină sau persoane dragi, trăieşte experienţe.

Nişte români au descoperit că mai există activitate cerebrală, neuronală, electrică, sinaptică sau cum vreţi, dincolo de ce se credea înainte ca fiind moarte cerebrală. Asta spune multe.

Edited by jazzu, 15 October 2013 - 15:00.

altnume, on 15 octombrie 2013 - 14:40, said:

as spune ca sunt mai degraba realist decat dur...
spune-mi ai avut pe cneva drag care a decedat? sau o cunostinta mai apropiata? DA? ok, atunci sa te intreb ceva....
dupa ce a decedat ti s-a parut vrep secunda ca Planeta nu se mai invarte ori ca s-a schimbat ceva, orice? nimic? doar putreziciune in pamant si lacrimi? aha.....
iata "MARELE PLAN COSMIC"!!!
deocamdata CEEA CE STIM SIGUR este MOARTEA si IMPOZITELE, restul sunt doar speculatii nedovedite DE NIMENI....
o carte veche si postarile frumoase de pe forum nu pot tine loc de realitate....
stiu e greu sa acceptam asta sa nu crezi ca mie imi este usor dar chiar daca voi baga capul in nisip gandindu-ma ce bine e REALITATEA tot aia va fi....

crisstonne, on 15 octombrie 2013 - 14:42, said:

Acuma e acuma.
Ipotetic vorbind, evidentele cu pricina, cum ti-ar fi schimbat optica daca optica nu o aveai intru a fi schimbata?
Mai pe inteles, orice evidenta, este evidenta numai si numai intrucat asa ne raportam la eveniment, fie intrucat oricum rezonam cu cele ce fac subiectul evidentei, fie pentru ca nu avem alte repere sau repere superioare, fie o compozitie din cele enumerate.

Valmont43, on 15 octombrie 2013 - 16:51, said:

Eu stiu ca ai dreptate!
Dar, zic eu, am si eu dreptatea mea.
Sa incerc sa fiu mai explicit raspunzandmai intai la intrebare.
MI-a murit cineva drag, tata.
Nu ma voi raporta insa la acest tragic eveniment.
Am suferit o pierdere in care durerea a capatat proportii total fiintiale, am colapsat in mine psihic si chiar fizic prin a cunoaste ceva ce inca nu cunoscusem, o disperare paroxistica.
Nu dau detalii intrucat mereu oamenii nu au inteles si m-au ironizat.
Asa cum zici, nimeni si nimic ..., doar eu in cumplita disperare, luni si ani de zile.
Uitarea a fost balasamul ce peste ani a domolit suferinta.

Acuma stau asa in expectativa si ma minunez de convingerile oamenilor, de fapt ma minunez de "convingerea convingerilor".
E drept, corpuri ale semenilor nostri si tot ce viu in natura, sufera etapa numita moarte, murim.
Daca insa e sa fiu impartial, tinand cont de nivelul primitiv totusi al evolutiei noastre (vizavi de anul 5000 e.n. sau 47500 e.n.), ma intreb si eu intrucat nu am ce face, "bai frate, daca descopera ma astia in vitor, o chestie foarte tare, de exemplu, sa zicem, daca descopera ca moartea totala, disparitia prin dezintegrarea completa ca existenta de orice fel nu doar fizica macrocosmica, e doar o problema de atitudine??
Daca "in ce te va gasi moartea" in aceea iti vei petrece eternitatea?
Adica daca vei muri convins ca nu exista viata dupa conventia numita moarte, vei trai o eternitate ca un mort intrucat nu vei sti ca nu esti mort, vei sti ca esti mort.
Daca vei muri convins de altceva, aceea vei trai.

E o supozitie intrucat nu stim ce dracu' va mai putea descoperi stiinta in milioanele de ani de acum inainte.
Bun, o sa mi-o spui pe aia, nu va mai exista lumea oamenilor pana atunci.
Nu e relevant intrucat, legile realitatii vor fi aceleasi.

Valmont43, on 15 octombrie 2013 - 16:51, said:

Poate ca realitatea e ca omul e prea slab ca sa faca fata realitatii. In cazul asta tu esti cel naiv, sperand ca omul poate supravietui fara "autodeceptia" miturilor religioase.

altnume, on 15 octombrie 2013 - 17:11, said:

Vor fi fiind aceleași, dar dacă nu le va mai „vedea” nimeni, presupunerea cade instant în străfundul latrinei filozofice. Nu va mai fi validare din lipsă de observare, nu va mai fi nici mirare.
Ce să descopere știința? Ce a mai descoperit știința, în afară de materialism?
Cine-i știința?...
Rămân surprins văzând în câte feluri poate fi răsucită „răsucirea”, nimicul, ilogicul.
Dacă noi, omenașii, cu greu ne preumblăm mintea cu 2000 de ani în urmă sau cu 5 mii...
KUM să vorbești așa de lejer și connaiseur despre meleoane de ani?...

Edited by Jo_Malbun, 15 October 2013 - 17:49.

heart_of_ice, on 25 iulie 2018 - 16:37, said:

1. Nu. Problema era ca nu ai identificat in mod concret acel Creator, sursa a iubirii, care sa-si recunoasca creatia, macar cum o fac Dumnezeii religiilor, prin oameni carora le-a vorbit, li s-a descoperit. Nu a intrat in contact cu nimeni, doar ti-l imaginezi intr-un anume fel, original.
2. Sunt multe lucruri frumoase pe pamant insa cele urate le anuleaza. Ma mira ca, desi il faceai cu ou si otet pe Xlander, ca se hraneste cu carne, totusi ramai tu insuti insensibil la violenta si cruzimea din randul animalelor, create sa se manance unele pe altele chiar de Creatorul caracterizat de tine ca iubire.

Edited by -Daniel, 25 July 2018 - 20:36.

-Daniel, on 25 iulie 2018 - 20:35, said:

1. Nu oricine și-L poate "imagina"... e nevoie de un pic de evoluție spirituală!

2. Anumite chestiuni ne scapă, din rațiuni pe care deocamdată nu le înțelegem!

ce valoare au vorbele noastre,? pentru mine Dumnezeu este stapanul meu

cand voi incepe sa fac minuni in numele lui Isus, voi incepe sa predic, altfel cum ? cine ma crede ca vorbesc de la Dumnezeu ? asa trebuie sa gandim toti, nimic nu ne da dreptul sa vorbim despre Dumnezeu

Edited by legit10, 26 July 2018 - 07:54.

legit10, on 26 iulie 2018 - 07:53, said:

"Caci din cuvintele tale vei fi scos fara vina, si din cuvintele tale vei fi osandit." (Mat.12:"