Politica agresiva a Vaticanului in istorie

SophistiKat, on 30 decembrie 2012 - 15:40, said:

Asta înseamnă că are şi rele, şi bune. Am zis eu că s-a schimbat ceva în discursul tău, nu mai e radical , cel puţin în unele privinţe.

dyana25, on 30 decembrie 2012 - 15:45, said:

Il schimba in functie de interese.

La multi ani
si un An Nou bun cu sanatate si bucurii..!
-sa fiti cuminti...!

Un AN NOU cu multă sănătate, bucurii şi împliniri alături de cei dragi!
LA MULŢI ANI!


Petrecere frumoasă tuturor dar mai ales mie

SophistiKat, on 30 decembrie 2012 - 01:30, said:

In Irlanda, Biserica Catolica era dintre cele mai putin prezente organizatii dpdv politic. Manastirile aveau un rol imens in societate dar mai mult cultural, iar politic biserica era la fel de cvasi-inexistenta ca monarhia, iar individual vorbind morala ambianta era foarte aproximativa, vezi legendele despre discipolele lui Sf.Patrick care ajuta calugaritele sa scape de sarcinile nedorite sau altele asemenea. Sau vezi ramasitele de ritualuri pagane foarte prezente.
Totul s-a schimbat odata cu invazia engleza a lui Cromwell. Englezii anglicani au fost de-o duritate iesita din comun cu irlandezii, au mers pana la a vinde printese irlandeze ca sclave in Jamaica obligandu-le sa faca copii cu negrii. Daca nu-ti vindeai armasarul de rasa la pret de martoaga erai linsat, chiar nobil fiind. Daca cantai in gaelica erai spanzurat. Se pare ca 25% din populatie a murit sau a fost vanduta in sclavie asemenea negrilor, laolalta cu ei. Englezii contemplau serios posibilitatea exterminarii irlandezilor. Dusmani au fost ei mereu dar odata cu trecerea englezilor la anglicanism s-au exacerbat lucrurile. Era faza aia de inceput a protestantismului, cand au fost aproape talibani. Asta era valabil inclusiv dpdv conversie, daca te faceai protestant erai de-al englezilor, dar trebuia sa-i urasti pe catolici cum ii urau ei. Adevarati jihadisti anglicani. Noroc ca ethosul crestin i-a calmat dar primul lor imbold a fost foarte distructiv.
In fine, ideea e ca irlandezii au inceput sa devina puritani si teocratici si catolici fanatici abia de atunci incolo.
Odata ce s-au unit toti in jurul Bisericii Catolice ca sa-si apere identitatea, biserica a capatat o influenta in societate pe care nu o mai avusese pana atunci. Si cum au ramas sub englezi iar acestia le-au tras-o urat pana-n secolul 19 - vezi Foametea anilor 1840 - fenomenul a durat pana dupa Independenta din 1923. In Irlanda de Nord dureaza si acum.

SophistiKat, on 30 decembrie 2012 - 13:57, said:

Agresivitatea catolica in Japonia trebuie plasata in contextul in care aia se omorau intre ei intr-o veselie, era perioada luptelor intre daimyo. Si nu numai daimyo, si sectele intre ele, budist vs budist, aveau adevarate armate, ninja care asasinau liderii etc. Oare de ce a crescut mult crestinismul acolo, de asemenea ce era celorlalti actori?
Iar protestantii ar trebui sa spuna tot adevarul nu doar neregulile catolice, sa spuna de pilda cum ei au fost aia care l-au convins pe shogun sa extermine comunitatea catolica din Japonia. Si cum spaniolii i-au imbarcat pe supravietuitori si i-au colonizat in Filipine si Mexic.
Altfel, acordul papilor in materie de violenta trebuie si el plasat in contextul expansiunii iberice intre musulmani.
Era de la sine inteles ca, daca vor sa deschida drumul Indiilor, ibericii vor trebui sa treaca peste musulmani.
Cum in perioada aia Europa si Otomanii erau intr-o inclestare dura, iar Otomanii se bagau cu influenta pana-n Indonezia, era clar ca lupta religioasa si cea economica merg mana-n mana.
Europenii efectiv nu si-au pus problema ce sa faca cu non-musulmanii, pana au dat de ei.
Ei stiau ca drumurile comerciale asiatice sunt in maini musulmane deci vor avea de luptat cu ei. La asta se asteptau. Contactele cu non-musulmani au venit ulterior. Dar si acolo conflictul cu musulmanii era prezent, era inevitabil, fie ca era India, Indonezia, Malaezia sau Siam.
Sigur, nu vreau sa zic ca intentiile europene cu non-musulmanii erau doar miere si zahar. Dar nu erau nici porniti din principiu contra lor. Per total, politeismele asiatice ii cam lasau reci. Incercau sa-si impuna conditiile asa cum face orice tara cand da de una cu care-i merge, pur si simplu.

Edited by searcher-star, 07 January 2013 - 12:02.

searcher-star, on 07 ianuarie 2013 - 11:49, said:

si cu non-musulmanii din Groelanda ? spune-mi istoria ... aia ce religia aveau cand a aparut crestinismul? si ce sunt acum ?

Edited by babalaul, 08 January 2013 - 18:57.

searcher-star, on 07 ianuarie 2013 - 11:49, said:

Ca oare daimyo-ii crestini au fost niste ingerasi. Crezi ca dupa ce s-au convertit si-au schimbat mentalitatea si stilul de viata? Vax. Japonezii erau prea organizati, mult prea prinsi in sistemul de caste, pentru a deveni cu adevarat crestini. Ce urmareau misionarii, era patrunderea economica pe piata japoneza. Si crestinarea a fost cea mai simpla solutie. Pana s-au prins shogunii, si i-au cam luat in suturi.

daimyo crestini ... un fel de cruciati in Japonia. dar tot avutia ii interesa.

Edited by babalaul, 08 January 2013 - 20:47.

babalaul, on 08 ianuarie 2013 - 18:56, said:

Toate religiile au incercat sa se extinda, e in firea lor.
Insa in special avansul colonial iberic al anilor 1492-1550 s-a facut ca o continuare a celui cruciat, reconquista, anti-islam... si in cea mai mare parte luptele s-au dat cu musulmani, ca efort vorbind. Amerindienii desi mult mai multi n-au fost tinta nr.1.
Locuitorii Americii au trecut de la animism/politeism la crestinismul albilor care erau mai influenti in zona.
Desi au existat excese si abuzuri indubitabile, per total si pe termen mai lung nivelul de trai in Americi, inclusiv pentru indieni, a crescut, chiar spre finele primului secol de dominatie spaniola. Iar religia era un amestec, vezi cultul Fecioarei de Guadalupe de pilda care e infatisata ca o tanara care desi e iconic catolica, e inconjurata si de simbolism aztec.

lucifer76, on 08 ianuarie 2013 - 19:27, said:

Ideea e ca multi japonezi s-au lasat masacrati mai degraba decat sa renunte la religia catolica, desi era suficient sa renunte ca sa scape.
Daimyo in general n-au prea fost crestini, nu-i aranja in masura in care, desi le conforta ordinea feudala, le diminua din puterea absoluta.

Edited by searcher-star, 09 January 2013 - 10:54.

searcher-star, on 09 ianuarie 2013 - 11:04, said:

Exact de asta crestinismul nu a putut patrunde in Japonia.

lucifer76, on 09 ianuarie 2013 - 11:16, said:

Dar a avut un succes rapid in mase, care daca n-ar fi fost avortat, cine stie la ce procent ar fi ajuns.

searcher-star, on 07 ianuarie 2013 - 11:49, said:

In perioada luptelor intre Daimyo ca si in intreaga istorie a Japoniei, sectele religioase nu aveau armate. Este insa adevarat ca se mai implicau in politica. Iar ninja erau doar niste asasini platiti si organizati in cateva clanuri, nici vorba de armata. De altfel Nobunaga le-a distrus aproape complet in batalia de la Ido. Crestinismul nu s-a potrivit absolut deloc conceptiilor razboinice ale Daimyo si asta a fost si motivul pentru care in perioada shogunatului acestia au inchis practic complet Japonia.

mario_bril, on 10 ianuarie 2013 - 14:39, said:

Militant Buddhism
Buddhism is arguably the most peaceful of the world’s religions however its rise to prominence in Japan did not escape the assumption of a militaristic role.  As Buddhist temple complexes, wealth, and influence expanded under the patronage of the court, many established special guards comprised of clergy and laity, in order to protect the holy artifacts and temple grounds.  This presence of armed and trained individuals could not escape the politics of territorial ownership. [5]   Greatly influenced by the intrigues of the court, burgeoning rivalries with other sects, and growing political fragmentation, the politically appointed abbots were faced with an unavoidable need to expand their security posture and manning.
This expansion of forces resulted in the inclusion of dispossessed peasants and mercenary soldiers, and the first documented temple feuds arose in the 10th century.
…by the middle of the 10th century bitter disputes over the imperial control of senior appointments led to brawling between rival monks and eventually to the use of weapons…The first major incident involving violence by monks against monks occurred in 949 when 56 monks from Nara’s Todaiji gathered at the residence of an official in Kyoto to protest against an appointment that displeased them.  In 969 a dispute over conflicting claims to temple lands resulted in the death of several Kofukuji monks at the hands of monks from Todaiji. [6]
The origin of the actual warrior monk (sohei) is somewhat debatable.  Through the late 10th century, most of the major temples retained doctrines with respect to monk’s conduct and the forsaking of violence and weaponry.  It is possible that the early armies associated with the various temples and sects were wholly comprised of mercenaries and laity.  However, a direct connection between the rise in government sponsored, ordained monks and ‘immoral’ monks, who functioned as soldiers was prevalent throughout medieval Japan and proved a harbinger of trouble to come. [7]
Incidents of violence involving Buddhist entities occurred throughout the 10th and 11th century and historical chronicles, such as the Heike Monogotari, document Buddhist sects and their monks in battle.  These events mark the inception of a broad turning point in the endorsement and justification of violence on behalf of a Buddhist sect or temple.
Although they had heretofore developed into influential political bodies, Buddhist temples also served as places of solace and retirement for samurai and courtesans.  Temples also provided refuge for the impoverished and those on the run from criminal prosecution.  This mélange of divergent backgrounds and experiences doubtlessly bolstered the capabilities and tenacity of these monk armies.  From the devout believer to the ordained samurai to the hardened criminal, the evolution and action of these Buddhist armies bears comparison to the other private armies which were conducting unilateral military action on behalf of the court or their respective leaders.
The employment of militant monks by the court to serve its needs took place in the early 12th century, when the head abbot of the Kumano shrine was commissioned for anti-piracy endeavors on the Kii coastline.  With the established political connections and an increasing military capability, the warrior monks soon became embroiled in the Gempei War.
The Taira attack on the Kumano sohei was a very minor operation compared to an event during the same year of 1181, when Taira Shigehira led a punitive expedition against Nara in retaliation for its support of Prince Mochihito…The warrior monks put up a stiff resistance, which Shigehira overcame by using the indiscriminate weapon of fire. [8]
This event resulted in the destruction of the entire Todaiji complex and with it, countless Buddhist artifacts.  This event was chronicled in the Heike Monogatari as an extremely ominous occurrence which also was tied in to the concept of mappo, a descent into chaos itself.
Japan’s transition from aristocratic to warrior rule brought a turmoil and uncertainty that pervaded the times.  This further reinforced a sense of degeneracy and contributed to resurgence in the solace of religion amongst a great deal of the people. [9]   As the Warring States Period raged on, the popularity, and subsequent power of both the True Pure Land Sect and the Nicfara-piraterie Sect grew, and not just among the warrior class.  An offshoot of the True Pure Land Sect, the Ikko would eventually establish one of the most powerful and effective Buddhist armies.  Unlike the older sects, this Ikko drew much of their support from the peasantry.  Replacing military experience with religious zeal, the Ikko warriors embraced a ritualistic lifestyle and applied themselves deftly to military training, devoting themselves as true holy warriors.
…the military campaigns they launched against the warlords were called Ikko uprisings.  In the last quarter of the fifteenth century, the Ikko adherents staged six uprisings and eventually gained control of the province of Kaga.  By the sixteenth century the Ikko forces had become a major power in the Kyoto-Osaka area as well as in the north-central and central provinces, constituting a formidable obstacle to the ambitious daimyo. [10]
The uprisings of the Ikko sect were referred to by the samurai of the time as Ikko-ikki, or Ikko riots.  The efficacy of these mob riots only further solidified the capability and notoriety of Buddhist warriors, as well as identified a veritable challenge to power for anyone attempting to unify the land.
Oda Nobunaga’s pending victory in this unification was inexorably challenged by not just rival daimyo, but these powerful Buddhist armies and their loyal following.  Nobunaga exhorted extreme violence against any and all Buddhist temples that would not pledge allegiance to his rule.  Nobunaga’s successor, Toyotomi Hideyoshi, continued this fight with the addition of leveraged economic pressure on these entities.  Lastly, Tokugawa Ieyasu was able to completely subjugate and excise any threat or potency possessed by the Buddhist temples.
[...]The strict regulation of Buddhism under the Tokugawa regime successfully prevented any resurgence of Buddhist militarization.

searcher-star, on 10 ianuarie 2013 - 15:55, said:

Eu am spus ca nu aveau armate. Nu ca acei calugari budisti nu ar fi avut activitati belicoase si ca nu s-ar fi implicat in lupte. Asta in perioada in care crestinismul a intrat in Japonia, respectiv in perioada Azuchi-Momoyama.

si tu....mario,...................

teoretician pina la moarte!


tu de ce te-ai certat cu karuna???


lasa ca te fac io si pe tine sa vii cu picioarele pa pamint....nu sa stai cu sufletul in rai,....ca o,...

Mai bine baga pace.

jeremiah, on 19 septembrie 2009 - 19:59, said:

Nu stiu ce valoare ar putea avea vreo scuza oficiala a Vaticanului, mai ales ca recent un alt scandal legat de aceasta institutie a incitat spiritele. Cu bani de la Mussolini in schimbul sustinerii politice, Vaticanul detine printre altele complexul Bulgari Blue si institutii financiare in Londra.
Pe timpuri Gallileo Gallilei a fost arestat la domiciliu ca a sustinut ca Soarele este in centru sistemului solar. Azi Vaticanul detine aproape toate observatoarele care observa activitatea Soarelui. Ciudat interes catre stiinta din partea unora care au combatut-o secole la rind.

searcher-star, on 10 ianuarie 2013 - 15:55, said:

Buddhismul este divizat in mai multe scoli si in toate pacea are insemnatate deosebita. Nu putem pune ambitiile razboinice ale statelor pe seama religiei. Daca Japonia incepind din 1895 condusa de dinastia Meiji a cucerit o mare parte din statele chineze estice pina in Manciuria si Siberia nu a fost deloc ideea religiei buddhiste, ci ambitia claselor nobile ale Japoniei. Corporatii ca Mitsubishi au sustinut economic campaniile japoneze. Deci cu religia buddhista nici o legatura. Da, buddhistii tibetani au luptat cu armament greu (tunuri) dar in inferioritate numerica, impotriva armatelor Chinei comuniste. Dar aceste lupte iar nu se pot pune in seama buddhismului ca religie. Nici macar luptatorii din Templul Shaolin nu sint cultivati spre violenta, ci au dezvoltat tehnici de lupta din necesitatea de a pastra integritatea Templului in fata jefuitorilor chinezi sau mai tirziu britanici. Subiectul este foarte complex si nu putem interpreta superficial.

MIZRAHIND, on 29 ianuarie 2013 - 21:41, said:

1Toate cate-s pe lumea asta se manjesc mai mult sau mai putin, inclusiv religiile, e legea firii. Totusi, din cate stiu eu doar una propovaduieste razboiul total ca indatorire religioasa, si nu e catolicismul...
2De tare ce-a combatut Biserica stiinta, Europa si-a triplat populatia si cvadruplat productia intre 950 si 1300. Si cam 25% din ea era pamant bisericesc...
Galileo a facut tot posibilul sa aiba parte de proces. Suna bizar dar asta e adevarul. Putea scapa fara nici o problema daca spunea ca ideile lui sunt ipoteze.
Nu i s-a cerut sa renunte la ele macar ca era prof univ intr-o universitate apartinand Bisericii iar ideile lui erau insotite de o filozofie destul de mecanicista ale carei implicatii sceptice vizavi de religie n-au scapat contemporanilor.
3Si Cruciadele tot defensive au fost, in fata distrugerii jihadiste care cuprinsese Anatolia. Ca bizantinii n-au fost capabili sa le fructifice e alta discutie.

Edited by searcher-star, 30 January 2013 - 10:31.