O poezie pe zi

Minciuni,

                   Ilinca Bernea


Dacă-ţi despici cea mai recentă iluzie ca pe o burtă de balenă găseşti în ea puzderie de minciuni
Minciuni mari, dezmăţate care irigă aşteptări de toate formele şi mărimile
minciuni îmblânzitori-de-spaime
minciuni-rechin care au înfulecat altele mai mici
minciuni ademenitoare ca nişte grădini fermecate prin care te învârţi ca un derviş în transă
minciuni sanatoriu în care s-au refugiat dorinţe abandonate
minciuni delicate, pudice, ruşinate
şi minciuni grosolane, fără pic de scrupule
minciuni care ţi-au fost spuse încă din copilărie cu convingere
şi cu preţ de adevăr
minciuni care circulă contagios, ca o febră, de la unul la altul, deşi nimeni nu mai ştie ce le-a urzit

dai peste minciuni suave, înfăşurate ca nişte şiraguri de perle în jurul fiecărei raţiuni în parte
minciuni care vorbesc despre ordine şi dreptate
despre puterile nemăsurate ale sufletului
minciuni neprihănite, involuntare şi minciuni sfruntate, agresive
minciuni ingenue, efervescente, minciuni frivole sau îmbietoare ca pâinea caldă
minciuni-fachir şi minciuni-fondatoare de civilizaţie
minciuni strălucitoare, ca acei bănuţi aruncaţi în fântâni de amărâţii care cred în miracole

Uneori, când te lipeşti de câte o minciună ceva mai înaltă şi mai stabilă
când te simţi că te poţi sprijini pe ea
când ai toate garanţiile că e una solidă
care ţi-ar putea pune în legătură toate celelalte posibile amăgiri
într-o reţea mirobolantă
şi, în plus, mai e şi atrăgătoare,
preţ de câteva zile, poate chiar săptămâni
îţi poţi trage sufletul
poţi dormi liniştit
pentru că orice iluzie reuşită
seamănă al naibii de bine cu ceea ce ar trebui să fie viaţa
dacă ar fi să aibă sens

Noapte de iarna


Cad din cer margaritare
Pe orasul adormit...

Plopii, umbre solitare
In vazduhul neclintit,
Visatori ca amorezii
Stau de veghe la fereastra,
Si pe marmura zapezii
Culca umbra lor albastra.


                             de George Topîrceanu

Cântecul soartei

          poezie de Paul Fort din Antologia poeziei franceze (1974), traducere de Maria Bănuş

Viaţa e scurtă, marea e mare.
Nu te mai văd, drăguţo, nicicând.
Nu-s marinar de două parale.
Pe mare nici urmă de vânt,

Musai să-nduri.
Scurtă e viaţa, marea e mare.
Asta te sperie, drag ţi-s,o ştiu!
De ţi-ar fi dragă niţel şi marea,

Mi-ai spune, te du.
Musai va fi şi moartea s-o-nduri,
Ca dragostea noastră, drăguţo.
Scurtă e viaţa, mare e marea,

Vezi tu, drăguţo.
Şi-apoi furtuna, şi-apoi seninul,
Şi-ntârzierea, şi depărtarea,
Şi stânca neagră, marea căscată
În care bărcuţa-mi dispare,

Şi dragostea noastră, şi aşteptarea
Şi dragostea nouă ce-apare.

Numai ieri

de Anna Panovici

Tremurând de frig
în inima ta ca o cameră goală
îmi aud ecoul atunci când îmi strig iubirea!

Numai tăcerile nu mai au ecou.

Ce grafic absurd are sufletul meu
dacă mă gândesc la tine.
Uneori alunec ca pe pârtie
pe nepăsarea ta.
Ajung undeva jos,
şi încerc să mă agăţ disperată
de struna care urcă.

Ce escaladă banală!

Când gem
în imensul spaţiu al creierului tău
înghesuită de tot felul de informaţii
înţeleg că am prea puţin loc acolo.

Abia după ce îmi aduci sufletul acasă.
Azi.
Realizez ecoul.
Tacerea.
Golurile.
Aglomeraţia.

Pentru că ieri
naivă,
în braţele tale
credeam că Te iubesc!

Eram fericită.
Numai ieri!

Îţi desenez chipul pe oglindă.
Mă văd printre liniile curbate
ale trăsăturilor tale masculine.

Zâmbesc incontrolabil de gol
La gesturile tale comune
şi...
Habar nu am cine eşti!
Poate că nici nu vreau să aflu!


" Imi place sa merg in ploaie pentru ca nimeni nu ma poate vedea plangand"!

   Rowan Atkinson a.k.a Mr. Bean

Edited by licurici_licurici, 19 November 2018 - 10:34.

Duminica de ieri
Romulus Vulpescu

Aprind țigara și te-aștept să vii
Pe-o bancă de pe stradă, la amiază:
Secundele acestea argintii
Se scutură ca verbele-ntr-o frază.

Foșnesc șoptit - vecini cu vântul - plopii
Și degetele-mi vântul le resfiră...
E-o liniște de umbră când te-apropii,
Și mâna mea vibrează, și e liră.

Ni-s pașii mici și rari, porniți spre gară
Peronul despărțirii să-l refuze:
În părul tău mai e un rest de vară,
Dar - vineție - toamna-ți stă pe buze.

Se-mbracă-n demnitate regiunea:
Duminica de ieri și-a scos coroana.
Săruturile tac. Zi tristă lunea.
Rămas-bun, ochi. Rămas-bun, târg. Rămâne rana.

Ultimul freamat de dragoste


                             de Marilena Mihai


Ma intorc la poezia petalelor tale,
La umbra gestului flamand
Din ultimul freamat da dragoste.

Ma intorc la suavul sarut
In timp ce mana grabita
Rupe ultimul freamat de dragoste.

Ma intorc la fierbintele gest
Fara a tine seama
De ultimul freamat de dragoste.

Ma intorc la tipatul strident
Ascuns in intregul meu trup,
Uitand de ultimul fremat de dragoste.

Ma intorc la linistea profunda
Parcurgand inclestarea ochiului tau
Si ascult ultimul freamat de dragoste.

Fără tine,

                   Ana Blandiana

Fara tine mi-e frig
N-am înţeles niciodată
Cum simte aerul
Că ai plecat.
Universul se strânge
Ca o minge plesnită
Şi-şi lasă pe mine zdrenţele reci.
Câinele negru
Cu burta întinsă duios pe zăpadă
Se scoală şi se îndepărtează
Privindu-mă în ochi,
Refuzând să-şi spună numele.
Începe să fulguie.
Mă ustură pielea
Pe locul de unde te-ai rupt.
Şi mi-e frig,
Când simt cum cade moale,
Odată cu zăpada,
Această rugăciune către nimeni.

Viață
Ovidiu Scridon

Prea multe așteptări și timpul zboară,
Iar ce e dus rămâne veșnic dus,
Tic-Tac-ul grabnic mersul ți-l măsoară
Și-n fiecare clipă te-ndrepți spre apus.

Prea multe inutile griji te-neacă,
Te-afunzi adânc cu fiecare gând,
Lași prea ușor momentele să treacă
Și ani din existența ta trec rând pe rând.

Mâine e-un "astăzi" ce va fi uitat,
Ispite tainice mereu te-agață,
Adesea ești absent nemotivat,
Din darul ce se cheamă Viață.

Of, dragoste...

          de Dănuţ Cepoi


Tăcerile vorbesc
Gândurile rătăcesc
Iubirea este oarbă
Fericirea e fragilă ca roua:
O simplă adiere de vânt
Şi se evaporă.
Of, dragoste...
Ce frumos este numele tău!


"Daca exista o constalatie a fericirii...doresc ca cea mai frumoasa stea sa straluceasca doar pentru tine"...cititorule!

Presentiment
Nichita_Stanescu

Nu ninge cand e foarte frig.
Nu ploua cand e foarte cald.
Nu vin cuvintele cand te nasti.
Nu vine anul nou cand mori.
Nu pentru vedere este lumina.
Nu pentru mit sunt zeii!
Nu pentru timp sunt stelele
Nu pentru NU este NU!
Nu vii niciodata cand mi-e foarte dor de tine,
Nu mori niciodata
cand te urasc de moarte.

Mi-e dor....


      Mi-e dor să dor, să ard, să frig, să cald,
Să-mi cadă frunzele, să-mi aburesc prin geamuri,
Să nu mă zbor, să gol și să înalt,
Să îmi copac, să-mi ploaie și să-mi ramuri...

      Mi-e dor să jale, să tristeți, să plâns,
Să râs, să tac, să lacrimi și să dinți,
Să-mi fie alb, să-mi fie larg, și strâns,
Să-mi fie de copii și de părinti...

      Mi-e dor să creștet și mi-e dor să munte,
Mi-e dor să brațe cunoscute sau străine,
Să cer, să nori, să nimeni să m-asculte,
Mi-e dor să eu, să tu, să tu cu mine.

         Mi-e dor să dor, cu litere aldine...

                                                                Mugur Dumitriu

Schiţă de dragoste

            poezie de Aleksander Nawrocki din Lirică poloneză (1996), traducere de Valeriu Butulescu

Dragoste - pasăre albă pe cer singuratic,
Apa doreşte să o prindă în braţe rotunde.
Dragoste - bărbatul înconjurat de cuvinte marginale
aprofundează unul... Neînchiderea mării!
e timpul dragostei. În lectici de aur
o poartă prin noroi spre ultima stea

Când în urma ei se cicatrizează aerul
are ochii curaţi, ca o modă veche.


"Daca exista o constelatie a fericirii, doresc ca cea mai frumoasa stea sa straluceasca doar pentru tine"...cititorule!

Zodia Alzheimer
Eduard Zalle

Țipătul albatrosului sfâșie ceața
ca o gheară de tigru turbat.
Caut prin sertare scrisorile tale mai vechi
și nu găsesc decât mărgelele colorate
pe care le-ai purtat la nunta noastră,
alături de cioburile oglinzii sparte
în ziua în care nu te-ai mai întors acasă.
Mai găsesc ceva mărunțiș rămas
de la plata curierului
care ne-a adus biletele de avion
ale primei noastre vacanțe la pol.
În rest, frânturi din viața trăită cu tine
și umbra mea scurgându-se pe perete
de teama revenirii amintirilor
cu noi doi, fericiți într-un iulie ploios.


Salvador Dali-Orasul sertarelor

Pierduţi prin timp

de Raluca Pavel



Nu alerga după mine
o să-ţi frigi tălpile
şi ai să mă uiţi de durere.
nu mă striga,
sunt surdă la dragoste
iar tu, ochi de ploaie,
ai să rămâi fără poveşti;
nu mă atinge în gânduri,
ai să te îneci în furtuna lor.
doar adu-ţi aminte de mine, străinule
într-o zi, ai să te trezeşti cu mine pe buze.

   Mai mică decât raza planetei   de JH Prynne

                 ...eternul limbaj al iubirii în
suspansul briliant dintre noi și
curbura ezitantă. Încă am nevoie de dragoste și țin
  o mână în buzunarul meu și una în al tău,
            așteptând prima ninsoare a anului.



                          Ploaie de Don Paterson

...uită cerneala, laptele, sângele—
toate au fost curățate cu inundația
   adunată de noi din cascadele
           ploii fiilor si fiicelor noastre

și niciuna dintre astea, niciuna nu contează.



         Impas de Langston Hughes

Ți-ș putea spune
   Dacă aș vrea,
  Ce mă face pe mine
  Ceea ce sunt.

          Dar nu vreau
S-o fac cu adevărat—
  Și ție chiar
           Nu-ți pasă.



(toate trei sunt traduse de mine pentru voi;
mi-a luat o ora, inclusiv sa invat diacriticele)

Edited by Quantum, 22 November 2018 - 07:06.

Graiuri albastre

        de Georgiana Ciubotaru Pîntea

Cerul tace când marea vorbeşte
Despre tăcerea ce-l însoţeşte...
Marea tace, iar cerul grăieşte
În glas de îngeri valul-l iubeşte!...

Cerul în mare se contopeşte,
Marea în cer se oglindeşte,
Se-nalţă marea spre infinit
Coboară cerul în raiul sfârşit...



"Daca exista o constelatie a fericirii, doresc ca cea mai frumoasa stea sa straluceasca doar pentru tine"...cititorule!

Iubire,

              Mihai Beniuc


Cum ne-am iubit ca doi războinici!

                        Si amândoi eram destoinici
                        Ca să izbim unul intr-altul,

                        Sa dăm atacul si asaltul.

                        Am rupt suliți, am spart scuturi

                        Am devastat atunci ținuturi

                         In suflete unul altuia,

                        Si-adeseori mi-am zis că nu-i Ea

                        Iar batalia-i fara țel!

                        Si tu spuneai gemand:,,Nu-i El !"

                        De unde-atata încleștare?

                        Acuma plouă plumb în zare

                        Și stăm plouați, zdrobiți și uzi

                        Și tu ma-ntrebi:,,Tu nu auzi?"

                        Zic:,,Da! Și-mi dârdâie toți dinții

                        Pe creștet mi-au picat argintii

                        Ori poate că e numai coiful

                        Si vântul înghețat mi-i roibul.

                        Si ne zâmbim ... Zici:,,Mor curând!"

                        Iar eu răspund cu voce slabă:

                        ,,Am primul dreptul la mormant."

                        Și eu ti-s rob și tu-mi ești roabă.

Edited by MembruAnonim, 22 November 2018 - 22:41.

Sărută-mă,

                     de Magda Isanos


Săruta-mi ochii grei de-atâta plâns,
Doar sărutarea ta ar fi în stare
Să stinga focul rău ce i-a cuprins,
Să-i umple de iubire şi de soare.

Săruta-mi gura, buzele-ncleştate
Ce vorba şi surâsul şi-au pierdut.
Îţi vor zâmbi din nou înseninate
Şi-ndrăgostite ca şi la-nceput.

Sărută-mi fruntea, gândurile rele
Şi toate îndoielile-or să moară,
În loc vor naşte visurile mele
De viaţa nouă şi de primăvară.