Ce este intelepciunea?

_-_, on 11 decembrie 2014 - 07:55, said:

Și un agnostic poate fi înțelept. Acest curent, deși are rădăcini mai vechi și un fond religios, a fost îmbrățișat de către unii atei sugerând prin aceasta că nu ar exclude o existență supranaturală, dar că pentru asta e nevoie de dovezi. Ca să pot demonstra ceea ce spun, avem nevoie de repere și pricipii de pe care să pornim și pe care să le acceptăm. Prima barieră pe care trebuie să o trecem este aceea a dualismului lumii noastre, un lucru observat de către om, dar nu instituit de către acesta și care ne spune în substrat filozofic și creștin că nu există o a treia cale. Nu are cum, decât la nivel de compromis pe care oamenii îl fac. Așadar, nici agnosticismul nu face excepție, este sau în dreapta sau în stânga, ori înspre bine, ori înspre rău. Nu poate fi pe margine, alături, decât declarativ.

Dar, cum spuneam, toate aceste forme de înțelepciune par și sunt bune până la un moment dat pentru că ele includ noțiuni ale binelui firesc regăsit în structura noastră sufletească. Diferențierile pot părea subtile pentru unii, acestea constând, în fapt, generic vorbind, la cine te închini, spre cine stai cu fața... pentru că și un ateu sau agnostic are ca zeu știința... sau un așa-numit păgân are ca zeu un profet... sau mai mulți zei, dragoni, animale... sau un creștin care Îl are pe Dumnezeu. Principial, toți sunt înțelepți, toți îți vor binele, dar dacă vom fi puțin atenți și Lucifer promite binele și este moral până la un punct. Rămâne ca fiecare să ascultăm sau nu de Prima Poruncă:
„Să nu ai alți dumnezei afară de Mine.”

(M-am referit acum la cei care s-au născut în creștinism și care au auzit de Hristos,
ba mai mult, au fost botezați în Hristos.
Spun asta pentru că fiecare om are judecata sa în funcție și de unde s-a născut, în ce religie.)

Edited by Noian, 11 December 2014 - 10:24.

Quote

Stati un pic. Intelepti or exista, in alta tema insa, NU IN CEEA CE PRIVESTE, AGNOSTIcism-ul, adica aceasta filosofie. Daca luam un grec de unde provine cuvintul, sau un roman sau un australian, FARA CUNOASTERE (a-gnosi)...cred ca este destul de greu sa-l consider intelept, tocmai FARA aceasta CUNOASTERE.

In momentul in care NU SE CUNOASTE ceva, este clar ca tot ce spunem, nu putem demostra ca este ceva INTELEPT (chiar si sa fie).

Edited by Astro-Liv, 22 January 2015 - 19:47.

Cunoasterea este cu... dus si intors. Ce inseamna cunoastere? Deseori cunoasterea este doar aparenta, adica o simpla impresie, ascunzand, de fapt, necunoastere.
Agnosticismul reprezinta refuzul de a lua drept veritabil orice adevar care pare adevar.
Prin ce difera cel care crede ca stie (1) fata de cel care respinge orice adevar, fiind deschis oricarei posibilitati (2)?
Oare in realitatea practica (viata de zi cu zi) nu se comporta la fel 1 si 2 in majoritatea situatiilor? Opinia mea este ca da.
Si atunci care este diferenta principala dintre 1 si 2? Dupa parerea mea, diferenta majora dintre 1 si 2 este aceea ca primul a cedat in fata credintei ca detine adevarul, ceea ce ii procura un sentiment de satisfactie, in timp ce al doilea se confrunta mai departe cu nelinistea izvorata din cercetarea alternativelor.

Edited by _-_, 22 January 2015 - 22:59.

_-_, on 22 ianuarie 2015 - 22:58, said:

No no no. Agnosticismul nu reprezinta numai un REFUZ, ci este insusi LIPSA DE CUNOASTERE. NU se poate pune cel care crede-1 cu cel care respinge orice adevar-2, la agnosticism..ci cu cel care NU STIE, sau nu poate sa demonstreze, sau sa afle. Nu cu cel care refuza sau respinge. Aveti A-GNOSI. NU aveti numai un simplu refuz aici, ci si A-GNOSI (adica orice fara cunoastere) si este ceva contrar si nu numai, termenului GNOSI, adica insusi CUNOASTERII.

Cunoasterea nu poate avea un dus si un intors. De pilda, nu poti spune unui copil asa ceva. Cunoastem ceva sau nu. Si cu asta basta. Personal consider ca aceasta cunoasterea nu este introdusa numai in tema de adevar, ci si daca CUNOSTI toata cartea de filosofie, ca sa poti sa dai la facultate, sa zicem. Asta indiferent de ce contine ea, ca adevar. Cred ca se intelege ce vreau sa spun.

Edited by Astro-Liv, 23 January 2015 - 18:06.

Astro-Liv, on 22 ianuarie 2015 - 19:44, said:

Agnosticismul se refera la imposibilitatea cunoasterii ultime, nu la cunoastere in general, faceti confuzii regretabile.

Nici un intelept nu-si asuma asa ceva, dimpotriva, are atitudinea agnosticului.

Edited by johnnickelby, 23 January 2015 - 17:59.

johnnickelby, on 23 ianuarie 2015 - 17:58, said:

As dori sa-mi spuneti care este confuzia mea. Aceea cunoastere in general, nu intra si in tema lui Dumnezeu? Spuneti: ..imposibilitatea cunoasterii ultime. Cuvintul "ultim" are nevoie de traduce cred. O imposibilitate de cunoastere, este oriunde acelasi lucru. AGNOSTO, este inclus oriunde. Chiar daca iesim din ...filosofie.

Astro-Liv, on 23 ianuarie 2015 - 18:06, said:

Termenul "agnostic" a fost inventat intr-un anumit context, nu te indeparta de el, si nu generaliza.

johnnickelby, on 23 ianuarie 2015 - 18:27, said:

Acest termen -AGNOSTIC- nu este inventat pentru nici un context pe care il doriti dvs. Este folosit ----SI PENTRU---- ar fi trebuit sa spuneti. El reprezinta exact ceea ce este ca o DEFINITIE ptr. A-GNOSI. Asta in oricare context doriti sa il introduceti. Revin sa spun ca....se pare indepartarea...o face altcineva.

Si daca acel cineva care la introdus in context, ar fi dorit sa spuna altceva decit AGNOSI...ar fi trebuit sa foloseasca alt cuvint si NU acesta.

Edited by Astro-Liv, 23 January 2015 - 18:43.

johnnickelby, on 23 ianuarie 2015 - 17:58, said:

Si inca ceva. Dupa cum observati, acel AGNOSTO, il folositi pentru intelepti. In acelasi context, de AGNOSTO folosit peste tot.   Asta scrisa de dvs. probabil pentru toti prostii ca noi, care chipurile nu cunosc nici filosofia TACERII sau a NECUNOASTERII inteleptilor. Da cine spune rapid ca si cunoaste, sigur e prostul intelept.....

Parca am mai pus pe undeva Sokratis...." Un singur lucru CUNOSC si anume, ca NU CUNOSC... nimic!"

Sigur pentru noi prostii, mai exista si: Nu este niciodata cineva prea mare, ca sa ...invete! Cu respect.

Noian, on 11 decembrie 2014 - 00:12, said:

Pai avem una bucata crestin intelept >/< una bucata budist intelept. Daca simplificam ecuatia prin numitorul comun intelept obtinem crestin >/< budist. Cu ajutorul cunostiinteleor de geografie putem conclude ca, aceste doua cuvinte NU SUNT altceva decat etichete/conditionari ale mediului in care acei doi asa-zisi intelepti au trait evident cu imagini, traditii, obiceiuri si superstitiile de rigoare.

Se zice in popor ca daca doi se cearta al treilea castiga. Cam asa si aici. Daca crestinul spune ca-i alba si budistul ca-i de fapt neagra sau invers inseamna ca nici unul dintre ei NU este cu adevarat intelept, ci mai degraba avem de-a face cu 2 indivizi care isi dau "aere" de intelepti.
Un intelept, sfant, etc adevarat NU, repet NU apartine nici unei religii sau non-religii.

Daca vrei ca ex tau sa mearga trebuia sa compari un etichetar crestin si un etichetar budist si apoi sa incerci sa intelegi cine are dreptate sau ce vrei sa intelegi.

_-_, on 22 ianuarie 2015 - 22:58, said:

Daca poti realiza cu adevarat (ce ai spus mai sus si am sublinit -- doar acele 5 cuvinte) adancimea cuvintelor si intelesul profund al acestora ai sa aflii pe loc adevarul fara sa fi cine stie ce sfant, credincios sau sa contactezi pe mai stiu eu cine, sau sa faci asa-zisele minuni.

_-_, on 22 ianuarie 2015 - 22:58, said:

.....prin urmare nici unul nu ajunge nicaieri, ci mai degraba amandoi se indeparteaza prin metodele numai de ei stiute/inventate, de adevar.

De fapt, doar al doilea are sanse sa devina intelept
Primul este un produs al gandirii teologice care cauta o logica a credintei, functionand pe pincipiul: mai intai crezi, apoi incerci sa "storci", "tragi" si "impingi" argumente pe care le promovezi la rangul de "dovezi"!

_-_, on 03 februarie 2015 - 05:26, said:

Ai crede asta, nu-i asa?

_-_, on 03 februarie 2015 - 05:26, said:

De acord cu tine ca acesta cauta o logica a credintei, dar nici cel de-al doilea nu sta foarte departe de primul.

....al doilea se confrunta mai departe cu nelinistea izvorata din cercetarea alternativelor.

Al doilea nu face altceva decat sa caute o logica, bazandu-se pe argumente pe care le promoveaza la rangul de dovezi. Practic acelasi lucru ca primul diferenta dintre ei fiind excluderea credintei.

Primul se imbata cu apa rece in timp ce al doilea isi pierde timpul tragand concluzii pripite/eronate intrucat el fiind constient doar de o bucatica din acest puzzle pe care-l numim viata, prezuma ca stie sau ca a inteles ce este de fapt viata.

Motivul pentru care am spus ca amandoi cauta imposibilul, desi la prima vedere se pare ca doar primul se zbate ca pestele pe uscat, este ca cel de-al doilea nu realizeaza decat partial ca totul este o iluzie (si ma refer aici la acei oameni de stiinta care sunt specializati in fizica cuantica si inteleg fenomenul destul de bine), incercand oarecum sa-i gaseasca rolul/scopul. Ce acesti oameni de stiinta nu i-au in calcul este imposibilitatea infinitului de a fi masurat prin diverse metode de finit.
Altfel spus, daca realitatea aceasta este o iluzie, orice incercare de a afla adevarul va fi sortita esecului intrucat, metodele, experimentele si tot ce tine de aceasta dimensiune sunt iluzorii/fictive, daca le-am raporta la scara adevarului, prin urmare absolut toate rezultatele vor fi pe masura.
Cand spun iluzie ma refer nu neaparat la o pacaleala, scamatorie sau chestii de genu, ci mai degraba la relativitatea lucrurilor fata de acel adevar absolut.

Asadar, putem conclude ca ambele exemple nu pot duce la iluminare, de fapt absolut nici un alt exemplu nu poate conduce la iluminare.
As putea spune ca intelepciunea se poate naste doar in cazul in care unul din cele 2 exemple au parcurs un drum destul de lung in directia perceputa de ei ca fiind cea buna/reala/adevarata sa constientizeze singur, nu faptul ca a mers intr-o directie gresita (caci nici nu incape vorba de asa ceva) ci mai degraba caci, cata vreme iti fixezi o directie nu ai sa ajungi nicaieri, ci ai sa te invarti in jurul cozii la nesfarsit. Tot ce tine de directie, dorinta, putere de judecata etc. sunt functionale in acest plan fizic si au avantajele si dezavantajele lor insa pe plan spiritual sunt nule.
E ca si cum ai incerca sa fugi in cerc si cumva sa accelerezi la infinit in ideea ca ai sa poti sa-ti vezi spatele, sau alt exemplu mai usor de inteles ar fi sa incerci sa iti vezi singur ochii (si nu ma refer la a te uita in oglinda), ceea ce este imposibil.

Dar ce intelegi prin "intelepciune"?

_-_, on 03 februarie 2015 - 19:55, said:

Intelepciunea reprezinta practic capacitatea de intelegere si a judeca (cu sensul de a examina, nu ma refer aici la sensul biblic de judecata bun -- rau) chibzuit evenimentele.
Cu alte cuvinte, capacitatea de a vedea lucrurile asa cum sunt ele, fara a fi etichetate in nici un fel.

Am sa incerc sa-ti dau un exemplu care sa fie pe intelesul tuturor dar pana atunci permite-mi sa fac urmatoare precizare. Etimologia cuvantului intelepciune a luat nastere din verbul a vedea. Mai pe scurt, cu cat esti mai intelept cu atat vezi mai bine lucrurile, iar la pol opus cu cat esti mai ignorant cu atat nu vezi/intelegi deloc lucrurile.

Revenind la exemplu de care am amintit mai sus, iti propun urmatorul exercitiu de imaginatie si analiza (daca vrei).

Sa presupunem ca un bebelus care abia incepe sa spuna mama, un credincios, un adult, un om de stiinta, un intelept si un iluminat sunt pusi pe rand sa se uite dintr-un anumit loc (sa zicem ca tre sa stea pe un scaun cate 1 min fiecare) la un pom aflat undeva pe o pajiste/deal acest pom fiind singurul din apropiere, ca in imaginea de mai jos:

[ http://bigtreestrategies.com/wp-content/uploads/2011/07/BigTree.jpg - Pentru incarcare in pagina (embed) Click aici ]

Dupa ce sta fiecare cate un minut este luat deoparte si rugat sa descrie ce a vazut dupa cum urmeaza:

( ) Bebelusul -- desi este intrebat de mama sa, acesta nu va putea sa spuna nimic, intrucat este prea mic ca sa fie conditionat. Acesta va observa tot ce este in jurul sau, insa nu va putea descrie absolut nimic din ce vede intrucat nu stie cum sa se exprime, desi putini stiu ca el intelege foarte bine limbajul mamei, un limbaj universal bazat pe vibratii, reverberatii, unde, frecvente. Asadar vom numi acest mod de a vedea lucrurile inocenta.
( ) Credinciosul -- va vedea un pom si mai mult ca sigur il va numi (ex: acela este un stejar) conform conditionarii in care a crescut, mai mult decat atat va observa probabil si cerul, norii, pajistea in sine. Desi nu o va spune nimanui, propria sa minte (egoul) va intra in actiune instant,  caci asta stie ea cel mai bine -- sa compare, si va proiecta pentru o perioada de timp scurta sau lunga -- depinde de impactul care il are asupra sa -- o imagine a unui asa-zis rai, dar doar in ideea de a se convinge practic ca desi ce a vazut este superb, raiul acel mult promis de altii are sa fie cu mult mai satisfacator si mai revigorant.
Observam pe loc iluzia data de proiectia propriei sale minti, sau mai bine zis amestecul realului cu imaginarul, acesta fiind insotit automat de niste tensiuni interioare intrucat jumate din el admira surprins frumusetea a ceea ce vede in timp ce, cealalta jumatate a sa, contrazice vehement acea frumusete, punand-o jos practic cu idei de genu: "eee da' asta nu-i nimic, stai sa vezi cat de superb e raiul". Datorita tensiunii interioare observam ca doar o parte din el este la curent cu ceea ce se intampla in jurul sau, cealalta parte a mintii/creierului fiind continuu ocupata cu tragerea concluziilor, proiectia imaginilor satisfacatoare sau nesatisfacatoare (dupa caz). Aceasta tensiunea trece nesesizata intrucat el nu este atent/constient sub nici o forma la reactiile proprii, ci NUMAI SI NUMAI la cel de langa el, tocmai din aceeas dorinta arzatoare de a compara, "eu-s mai bun ca ala etc." Un astfel de mod de a vedea lucrurile il vom numi indoctrinare.
( ) Adultul -- acesta va observa pomul, il va numi si va incerca sa reproduca oarecum partile componente ale sale dar si acestea foarte vag, intrucat gandul ii fuge in cu totul alta parte (o partida de fotbal, o bere cu baietii etc.) Acesta nu va fi atins sub nici un fel de frumusetea si simplitatea celor vazute, nu va fi incantat sub nici o forma de acea imagine, din contra va considera ca este o pierdere de timp. Acest exemplar vede lucrurile foarte foarte sters si poate fi numit pe drept ignorant.
( ) Omul de stiinta -- acesta va incerca sa absoarba cat mai multe informatii in acel minut pus la dispozitie si isi va folosi memoria pentru a stoca cat mai multe lucruri. Va numi acel pom, va face o corelatie intre dimensiunea trunchiului si a coroanei, va analiza dimensiunea, structura frunzelor/fructelor daca exista, va masura unghiuri dintre ramuri, perpendicularitatea pomului pe sol, va estima cantitatea de frunze/fructe, va numara probabil cati nori a vazut, cam care era forma lor, ce fel de iarba este prin prejur, umbra pomului. Pentru el totul este o competitie, totul trebuie sa aibe o explicatie, un motiv conform legii cauza-efect. Un astfel de om va vedea totul in numere, calcule, diagrame, schite, ipoteze, teoreme, axiome etc. adica totul din prisma intelectului sau si de aceea il vom putea numi intelectual.
( ) Inteleptul -- va ADMIRA acel peisaj cu o satisfactie desavarsita, cel mai probabil nu ar eticheta acel pom sub nici o forma, nu ar sta sa analizeze absolut nimic in acel minut pentru ca pentru el nu exista viitor la nivel psihologic si prin urmare el va trai prezentul, adica va fi incantat de ceea ce vede. Cu toate acestea el va vedea cu mult mai multe lucruri decat toti cei mai sus enumerati, lucruri care nu au fost observate de cei de dinainte cum ar fi: aerul/spatiul din jurul acelui pom, adierea vantului, ciripitul pasarilor, mireasma ierbi sau a fructelor, etc. Se observa cu ochiul liber ca el este cel care traieste cu adevarat, si nu-l intereseaza conditionarile, calculele, ideile etc. Singura diferenta dintre el si bebelus ar fi conditionarile pe care el le cunoaste (DAR NU le foloseste decat cand are nevoie) si lipsa de curiozitate, intrucat el a ajuns la un nivel de intelegere a carei curiozitate/vointa de a cunoaste a incetat, proces in urma caruia a luat nastere acea constiinta de care mai toata lumea vorbeste sau mai bine zis, realizarea de sine. Un astfel de om poate fi numit pe drept inteligent.
( ) Iluminatul -- este acel ceva (sa-i spunem entitate, caci om nu mai este cu desavarsire, desi se afla intrun trup omenesc) care "observa cu inima" si vede totul ca pe el insusi datorita faptului ca este constient de unicitatea acestui vast sistem numit de noi univers. Etimologia cuvantului univers provine din cuvintele unic - unul (latina unus) si versus care din latina s-ar traduce spre/inspre. Cu alte cuvinte univers inseamna de fapt "inspreunul". Acesta vede absolut ce toti ceilalti vad si in plus de asta vede si nevazutul, adica ce sta in spatele acelor forme, energia cosmica, centrele energetice, cum energia/vibratia traverseaza acele forme si multe altele. Pe langa acestea intelege cum a luat nastere acest univers, care este scopul lui sau daca exista vre-un scop si multe alte lucruri care sunt dincolo de acest univers, toate acestea fara a numi, a clasifica, a studia, a cauta, a calcula ceea ce vede, ci simplu act al observarii face posibil un astfel de lucru. Bine-nteles ca acest fel de observare nu mai tine de limitarea creierului uman, "el" nefiind constrans de nici un fel de limita, granita sau orice cel de impediment. Un astfel de "om" vede lumea  EXACT ASA CUM ESTE EA si poate fi numit in termeni literari iluminat, desi dupa parerea mea nici toate cuvintele existente pe acest pamant nu ar putea definii o astfel de entitate, intrucat verbul a definii inseamna a stabilii cu precizie/exactitate si cum spuneam si in postul precedent, ceva infinit NU poate fi definit/masurat/catalogat prin mijloace finite.

Deci conform celor exprimate de tine, inteleptul poate fi numit "inteligent pe drept", dar acesta este mai putin decat un "iluminat".

La acestea as mai adauga si ipostaza eliberatului care o depaseste pe cea a unui "iluminat" in spiritualitatea orientala. Aceasta stare (de fiinta care are constiinta eliberata) este pusa in identitate cu sintagma "intelepciune suprema", ceea ce ne duce cu gandul la existenta mai multor trepte sau niveluri ale intelepciunii.

Totusi simt ca inca lipseste ceva din descrierea intelepciunii...

_-_, on 04 februarie 2015 - 09:26, said:

Este mai putin decat un iluminat intrucat toti tindem spre iluminare, vrem nu vrem candva se va intampla, poate viata asta poate peste un milion de alte vieti, dar tot se va intampla.
Odata ce esti iluminat esti si eliberat, doar ca ai decis sa ramai si sa spui si altora (NICIDECUM sa ii ajuti, caci tre sa se ajute singuri) ca exista un adevar.
Nu am facut descrierea mai sus dar iluminati pot fi si ei categorisiti daca vrei. Exista iluminati de nivel planetar, de sistem solar, galatic, quasar, la nivel de univers sau chiar si peste acest univers.

_-_, on 04 februarie 2015 - 09:26, said:

Lipsa egoului iar odata cu asta vine si acea scanteie -- implinirea de sine, realizarea

AHDUB, on 04 februarie 2015 - 17:34, said:

Eu sunt implinit. Dar asta nu ma face fericit. Suntem totusi fiinte biologice cu nevoi biologice. Oricat am reusi sa atingem iluminarea, nu o putem mentine mai mult de cateva secunde, hai minute. Pe urma tot revenim pe pamant: "Bai, dar eu ce pun astazi pe masa ?"

Abc2020ro2, on 04 februarie 2015 - 18:26, said:

Depinde ce intelegi tu prin implinirea de care vorbesti.
Daca stau bine si analizez ce ai afirmat, nu esti nici implinit si nici fericit si am sa-ti si explic si de ce. Cand spui ca este implinit, practic spui tuturor ca esti neimplinit. Probabil ca nu esti de acord cu mine si probabil multi altii nu-s, dar cam asta-i realitatea. Cel mai bun exemplu care poate fi inteles de majoritatea oamenilor suna cam asa: Esti fericit in timpul unui orgasm, iar cand il ai NU spui celui de langa tine "sunt fericit" si mai degraba te bucuri de acele momente inedite. Daca o spui, inseamna automat ca NU esti, caci atentia ta nu este indreptata spre acele trairi,senzatii etc. si mai degraba spre a-i spune persoanei iubite ca esti fericit.
La fel se intampla si in cazul iluminarii, daca spui ca esti iluminat de fapt NU esti.

PS: Daca atingi iluminarea cu adevarat (nu asa zisi guru) nu o sa te mai intereseze ce pui pe masa.