Masti

Eu cred ca fiecare cultura are la un moment dat anumite repere morale sau comportamentale, mai bine zis. Fiecare individ dintr-o anume comunitate are depuse peste instinctele naturale educatia pe care o primeste in diferite feluri de la diferite persoane pe toata durata vietii.
Cred ca la fiecare moment exista intr-o comunitate o anume stare de nemultumire datorata comportamentului general in acea comunitate la acel moment. Va exista intotdeauna o cota de dezamagire in legatura cu moravurile timpului prezent si nostalgia vremurilor trecute.
Cuvantul "epigoni", descrie cel mai bine aceasta stare.
Omul va fi tentat intotdeauna sa mitologizeze trecutul, si asta pe masura ce avanseaza in varsta.
Pentru tineri, cred eu, situatia nu va fi niciodata atat de tragica precum le pare celor maturi, dar inaintand in varsta probabil ca si ei vor vedea lucrurile la fel. Mutatia se va face treptat, "fara a prinde chiar de veste".
Iar intre tineri si maturi sunt o infinitate de nuante.
In general moravurile tind sa decada pana ating un punct critic si atunci intervine salvator un puternic conflict intern sau cu o alta cultura.Apoi lucrurile se reaseaza pe fagasul normal, dupa care totul se reia, in mod ciclic. dar impresia mea este ca de fiecare data se pierde iremediabil cate ceva.
Pana cand?...ne vom mai permite sa pierdem?..., cate ceva?...

Edited by johnnickelby, 22 October 2013 - 18:42.

altnume, on 22 octombrie 2013 - 05:24, said:

Toate variantele sunt posibile.

Quote

Si cine sa faca reeducarea la care te referi, daca vicierea a fost produsa tocmai de catre cei care trebuiau sa ne invete ce-i armonia? N-are cum sa vina vreun "extraterestru" care sa isi doreasca sa faca si caruia sa i se dea voie sa faca asta.

johnnickelby, on 22 octombrie 2013 - 18:40, said:

Oare acea "mitologizare" a trecutului, la care faci referire, nu se datoreaza in mare parte regretelor, a faptului ca oamenii odata ajunsi la maturitate constata ca n-au infaptuit deloc sau au infaptuit doar o mica parte din ceea ce si-au dorit?

Quote

Crezi ca atunci cand se atinge punctul critic oamenii se inteleptesc si admit schimbarea ca pe ceva imperios necesar, dandu-si seama care-s cauzele care i-au adus in impas, sau ea survine fara constinetizarea cauzelor si e acceptata de nevoie? La ce fel de pierdere (pierderi) faci referire?

On_my_way, on 22 octombrie 2013 - 20:23, said:

Aici este de discutat. Daca ne referim la mitologizarea propriului trecut, atunci da, se pare ca asta este o caracteristica a celor ratati, dar daca ne gandim la mitologizarea trecutului in general, atunci se poate vorbi mai degraba de nostalgia unei perioade de viata, care nu se va mai intoarce niciodata. Se pare ca este un fenomen ce nu poate fi controlat, doar observat. Si poate ca intervine si putina intelepciune si o oarecare jena a fiecaruia pentru slabiciunile tineretii.

On_my_way, on 22 octombrie 2013 - 20:23, said:

Schimbarile majore, pentru ca in acest caz este vorba de o schimbare majora, nu au venit pana acum decat datorita unor evenimente violente. Suferinta cauzata de aceste evenimente reaseaza prioritatile comportamentale, aducand in fata intelegerea, compasiunea, bunatatea.
Ceea ce se pierde de fiecare data este o parte din candoarea omului, facandu-l cu fiecare eveniment de acest gen putin mai rau decat era la schimbarea anterioara. In acest fel disponibilitatea omului de a fi bun va scadea cu fiecare schimbare, la fiecare ciclu.

johnnickelby, on 22 octombrie 2013 - 20:45, said:

De acord.

Quote

Nu te contrazici in ce-ai spus? Cum poate un om, in urma unei schimbari majore, chiar daca aceasta schimbare e cauzata de suferinta, dupa ce-si prioritizeaza comportamentele, punandu-le pe primul plan pe cele legate de bine, sa devina mai rau cu fiecare schimbare? N-ar trebui sa fie tocmai invers?

On_my_way, on 22 octombrie 2013 - 20:23, said:

Mai stii, poate vine si extraterestrul, procentajul credulitatii referitor la asta si altele asemenea difera de la individ la individ.
Reeducarea fiecaruia si a populatiei per ansamblu (mai ales a copiilor), nu poate veni decat din evolutia individuala; cand suficienti indivizi, suficient de evoluati, ajung la putere, se produc schimbari.
Acuma, depinde si de tipul targetului catre care tindem.
Si pentru ca suntem la "Masti".
Suntem asa de mascati, incat, pe langa faptul ca nu ne interesaza asta, nici nu ne dam seama de amploarea mascaradeai.

On_my_way, on 22 octombrie 2013 - 21:09, said:

O sa incerc sa iti raspund eu la acesta intrebare, in masura in care opinia mea poate fi un raspuns.
Se poate intampla in viata, sa cauti cu tot dinandinsul ceva, sa cauti cu tenacitate, din tot sufletul, din tot cugetul si cu toata puterea ta, sa cauti cu candoarea cu care copilul o cauta pe mama in toate cautarile sale de copil intrucat, in ea si prin ea, el isi gaseste odihna vizavi de cautarile sale.
Eh, si se face ca viata are tare multe si mari surprize si cautarea ta totala si nevinovata, sa duca la o reusita extrem de neprevazuta si cruda, care, te poate scoate din micimea cautarilor ce tu credeai ca sunt cele mai inalte idealuri posibile, oferindu-ti libertatea din ele, dar cu ce pret???
Plata se face in valuta forte, in suferinta disperarii.
Nu mai poti fi candid ca inainte, ranile sunt crunte, desi ai evoluat de fapt, candoarea ta a suferit teribil, ai pierdut ceea ce ai cel ma de pret, puritatea.

Edited by altnume, 25 October 2013 - 09:59.

altnume, on 25 octombrie 2013 - 10:12, said:

Inseamna ca fie nu exista suficient de multi indivizi care sa fi evoluat evoluat si sa fi putut ajunge la putere pt. a produce aceste schimbari, fie sunt prea putini, raportat la majoritate, si nu pot sa faca ce vor, desi ajung la putere, fie targetul la care tindem e slabut rau. Spun asta pt. ca eu nu prea vad schimbari in bine.

Quote

Unul dintre factorii care produc "mascarada" asta nu se datoreaza oare si plictisului?

Quote

Daca ai pierdut puritatea, castigand in schimb intelepciunea, de ce presupui ca trebuie sa suferi? Eu vad intelepciunea ca pe ceva ce te elibereaza de suferinta.

Depinde si ce intelege fiecare prin schimbari in bine; pentru mine cea mai mare schimbare in bine, ar fi sa depasesc bariera emotionala (afectiva de fapt), sa trec dincolo de aceasta dependenta; nu spun sa nu mai traiesc emotii, spun sa le traiesc cand vreau si cum vreau eu, nu cand vor si cat vor ele.

Pe forum negresit, in viata insa e mai complicat.

Am suferit, nu mai sufar.

altnume, on 26 octombrie 2013 - 17:53, said:

In parte ceea ce-ti doresti tu se obtine prin autocontrol. Cel putin, asa cred eu, dar poate sunt subiectiva, pt. ca ma raportez prea mult la propria persoana. Se mai obtine si prin constientizare. Dar un control total nu cred ca-i posibil si nici nu stiu daca-i de dorit. Au fost momente in care eu mi-am dorit sa fie posibil nu mai simt nimic, chiar mi-am dorit cu disperare asta, insa apoi mi-am dat seama ca toate trairile alea pe care eu candva nu am dorit sa le am, pe unele chiar le-am urat, au fost parte integranta din etape care m-au transformat in omul care sunt astazi si, daca privesc, in urma, observ o crestere substantiala.

On_my_way, on 22 octombrie 2013 - 21:09, said:

Schimbarile acestea au loc ciclic, asta este parerea mea. La fiecare inceput de nou ciclu, dupa ce apele se reaseaza, omul revine la sentimentele de care spuneam, dar de fiecare data, aceste sentimente se vor afla la cote mai mici decat la inceputul ultimului ciclu.
Si atentie, eu nu ma refer la un numar de cicluri din existenta unui individ, ci din aceea a speciei "om".

Edited by johnnickelby, 26 October 2013 - 19:48.

On_my_way, on 26 octombrie 2013 - 19:25, said:

Dorinta e o emotie, daca imi doresc ceva cad in insasi capcana celor de care tind a ma detasa (dez-atasa, dez - amagi), asa ca ma repliez din tendinta educationala zis dorinte si abordez problema ca fiind una potrivita de urmat (fara a mi-o insusi ca pe o dorinta), nu un scop pentru care sa imi sacrific echilibrul (dorintele asta fac, te scot din chibzuinta si echilibru; desigur vorbele sunt mari, facem si noi ce putem si cand e posibil).
Da, se poate numi autocontrol, insa si acest termen a fost asa denaturat, minimalizat, incat nu il mai utilizez; in plus de asta e prea pretentios vizavi de reusitele mele.
Constientizarea e metoda mea de suflet; nu am o vointa de fier si nici acces la cele mai putin obisnuite, singura mea prietena e constientizarea; deocamdata insa nu suntem "prieteni la catarama".
Nici eu nu stiu daca e posibila o eliberare totala si nici daca e de dorit; pana nu gustam, nu avem cum sa intelegem.
Asa e, fara toate cele ce le-am trait, nu am fi noi insine, cei ce suntem acum, dar iata totusi, desi nu mai esti copilul de alta data, nu simti ca nu ai fi tot tu; asa si cu trairile astea, chiar daca nu am fi avut anumite trairi, am fi avut altele si eram produsul lor, fara a simti lipsa altor trairi pe care nu le-am avut.

Edited by altnume, 27 October 2013 - 03:47.

altnume, on 27 octombrie 2013 - 03:45, said:

Dorinta e o emotie constientizata. Odata constientizata, poti alege sa te supui ei ori ba. Dar, da, alegerea asta tine si de taria fiecaruia.

Quote

Cred ca e mai bine ca esti prieten al constientizarii, pt. ca autocontrolul inseamna sa tii in frau, existand oricand riscul de recidiva, pe cand constientizarea inseamna intelegere si, la nevoie, renuntarea de buna voie la ceva care-ti poate face rau.

Edited by On_my_way, 27 October 2013 - 18:36.

On_my_way, on 27 octombrie 2013 - 18:35, said:

Eu in viata de zi cu zi nu utilizez termenul dorinta, utilizez termenul pofta; cu poftele am eu ce am, e o diferenta destul de subtila si poate personala; dorintele am tendinta a le lega mai mult de aspiratii (nazuinte), pe cand poftele le leg de lacomie, inclusiv extrem de fina lacomie la blidul cu orgoliu et compania; e doar o parte a semnificatiilor intrucat, atunci cand imi doresc o masina, nu o sa cant: "am poftit o masina", nu? versul corect este: "mi-am dorit o masina ..."

Da, problema e insa, necesitatea unor constientizari asa de profunde incat sa fii strafulgerat fiintial, sa ramai tu insuti "masca" (pozitiv de asta data), deoarece de anumite poftiri sau dorinte, e poate imposibil sa te detasezi, mai ales ca unele sunt impletite cu numtele necesitati.