Cum va evolua limba română în următoarele secole?

I-am pus aceeași întrebare și lui George Pruteanu, care mi-a promis că va încerca să-mi dea un răspuns. Asta se întîmpla însă cu doar o zi înainte de moartea sa...

in conditiile in care hartia si pixul pierd tot mai mult teren.

Vor disparea diacriticele  

Ma intreb cum va actiona asupra limbii asa-zisa "lege a minimului efort". La ce vom mai renunta?

Ma intreb cum va actiona asupra limbii asa-zisa "lege a minimului efort". La ce vom mai renunta?

Principalii vinovati pentru cele de mai sus cred ca sint ziaristii slab pregatiti, sa nu zic inculti, si traducatorii de filme (sau talmacitorii de filme, ca sa nu se confunde cu traducatorii literari), la fel, semianalfabeti.

Ma intreb daca in viitor se vor accepta "oficial" noile sensuri, sau noile cuvinte.

Credeti ca in viitor vom avea parte de traducerea exacta a unor expresii mai colorate de prin filme?

Asta nu ține de evoluția limbii, ci de evoluția atitudinii față de trivialități.

In ce priveste vocabularul, avem cuvinte asemanatoare unor cuvinte englezesti, cu alt sens in romana, dar care, la nivelul limbii vorbite, sint folosite (si) cu sensul din engleza. Deci sensuri noi pentru cuvinte vechi. Vezi magic (folosit in loc de fermecat), magie (folosit in loc de vraja) - astea 2 imi sar in ochi pentru ca ma zgirie pe urechi des, auzindu-le prin desenele animate la care se uita fii-mea, special (folosit in loc de deosebit), patetic (in loc de jalnic), a aplica (in loc de a candida sau a depune niste acte - asta e de-a dreptul enervant), locatie (in loc de amplasare, sau sediu, sau loc) etc. Ar mai fi, intr-o situatie asemanatoare, competitie si competitor (in loc de concurenta si concurent - in domeniul economic). Si exemple mai sint.

Apoi avem cuvinte noi, englezisme preluate inutil, ca rating, share, popcorn etc., pentru care avem cuvinte romanesti.

Principalii vinovati pentru cele de mai sus cred ca sint ziaristii slab pregatiti, sa nu zic inculti, si traducatorii de filme (sau talmacitorii de filme, ca sa nu se confunde cu traducatorii literari), la fel, semianalfabeti.

Ma intreb daca in viitor se vor accepta "oficial" noile sensuri, sau noile cuvinte.

Ați citit, deseori, în ziare, în reviste, fraze precum:
          Am aplicat la o grămadă de firme și ONG-uri pentru o bursă, dar n-am reușit nimic.
          Bănuiesc că mulți ați reacționat cu iritare: cum adică “a aplicat”?! A aplica știam că înseamnă “a pune ceva pe”, “a așeza, a fixa ceva pe” (pe acest perete voi aplica un panou de lemn) sau, în expresii ca “a aplica o pedeapsă” sau “a aplica în practică” - "a administra, a transpune, a folosi". Niciunul din aceste sensuri nu se potrivește în fraza de pe ecran. Sensurile enumerate sunt ale unui verb tranzitiv (a aplica ceva), or, în fraza noastră el e intranzitiv.
          Noul sens al verbului a aplica vine, desigur, din limba engleză și este acela de “a depune o cerere și actele necesare la o instituție în vederea unui anume scop”. Ceea ce vreau să-i rog pe telespectatorii cu vederi mai conservatoare este să observe că verbul are un sens foarte precis și foarte util în zilele noastre, e exprimat cu un cuvînt simplu și scurt, și nu se regăsește integral în alt cuvînt al limbii române, pentru că el nu înseamnă pur și simplu “a depune o cerere”. Așadar, riscînd să-i contrariez pe unii din cei care mă privesc, voi spune: e un cuvînt necesar și binevenit.
          Nu trebuie să ne speriem de cuvinte noi, dacă sunt cuvinte românești, dacă au înfățișare românească, trup românesc. Cu cît mai multe cuvinte, cu atît mai bine. Cuvintele sunt instrumente: {IMAG.}dacă ai pe masă un patent, un clește și un vătrai, nu vei putea apuca un fir de păr. Îți trebuie și o pensetă.
          Într-o situație similară e cuvîntul interviu. El însemna, pînă acum cîțiva ani, doar “dialogul dintre un jurnalist și o personalitate sau dintre o personalitate și un om necunoscut-dar-interesant, dialog care devine public prin presă, carte, radio sau televiziune". Ei bine, acum interviu înseamnă și: “dialogul angajatorului cu un candidat la angajare, în vederea testării, a evaluării lui”.
          De asemenea, un înțeles absolut nou și folositor a căpătat cuvîntul  promoție, care însemna doar “ totalitatea absolvenților unei serii de învățămînt: promoția 1995”. Azi, cuvîntul înseamnă și “ofertă de mărfuri în condiții speciale, avantajoase, pentru o perioadă limitată”.
          Admițînd, fără grimasă, aceste noi sensuri nu avem decît de cîștigat, nimic de pierdut. Istoria limbii ne arată că e absurd, inutil să te opui cuvintelor noi care se impun și au rost.
          Aș putea spune - zic: aș putea spune - aproximativ același lucru și despre un cuvînt ca bord. Lăsînd deoparte sensul vechi și cunoscute (bordul navei), bord ar putea însemna azi și “echipa de conducere” a unei instituții (Deși e tînăr, el face parte din bordul acelei firme). Pe aproape, întrucîtva, e cuvîntul treining, cu sensul de “stagiu de pregătire, de instruire” (Vor face o lună treining cu un profesor japonez). Din păcate, aceste ultime două cuvinte au un statut încă tulbure, deoarece DOOM-2 le consemnează, Dumnezeu știe de ce (probabil ca să încurajeze… romgleza!) , cu grafia engleză boArd și trAining, cum un spune nimeni. Mi-e imposibil să înțeleg de ce, dacă le admitem ca necesare - și sunt! -, nu le integrăm sistemului și încărcăm limba română cu cuvinte care se citesc altfel decît se scriu, după reguli misterioase, care nu sunt consemnate de Dicționarul ortografic, ORTOEPIC și morfologic.

Ok, eu imi fac mea culpa. In varianta softpedista, desigur:
Si de azi incolo nu mai depun nicio cerere. Aplic!