Expertii FMI ataca neoliberalismul

 adcamo, on 02 iunie 2016 - 17:59, said:

In ograda ta poti sa fii cat de dictator dorești, este proprietatea ta.
O tara nu poate fi condusă ca o firma si nici invers.

 XORIAN_L, on 02 iunie 2016 - 20:15, said:

Si masinile alea replicante cum le produci prin autarhie cu ce ai tu prin gospodarie? Le faci din noroi si paie?

 X-plane, on 02 iunie 2016 - 15:30, said:

am zis ca exista si companii care patesc asta (ceea ce e real)

ideea insa nu era ca asta le-a facut rau, ci ca de fapt, exista un motiv pt care comunismul e forma cea mai eficienta de corporatie si nu democratia

 X-plane, on 02 iunie 2016 - 17:18, said:

iar tu daca citeai si nu imi puneai cuvinte in gura, ai vazut ca am folosit fraza "multe corporatii" si NU " toate corporatiile" !!!

la naiba...ce ti-e si cu dreptacii care citesc pe sarite...

 pinguinul666, on 02 iunie 2016 - 21:38, said:

Le amesteci si le faci varza.

Comunismul nu este opusul democrației.
Comunism opus capitalismului, adica stânga dreapta
Democratie este opusa dictaturii.
Sper ca ai inteles si nu le mai faci varza, te faci de ras, nu de alta.

In fapt, o democratie prost implementată, unde majoritatea,are voie sa decidă pe cheltuiala minorității, comunismul nu este prea departe. Democratic.

Edited by X-plane, 02 June 2016 - 21:42.

 Rosebud09, on 02 iunie 2016 - 17:24, said:

nu e deloc nepotrivita!

unica nepotrivire este in mintea voastra, a celor ce faceti o veritabila salata intre doctrinele politice vs cele economice

China mult-laudata de ceilalti dreptaci, este exemplul prototip clasic al unei tari-corporatii - influenta ei pe piata mondiala este data de faptul ca este condusa EXACT ca o corporatie - adica in stil pur comunist/ capitalist

ce sa vezi - exact aceeasi faza cu romania lui Ceasca !
iti place sau nu. romania avea ceva putere economica pe atunci (prin exporturi, industrie etc), tocmai fiindca a fost condusa in cel mai pur stil chinezesc/comunist/corporatist.

practica obiectiva arata acest lucru. poti incerca sa vrajesti pana nu mai poti, practica >>>> teoria rasuflata care incerci sa o "vinzi" pe aici.

vremurile de glorie economica ale SUA si Angliei (precum si a celorlalte tari din europa de vest) din timpul revolutiei industriale erau caracterizate de exact acelasi tip de conducere comunista/corporatista - oamenii erau doar utilaje, binele lor conta doar cat sa traiasca sa performeze!

ceausescu nu dadea apartamente fiindca ii pasa de oameni - ci dadea casele alea pe exact acelasi principiu pt care un patron isi pastreaza utilajele intr-un spatiu de depozitare.

sintagma jargotica "apartamente comuniste", "chibrite" etc. arata calitatea vietii destul de scazuta din acele unitati locative - firesc, unui utilaj nu ii trebuie un standard de viata ridicat, caci menirea principala a utilajului este sa performeze o anume activitate, nu sa traiasca bine

si patronul cand isi pune vreun utilaj la pastrare, asigura locul respectiv cat sa fie suficient pt pastrarea in conditii de siguranta a utilajului, nicidecum insa nu aranjeaza locul cu conditii de lux pt utilaj

adica stricta necesitate

 X-plane, on 02 iunie 2016 - 21:41, said:

stai asa .... cum adica comunismul nu e opusul democratiei !??
mai...folosim dictionare diferite in privinta sensului cuvintelor ca nu inteleg ?!?

tocmai ce ai recunoscut mai devreme, ca conducerea dictatoriala = comunism......

sau stiu eu prost definitia democratiei, a comunismului etc ?!?

1) Comunismul nu este opusul democrației
2) Comunism opus capitalismului, adica stânga dreapta
3) Democratie este opusa dictaturii

Din 1) si 3) ....ce ar trebui sa inteleg ?!?!?

Te contrazici de la fraza la fraza ...nu e nimic logic mai sus!

afirmatia 2 e total eronata....sau china (si celelalte tari autocratice economice) nu exista ?!

eu zic sa ridici nasul si sa mirosi realitatea - pt ca intre carti depasite si realitate, realitatea castiga mereu

Edited by pinguinul666, 02 June 2016 - 22:08.

De unde nu este nici Dzeu nu cere. Ia si citește niște almanahe si niște goagale.

COMUNÍSM s. n. 1. Orînduirea socială superioară care urmează după doborîrea capitalismului, ca rezultat al victoriei revoluției proletare și al instaurării dictaturii proletariatului; în această orînduire nu există exploatarea omului de către om și mijloacele de producție sînt proprietate socialistă; în dezvoltarea sa, această orînduire trece prin două faze, dintre care prima e faza socialismului (v. s o c i a l i s m); în a doua fază, cea a comunismului deplin, se va aplica principiul: de Ia fiecare după capacitățile sale, fiecăruia după nevoile sale; nu vor mai exista diferențe de clasă, vor dispărea deosebirile esențiale dintre sat și oraș, dintre munca fizică și cea intelectuală, știința și arta vor ajunge la o înflorire deplină, iar individul va deveni cu adevărat liber. În comparație cu capitalismul, comunismul înseamnă o productivitate a muncii superioară, obținută de muncitorii liberi, conștienți, uniți, care folosesc o tehnică înaintată. LENIN, O.A. II 490. Trecerea de la societatea capitalistă, care se dezvoltă spre comunism, la societatea comunistă e cu neputință fără o «perioadă politică de tranziție », iar statul acestei perioade poate fi numai dictatura revoluționară a proletariatului. LENIN, STAT. REV. 99. Principiul comunismului constă în faptul că în societatea comunistă fiecare muncește după capacitățile sale și primește articolele de consum nu după munca depusă de el, ci după nevoile pe care le are un om ridicat din punct de vedere cultural. STALIN, PROBL. LEN. 514. ◊ Comunism de război = politică a dictaturii proletariatului, impusă de condițiile de război și de intervenție, o politică care urmărește stabilirea unui schimb direct de produse între oraș și sat nu prin intermediul pieței, ci în afara pieței, prin măsuri de ordin mai ales extraeconomic și în parte cu caracter militar și care are drept scop organizarea unei repartiții a produselor care să poată asigura aprovizionarea armatelor revoluționare de pe front și a muncitorilor din spatele frontului. STALIN, O. XI 160. 2. Ideologia, teoria înfăptuirii orînduirii comuniste. Comunismul nu este o simplă doctrină de partid a clasei muncitoare, ci o teorie a cărei țintă finală este eliberarea întregii societăți, inclusiv a capitaliștilor, din cadrul îngust al actualelor relații. MARX-ENGELS, O. A. II 375. ◊ Comunismul științific = marxism-leninismul.
Sursa: DLRLC (1955-1957) | Adăugată de blaurb. | Semnalează o greșeală | Permalink


CAPITALÍSM s. n. Mod de producție bazat pe proprietatea privată asupra mijloacelor de producție, în care toate produsele iau forma de marfă și în care însăși forța de muncă se vinde și se cumpără ca o marfă. Capitalismul este acel stadiu de dezvoltare a producției de mărfuri în care și forța de muncă devine marfă. LENIN, O. III 551. Capitalismul a adus ramurile principale ale industriei în stadiul marii industrii mecanizate; socializînd in felul acesta producția, el a creat condițiile materiale ale unei noi orînduiri și in același timp a creat și o nouă forță socială: clasa muncitorilor din fabrici și uzine, proletariatul orășenesc. LENIN, O. I 158. Capitalismul nu se poate dezvolta fără întețirea exploatării clasei muncitoare, fără ca majoritatea oamenilor muncii să ducă o existență de foame, fără întețirea asupririi țărilor coloniale și dependente, fără conflicte și ciocniri între diversele grupuri imperialiste ale burgheziei mondiale. STALIN, O. VII 99.

DICTATÚRĂ, dictaturi, s. f. 1. Putere de stat a unei clase dominante, nelimitată de nici o lege, bazată nemijlocit pe violență. Toate statele de clasă care au existat pînă acum [adică pînă la instaurarea dictaturii proletariatului] au fost dictatura minorității exploatatoare asupra majorității exploatate. STALIN, PROBL. LEN. 29. 2. (În expr.) Dictatura proletariatului = putere de stat a proletariatului instaurată după victoria revoluției proletare și întemeiată pe alianța de clasă dintre clasa muncitoare și țărănimea muncitoare (rolul conducător deținîndu-l clasa muncitoare în frunte cu partidul marxist-leninist) fiind principala armă în mîna clasei muncitoare pentru zdrobirea capitaliștilor și a moșierilor înlăturați de la putere, pentru apărarea cuceririlor revoluționare împotriva atacurilor din afară și pentru construirea socialismului și a comunismului; ea reprezintă dictatura imensei majorități asupra minorității, constituind cea mai largă democrație. Toate națiunile vor ajunge la socialism, aceasta e inevitabil, dar toate vor ajunge nu chiar în același fel, fiecare va aduce un specific într-o formă sau alta a democrației, într-o varietate sau alta a dictaturii proletariatului, într-un ritm sau altul al transformărilor socialiste ale diferitelor laturi ale vieții sociale. LENIN, O. XXIII 60. Dictatura proletariatului înseamnă: 1) violența neîngrădită de lege față de capitaliști și moșieri, 2) conducerea țărănimii de către proletariat, 3) construcția socialistă în ceea ce privește întreaga societate. Nici una dintre aceste trei laturi ale dictaturii nu poate fi exclusă fără riscul de a denatura noțiunea de dictatură a proletariatului. Numai toate aceste trei laturi, luate împreună, ne dau noțiunea deplină și desăvîrșită a dictaturii proletariatului. STALIN, O. VII 194. 3. (În Roma antică) Puterea nelimitată a dictatorului, timpul cit el exercita această putere.

DEMOCRAȚÍE, democrații, s. f. Formă de organizare a statului în care puterea este exercitată de popor; ea este indisolubil legată de dictatura clasei în mîna căreia se găsește puterea de stat, ceea ce determină natura orînduirii respective. ◊ Democrație sovietică (sau socialistă) = formă superioară de organizare a statului (realizată în U.R.S.S.), în care puterea aparține poporului muncitor care și-o exercită prin Sovietele de deputați; ea îndeplinește funcțiile dictaturii proletariatului, conducînd masele muncitoare în lupta pentru construirea comunismului. Expresia consecventă pînă la capăt a democratismului socialist este democrația sovietică, cea mai înaltă formă a democrației, democrația întregului popor. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 526. Crearea unității politice și morale a societății sovietice constituie una din cele mai mărețe cuceriri ale democrației sovietice. CONTEMPORANUL, S. II, 1954, nr. 388, 1/5. Democrație populară = formă de organizare a statului apărută într-o serie de țări din Europa și din Asia în urma victoriilor istorice ale Uniunii Sovietice în cel de-al doilea război mondial și a mișcării de eliberare a poporului; ea îndeplinește funcțiile dictaturii proletariatului în perioada de trecere de la capitalism la socialism. Regimul nostru de democrație populară dobîndește pe zi ce trece o bază tot mai trainică. El îndeplinește cu succes funcțiile dictaturii proletariatului. GHEORGHIU-DEJ, Art. Cuv. 308. Partidul a condus victorios pe oamenii muncii în lupta pentru răsturnarea puterii exploatatorilor, pentru făurirea regimului de democrație populară. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2757. Democrație burgheză (sau capitalistă) = formă de organizare a statului în care parlamentarismul constituie o acoperire a dominației clasei capitaliste asupra oamenilor muncii. Democrație internă de partid = principiu organizatoric al partidelor comuniste și muncitorești care asigură dreptul masei membrilor de partid de a participa efectiv la rezolvarea tuturor problemelor în legătură cu politica partidului și cu viața de partid, de a alege organele de conducere și de a controla activitatea lor, de a desfășura larg critica și autocritica și contribuie la întărirea legăturii partidului cu masele; el este o parte componentă a centralismului democratic. Democrația internă de partid creează condițiile dezvoltării activității și inițiativei organizațiilor și ale membrilor de partid, ale răspunderii lor față de soarta politicii partidului. SCÎNTEIA, 1954, nr. 3101. Democrație internă (p. ext. în sistemul de organizare al organizațiilor de masă). Critica și autocritica au contribuit la întărirea conducerii gospodăriilor colective, la întărirea democrației interne. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 624. Desfășurarea alegerilor trebuie să contribuie în același timp la întărirea și dezvoltarea la un nivel mai mare a democrației muncitorești în sindicate. SCÎNTEIA, 1949, nr. 1321.

 Imperathor, on 02 iunie 2016 - 20:55, said:

Ceva de genul asta.
Absolut toti atomii de care ai nevoie ii gasesti oriunde in apa, aer si sol. Si aceia pot fi reciclati la infinit. Asadar nu resursele naturale sunt rare, ci accesibilitatea lor.