Legea pentru protectia animalelor

Orice ticălos își poate omorî animalul în bătaie
O lege pentru protecția animalelor din România există pe hârtie din anul 2004. O lege care să înființeze Poliția animalelor e din 2008. Pe hârtie, deci, stăm bine. Practica însă ne omoară. În teren, situația e alta. Sau mai bine zis e ca și inexistentă.

Până acum, în România nici o persoană nu a fost condamnată la închisoare pentru rele tratamente aplicate animalelor, deși legea prevede și această măsură. Pentru ca o persoană să fie condamnată, trebuie să fie adusă în fața unui judecător. Pentru a fi adusă în fața unui judecător trebuie ca un polițist să-i întocmească un dosar penal bazat pe probe evidente, care au fost prezentate în prealabil unui procuror.

Ei bine, lucrurile nu stau tocmai așa. La Poliție ni s-a răspuns clar că, deși autoritatea care se ocupă de protecția animalelor poartă denumirea de "Poliție a Animalelor", aceasta nu este în grădina lor, deși în Legea inițială, 25/2004, se specifică în mod clar că pe lângă Autoritatea Națională Sanitar-Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor și Ministerul Administrației și Internelor, prin organele abilitate, monitorizează aplicarea prevederilor prezentei legi.

Bun, dacă nu MAI, atunci cine? Tot de la Poliție ni se răspunde că, potrivit unei hotărâri judecătorești definitive din 2009, în dosarul 41674/3/2009, Inspectoratul General de Poliție pentru Protecția Animalelor este în grădina Comisariatului pentru Societatea Civilă. Un ONG de care, sincer, mai nimeni nu prea a auzit cel puțin până acumși care pare a purta o pălărie mult prea mare pentru scăfârlia lor.

Cei de la Comisariat par a avea intenții oneste și planuri puse și elaborate pe hârtie. Nu prea am avea de ce să ne luăm de ei pentru că până acum nu au apucat să facă mai nimic. Organizează și reorganizează un concurs de ocupare a unor locuri de inspectori si agenți  pentru a lucra în teren. Pentru a lucra în teren, deși concursul constă numai în probe scrise: adică un test psihologic și un test din legislație. Habar n-am cum s-ar descurca tânărul inspector plin de intenții bune, care a trecut testul psihologic și a și știut cum se pedepsește o infracțiune în cazul în care trebuie să prindă un pittbull care mârâie pentru că a fost maltratat ani de zile de stăpânul său și a fost folosit la bătăi cu alți câini.

Cei de la Comisariat nu și-au pus se pare însă problema, deși inițial taxa de înscriere de 1.000 de RON ne-a cam păcălit, crezând că e vorba de și niște ceva cursuri. Dar nu, nici vorbă! Reprezentanții Comisariatului ar mai vrea să colaboreze cu polițiile comunitare din fiecare oraș, unde să se înființeze o structură specială pentru Poliția Animalelor. Din păcate, numeri pe degete primăriile din România unde s-a înființat o direcție de Poliție a Animalelor în cadrul Poliției Comunitare.

În București, doar Primaria Sectorului 1 a înființat în cadrul Poliției Comunitare un departament care se ocupă numai de protecția animalelor și care are abilitatea de a sancționa contravențiile, dar și de a confisca animalele când situația o cere, urmând ca acestea să fie transportate în Centrul teritorial de Adăpostire și Protecție Temporară din Șoseaua Odăi. Kuki Bărbuceanu de la Pfier Pfoten spune că cea mai bună soluție ar fi ca acest departament de Poliție a Animalelor să funcționeze în cadrul MAI, "pentru că ar avea control, autoritate și putere pentru a aplica sancțiuni. E adevărat, e un proces care ar putea dura niște ani până să se pună pe picioare și să funcționeze perfect mecanismul. E o utopie să zicem acum că, gata, mâine va fi ca în serialul de pe Animal Planet. Dar se poate. Asta ar însemna un serviciu în cadrul Poliției, cu un singur polițist detașat pentru chestia asta la fiecare secție de poliție în București. Iar la țară, pentru că acolo sunt mari probleme, unul din cei doi sau trei angajați de la postul din comună să fie împuternicit să se ocupe de respectarea Legii 9 din 2008. Nu e nevoie de alți angajați. Mai dicificil e la judecătorie, unde ar trebui să fie un singur judecător care să judece numai astfel de cazuri și care să cunoască legislația la perfecție. Dar ar fi posibil și asta".