Ce este durerea?

Daca Sinele este reprezentarea mentala a ta despre tine si Sinele reprezinta cel mai mare dusman al realizarii spirituale
Iar mintii ii este teama sa moara, trebuie sa o sochezi puternic ca sa accepte sa moara (vorbesc din experienta proprie, eu am socat-o ducand durerea sufleteasca la extrem)

Crezi ca fara Sine poti evolua spiritual?

Ce intelegi prin "realizare spirituala"?

Omul este si minte, si suflet, uneori primeaza una, alteori, cealalta, uneori una o poate override pe cealalta.

Cred ca problema care descrie titlul topicului e pusa un pic gresit. Tu bati saua ( durerea ) ca sa priceapa calu ( mintea). Totusi vorbim de un ansamblu in care lucrurile nu pot fi separate dupa cum vrea tot ea Mintea (caci o minte a deschis topicul, nu un sine si nici vidul, nimicul/totul). Da, e adevarat ca sunt stimulati receptorii, informatia urca pe caile aferente la creier unde senzatia de durere ia forma dar asa e mecanismul. Tu vi si spui "daca luam elasticitatea de la arc atunci sageata nu mai zboara sau nu atat de departe"... ok, dar atunci arcul nu mai este arc. La fel si in cazul omului : Universul a necesitat ca lucrurile sa se intample in felul asta si ca urmarea a sistemului care este omu e mai mobil ca planta si a reusit nu doar sa se adapteze mai bine decat animalul( de multe ori mult mai specializat in anumite arii) ba mai mult sa futa in noroc mediul in care locuieste si o poate face atat de "bine" incat sa isi distruga creatorul ( planeta Pamant ).
Mai zici o chestie mai sus cum ca "daca nu suntem constienti ..... ". Ce te faci cu nou-nascutii care la cateva saptamani, desi inca nu vad ( sau nu pot distinge nimic ) tipa de durera provocata de colici? Cred ca poti fi de acord ca in cazul lor Realitatea nu este patata de  experienta anterioara si ca perceptia senzoriala este pura si nealterata.  Parerea mea este ca durerea este hard-encoded in trupul nostru si ca desi ai avut o tinta buna "who the fuck are we" titlul topicului nu e cel mai potrivit.

Bean, on 5th January 2012, 22:00, said:

Intotdeauna m-a fascinat ideea universului interior.
Daca nu ai avea alternativa acestuia ca loc de reculegere si refacere mentala, un loc unde sa fii singur si unde poti fi tu insuti, intr-o viata asa cum ti-ai dori sa fie, am esua in alienare.

Bean, on 5th January 2012, 22:00, said:

Adica universul nostru observabil este de fapt o versiune...prescurtata a universului real(real pentru cine?).
De fapt cam asa vad si eu lucrurile.

Bean, on 5th January 2012, 22:00, said:

Eu stiam ca celulele unui organism au un fel de marker care il face (acel organism) unic.
Si apoi nu as crede ca un creion ar putea sa-mi insele "sinele".

viata omului e o continua durere - suferinta psihica (neimplinire, frustrare, frica, depresie, boala, batranete, moarte ).

rednext, on 6th January 2012, 19:30, said:

viata omului e o continua fericire - imaginatie debordanta (implinire, multumire, curaj, optimism, sanatate, tinerete, viata).

Copiii au o imaginatie debordanta? = Da.

De asemenea, interesant este ca durerea nu are centru de proiectie cortical. Nu exista receptori de durere pe scoarta cerebrala.

Daca facem abstractie din ceea ce ne invata Biblia am putea spune ca durerea este pacatul stramosesc, karma sau "pedeapsa" de a cunoaste mediul si de a-l explora. Va rog sa observati importanta masinariei limbii de vorbire care ne influenteaza orizontul de idei. Ne oprim la ceva doar atribuindu-i un cuvant: durere. Il acceptam ca pe un obiect care poate fi definit sau pus intr-un bol dar dupa ne dam seama ca nu este asa si apar topicuri de genu'.

Durerea este perceputa ca ceva negativ, rau, distrugator, scarbos, gretos sau cum vreti voi cand de fapt durerea este vitala pentru ceea ce numim noi "evolutie". Mai pe scurt: durerea ne-a asigurat perpetuarea. Ne limiteaza la 3D+timp, la logica, numere si limite dar ni se da si o salvare cand nu ne place aceasta limita: visele, basmele, miracolele. Mai precis, remedii ale durerii.

Durerea ne face sa gandim. Daca  ne doare-n cot, unde de obicei nu doare, trecem prin viata ca idiotii savurand din maxima "Ignroance is Bliss".

LE:Sper ca nu s-a inteles ca-s sado-maso sau ceva de genu'  

Enjoy:[ https://www.youtube-nocookie.com/embed/fz0scdFG3h0?feature=oembed - Pentru incarcare in pagina (embed) Click aici ]

Edited by jazzu, 07 January 2012 - 03:47.

Un biolog, H. Laborit, a descoperit (?) o substanță, AG 256 care - în organism - nu face decît să transmită durerile la creier.
Materialitatea aceasta neașteptată, departe de a duce apa la moara ateiștilor, îi înfundă. E de neconceput s-o credem întâmplătoare. Imposibil să se fi iscat din senin o substanță specializată în transmiterea durerilor. Adăogîndu-se colac
peste pupăză desăvîrșitei angrenări a funcțiunilor, alungă ideea hazardului cu măturoiul. Căci dacă, la urma urmei, am fi dispuși să admitem că prin simplul joc al întîmplăni particulele elementare (și stările materiei) s-au aglomerat alcătuind
atomi care la rîndul lor prin îmbinare au format molecule (cu putere selectivă!),care și ele s-au strîns în celule, apoi în micelii care prin altă aglomerare au dat naștere la țesuturi care și ele s-au adunat în organe care au alcătuit apoi aparate care au creat sisteme ce s-au închegat în ființă, dacă tot acest lanț continuu, aglomerat și aglutinat ar putea fi eventual privit ca simplu produs al întâmplărilor, apoi e foarte greu (și prea puțin probabil) de conceput că tot din întîmplare s-au ivit substanțe specializate, purtătoare ale durerii. Tocmai materialitatea aceasta îmi dovedește existența unui plan, unor intenții, unui program - realizat cu același material - de un creator. De vreme ce rezultatele (d. ex.: durerea) nu sunt efecte secundare (joc secund), ci prevăzute, prezența unui creator e implicată. Creator, firește, și nu doar atît: mare arhitect, demiurg, mare anonim. Hristos Mîntuitorul, Unul din Treimea cea de o ființă și nedespărțită, e altceva. Pe El nimic nu-l dovedește în sens judiciar, nu-l dezvăluie prin logică; e în afara logicii sistemului; e neașteptatul, paradoxul; la El ajungem prin liberă și ne-socotită credință. El și năruie totodată orice explicație strict materială, în care nu încape. "Cred întru Tine, dar mă rog Ție întărește credința mea. Te iubesc, dar mă rog Ție sporește dragostea mea..."

Edited by nuda, 08 January 2012 - 21:25.

Bean, on 3rd January 2012, 20:49, said:

In definitia care pare a fi data mintii pe acest topic, durerea e o plasmuire a mintii, ca de fapt intreaga realitate ce o traieste ea.
Nu inseamna insa ca mintea nu e un produs al creierului, este posibi sa fie.

Bean, on 4th January 2012, 23:22, said:

Avem aceleasi tipare pentru ca avem cam aceleasi gene si functionam cam la fel.
Prapastia informationala dintre inside si outside deriva din mecanismul efectuarii retrodictiilor si predictiilor ce le confirma (care se afla si el intre cele doua lumi) si limitele simturilor noastre.

nuda, on 8th January 2012, 21:19, said:

Apreciez... "cun'zic..." (vorba lui Hagi) interpelarea.
Ma unge la coracon. Zau!
Asa incepeam pe forumul asta, in 2006: http://forum.softped...t...t&p=2096947
Si continuam tot in aceeasi nota:
http://forum.softped...m...t&p=3260932
http://forum.softped...m...t&p=3327929
http://forum.softped...m...t&p=3366055
http://forum.softped...m...t&p=3373962 (aici trebe rabdare)
http://forum.softped...m...t&p=3341376
http://forum.softped...m...t&p=3340429

Jdemii de randuri am scris...
"Sa facem bine, ca sa nu fie rau!" (tot vorba lui Hagi).
Revin, nu pot raspunde acum la unele post-uri. E 3 juma'te dimineata....

Edited by Bean, 13 January 2012 - 03:28.

nuda, on 8th January 2012, 21:19, said:

Nu inteleg obstinatia cu care sustineti ca evolutionistii folosesc cuvantul intamplare cu valoarea sa absoluta, de haos.

YOUR_GOD, on 3rd January 2012, 21:03, said:

MarianG, on 3rd January 2012, 21:13, said:

Este un smnal in creier. Da, prin hipnoza de ex., antrenare unde cerebrale, meditatie, se poate focaliza in alta parte, sau schimba sensul (sa te doara cand te bucuri).
In acupunctura, Reiki, este un dezechilibru energetic ce poate fi distrus prin armonizarea energiei din corp.