Mi-a murit sufletul!

[ https://www.youtube-nocookie.com/embed/bneAcFk7VOM?feature=oembed - Pentru incarcare in pagina (embed) Click aici ]

Sunt tristă, atât de tristă încât simt cum mor în interior.
Kenay, iubitul meu rottweiler, bunul meu prieten, băiatul meu iubit, ursuleţul meu blând nu mai este, au trecut deja 10 zile şi nu pot, nu pot concepe asta.
Mi-e atât de greu fără el, îmi simt corpul greu, parcă mă striveşte, am mintea amorţită, nu pot să respir, îmi vine să urlu, plâng fără încetare.
Ce pot face?!?! Conştientizam deja că va veni momentul acesta, ştiam că o să sufăr dar nu sunt încă pregătită pentru ăsta, nu cred că voi fi vreodată.
Pe 24 iunie a fost operat de granulom, operaţia a decurs perfect, şi-a revenit foarte bine din anestezie şi  era vioi, mânca, se juca, se răsfăţa din nou….toate astea au durat o lună, apoi, granulomul a început să crească iar, se dezvolta cu repeziciune,  citeam durerea în ochişorii lui căprui, abia mai putea să se ridice, zăcea aşezat doar pe o parte,  respire din ce în ce mai greu, nici să doarmă nu putea.
Pe 18 august l-am dus la tratament, s-a urcat foarte greu în maşina dar şi mai greu a coborât, urma să se facă iar puncţie să vedem ce se întâmplă cu formaţiunea aceea tare care creştea cu repeziciune.
Pe 19 august, nu se mai putea ridica, tratamentul îl făcea acasă, îl ridicăm cu greu şi se plimba câteva minute, nu mai mânca aproape deloc, se clătina pe picioare, dacă se aşeza, nu se mai putea ridica singur.
Pe 20 august medical veterinar, (care-l ştie de la 5 săptămâni) ne-a spus cu voce tremurată că are dureri mari şi că nu se mai poate face nimic, că are metastaze în tot corpul şi îi sunt afectaţi şi plămânii.
Îl ridicăm noi şi apoi, împleticit ieşea în curte, stătea puţin şi se aşeza, nu putea să respire, slăbise, şi ochişorii lui blânzi se afundaseră…..nu putea să mai mănânce, îi dădeam din palmă şi nici aşa nu mai voia, din când în când bea puţină apă……nu ştiam ce să facem, nu puteam lua decizia, nu…..şi totuşi, am decis ca aşa este mai bine, că îl vom lăsa să plece cât încă mai putea, (chiar dacă cu ajutorul nostru) să stea în picioare.
Pe 21 august, nici apă nu mai voia să bea, medicul veterinar a venit în fiecare zi la el, făcea tratament şi era hrănit şi hidratat cu perfuzii, am stat lângă el în tot acest timp, zi şi noapte, îl mângâiam şi parcă îi mai alinam durerea, respira mai lin atunci când îl mângâiam.
În dimineaţa zilei de 22 august, am pregătit maşina şi cu greu, l-am urcat în spate, am stat întinsă lângă el tot drumul,  până la Snagov, l-am ţinut în braţe şi l-am alintat, era calm, îi plăcea foarte mult să se plimbe cu maşina, să merga în excursii şi vacanţe.
Am ajuns la Snagov în acelaşi timp cu medical veterinary, l-am luat în braţe cu toţii şi l-am pus jos, l-am ajutat să se ridice şi singur a intrat  în curtea mare, curte care îi plăcea foarte mult, unde alerga şi se bucura de fiecare dată când mergeam acolo.
A intrat în curte, se clătina uşor, mergea încet dar era încă demn, s-a plimbat, a mirosit florile,  a adulmecat  şi a privit în zare către lac, s-a aşezat lângă noi şi parcă nu mai avea nici o durere, se luminase la chip….apoi, la ceva timp a venit clipa, l-am luat în braţe, abia mă stăpâneam, voiam să nu plâng, să-i dau curaj…..a adormit lin, în câteva secunde, l-am mângâiat şi i-am vorbit în tot acest timp şi puţin după….era aşa senin, dormea….i-am spus “ Somn uşor !” şi apoi l-am pus în patul în care avea să doarmă pentru eternitate.  Este aproape de lac, sub un nuc bătrân şi câţiva brazi, dimineaţa, soarele îl încălzeşte iar peste zi…este umbră…..
Nu ştiu, mă învinovăţesc pentru că am făcut asta deşi sunt consienta de suferinţa lui, plâng, fiecare colţişor din casă şi din curte îmi adduce aminte de el, de Kinoaca baloaca, de băiatul meu drag, de sufleţelul  meu…..nu-I pot strânge lucrurile , jucăriile…lesa şi zgarda sunt la locul lor, pătuţul lui e în acelaşi loc, nu pot face curat…nu pot face nimic…plâng….şi iar plâng…
Kenay, mami te iubeşte băiatule, mi-e dor de tine Kenay, mor de dorul tău…..
Offffffffffffffffffff

Edited by KenayRott, 02 September 2014 - 11:51.

R.I.P. Din pacate, terbuie sa trecem prin incercarile astea, sa ne ridicam si sa ne comportam aproape ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic.

Din pacate nu il vei uita niciodata !!! Si stiu ce vorbesc ! Singura solutie este sa-ti iei altul ! Il vei iubi dublu desi nu poti crede asta acum ! In timp te vei mai linisti si te vei gandi din când in când cu emotie la Kenay !

Cauta repede un puiut asa cum era el si transfera-i toata dragostea pe care i-ai oferit-o lui !

E singura cale de rezolvare !

M-a facut sa plang.............R.I.P. !

DjMx, on 02 septembrie 2014 - 12:00, said:

Daca n-ai avut un caine de care sa te atasezi, e foarte posibil !

Exact acelasi lucru vroiam sa-i spun si eu

este una din speciile predispuse la afectiuni tumorale.....imi pare rau...si mie-mi plac, ca rasa, dar....
vad in ochii lui ca era special....

DjMx, on 02 septembrie 2014 - 12:00, said:

Poate ești tu mai insensibil.

Să se odihnească în pace.

Mulți vor plânge citind această confesiune.

Singura solutie e sa-ti iei altul.La inceput vei crede ca nu-l vei putea iubi ca pe primul dar o sa ramai surprinsa.Vorbesc din experienta.

DjMx, on 02 septembrie 2014 - 12:00, said:

Colegu' , eu când plec de acasa  imi este dor de "maimuta mea"  dupa jumatate de ora ! Si este unul din motivele pentru care imi doresc sa ma intorc cat mai repede ! Si da ... am "bagat" cateva lacrimi !
Aceasta postare mi-a amintit de un episod din martie 2014 ! Al meu a facut borelioza (ciupit de capusa ) ! Dintr-un "bomba" de energie s-a tranformat instant intr-un suflet nemiscat care abia mai respira ! Si nu poti sa iti imaginezi cam ce "privire" avea ! Sa ma vezi cum alergam la medic cu aprox. 45 de kile in brate ! Erau momente in care imi doream sa fac eu injectiile lui extrem de dureroase ! Si ma trezeam din ora in ora sa il vad ca traieste , respira !!!

Edited by FAP, 02 September 2014 - 12:25.

Acum 3 ani mi-a murit motanul preferat. Farid.
cauza....accident auto
Dar mi-a trecut, acum o am pe Satana:D

Autumn_Dream, on 02 septembrie 2014 - 12:19, said:

Se pare ca nu ai iubit pe nimeni cu adevarat in viata si din acest motiv nu poti intelege !

cephalophodes, on 02 septembrie 2014 - 12:05, said:

NVM.

Edited by horatziu, 02 September 2014 - 12:40.

Autumn_Dream, on 02 septembrie 2014 - 12:19, said:

Autumn_Dream, nu-ti doresc in veci sa simti ceea ce simt eu, nu ma cunosti, nu l-ai cunoscut pe Kenay, nu stii ce este compasiunea si nici durerea. Nu stii nimic! Am scris aici ca intr-un jurnal al durerii, un fel de descarcare emotionala crezand ca-mi va fi mai bine. Am exprimat parte din suferinta mea, din ultima saptamana de viata a puiului meu, aveam nevoie sa strig aceste lucruri, sa le spun, sa urluuuuu durerea.
Nu este un simplu post, este doar o refulare a durerii, a neputintei, a bataliei din inima mea.
Nu ti-am cerut sa-mi impartasesti durerea dar, consider ca nici sa fi cinica nu este OK.

Edited by KenayRott, 02 September 2014 - 12:44.

Autumn_Dream, on 02 septembrie 2014 - 12:19, said:

Asta o fi explicatia ca-i plin de maidanezi, peste tot ?!

FAP, on 02 septembrie 2014 - 12:29, said:

Nu serios. Esti tu asa sigur?

argonaut, on 02 septembrie 2014 - 12:40, said:

tot ce se poate

KenayRott, on 02 septembrie 2014 - 12:33, said:

Eu stiu ce inseamna compasiunea si durerea dar tu de asemenea trebuie sa inveti, in primul rand sa te exprimi, si apoi sa traiesti in realitate. Condoleante.

Autumn_Dream, on 02 septembrie 2014 - 12:45, said:

Eu, sigur traiesc in realitate, fara nici o masca, fara nici un scenariu.

COMPASIÚNE ~i f. livr. Sentiment de înțelegere și de compătimire față de suferințele și nenorocirile cuiva; milă; compătimire; milostenie.