Am lucrat pentru Joseph Glasswasher(poveste)

Joseph mi-a spus ca stie exact de unde provin. De pe alta planeta, pe care o mai vizitase in trecut. Mi-a spus ca sunt vampiri din spatiu!
-Exista vampiri in spatiu??
-Da. Mai ales pe planeta respectiva. Daca pe Pamant vampirii sunt foarte putini, pe cale de disparitie, pe planeta respectiva sunt cu zecile de mii. Sunt la fel de obisnuiti ca furnicile!

Ne-a sunat si Edward. A confirmat ipoteza. Vampirul capturat a spus ca primesc intariri din spatiu. Asa se explica brusca revenire a NightCrawlers. Transportul si toate aranjamentele au fost facute cu ajutorul Stapanilor. Ei aveau tot interesul sa il schimbe pe Edward din functie, deoarece nu le acorda supunerea totala. Tot ei erau interesati sa inece omenirea in spaima si teroare, sa o umple de monstri de tipul vampirilor. Oricum, trebuia sa mergem direct la sursa. Asa am facut. Ziua urmatoare, ne-am teleportat pe o alta planeta.

Planeta era plina de vegetatie. Avea paduri intinse. Ne-am apropiat de o constructie. Materialele, culorile, totul era extraterestru. Niciuna dintre pietrele folosite nu exista pe Pamant. Niciuna dintre caracteristicile arhitecturale nu fusese prezenta pe Terra, in nicio epoca. Totusi, judecand dupa amploarea constructiei, dupa forma si functie, parea un castel. Joseph mi-a confirmat ideea. Era o constructie ce, in termeni umani, putea fi considerata un castel. Joseph m-a condus in sala tronului. Extraterestrii erau complet umanoizi. Puteau trece neobservati pe strazile orasului nostru. Joseph si cu mine am ingenuncheat inaintea regelui. Joseph a povestit totul.

-Exista o constructie, Poarta lui Hyr'kn, a povestit regele. Legendele noastre vorbesc despre eroi vrednici care au puterea sa o foloseasca pentru a calatori in diferite lumi.
-Stargate? am intrebat eu, neputandu-ma abtine.
-Nu exista asa ceva! Poate fi un sistem de teleportare, ca cel vazut de tine pe nava spatiala...
Regele ne-a spus ca suntem invitatii lui. La masa, ni s-au servit un fel de fructe. Am mancat. Erau bune la gust. Am ras si am discutat. La un moment dat, regele a batut din palme. In fata lui, s-a infatisat un grup de razboinici. Armurile lor erau stralucitoare. Erau formate din energie. Sabia unui luptator era facuta dintr-un manunchi de fulgere. Arcul unuia tragea cu sageti energetice si cu plasma. Joseph mi-a spus ca ei sunt vanatorii de vampiri. Pe planeta respectiva, erau un grup temut si apreciat deopotriva. In viitor, 98% din toate cartile, filmele si jocurile video erau despre acest grup si faptele lor. Joseph fusese si in viitorul acestei planete. Regele ne-a prezentat grupul:

-Iata! Acestia sunt cei mai buni razboinici din tinut. Cu armele lor fermecate, vor aduce victoria impotriva dusmanilor!
Vanatorii de vampiri ne-au rugat sa ii lasam sa se pregateasca psihic si fizic. Astfel, am avut cateva zile de explorat planeta. O suita regala ne-a condus pe carari pietruite. Copacii si padurile, plantele si casele oamenilor, toate erau diferite de cele pamantesti. Exista insa o structura sociala similara celei din Evul Mediu. Erau tarani, cavaleri si regi. Am colindat codrii, am baut apa din izvoare proaspete de munte. Seara, faceam cate un foc de tabara. Vedeam numeroase stele necunoscute. Planete.

Regele ne-a spus ca eroii din legende calatorisera acolo, dar ca lumile acelea erau pustii. Apoi, ne-am retras la castel. Dimineata, am aflat ca era ultima zi ,,libera", inainte ca vanatorii sa fie pregatiti. Eu si Joseph am mers iar pe drumuri si prin paduri. La un moment dat, am ajuns la un sit arheologic. Nu ni s-a permis accesul. Tot ce am vazut au fost niste picturi ciudate. Si un fel de dispozitive tehnologice. Zona era pazita de soldati. Ghidul meu ne-a dus mai departe. Am ajuns intr-un sat. Am discutat cu localnicii. Apoi, ne-am continuat vizita. Peisajul lumii era muntos, am aflat ca planeta intreaga era formata din munti, vai si campii putin intinse. Am ajuns intr-un fel de tabara. Era pustie. Scormonind, am vazut obiecte identice cu cele vazute la conacul de pe Pamant. Apoi, am vazut o statueta neagra complet. Infatisa un fel de creatura cu gluga ce ii masca fata. Nu avea chip. Ghizii nostri s-au dat mai in spate. Tremurau toti.
-E...e o statuie a unuia dintre Zeii cei Vechi!
-Seamana..nu...este o Umbra! a exclamat Joseph.
-Vin de aici?
-Nu. Habar nu avem de unde vin.

Am aruncat statueta. Am mers cu ghizii pe drumuri de munte. Au inceput sa ne povesteasca totul.
-Acum multe sute de mii de ani, am primit vizita acestor fiinte. Oamenii li s-au inchinat. Le-au construit temple. I-au acceptat drept stapani. Ne-au spus ca sunt niste zei si am crezut. Am organizat o religie in jurul lor. Cu sarbatori, petreceri si imnuri de slava. La inceput, au fost binevoitori. Ne-au ajutat. Au facut multe minuni pentru noi. Pana cand si-au aratat adevaratul chip. Erau niste monstri. Au inceput sa ne intoarca unul impotriva celuilalt. Ghizii ne-au povestit ce au facut in continuare: Au inecat planeta in sange!

Au pornit razboaie, initial impotriva oricui nu li se inchina, apoi impotriva oricarei fapturi vii. Oricine nu li se supunea, era ucis pe loc! Au inceput sa ceara ca un anumit numar, din ce in ce mai mare, de oameni sa fie sacrificat pentru ei in fiecare zi. Atunci au aparut niste eroi adevarati. Au luptat cu ei si slujitorii lor. A fost greu, dar au reusit sa porneasca o revolta si sa ii izgoneasca din orice functie de putere. Eroii au hotarat sa ii anihileze complet. Au calatorit prin lumi diferite(inclusiv pe Pamant), au calatorit chiar prin timp, pentru a gasi o arma impotriva lor. Vitejii din legende au reusit sa ii izgoneasca. Au ucis multi dintre ei, iar pe conducatorul lor l-au aruncat de pe aceasta lume.

Eroul care a infrant capetenia ,,Zeilor cei Vechi" a fost Vn'rir. Vn'rir a luptat cu el chiar la Poarta lui Hyr'kn. A folosit-o ca sa il distruga complet. Acum, faptele acestor eroi sunt celebrate prin cantece, povesti si legende. Oamenii invata despre ei la scoala. Ei sunt cinstiti asa cum merita! In prezent, inchinarea la ,,Zeii cei Vechi" este interzisa, sub pedeapsa cu moartea. Totusi, unii inca li se mai inchina si le folosesc statuetele in ritualuri de magie neagra. Peste un astfel de loc am dat si noi, din intamplare.

Sper ca ai o meserie.

Seara, am discutat cu vanatorii de vampiri. Am aflat mai multe lucruri despre planeta. Am aflat ca se numeste Sing'l. Am aflat mai multe despre fauna, flora si modul de organizare.

Am stabilit ca nu era nevoie si nici posibil sa distrugem chiar toti vampirii. Era destul sa ii anihilam doar pe liderii mai importanti si garzile lor. De altfel, multi vampiri erau pasnici si unii lideri de-ai lor doreau sa interactioneze cu oamenii si sa traiasca in armonie. A doua zi, eram pregatiti de actiune. Pe Sing'l, vampirii puteau actiona si ziua. Ziua si noaptea erau diferite de cele de pe Pamant. Am ajuns la o casa parasita. Intrand inauntru, am vazut vanatorii cum lupta. Cu armele lor, au spulberat vampirii de acolo.

Miscarile lor de lupta erau spectaculoase. Eu si Joseph, cu mitralierele, am asigurat zona. Din fericire, nu am fost atacati. Dupa ce au curatat casa, vanatorii ne-au insotit in padure. Aflasem ca era un grup de vampiri in zona. Am inaintat cu armele pregatite. I-am luat prin surprindere pe toti. Lupta a fost grea, dar am castigat. Din toate partile, o armata de vampiri ne-a incercuit, chiar inainte sa lasam armele jos. Ne-am pregatit de lupta intr-o fractiune de secunda. Din nou, lupta a fost grea. Vampirii aveau armuri si sabii si alte feluri de arme care nu semanau cu nimic de pe Pamant. Vanatorii aveau si ei astfel de arme. Batalia a fost crancena. Insa, biruind, am inaintat spre urmatoarea destinatie.

O pestera locuita, intamplator, de un lider al vampirilor. Am aflat ca pesterile de aici erau imense si ca unii locuitori ai Sing'l-ului preferau sa le transforme in locuinte. Desi multi locuiau in case, orase si sate, nu era nimic obisnuit sa vezi pe cineva locuind intr-o pestera. Multe pesteri erau amenajate cu decoratiuni scumpe, ca niste vile de lux. La fel ca o locuinta obisnuita(casa), pesterile puteau fi vandute si cumparate, cu preturi asemanatoare. Am ajuns la pestera. Unul dintre vanatori, K'rena'h, ne-a spus ca va ramane sa ne pazeasca spatele.

Pe masura ce avansam, ni se parea totul ciudat. Nu exista nicio miscare. Niciun inamic. Pestera era imensa, dar pustie. La un moment dat, am auzit un zgomot. Usa pesterii, o piatra imensa controlata printr-un sistem greu de explicat aici, a fost inchisa din exterior. Toti am gandit asta, Joseph a spus-o:
-K'rena'h!
Era o capcana. Din toate colturile, din intuneric, o armata de vampiri a executat o ambuscada asupra noastra. Am facut ceea ce stiam mai bine: am luptat! Grea a fost batalia. Dar miscarile au fost spectaculoase.

Am ucis inamic dupa inamic, in spatiul restrans. Desi pestera era mare, K'rena'h a blocat mai multe intrari si iesiri, si dusmanii ne-au incercuit. Practic, aveam o singura ,,camera" in care puteam lupta. Am tras cu armele, cu sagetile de energie si dispozitivele ascutite folosite de unii vanatori pe post de sabii, pumnale sau alte arme albe. Din pacate, unul dintre vanatori a cazut in lupta. In final, am biruit dusmanii. L-am urmarit pe liderul vampirilor prin toata pestera, apoi l-am ucis. Iesiti din pestera, vanatorii au petrecut o vreme plangandu-si colegul ucis. Toti erau tristi. Toti erau dornici de razbunare. Si nu au intarziat s-o puna in aplicare. I-au luat urma tradatorului.

Am mers pe urmele lui o zi si o noapte. Intr-o dimineata, l-am gasit. Statea in fata unui rau, chiar langa o cascada. Desi a auzit pasii, nu s-a intors spre noi. Ne-am pregatit armele. Am inaintat. Intr-o fractiune de secunda, K'rena'h s-a ridicat in picioare. A pasit sfidator spre noi. Toti am atacat simultan. Eu si Joseph am tras cu armele. Un vanator a tras cu arcul o sageata de plasma. Altii si-au aruncat dispozitivele ascutite. Toate armele s-au oprit in aer, inainte sa-si atinga tinta. Erau prinse in ,,ceva".

-Slaviti sa fie Zeii cei Vechi! a zis K'rena'h. Armele s-au intors impotriva atacatorilor. Abia ne-am ferit de ele. K'rena'h s-a teleportat. Ne-am retras la castel. Am aflat ca, desi lumea intreaga suferea de pe urma domniei crude a ,,Zeilor cei Vechi", existau si unii care beneficiau de pe urma lor. Toti cei care ii slujeau si aveau functii inalte in conducerea lor, erau rasplatiti regeste. Aveau bogatii vaste si traiau o viata perfecta, lipsita de orice griji. De aceea, unii locuitori ai Sing'l-ului isi doreau revenirea acestor conducatori antici.

Ne-am retras la castel. Oricum, era seara. Am vorbit cu regele, care a fost si el mahnit de tradarea lui K'rena'h. Tot in seara respectiva, regele a primit musafiri. Era o delegatie a vampirilor, cu un mesaj. Asaltul nostru le-a produs ingrijorare, asa ca voiau pacea. Exista un singur oponent, conducatorul tuturor vampirilor de pe Sing'l, versiunea lor a lui Edward DyCreyes. Ne-au spus unde il putem gasi. Tot de la ei am aflat ca tradatorul s-a aliat cu ei. Am fost sfatuiti sa mancam bine, sa dormim bine si sa ne relaxam pe cat posibil. Urma o zi inuman de grea.Vampirii s-au retras. La fel si noi. N-am putut sa dorm. Dimineata, am pornit la razboi. Regele si-a trimis trupele sa ne sustina.

Drumul a fost lung si greu. Castelul inamic era invaluit de ceata. Statui uriase ale Zeilor cei Vechi inca tronau. Am aflat ca acela fusese unul dintre castelele de unde Umbrele controlau lumea. Am fost atacati de vampiri. Batalia a inceput. Dusman dupa dusman se prefacea in tarana. Soldatii luptau vitejeste. Ploua cu capete si sangele curgea pe noi ca apa de la dus. Spintecam rival dupa rival, intr-un asalt de neoprit. Am spart portile castelului si am navalit inauntru. Am ucis cativa inamici, apoi am inaintat. Era tot mai intuneric. Am ajuns in sfarsit si in camera regala. Am fost atacati de capetenia vampirilor. K'rena'h a tasnit din intuneric.

Avea abilitati telekinetice. Joseph mi-a spus ca nu sunt suficient de puternic pentru acest dusman. M-am multumit sa lupt cu liderul vampirilor. Am tras pana am ramas fara gloante. Dusmanul se teleporta. Avea doua pumnale imense, in forma de spirala, pe care le folosea impotriva mea. Am executat miscari de evitare a atacului. K'rena'h a facut o torta sa se ridice si sa se infiga in trupul unui soldat. Joseph a insfacat sabia acestuia si a pornit in lupta. Doi soldati l-au deposit. S-au apropiat de K'rena'h, cu armele gata sa loveasca. S-au oprit. Cand s-au intors spre noi, ochii lor erau complet negri. S-au napustit cu salbaticie asupra lui Joseph. Joseph a fost nevoit sa ii omoare. Eu am luptat cu ferocitate impotriva dusmanului. Era de neobosit. In cele din urma, profitand de o greseala, l-am dezarmat si l-am ucis. L-am decapitat cu propriile arme. Joseph a incoltit dusmanul. K'rena'h avea puteri mari, dar nu era deloc bun la lupta corp la corp.

Cand mai avea putin, cand Joseph era gata sa livreze lovitura finala, K'rena'h l-a atins. Joseph a cazut la pamant. Fata ii era schimonosita de durere. K'rena'h a inceput sa fuga. Am ridicat arma, insa m-a atins. Am fost cuprins de o durere imensa. Am scapat arma si am cazut la pamant. K'rena'h a scapat. Durerea pe care o simteam era de nedescris. Era mai presus de cuvinte. Dupa o vreme, mi-am revenit. Durerea a disparut ca prin farmec. Joseph m-a ajutat sa ma ridic. A luat o carte veche dintr-un raft.
-Stiu pe cineva care si-ar dori asta!

Apoi, in curte, a gasit navele spatiale cu care vampirii erau livrati pe Pamant. Le-a distrus pe toate.
Am plecat spre castel. Am fost primiti ca niste eroi. Datorita faptelor noastre, locuitorii nu mai trebuiau sa se teama nicicand de vampiri. Desi scapase de noi, K'rena'h nu avea nicio putere si niciun aliat si va fi cel mai probabil vanat si ucis de vreun viteaz. Regele ne-a multumit si ne-a spus ca vom fi mereu bineveniti pe Sing'l. Ne-am luat ramas bun, am fost coplesiti cu daruri, apoi ne-am teleportat inapoi acasa. Doar ca nu mai era ,,acasa". Totul era diferit. Oamenii nu ne recunosteau. Erau simboluri din Roma antica peste tot.
-Marcus si Livia! am exclamat amandoi. Joseph mi-a spus ca trebuia sa calatorim in timp, in Roma antica. Probabil cei doi fusesera executati pentru tradare.
-De-asta nu e bine sa te joci cu trecutul. O singura privire aruncata cui nu trebuie si la intoarcere vei gasi viitorul 98% diferit!

Cu aceste vorbe, am mers spre unitatea militara. Nu am fost lasati sa trecem, pe motiv ca nu facem parte din nicio ,,legiune". A trebuit sa luptam cu acesti soldati. Din fericire, erau exact la fel de evoluati ca noi. Nu a fost usor, a trebuit sa ii ciuruim de gloante. Am avansat rapid, am incercat sa ucidem cat mai putini. Insa am ajuns la dispozitiv. Cu o armata de inamici pe urme, am intrat in masinarie si am disparut. Ne-am trezit in Roma antica, pe o strada laturalnica.

Dupa ideile care ti-au venit pari a aveam pina in 25 ani si o multime de carti cu benzi desenate.

Era noapte. Am inaintat. Curand, am fost incoltiti de un grup de talhari. Aveau bate de lemn si sabii. Au vrut sa ne jefuiasca. Joseph a tras o rafala de mitraliera, ceea ce a facut ca ei sa fuga. Unii s-au inchinat in fata noastra, crezand ca suntem zeii Marte si Jupiter. Ne-am reincarcat armele si am pornit pe strazi. Mi-am scos telefonul mobil si am facut poze cladirilor. Niciuna nu se pastrase in stare buna pe vremea noastra. Am ajuns la o taverna. Ne-am cazat peste noapte acolo.

Joseph a intrebat in stanga si in dreapta despre cei doi. N-a reusit sa afle nimic. Am dormit in niste camere imputite. Era printre cele mai sarace hanuri din oras. Neavand banii necesari, am platit cu ceasul lui Joseph, care era de aur. In ziua urmatoare, am mers iar pe strazi. Erau ceva mai aglomerate. Joseph mi-a poruncit sa astept langa un templu si sa nu fac nicio miscare.

El s-a apropiat de un grup de soldati. Urma sa-si foloseasca talentele de spion pentru a afla tot ce aveam nevoie. A venit dupa vreo ora. Mi-a spus sa il urmez. Aflase unde era casa celor doi. Era o vila luxoasa, intr-un cartier bun al orasului. Ne-a intampinat o armata de sclavi. Cei doi ne-au recunoscut. Ne-au povestit ca au ajuns(prin mila zeilor, ziceau ei) exact cu o saptamana inainte ca imparatul sa fie asasinat. Mai erau trei zile. Ne-am bucurat sa fim oaspetii lor. Sclavii ne-au facut toate poftele. Ne-au adus cosuri cu fructe si mancare. Am facut baie in piscina familiei. Am discutat despre ce urma sa se intample.

Marcus ne-a povestit ca, dupa uciderea imparatului, Tiberius a inceput sa ii acuze pe toti de conspiratie, ca se se salveze pe sine. Urma sa incerce o lovitura de stat. Trebuia sa il asasinam pe Tiberius. Am aflat ca urma sa fie un mare spectacol la Colosseum. Ziua urmatoare. Vor fi lupte cu lei, gladiatori si prizonieri executati in aplauzele multimii. Seara a decurs normal. Am discutat. Ne-am simtit bine. Dimineata urmatoare, Marcus ne-a dat fiecaruia cate un pumnal. Ne-a rugat sa il ascundem in haine si sa il folosim ,,in caz de nevoie!". Joseph voia sa foloseasca o pusca cu luneta. Gratie influentei celor doi, urma sa avem un loc bun in arena. Joseph a lasat armele de asalt in casa celor doi. Le-a ascuns sub pat. A venit vremea sa mergem la spectacol. Am dat peste o mare multime de oameni, toti dornici sa se bucure de spectacol. M-am luptat sa nu ma pierd de Joseph, Marcus si Livia. Era infernal! Am ajuns si la Colosseum. Ne-am ocupat locurile.

Lumea a inceput sa soseasca. Eram exact in directia opusa tintei. Intre noi, era arena. Am luat loc. A venit, in directia opusa, un grup imens de soldati. Erau ofiteri de rang inalt, dupa armuri si arme. Apoi, a venit un grup de senatori. Soldatii le-au asigurat tot confortul. I-au ajutat sa se aseze. Apoi, a mai venit un grup de soldati. A venit imparatul, insotit de Tiberius. Cei doi s-au salutat cu restul senatorilor. N-am auzit ce au discutat intre ei. Si-au luat locurile cuvenite. A fost un moment in care privirea mea s-a intersectat cu cea a imparatului. Ne-am uitat unul in ochii celuilalt. Am simtit atata putere in ochii lui, atata hotarare, incat am inceput sa tremur. Era ca si cum l-as fi privit pe presedinte in ochi! Joseph si-a pregatit netulburat arma. Privirile ni s-au despartit. In arena, a inceput spectacolul. Doi gladiatori au inceput sa se infrunte. Oamenii aplaudau. Eu si Joseph am fost prinsi de spectacol. In fond, amandoi am realizat ca nu era nicio graba.

Joseph cauta din priviri momentul potrivit. Din pacate, Tiberius statea fix langa imparat si acesta ne bloca traiectoria. Era nevoie de o precizie milimetrica. Am avut rabdare. Lupta s-a terminat. Unul dintre gladiatori l-a invins pe celalalt. Toti si-au lasat degetele in jos. Imparatul a facut la fel. Catigatorul l-a ucis pe invins. A urmat un alt numar. Un gladiator impotriva unui leu. Joseph mi-a facut semn sa stau jos. S-a ridicat. Intre timp, si-a indreptat arma spre tribuna si a tras.

Apoi s-a asezat jos fulgerator si a ascuns arma. Din instinct, unul dintre soldati s-a aruncat in fata glontului. A incasat el glontul destinat lui Tiberius. A cazut secerat la pamant. Nimeni n-a facut nicio miscare. Desi au observat totul, nici imparatul si nici senatorii nu au schitat nici macar un gest.
-Nu o sa faca nimic acum! Nu indraznesc! mi-a soptit Joseph. Am ramas toti calmi. Tiberius scapase cu viata. S-a scuzat insa si a parasit Colosseum-ul.

Joseph mi-a spus ca, daca il vom urmari, vom atrage atentia asupra noastra. Am ramas la locurile noastre pana la sfarsit. Lumea a inceput sa plece. Am facut la fel. Ne-am amestecat in multime. Am trecut pe langa grupuri intregi de soldati care insa ne-au ignorat. Am crezut ca scapasem! Am mers pe strazile largi pana cand oamenii s-au desprins din grup. Fiecare o lua pe drumul sau. Ramaneam din ce in ce mai putini. Am trecut pe langa un grup de soldati. S-au luat dupa noi. Am ramas calmi. Mai erau cativa oameni in jurul nostru. Oamenii au luat-o pe alta strada. Un alt grup de soldati ne-a blocat inaintarea. Am fost nevoiti sa ne oprim. Un ofiter s-a apropiat si ne-a spus ca suntem arestati pentru complot. Eram acuzati ca am incercat sa il asasinam pe imparat. Joseph mi-a spus:
-Sa ne supunem, altfel va trebui sa ne luptam cu toata armata imperiului roman! Nu glumesc, a adugat el. Am zambit. Pana si in cele mai grele momente, Joseph reusea sa isi pastreze optimismul. I-am urmat pe soldati pana la inchisoare. Am fost condusi intr-o celula. Lasati singuri, am discutat. Nu puteau sa se organizeze atat de rapid! Decat daca ar fi stiut dinainte de noi. Cineva ii avertizase. Dar cine? Sau ce? Langa noi, mai era un detinut. Era un batran. Auzindu-ne discutand, ne-a spus ca Tiberius era foarte credincios. Se zvonea ca fusese avertizat de zei despre existenta unor ucigasi, pe cand se afla in templul lui Jupiter, in rugaciune profunda. El donase bani pentru constructia templului. A construit multe alte temple.
-Umbrele sau Stapanii! a zis Joseph.
-Oricum ar fi, trebuie sa ii oprim!
Joseph a ras. Si eu. Batranul s-a retras in coltul sau.
-Chiar, cum ii oprim?
-Deocamdata sa scapam cu viata de aici, nu?
-O sa va spanzure sau o sa va rastigneasca! ne-a spus batranul. Incurajati de aceste cuvinte, ne-am lasat capetele in jos. Amandoi cautam un plan de scapare.

Am vorbit o vreme despre urmatoarea miscare. M-am prefacut ca mi se face rau. Batranul a strigat dupa garzi. Inca mai aveam cate un pumnal ascuns. Cand au venit paznicii, am sarit cu armele spre ei. Fiecare din noi a taiat gatul cate unui paznic. Le-am luat armurile. Batranul ne-a promis ca nu va sufla o vorba, apoi a plecat pe drumul sau. Am mers lejer printre zecile de soldati. Am luat-o pe strazi. Am ajuns la vila celor doi. Nu dupa multa vreme, am fost descoperiti. O armata a intrat in vila dupa noi. Am fugit prin diferite incaperi pana in dormitor. Am luat armele de asalt de sub pat. Sclavii au fugit din calea trupelor. Ei aveau armuri si sabii, iar noi mitraliere. Am tras. Gloantele le-au penetrat armurile fara probleme. Soldat dupa soldat lovea pamantul, umplut de gloante. Nu aveau scuturi. Am tras mereu, in timp ce incercam sa scapam de ei. Am umplut holurile vilei de inamici doborati. Am gasit refugiu in biblioteca. Joseph a luat o carte.

-Stiu pe cineva la Vatican care plateste o avere pentru carti rare!
Am acceptat furtul. Doi soldati au intrat dupa noi. Gloantele le-au proiectat trupurile la podea. Unul a lovit o coloana inainte sa izbeasca solul. Din pacate, vila a luat foc. Soldatii au decis sa o arda din temelii. Ne-am facut drum printre flacari, sarind peste obstacole sau rostogolindu-ne sub coloane, obiecte decorative, rafturi si alte structuri ce se prabuseau inspre noi.

Abia am scapat cu viata. Sute sau mii de soldati erau pe urmele noastre! Din fericire, nu ne-au observat evadarea. Oricum, ne-am departat de vila. Am fugit din oras. Am furat cate un cal si am fugit cu ei pana au obosit. Un curier s-a apropiat de noi. La inceput, am vrut sa o iau la fuga, dar Joseph m-a oprit. Curierul ne-a trimis un mesaj de la Marcus. Urma sa ne intalnim in orasul vecin. Am stat noaptea la un han, apoi am pornit. Pe drum, Marcus si Livia au alergat in intampinarea noastra.
-Ne cerem scuze pentru asta, dar nu am vrut sa ii lasam sa ne descopere locul de intalnire!
-Urmatoarea miscare?
-Tiberius o sa isi adune armatele. Inainte sa devina senator, a fost general. Multi au uitat de asta. Acum, vrea sa vina la Roma cu trupele pentru a pedepsi tradatorii.
-Versiunea lui!
Cei doi ne-au aprobat din cap. Am tacut o vreme.

-Trebuie sa ajungem la imparat! a zis Joseph.
N-aveam cum! Eram urmariti. Ne-a venit o idee. Urma sa fim ,,prinsi" de un prieten al celor doi si dusi legati. Marcus a scris un mesaj in care a falsificat semnatura imparatului. In el, se pretindea ca acesta dorea explicit sa ii vada pe tradatori, daca vor fi capturati. Prietenul celor doi ne-a legat pe toti. Am pornit spre Roma. Pe strazi, lumea aclama evenimentul. Am fost jigniti in fel si chip. Unii aruncau cu fructe stricate spre noi. Am fost preluati de soldati. Prietenul(al carui nume nu l-am aflat niciodata) a aratat tuturor mesajul. Toti l-au crezut. Am ajuns pana in fata imparatului. Prietenul celor doi s-a inchinat in fata lui, apoi a zis:
-Iata tradatorii!
Apoi, s-a retras. Imparatul parea multumit. S-a uitat la noi. Prietenul a fost platit de un slujitor. Era recompensa pentru prinderea noastra.
-Va cunosc pe voi! Nu ati fost la petrecerea fiului meu?
-Ba da! a raspuns Marcus, apoi si-a rupt legaturile si a pus pumnalul la gatul imparatului. Le-a facut semn garzilor sa-si lase jos armele. Ei s-au supus.
-Iertare pentru acest gest, dar tocmai ti-am salvat viata!
-Cum vine asta?
-Tiberius vrea sa preia puterea! Se va folosi de faptele noastre pentru a veni cu armata.
-Senatorul Tiberius, pe care va rog sa il respectati, tocmai mi-a scris ca doreste sa ii pedepseasca pe aceia care au conspirat impotriva conducatorului de drept al Romei! a zis imparatul.
-False flag! am exclamat eu. Toti s-au uitat la mine nauci. Nu intelegeau nimic.
-A mintit! Adevarul este ca vrea sa preia puterea. Fiind primit ca un erou, se va folosi de trupe pentru a iti lua gatul, scuza-mi expresia! a explicat Joseph.
-Dar...dar asta inseamna razboi civil!
-Un razboi pe care il poate castiga usor, avand in vedere ca armatele noastre sunt raspandite in tot imperiul, nu concentrate la Roma.
A fost tacere mormantala.
-Armatele vor sosi la Roma exact la timp pentru a se inchina noului imparat!
Imparatul a chibzuit. A tacut. Apoi, s-a uitat la Marcus si a spus:
-Este cuvantul tau, Marcus Iulius Gnaeus, impotriva celui al lui Tiberius. Va cunosc pozitia si faptele amandurora. Amandoi ati fost generali loiali ai imperiului! Amandoi ati adus glorie Romei in nenumarate batalii! Pe cine sa cred?
-Daca voia sa te ucida, cum de nu a apasat pe pumnal un pic mai tare? l-a intrebat Joseph.
A fost argumentul decisiv.
-Vrei sa-mi dovedesti ca ai dreptate? Atunci infrange-l pe Tiberius!
Marcus s-a retras. Imparatul ne-a cerut mie si lui Joseph sa mai ramanem. Si-a dat seama ca nu provenim din acea perioada istorica. Am vorbit cu el o vreme. I-am povestit despre noi. L-am convins sa ne devina aliat. Si el avea multe intrebari pentru noi. I-am raspuns la ele!

Am adunat cate trupe am putut. Ne-am luat mitralierele cu noi. Am iesit din oras in fruntea armatelor. In sfarsit, a sosit si dusmanul. Noi aveam o armata de cateva sute. Tiberius avea o armata de cateva sute...de mii! Eram aproape incercuiti. Eram coplesiti numeric si fara nicio sansa de a castiga. Dar nu ne-am dat batuti. Batalia a inceput! Am realizat ca mitralierele nu prea ne ajutau acum, dar totusi le-am folosit. Am reusit sa doboram cateva randuri de inamici cu ele. Soldatii luptau cu sulite, sabii si scuturi.

Ma simteam ca in filmul ,,300"! Am observat abilitatile lui Marcus. Spulbera inamici. Ii decapita. Ii eviscera. Era ca o masina de tocat! Nu se oprea deloc si era foarte rapid in miscari. Batalia a devenit brutala, fiind prinsi complet in ea. Nu aveai timp nici sa respiri! Ucideam inamic dupa inamic. Eu si Joseph ne-am retras. Foloseam mitralierele pentru a dobori soldati. Pentru a curata zona, permitand trupelor aliate sa avanseze. Situatia devena critica. Pierdeam teren. Ramaneam fara gloante. Pierdeam oameni. Era clar ca infrangerea era doar o chestiune de timp. Atunci, Joseph mi-a spus ca trebuie sa le ucidem conducatorul, altfel vom pierde! Daca murea generalul, soldatii s-ar fi imprastiat. Am fugit, urmariti de un grup de dusmani. Joseph a folosit pumnalul sa lupte cu ei. Prin miscari rapide, a reusit sa ucida cativa. A folosit arte martiale cu ceilalti doi. Joseph a luptat cu ei pana cand au fost ucisi. A luat pusca cu luneta si s-a apropiat de batalie.

Era dificil sa nimeresti tinta. Intr-o fractiune de secunda, era in bataia pustii. In urmatoarea fractiune de secunda, trupuri de inamici se bagau in cadru. Joseph a ramas calm. In final, a tras. Glontul a zburat printre soldatii inclestati in batalie, printre coifuri si scuturi, printre trupuri ce se prabuseau sfartecate la pamant. Si si-a atins tinta. L-a nimerit pe Tiberius fix in cap. S-a prabusit la pamant intr-o secunda. Batalia s-a oprit! Armatele lui Tiberius, in numar coplesitor, au luat-o la fuga neintelegand ce se intamplase. Erau terorizati. Cei care au ramas si-au aruncat armele. S-au predat. Victoria astfel obtinuta a schimbat trecutul. Ne-am intors triumfatori in oras. Am fost intampinati cu multa bucurie, ca niste castigatori adevarati! Afland despre numarul inamicilor, imparatul a exclamat:
-Ai avut dreptate! Daca voia doar sa ii pedepseasca pe tradatori, nu ar fi adunat o armata atat de mare!

Am ramas la petrecerea in cinstea noastra. Marcus a fost avansat in grad. El si imparatul au devenit prieteni buni. In final, din nou am fost invitati sa venim oricand inapoi. Ne-am luat ramas bun si am plecat inapoi in ,,timpul nostru". Am gasit totul normal. Ne-am bucurat sa fim intampinati de oameni cunoscuti: generalul Carter, colonelul Pitch si altii. Joseph le-a povestit totul. Pareau ingrijorati.
-BDT?
-Probabil! Sa vedem ce urmeaza.
-Se pare ca nu si-a atins tinta. Inca. Sau poate nu e asta. E prea devreme pentru concluzii.
Ne-am luat la revedere de la ei. Am ajuns la vila, unde totul era normal. Am intrebat ce inseamna BDT si de ce erau toti atat de speriati.
-Bomba de Distorsionare Temporala. Pe un spatiu restrans, cauzeaza o explozie ce modifica scurgerea normala a timpului. Actioneaza asupra continuum-ului spatiu-timp. Asa se explica aparitia celor doi in vremurile noastre, precum si disparitia lor subita. Practic, putem fi noi in locul lor. Fiind afectat nu doar timpul, ci si spatiul, nu e obligatoriu sa ajungem exact in acelasi loc, dar in trecut sau in viitor. Un procedeu similar folosim si noi, in tehnologia de calatorie in timp(si spatiu). Doar ca noi il facem controlat. Problema cu BDT-ul este ca nimeni, nici macar cel care o lanseaza, nu ii poate controla efectele.
Am mai aflat ca primisem arma de la extraterestrii din specia lui C-rai5.

Zilele urmatoare au trecut fara evenimente notabile. Apoi, intr-o zi, am inchis televizorul din living-ul meu personal. Am mers in dormitor, doar ca sa il aud cum merge. M-am intors. Era deschis. L-am inchis din nou. A ramas inchis de data asta. Am hotarat sa nu povestesc nimic nimanui. Ziua urmatoare, robinetul de la bucatarie s-a deschis inexplicabil. L-am inchis. N-am spus nimic.

In seara respectiva, a trebuit sa merg cu Joseph la firma lui Edward. Avea informatii noi. Am ajuns acolo. Edward ne-a spus ca NightCrawlers erau doar o fatada. Liderul lor adevarat era un alt vampir de cateva sute de ani, Balthazar Veil. Balthazar urma sa se foloseasca de grup(fara voia lor) pentru a prelua puterea. Apoi, urma sa il distruga! Am petrecut o vreme planuindu-ne urmatoarea miscare. Din pacate, nu am avut prea mult timp de vorba.

Unii membri din NightCrawlers au organizat un atac asupra noastra. Au ciuruit paznicii de gloante si au avansat spre birou. Edward a apasat un buton. Un panou a culisat in zid, dezvaluindu-ne o adevarata colectie de arme de foc, care mai de care mai spectaculoase. Ne-am inarmat bine si ne-am pregatit de lupta. Erau doar patru inamici. Insa inarmati cat o armata! Am folosit biroul drept scut. L-am impins spre inamici. M-am ridicat si am tras. Am prefacut un inamic in cenusa. Joseph l-a ucis pe al 2-lea. Al treilea a sarit din calea obstacolului. A aterizat in spatele lui Edward. Cu miscari rapide, Edward l-a distrus! Pe ultimul l-am silit sa se predea.

Urma sa il stoarcem de informatii. Am aflat unde le puteam gasi ,,conducatorul". El si gasca lui erau, sau le placea sa se considere, ,,oameni de strada" sau ,,gangsteri". Sediul era intr-o cladire veche, un fost club de noapte dintr-un oras vecin. Fusese inchis in urma crizei economice! Era, aparent, pustiu, dupa ce patronul daduse faliment. Nu stia nimic despre Balthazar Veil. Era prima data cand ii auzea numele. Joseph mi-a spus ca probabil cei din rangurile inferioare nu trebuiau sa stie chiar totul. Ajuns acasa, am gasit o dezordine de nedescris. Am aranjat totul la loc. Joseph a vazut cum un bec a explodat in fata sa. Mai tarziu, am vrut sa iau sticla de suc de la frigider. Usa s-a deschis in fata mea, izbindu-ma cu violenta. Am cazut pe podea si m-am lovit la cap.
-,,A Haunting", frate!
Zilele urmatoare, fenomenele au crescut in intensitate. Nu mai puteam ascunde adevarul!
-Voiam sa fie simplu! La naiba. Urma sa il vanam pe liderul NightCrawlers, sa aflam unde se gaseste Balthazar si sa il distrugem! Asta...ne incetineste.
Asa era. Diane mi-a povestit ca, fiind la dus, cineva a asaltat-o. Perdeaua de la dus s-a incolacit in jurul ei, incercand sa o sufoce. S-a luptat din rasputeri sa scape. Totul s-a oprit. Lucy a povestit si ea ca, uneori, auzea pasi noaptea. Casa lui Joseph era bantuita. Joseph a inceput sa dea niste telefoane.

Au fost trei zile de chin. Am avut cosmaruri. Am suportat fenomene stranii si atacuri supranaturale. In final, a venit arhiepiscopul Thomas Cairn, cunoscut pentru victoriile sale impotriva raului. Despre Thomas se spune ca a luptat odata cu insusi Satana! Thomas a venit asistat de o armata de investigatori paranormali. Totul a decurs bine la inceput. Au fost montate camere de filmat. Arhiepiscopul a tinut o slujba in fiecare camera. Atunci, investigatorii paranormali au fost atacati.
-Demon?
-Nu cred. Mai degraba cineva...furios. Jo, ai dusmani?
,,Poftiim?" am gandit eu ,,Si cu astia se cunoaste??".
-Ar putea fi...
In acel moment, a aparut fantoma lui Michael Johnson, cel care furase virusul. Cel pe care l-am ucis in Siberia.
-Michael Johnson, a spus Joseph.

Michael a atacat cu furie. Joseph le-a cerut tuturor sa se dea inapoi. A pasit cu curaj spre fantoma. S-a uitat in ochii lui si a zis:
-S-a terminat!
A aparut din nou o sursa misterioasa de lumina.
-Vrei sa ramai aici pe vecie sau sa mergi undeva unde te poti linisti? a intrebat un investigator paranormal.
Michael a varsat lacrimi. Si-a cerut scuze fata de Joseph.
-Te-am iertat deja, stai linistit! l-a asigurat Joseph.
-Stii...nu eu am fost cu ideea sa furam virusul. Au fost...au fost Stapanii!
-Tot ei au controlat GRU in ideea lor de a il vinde teroristilor!
-Da, sau de a il replica. Voiau un nou razboi mondial!
-Acum nu iti mai pot face nimic. Nici Stapanii si nici Umbrele.
-Vei merge undeva unde raul nu poate ajunge! l-a asigurat si Thomas.

Michael s-a supus. A ajuns in rai. A fost ca o ruptura in realitate. Am vazut un spatiu de o frumusete de negrait. Am avut un sentiment de pace cum nu avusem niciodata. Am petrecut seara discutand, tratandu-i pe toti ca pe niste oaspeti. Am ras, am glumit. Apoi, a venit vremea ca ei sa plece. Inainte de a pleca, Thomas ne-a spus ca suntem asteptati la Vatican. Fusese contactat de ei chiar inainte sa vina la noi. L-am asigurat ca vom fi acolo. Asa am si facut. Ziua urmatoare, eram in avionul privat, in drum spre Roma. Roma din zilele noastre de data asta! Am ajuns fara intamplari deosebite. Am fost primiti la Vatican. Joseph avea si cele doua carti la el.

Le-a aratat unui bun prieten, cardinal de rang inalt. Acesta ne-a explicat, in drum spre Arhivele Secrete, faptul ca era nevoie sa le pazim. Umbrele si Stapanii le vor folosi pentru a dobandi noi cunostinte, care le vor creste puterile. Am vazut cele mai secrete locuri de la Vatican. Glasswasher Security le proiectase sistemele de securitate. Am predat cele doua carti. Cardinalul ne-a dat o lista cu alte carti pe care trebuia sa le obtinem. Era esential sa nu cada in mainile dusmanilor.

Una dintre ele se afla chiar in posesia lui Balthazar Veil, dupa cum scria intr-un document pe care l-am studiat ulterior, fara legatura cu subiectul. Altele se aflau pe alte planete. Am fost rugat sa raman afara, in timp ce Joseph si cardinalul au intrat intr-o incapere izolata fonic. Urmau sa discute secrete prea importante chiar si pentru mine! Dupa o vreme, au iesit. Totul a continuat obisnuit. Am plecat de la Vatican. Joseph mi-a spus ca nu are incredere in ei. Sunt controlati de Stapani, dar era esential sa ne prefacem ca nu stim acest lucru.

-Adunand cartile intr-un singur loc, ne va fi mult mai usor sa le obtinem ulterior! Macar stim de unde sa le luam.
-Deci practic le ducem in mainile Stapanilor?
-Temporar, da. Vine vremea unei mari batalii si, cand va veni, nu o sa avem timp sa umblam peste tot cautand niste carti!
Joseph mi-a spus ca actualul papa avea, fara stirea lui, implantat un cip pe baza de nanoboti care ii controla functiile organismului. I s-a facut o injectie in timpul somnului(era drogat, era intr-un somn atat de adanc incat nu s-ar fi trezit nici de-ar fi venit razboiul!). Din acel moment, altcineva controla exact cat urma papa sa mai traiasca. Planul era ca, la un moment dat, cineva sa ,,apese butonul", papa sa moara si Stapanii sa isi arate adevarata fata. Ei urmau sa il numeasca pe unul dintre ei ca papa. Acel papa, o papusa in mainile lor, urma sa aduca infrangerea Binelui in lume. Asteptau doar momentul propice. Din fericire, mai era ceva pana cand urma sa soseasca.

Noaptea urmatoare, am mers la clubul abandonat. Am condus o vreme. Pentru a nu da de banuit, am mers cu masina mea sport. Desi am condus cu viteza, drumul a fost lung. Am parasit orasul si am ajuns pe drumuri de tara. Am luat-o pe diverse autostrazi. Apoi, am ajuns in orasul vecin. Am intrebat din om in om si am ajuns la club. Oamenii ne sfatuiau sa nu ne apropiem de clubul respectiv! I-am ignorat pe toti. La club, am luat fiecare cate un pistol, bineinteles cu gloantele specifice.

Din doua focuri, am doborat pe cei doi paznici vampiri. Era plin de membri NightCrawlers. Curgea o muzica infricosatoare, dar electrizanta. Joseph a cerut unor bodyguarzi sa ne conduca la "Lil'Str8Killah", conducatorul lor si autoproclamatul sef NightCrawlers. Era pentru prima data cand auzeam acest nume ciudat! Bodyguarzii au refuzat. Doi burtosi plini de lanturi ne-au atacat. Am fost din nou surprins sa il vad pe Joseph luptand cu ei si invingandu-i. Eu am tras in orice vampir care se apropia.

Joseph mi-a facut semn sa il urmez pe scari in sus. Am ajuns in biroul ,,sefului". Lil'Str8Killah tocmai priza niste cocaina. Desi vampir, tot resimtea efectul drogului. Bodyguarzii lui personali erau chiar mai drogati decat el! Joseph l-a smuls de pe scaun. N-a putut riposta. Nici bodyguarzii lui n-au facut nimic, zacand intr-o mare de seringi goale si pungi pline cu praful alb. Am vrut sa le trag un glont in cap, dar mi-a fost mila. L-am bagat pe ,,lider" in portbagaj si am condus normal pana la vila. Acolo, Joseph a asteptat sa-si revina. Cand a facut-o, a inceput sa ne injure in chip nemaiauzit. Vorbele lui erau ingrozitoare! Joseph l-a lovit, apoi a cerut informatii.
-Eu sunt seful NightCrawlers, nu mosu' ala de 569 de ani!
-Esti sigur?
-Balthazar Veil nu inseamna nimic! Dupa ce ne va asigura suprematia, o sa il eliminam.
-Ciudat, si el planuieste acelasi lucru!
Seful NightCrawlers a parut ezitant, dar a raspuns:
-Iti bati joc de mine! De ce ar vrea asta?
-De ce ar vrea sa va tina? De ce nu a mers cu voi in actiune? Mai ales ultima data. Ati ajuns in biroul lui Edward. Voi ati fi curatat calea si el s-ar fi luptat cu DyCreyes! Poate ar fi castigat.
Asta l-a pus pe ganduri.

-Ok, poate ai dreptate! Vrei sa colaboram? Iata pretul: In primul rand, vreau imunitate! Nu vreau ca Edward DyCreyes sa ma vaneze pentru ce am facut. In al 2-lea rand, vreau cantitati nelimitate de sange. Pune-l pe Edward sa-ti dea ,,parola".

Joseph a acceptat. Liderul ne-a dat locatia exacta a casei lui Balthazar. Joseph mi-a spus mai multe despre ,,parola". In orice spital, in orice magazin universal, in orice cladire publica din oras, existau rezerve de sange. Oificial, invizibile, netrecute in acte. Dar, daca un vampir spunea o anumita parola, putea primi acel sange. Existau fabrici de sange artificial conduse de vampiri. Produceau sange la sticla. Pana si Edward avea, in mod secret, o astfel de fabrica. Sangele artificial nu era la fel de eficient ca cel natural, dar era cel mai bun inlocuitor si in mod sigur satisfacea ,,setea" la fel de bine. Am decis sa asteptam cateva zile. Balthazar sigur aflase despre tradare, asa ca era pregatit. Trebuia sa-si lase garda jos. Ziua urmatoare, Edward a aranjat sa-l transfere pe Lil'Str8Killah in alt oras, sa-i dea o noua identitate. El a preferat asta mai mult decat sa fie ucis de Balthazar.

Ziua urmatoare, am decis sa mergem in vizita la C-rai5, sa vedem ce mai face. Am constatat ca era bine adaptat la viata pe Pamant. Isi ingrijea pittbull-ul si maimuta si avea plante carnivore. El credea ca sunt decorative. C-rai5 ne-a servit cu mancare gatita de el, apoi am stat la discutii. La un moment dat, dupa masa, Joseph a dorit sa mearga acasa. C-rai5 m-a rugat sa mai raman. L-am intrebat pe Joseph daca e de acord si el a acceptat. L-am urmat pe C-rai5 pe aleile curtii sale.

Am mers o vreme in tacere, apoi C-rai5 mi-a spus:
-Am observat ca ai o partenera, Diane. Am observat ca va intelegeti bine. De aceea, m-am gandit ca ma poti ajuta.
Presimteam despre ce era vorba, asa ca am raspuns:
-Nu cumva iti place de vreo vecina din cartier sau...? Adica...stii tu?
-Nu cunosc alti vecini in afara de voi. E vorba despre altcineva. Desi e din aceeasi specie cu mine, experienta ta se poate dovedi utila. As vrea sa ma ajuti!
-Despre...despre cine e vorba?
-Numele ei este Ayyah. Ne-am cunoscut cand am lucrat pe nava de razboi!
Era numele pe care speram sa nu il aud!
-Ei ii place de tine?
-Nu cred. A si spus: ,,Sa nu crezi ca, daca esti din aceeasi rasa cu mine, iti va merge mai usor aici!".
-Tipic!
Am mai mers o vreme in tacere. Nu stiam ce sa spun.
-Asculta, am avut neplacerea sa discut cu Ayyah. Cred ca singurul mod s-o impresionezi e sa iti recuceresti planeta de unul singur!
Cuvintele mele l-au intristat pe C-rai5. A varsat lacrimi. Erau ca ale oamenilor. Vazandu-l asa, am decis sa il ajut. I-am promis ca voi discuta cu Ayyah si voi face tot posibilul sa il ajut. Asta l-a mai inveselit putin. Am mai vorbit o vreme, apoi m-am intors la vila. Am povestit totul. Joseph mi-a dat, zambind, permisiunea sa fac pe ,,Cupidonu' intergalactic".

Mi-a aratat un dispozitiv, ca un fel de manusa de metal cu care puteai sa te teleportezi oriunde in univers. Era controlat de gandurile tale. Te gandeai la o destinatie anume si dispozitivul te ducea automat acolo. Am folosit ,,manusa" sa ajung pe nava de razboi. Am cerut sa o vad pe Ayyah si mi s-a permis. De cum m-a vazut, a zis:
-Ai venit? Foarte bine! Apuca o surubelnita si fixeaza scurgerea de pe puntea 16!
-Stai putin. Nu am venit pentru asta!
Ayyah mi-a intors spatele. Nu imi placea atitudinea asta!
-E vorba de C-rai5!
-Ce-i cu el, e in stare buna?
-Da, e bine...
-Perfect! Avem nevoie de cat mai multi luptatori capabili!
Am fost silit sa o urmaresc prin toata nava. Sa tin pasul cu ea. Si era a naibii de rapida!
-C-rai5...ai vorbit mult cu el?
-Nu prea ma intereseaza opiniile celor de sub mine! Eu sunt conducatoarea lor si ei sunt supusii mei. Eu dau ordinele si ei trebuie sa le execute. Atat!
-Deci nu te gandesti la ei deloc?
-Ba da. E esential sa fie cat mai bine pregatiti! Ma gandesc la ei statistic. Cati razboinici avem, cate nave, cate arme...Doar asa imi pot evalua cat mai corect actiunile ulterioare.
-Ai dreptate!
Simteam ca nu ajungem nicaieri! Era clar ca suntem foarte diferiti. Imi venea s-o dau cu capu' de pereti. Apoi, sa ma dau pe mine.
-Tu ai sentimente?
Ayyah m-a fixat cu privirea. M-a scanat. Ochii ii erau ca doua lasere. Reci ca gheata. Dar tot am citit surprindere in ei.
-Specifica interesul caruia ii subscrie aceasta interogatie!
-N-ai deloc sentimente?
-Nu mi-ai raspuns la intrebare!
Nu m-am mai stapanit si am aruncat vorba:
-Lui C-rai5 ii place de tine! E indragostit de tine! M-a...m-a rugat sa discut cu tine despre asta.
Stupoare totala! Nu ii venea sa creada.

-Pacat! Nu simt acelasi lucru pentru el. Momentan, nu sunt nici interesata de gasirea unui potential partener, asa ca nu il pot privi nici macar ca pe un candidat! Singurul meu interes momentan este sa-mi ajut rasa sa-si recapete planeta!
-El ar vrea sa fiti impreuna. Are vreo sansa? Adica...in viitor? Dupa ce obtineti succesul...
-Spune-i sa renunte la aceste ganduri. Il distrag de la misiune!
-Lui ii place de tine. Tie? Simti ceva pentru el?
-Nu.
-Ok, o sa plec acum. Dar nu inainte sa-mi promiti ceva.
-Desigur!
-Promite-mi ca te vei gandi la ce ti-am spus, macar din cand in cand!
-Daca nu esti dispus sa-ti oferi serviciile, esti rugat sa parasesti nava. Resursele de oxigen sunt limitate si tu ai consumat deja foarte mult!
-Nu plec pana nu...
-Bine, iti promit! Dar sa nu-si faca iluzii! Bazandu-ma pe evaluarea initiala pe care am facut-o, pot sa afirm ca nu se califica pentru rolul de partener sau ,,iubit", ca sa ma exprim in limbajul vostru, uman.
M-am teleportat in vila, fara niciun cuvant. Eram profund mahnit. Eram trist pentru C-rai5!

Venise vremea sa il vanam! Ne-am urcat in masina, cu armele pregatite. Fara protectia NightCrawlers, Balthazar Veil n-ar fi trebuit, teoretic, sa reprezinte o amenintare. Am ajuns la casa. Intr-adevar, n-am fost nevoiti sa luptam cu nimeni. Unul dintre bodyguarzi, un cyborg, a calcat pe o mina. A explodat in bucati. Atunci, am realizat ca zona dintre curte si casa era umpluta cu mine. Am inaintat incet, scanand zona. Orice pas gresit insemna moartea. Am trecut de primul obstacol. Usa s-a deschis usor. Inauntru, era pustiu. Joseph a facut un pas gresit. Podeaua de sub el s-a facut bucati. L-am prins de mana si l-am tras. Dedesubt, erau tepi ascutiti, indreptati spre noi.

Ne-am dat seama ca era o alta linie defensiva. Podele false. Am tras. Chiar si greutatea unui glont era suficienta pentru a cauza prabusirea unei parti a podelei. Astfel, am vazut pe unde trebuia sa mergem. Am trecut si de acest obstacol. In camera urmatoare, era un sistem laser. Am pasit prin el. De sus, de prin statui, de prin orificii din pereti, a inceput sa ploua cu sageti. Dupa o vreme, totul a revenit la normal. Am inaintat cu grija. Mereu privind dupa lasere, am trecut si de aceasta camera. Au urmat altele, pline de capcane si puzzle-uri. Intr-o camera, rezolvarea gresita a unui puzzle a cauzat prezenta unui gaz otravitor. In alta, a cauzat o alta ploaie de sageti. Am fost mult intarziati. In final, am rezolvat toate puzzle-urile si am trecut peste toate capcanele. Am ajuns in biblioteca, de unde Joseph a luat cartea. Am petrecut mult timp cautand pasajul secret. L-am gasit si am ajuns la subsol. In pivnita, am vazut zeci de statui. Erau toti aceia care au incercat sa il ucida. Balthazar s-a ridicat din pat si ne-a atacat. Am luptat cu el. Desi neinarmat, era foarte dur in lupta. Avea miscari incredibil de rapide.

Am fost taiat cu ghearele. Am fost doborat. Joseph lupta ca un adevarat erou! Din cateva lovituri, l-a pus la pamant. Balthazar s-a ridicat. Am vazut ceva iesind din Joseph. Joseph a cazut nemiscat la pamant. Ranile se inmulteau pe trupul sau. Am sarit evitand atacurile, am insfacat pusca, apoi am tras. L-am umplut pe vampir de gloante. S-a prefacut in cenusa. Joseph s-a tarat pana la mormanul de cenusa si a luat de acolo un inel. De cum si l-a pus pe deget, ranile au disparut. Mi-a spus ca stia despre acest inel. Pentru un vampir, inelul avea puterea sa previna degradarea corporala cauzata de lipsa sangelui si sa intarzie nevoia de a bea. Pentru un om, avea puterea sa vindece ranile fizice, indiferent de gravitatea lor. Am mers la Edward sa ii dam vestea. S-a bucurat mult! Drept rasplata, a dat un ordin prin care puteam fi in siguranta. Niciun vampir nu avea voie sa ne atace, indiferent de motiv. Astfel, puteam merge noaptea in liniste, fara frica de nimeni si nimic! Am mers la vila.

Totul a decurs fara incidente. Am petrecut unele zile fericite cu Diane. M-am hotarat sa o cer de nevasta. Din fericire, si C-rai5 fusese chemat pe nava, astfel incat avea ocazia sa petreaca mai mult timp cu Ayyah. Joseph mi-a dat o zi libera si eu am profitat. Stransesem destui bani, asa ca am mers sa cumpar un inel de logodna. De fapt, doua! La magazin, totul a mers perfect. Am ales un inel frumos si l-am cumparat. M-am urcat in masina, voind sa ma intorc la vila. Totul in jurul meu s-a transformat atat de rapid, incat n-am perceput nimic. Am realizat ca nu mai eram la volan. Altcineva era sofer. M-am uitat in jur. Cladirile erau vechi. Strazile erau pavate. Decorul era specific unui oras din Europa.

Masina s-a oprit si doi soldati m-au insfacat. Am fost lovit cu brutalitate. Am fost aruncat intr-o celula. Am incercat sa vorbesc, dar toti s-au prefacut ca nu ma aud. Am strigat, am cerut explicatii. Am inceput chiar sa ii amenint, spunandu-le ca il cunosc pe Joseph Glasswasher. Nimeni nu a parut impresionat! Atunci, a venit un ofiter. Am vazut, inspaimantat semnul de pe uniforma si am inghetat. Era o zvastica! Fusesem lovit de o BDT si transportat in timp, in Germania nazista. Am fost informat ca sunt prizonier la Gestapo si acuzat ca as fi un spion sovietic.

Am fost chemat in fata unui ofiter de rang inalt. Biroul era slab luminat. Totul era vechi. Ofiterul s-a plimbat in jurul meu in tacere deplina. Eram terorizat. Ofiterul era calm. Tacerea s-a prelungit. M-am uitat in calendar. Era exact cu exact cateva ore inainte de batalia pentru Berlin. Finalul razboiului in Europa! Doar ca ofiterul nu stia acest lucru.
-Daca vrei sa scapi de aici, o sa ne dai informatiile de care avem nevoie!
-Ce informatii?
-Cate tancuri aveti, unde sunt pozitionate, la ce distanta de noi?
-O sa pierdeti! Nu m-am putut eu abtine. Asta l-a enervat groaznic. S-a napustit asupra mea cu lovituri puternice. M-a proiectat la podea. A rupt piciorul de la scaun si m-a lovit cu el. A respirat greu..se lupta sa-si controleze furia.

-Indraznesti...indraznesti...sa afirmi ca Fuhrer-ul nostru, ca...Adolf Hitler...poate...poate fi invins??
M-a lovit din nou. Si mai puternic.
-Ca Germania va cadea in fata...in fata unei rase inferioare??
L-am scuipat. Au mai venit si alti ofiteri. Erau ca niste fiare salbatice. Am primit o ploaie de lovituri. Am fost asezat pe un scaun.
-Chiar crezi ca avem nevoie de informatiile tale? Ca esti atat de important?
Asteptam sa fiu teleportat inapoi in viitor.

A fost adus un ,,dentist", la porunca ofiterului Gestapo. A incercat sa-mi smulga dintii cu forta. M-am zbatut din toate puterile. L-am lovit cu picioarele, proiectandu-l in zid. Asta a facut sa renunte la plan. Am fost tras de par si dus, in suturi, intr-o celula. Urmau sa inceapa primele bombardamente. Curand! M-au aruncat langa un batran. Era plin de rani. Si de lacrimi.
-Istoria se repeta! mi-am zis, amintindu-mi de batranul cu care fusesem inchisi in Roma antica.

-Baiatul meu! Baiatul meu! repeta batranul trist...
-La ce te referi? L-am intrebat eu neputandu-ma abtine.
-Ne-au prins in urma cu cateva zile. M-au adus aici sa le spun unde sunt restul. Noi...noi suntem un grup de evrei care am...ne-am ascuns pana acum! Am fost gasiti si...
-Ce s-a intamplat?
-Fiul meu...David...e...arestat! Inca nu l-au trimis in lagar, dar o s-o faca. Cand au descoperit numele adevarat...noi ne-am ascuns. Dar el...David Cohen nu e un nume prea nemtesc!
-David Cohen, ofiter Mossad? am intrebat eu, prins de moment. Iisuse! Era tatal lui...wow, ce ironie! Omul habar n-avea despre ce vorbesc.
-Uite...o sa scape, iti promit! Pot sa vad viitorul. Nu o sa ajunga acolo! Nu mai e timp...
-Stiu...se zvoneste ca vin rusii! Ce o sa se intample cu el?
-O sa scape de cosmaru' asta si o s-o duca bine! O sa aiba bani si putere! O sa duca o viata normala.
Omul a plans.
-Promite-mi ca va scapa din iadu' asta! Ca va trai pana la adanci batraneti, asa ca mine!
-Promit!
Batranul si-a dat ultima suflare. Abia s-a intamplat asta, ca au venit niste soldati. M-au insfacat si m-au dus iar in biroul ofiterului.
-Te-ai mai gandit? O sa ne spui cand vin trupele tale?
-In 3...2...1!
A sunat alarma. Ofiterii s-au imprastiat. O bomba a zguduit zona. Un soldat a fost ranit si ucis. Alte bombe au inceput sa cada. Am luat arma soldatului si am avansat. Bomba dupa bomba izbea cladirea. Prin ferestrele care explodau, am sarit afara. Am tras, croindu-mi loc printre soldatii nazisti. Am furat un jeep militar. Ploua cu gloante. Avioanele umpleau cerul. Era fum si praf si cladiri care se prabuseau. Am dat peste un baraj de soldati. Au deschis focul asupra mea. Am dat cu masina peste ei, apoi am sarit din ea cu cateva secunde inainte sa explodeze. M-am refugiat printre ruinele unor cladiri. Afara, era o batalie crunta.

Alarma suna incontinuu. Ma facea sa-mi pierd concentrarea. Am avansat insa rapid. Am evitat spatiile deschise. Mitralierele trageau non-stop. Un grup de soldati sovietici m-au gasit. Au tras asupra mea. Am fost nevoit sa-i ucid pe toti! In haosul general nu era timp sa stai sa identifici persoana de langa tine. Nefiind de-al lor, au presupus ca sunt inamic. Mi-am reincarcat arma si am avansat. M-am adapostit intr-un canal. Sa lupt acum era sinucidere curata. Am stat in canal, asteptand sa fiu teleportat in viitor. Nu s-a intamplat. Am iesit din canal. Mergand pe strazi, am dat peste un grup de soldati rusi fara suflare. Stiind ce se va intampla, m-am imbracat in uniforma unuia dintre ei.

Luptele au continuat pe strazi. Apoi, am vazut soldatul cum punea steagul URSS pe parlamentul nazist. Era acea imagine pe care o vazusem la televizor in multe documentare despre Cel de-al Doilea Razboi Mondial. Am stat o vreme. Am gandit. Era esential sa ma amestec in multime. Nu mai era niciun foc. Doar cohorte de soldati care se predau sovieticilor. Am mers pe langa ei. Apoi, a inceput muzica. Petrecerile. Mergeam fara tinta. Ma rugam sa nu fiu descoperit. Insa un grup de soldati sovietici s-au apropiat de mine. Erau condusi de un general. Am stat linistit. Nu stiam ce se va intampla. Voi fi impuscat? Din fericire, generalul mi-a spus:
-Tovarase, vino sa petreci cu noi!
Am acceptat zambind. I-am urmat. Ne-am urcat intr-un tanc si am condus pana intr-o zona plina de ruine. Am cantat, am baut si am petrecut. Abia atunci am disparut. M-am trezit la vila, in timpul meu.
-Unde naiba sunt de calatoresc asa, in Assassin's Creed? am urlat eu de uimire. I-am povestit totul lui Joseph.

Mi-a spus ca cineva din viitor m-a atacat. Din pacate, atacurile cu BDT-uri nu puteau fi nici prevazute si nici oprite! Mi-am adus aminte de promisiunea facuta batranului. Joseph a acceptat sa schimbam trecutul. A mers totul rapid. Am ajuns la baza militara, am calatorit in timp cu cateva secunde inainte ca David sa fie impuscat mortal, am ucis atacatorii, apoi ne-am intors inapoi in timp. La vila, Joseph l-a sunat pe David. Nu stia nimic despre faptul ca fusese ucis. Din cate stia el, operatiunea fusese un succes, am respins atacul asupra bazei secrete din desert si trecuse multa vreme de atunci. Au trecut cateva zile fara evenimente. Mi-a pierit curajul sa o cer pe Diane de sotie. Oricum, nu parea sa se grabeasca!

Nici nu eram de CHIAR atat de multa vreme impreuna. Ne iubeam mult. Intr-o seara, m-am dus la culcare, fara niciun eveniment in ziua respectiva. A fost o zi obisnuita cu o seara si mai obisnuita. Banala chiar! Cand m-am trezit, vila era in ruine. Plante agatatoare umpleau peretii invechiti de vreme. Am urlat de uimire. Credeam ca visez! O nava spatiala a trecut peste mine. Nu mai exista acoperis. Apoi, o alta. Era un alt atac BDT! Am dat peste Lucy, fiind o holograma nemuritoare. Mi-a spus ca suntem in anul 3 mii si ceva! Joseph murise demult. Si eu, adica versiunea mea din ,,timpul normal". Am cerut mai multe informatii: Era razboi? Nu. Era ceva deosebit in lume? Nu. Solutia ce mi-a venit in minte era simpla. Voi merge la unitatea militara si voi calatori inapoi in timp, pe vremea mea. Astfel, urma sa ,,repar" efectele bombei. Lucy a vrut sa ma insoteasca.

Am iesit din vila. Totul parea simplu. Doar ca...multi oameni purtau haine ca in statele arabe! Lucy si-a convertit imaginea exterioara pentru a purta haine traditionale din acea zona...Am aflat ca SUA si Canada devenisera oficial tari musulmane. Prin nord, erau multi chinezi, asa ca budismul devenise un fel de a 2-a religie majora a tarii. Si era ,,mai bine" de atat! Pe locul fostei unitati militare, cea cu tehnologia de calatorie in timp, era construita acum o moschee futurista. Avea elemente de arhitectura tarditionala combinata cu elemente high-tech. Accesul non-musulmanilor era interzis. Nu era posibil sa intru acolo! M-am dat inapoi, si am colindat pe strazi, gandindu-ma ce sa fac.

Ironic, firma care proiectase sistemul de securitate al cladirii era tot Glasswasher Security, prin urmasul lui Joseph. Am fost nevoit sa ma gandesc la un plan de actiune. Noroc cu faptul ca eram destept! Am mers la un mall. Lucy mi-a explicat totul. Fiecare cladire ce destinatie avea. Am mers intr-un magazin cu haine traditionale si am cumparat un set. Cand m-am schimbat, aratam la fel ca un trecator obisnuit. Am asteptat pe strazi momentul in care musulmanii erau chemati la rugaciune. Am pornit, alaturi de un grup de oameni, spre moschee. Am facut tot ce faceau ceilalti. Cladirea era destul de inalta. Cautam din ochi zona cu ,,masina timpului". Oamenii s-au aplecat pentru rugaciune. M-am desprins de grup, spre uimirea tuturor. Insa ei trebuiau sa  isi continuau rugaciunea, asa ca n-am fost urmarit. Am intrat intr-o camera. Era un puzzle complicat. Si nu mai aveam timp! Am dat la o parte un panou fals si am descoperit ruinele masinii armatei. Singurul meu gand a fost sa plec.

In fata mea, au aparut cativa soldati. M-am luptat cu ei pana am castigat. Am fugit. Eram urmarit! Am luat-o la fuga pe strazi. Chipul meu a aparut pe panouri gigantice. Scria ceva in araba. Apoi, in engleza. Eram urmarit si oricine ma vedea era rugat sa ma prinda si sa ma predea autoritatilor. Cativa oameni s-au si luat dupa mine. Am fugit. Uneori, parea ca sunt unul din personajele din Assassin's Creed. Saream peste cladiri, pe sub bolte, pe pereti si pe orice puteam. Degeaba! Tot mai multi dusmani se alaturau vanatorii mele. Pe deasupra mea, navele spatiale se inmulteau. Aveau simbolul politiei. Una dintre nave a aterizat in fata mea. Am urcat. Ne-am ridicat. Am observat ca sunt extraterestri. M-au ajutat sa scap de urmaritori si m-au dus la vila lor.

Am fost tratat nespus de bine! Am aflat ca unul dintre ei se numea C-rai6. Sotia lui era din aceeasi rasa. Cand am discutat, mi-a spus ca este fiul lui C-rai5 si al lui Ayyah, dar ca ei au murit acum cativa ani de batranete. C-rai5 ii povestise despre mine si Joseph, ceea ce l-a determinat sa capete respect fata de mine. Eram aproape ca un erou pentru el! Urma sa imi aranjeze evadarea din tara. Exista o zona libera, un oras-stat. ,,Religia" lui era ateismul. In sensul ca nu se admitea nicio credinta religioasa, de niciun fel. Nu ca era interzis sa ai o religie, doar ca nu era un criteriu de discriminare sau alt tratament inegal. Curand, vila a fost atacata. O armata a umplut zona de gloante laser.

Cu puterea mintii, C-rai6 a reusit sa ii doboare la pamant. Apoi a ,,inghetat" timpul. Mi-a spus ca ne vom intalni intr-un anume loc, pe care il pastrez secret, apoi el si sotia lui s-au teleportat. Timpul si-a revenit la normal. Soldatii m-au prins. Atunci, ca o perdea, realitatea insasi a suferit o modificare uriasa. M-am trezit in plin camp. Era sunet de bombe pretutindeni si avioane cu simboluri ciudate zburau pe cer. Gazul si fumul umpleau campia. Multe cadavre umpleau zona. Am luat o masca de pe un cadavru, apoi am inaintat.

Pustile erau cu laser. Unele aveau unde laser scurte, ca niste mitraliere. Altele emiteau unde largi si constante. Am vazut asta la alti soldati care umpleau campul de batalie. Am ajuns langa un soldat si l-am intrebat unde suntem si ce se intampla. Pentru a nu speria oamenii, am decis sa nu dezvalui anul ce mi-a fost indicat. Am aflat insa ca era Al Treilea Razboi Mondial. Eu si soldatul am luptat cu hoardele de inamici. Uniformele imi erau familiare. Nu erau foarte diferite de cele din vremea mea. Totul exploda din ce in ce mai mult in jurul nostru. Soldatul a fost ucis. M-am refugiat intr-un bunker subteran. Gazul ma urmarea peste tot. Toti purtau acele masti. Dupa cum am aflat de la un ofiter din bunker, erau virusi in aer, fiind si un razboi biologic in desfasurare!

Am fost atacati. Inamicii au patruns in cladire. Ofiterul si noi am tras inspre ei. Am doborat multi inamici. Am iesit din bunker. Dronele zburau deasupra noastra. Trageau cu lasere in armata dusmana. Inclestarea a devenit brutala. Am fost impuscat. Din nou. Atunci, totul s-a intunecat. M-am trezit in timpul nostru. Aflasem, inainte de atac, multe detalii despre cine cu cine se lupta, motivul razboiului, situatia internationala, etc. Dar am pastrat aceste informatii exclusiv pentru Joseph. Joseph mi-a dat inelul lui Balthazar si ranile mi s-au vindecat. Gloantele au ,,curs" din mine, fiind transformate in metal lichid. Ne-am strans cu totii in living room si am discutat. Aceste atacuri cu BDT erau neobisnuite. Am discutat mult si toti erau ingrijorati. Inainte sa identificam o cauza probabila, am fost atacati. Un comando a invadat casa.

Am luat armele si am ripostat. Ei aveau veste antiglont si pareau profesionisti. Au tras in noi cu sageti cu tranchilizant. Inainte sa adorm am vazut ca armata inamica era condusa de....Joseph! Mai exact o alta versiune a lui Joseph. Erau doi in aceasi camera. Tot doi erau si cand ne-am trezit legati la subsolul vilei. Joseph ne-a informat asupra motivului pentru care fusesem atacati. In primul rand, era o versiune din viitor a lui Joseph. Apoi, BDT-urile au fost doar incercari de a ne trimite in timp cu speranta ca vom muri acolo. Apoi, am aflat ca nu putea sa il ucida pe Joseph cel din prezent pentru ca ar fi creat un paradox lesne de inteles! Dar il putea tine legat, ascuns de restul lumii. Joseph din viitor urma sa isi asume identitatea celui din prezent, traind ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat.

Aceasta versiune din viitor ne-a spus si motivul pentru care a actionat astfel. Peste multi ani, compania Glasswasher Security a devenit lider mondial. A devenit atat de importanta si de puternica, incat la Joseph au venit insusi Stapanii sa ii propuna sa devina unul dintre ei. I s-a cerut sa semneze un contract prin care devenea de-al lor. Urma sa obtina putere nemasurata, bani, influenta! Joseph, stiind ca sunt de partea Raului, a refuzat sa se asocieze cu ei. Dar Stapanii nu erau genul de oameni care sa accepte un refuz! Din rautate si razbunare, l-au distrus total. I-au spulberat afacerea, l-au ingenuncheat din toate punctele de vedere. A ramas un om al strazii, in mizerie si saracie, traind in conditii inumane. Datorita dusmanilor sai influenti, nu putea sa se ridice indiferent ce ar fi facut. Eu m-am sinucis de durere dupa ce Diane a fost omorata in chinuri. Asta l-a doborat si mai tare. A decis atunci sa schimbe trecutul. Orbit de durere si suferinta, a regretat alegerea facuta(desi era cea morala!). Planul lui era sa vina in trecut, sa ne ascunda de restul lumii, el sa fie vazut de toti ca adevaratul Joseph si toti sa creada asta.

Astfel, atunci cand vor veni Stapanii la el, Joseph sa corecteze ,,greseala" facuta si sa semneze contractul. Ne-a asigurat ca nu e un monstru, ci doar un om distrus care incerca sa isi schimbe destinul. Ne-a promis ca, atat cat vom sta ascunsi la subsol, va avea grija de noi. Va plati oameni sa ne ingrijeasca pana la sfarsitul vietii. Vom fi hraniti constant, vom fi serviti, se va avea grija de noi si vom avea tot ce avem nevoie. Ne-a amenintat insa ca, daca nu vom ramane ascunsi acolo sau vom incerca sa actionam impotriva lui, va avea grija sa fim omorati! Apoi, el si armata lui au plecat. Am discutat.

-Puterile mele sunt mari si detin cunostinte pe care Stapanii nu le au. Daca ma atrag de partea lor, vor castiga un aliat puternic si lumea va fi in pericol!
-In istoria noastra, atat cat o stiu, imperiul s-a nascut din haosul sistemului trecut! Stapanii si Umbrele erau conducatorii vechii ordini mondiale. Aceasta era s-a terminat peste mii de ani, atunci cand unul dintre Stapani s-a intors impotriva semenilor sai. A inceput un razboi civil care s-a incheiat cu succes pentru el si unii Stapani care au ales sa fie de partea lui, renuntand la vechile aliante! O secesiune a gruparii.
-Nu stiu ce s-ar fi intamplat daca Joseph ar fi semnat contractul, dar, dupa cum ma cunosc, as fi preferat sa ma sacrific pe mine decat sa condamn o lume intreaga! Judecand dupa ce voi alege sa fac, probabil stiam eu ceva. Stiam care vor fi consecintele daca accept sa devin si eu un Stapan.
-Stai putin, adica...daca semneaza contracul atunci intreaga lume va avea de suferit?
-Aminteste-ti ce a fost pe Sing'l! La noi va fi mai rau....
Era o tensiune atat de mare incat puteai s-o atingi cu mana.
-Singura solutie...este sa il ucizi pe acest Joseph!

Am citit un pic pe diagonala si nu merge. Aproape de la inceput pana acum, sunt doar lupte, gloante, zombi, gheare samd. Aflu prea putin despre personaje, context si tehnologiile folosite. Plus ca totul e facut in fuga si se vede. Nu vreau sa te dezamagesc sau sa-ti tai elanul. Ia insa in calcul insa urmatorul proverb: "Fa un tablou intr-o zi si o sa-l vinzi intr-un an. Fa un tablou intr-un an si o sa-l vinzi intr-o zi". Asta pentru lucrarea viitoare.