Ce este durerea?

Nu ca m-ar durea ceva. Poate-n doar in dos, ca pe tot romanul.
Si n-o sa va dau discursuri d-alea lemnoase si voluminoase.

Pe scurt, fara nerv ca si legatura intre minte (SNC) si zona inervata/traumatizata, n-avem ceea ce se cheama durere. Asta-i un truism, stiu, dar il spun. Din altruism.
Asdar, durerea apare ca o senzatie, ca o constructie mentala si apare excusiv doar la contactul (nervos) dintre zona remote si creier (doar atunci cand creierul e notificat prin impuls nerovs). Caci daca anesteziezi (tai calea nervoasa), atunci nu se mai simte nimic. Sau...oare apare doar la constientizarea acestei legaturi? Ca mai exista si situatia in care sa nu tai legatura nervoasa zonala ci chiar starea de constienta.

Mai exact, ce doare? Mintea doare?
Mintea ne ofera aceasta...qualia si doar mintea? Caci durerea e a dreaq de subiectiva. Totusi, a dreaq de reala!
E reala doar pentru subiectii constienti? Cei care pot dezvolta amintiri in contextul constiintei de sine.

Arunc niste mingi la fileu.
CE DOARE? Ca nervul trimite doar niste banale impulsuri electrice catre creier....
De ce postez aici? Simplu: pentru ca doresc o abordare intr-un cadru mistico-filozofic.
De ce ma preocupa? Ma preocupa de multa vreme. Subiectul poate sa para trivial. Insa, daca-i un pic aprofundat, devine contra-intuitiv.
Maya ???

Durerea nu exista decat ca proiectie mentala. De aia masochistii gasesc placere in durere.
Un mic twist in mintea umana si poti sa ai orgasm cand iti tai o mana.

Aparatele au becuri pentru a semnala defectiuni, omul- durere. Fara durere ne-am produce daune semnificative si ne-am uza prematur.

o senzatie
neeeext

onlyone, on 3rd January 2012, 21:01, said:

Suntem pe drumul cel bun.

YOUR_GOD, on 3rd January 2012, 21:03, said:

YOUR_GOD, on 3rd January 2012, 21:03, said:

Zi-mi ceva nou....
Eu n-am intrebat de ce ne doare, sau care este explicatia logica ori dpdv evolutionist a durerii.
Ci...CE DOARE?
Tendinta e sa zic: ma doare mana, ma doar cutare sau cutare. Oare "cutare" doare? Sau doare...mintea?

thomas222, on 3rd January 2012, 21:06, said:

Mda, desigur. La fel cum fotonul e energie. Pfaaaai, ce banal! "Energie, gogule, ce nu-ntelegi?"
Laser, frate...

Editat de Bean, 03 ianuarie 2012 - 21:13.

durerea un mecanism de aparare
creierul poate amplifica sau diminua anumite senzatii pentru ca sistemul imunitar sa-si faca treaba.
Pentru mai multe dealii recomand seria de documentare The Human Body (Discovery Ch).
Explica foarte frumos, cum lucreaza acesti nervi.


L.E. pentru ca s-au adunat posturi
exista oameni care au picioarele amputate si totusi simt ca cineva le atinge talpa.

daca tot suntem pe spiritualitate, cand tie dor de cineva spui ca te doare inima
cum vine asta?

Editat de MarianG, 03 ianuarie 2012 - 21:16.

Iei lama, te tai. Exciti niste nervi, acestia trimit un semnal electric creierului: avarie. Cum nu suntem roboti, creierul interpreteaza semnalul primit ca atare si pentru ca nu am asculta daca ne-ar aparea in fata ochilor o holograma gen 'nu te mai taia cu lama ca nu e bine', ne informeaza in cel mai eficient mod cu putinta: 'OUCH!!".

Pe scoarta cerebralaraman imprimate anumte sensatii puternice, animite informatii, asa cum imaginea fixa se imprima pe LCD-uri. Astfel, informatia ramasa blocata mai este accesata uneori din greseala, iar creierul se ocupa de ea cand are timp, pana cand o sterge definitiv pe baza feedback-ului primit de la senzori.

Muschiul inimii este influentat de adrenalina (ati vazut cu totii in filme). In conditii de stres, se produce o cantitate mai mare de adrenalina, pe langa alte efecte da si senzatia de durere. Daca faci efort, nu simti. Stand pe fotoliu, efectul este mai pronuntat, ca un puseu de energie, neconsumat.

Editat de YOUR_GOD, 03 ianuarie 2012 - 21:22.

MarianG, on 3rd January 2012, 21:13, said:

Mosu, astea sunt clare. Ce zici tu acolo, e ok, stiu, stim.
Ce intreb eu e altceva, insa probabil ma exprim ca o cizma si nu ma fac inteles unde bat.
(o sa razi, durerea prelungita nu e un avantaj pentru sistemul imunitar. durerea impiedica vindecarea ranii. o intarzie).

Ce vreau eu sa zic este: durerea nu exista de fapt. Desi pare atat de VIE, e de fapt o experienta mentala. Ca si mirarea. Ca si dragostea. Ca si you name it.
Rezulta deci ca durerea este un mecanism mental creat in asa fel incat sa genereze o experienta cand mai zguduitoare - cum s-a ajuns aici in lantul evolutiv, nu stiu; sau n-o fi lant evolutiv? - astfel incat organismul sa faca tot posibilul sa evite exact ACEASTA experienta, nu trauma in sine (cauza), lucru care ar duce la eliminarea sursei de damage printr-un reflex de retragere.

Dar, in fapt, e iluzorie. E crunt de imateriala!
In acest context, stiind astea, ce implicatii filozofice si religioase are...durerea? Dar perceptia in general? Existenta pana la urma?

Editat de Bean, 03 ianuarie 2012 - 21:30.

Durerea este o componenta software a masinii numita om. Ca si celalalte: iubirea, ura etc. Fara componentele software, masina om ar fi vie ca o piatra.

Editat de YOUR_GOD, 03 ianuarie 2012 - 21:37.

[b]Ce este durerea?, Fizica sau nu.[/b]

Un semnal de alarma.

Aerigia, on 3rd January 2012, 21:43, said:

Doare ceva cu adevarat sau nu?

Editat de Bean, 03 ianuarie 2012 - 21:56.

Bean, on 3rd January 2012, 21:29, said:

Chestia asta poate fi extinsă asupra tuturor simțurilor. De fapt, asupra percepției cum ai spus și tu. Din păcate, nu-ți va putea răspunde nimeni la întrebarea "ce doare de fapt?" pentru că nimeni nu știe exact cum funcționează creierul, cum funcționează mintea, cum apar gândurile, de ce apar gândurile etc. Nici măcar nu știu știința care ar putea încerca să explice aceste lucruri.

Ce implicații filozofice și religioase are acest punct de vedere? După mine, niciuna.

Editat de Tiberiu_Alexander, 03 ianuarie 2012 - 22:13.

Tiberiu_Alexander, on 3rd January 2012, 22:13, said:

Si atunci...unde este materialitatea noastra?
Unde existam noi de fapt? La ce nivel? La ce nivel se cristalizeaza individualitatea, constiinta, constienta de sine, perceptia, sentimentele, gandurile etc. Ca nu-mi pare deloc unul pur material ci mai degraba unul relationat, reflectat, interpretat, supra-material.

Editat de Bean, 03 ianuarie 2012 - 22:18.

Quote

eu cred ca oamenii nu sunt asa de ''individuali'',compacti,cum vrei tu. Ne schimbam dupa cum sufla vantul.In fine,asta e parerea mea

Îți înțeleg punctul de vedere, dar nu am răspunsurile pe care le aștepți. Eu consider că existăm la nivel material, dar nu pot afirma nimic despre conștiința existenței, sentimente, gânduri pentru că am probleme la înțelegera noțiunii de "imaterial" sau "supra-material" cum ai spus tu. Mai exact, "sursa"/"originea" acestor lucruri îmi dă bătăi de cap.. Sau modul în care apar, contextul în care există etc etc.

Editat de Tiberiu_Alexander, 03 ianuarie 2012 - 22:32.

creierul le da ''viata'',nuff said