O poezie pe zi
Last Updated: Apr 27 2024 08:15, Started by
vesperala
, Jun 03 2007 16:29
·
37
#2899
Posted 26 January 2024 - 20:51
MAREA UMILINȚĂ
Ferice, dar de voi, prieteni morţi, Că nu vedeţi cum ni se sparge ţara, Cum lupii trag cămaşa ei la sorţi Şi-n iarnă ni se schimbă primăvara. Eu pe-ntuneric scriu acest poem, Nişte nemernici iar ne-au stins lumina, Pe cine să înjur sau să blestem Cînd noi, românii, purtăm toată vina? Şi gazele, ca mîine, s-or opri, Pe urmă vom bea apă ruginie, Trăim calvarul ăsta zi de zi, Drum bun spre Evul Mediu, Românie! Nici n-ai unde să suni, toţi se ascund, Eşti prizonierul neamurilor proaste. La Primărie? Eşti prea rupt în fund! La Minister? Te bate la trei coaste! Nici o instanţă nu te bagă-n seamă Nici nu exişti tu, cetăţean de rînd, Ţesutul societăţii se destramă, Iar statul e doar un vampir flămînd. Tu nu mai ştii ce-i aia "trai decent", În beznă stai, te speli cu apă rece, Mai cald e-afară ca-n apartament Exterminaţi sîntem, din zece-n zece. Îmi beau cafeaua trist şi gînditor, Nu mai fumez, dar viciul tot mă muşcă, Regret profund că sînt doar scriitor, Aş da stiloul astăzi pe o puşcă. Aprind o lumînare şi mă văd În casa scundă, a copilăriei, Cînd vijelia-n pomi făcea prăpăd, Dar îngeri zdraveni ţineau piept urgiei. Însă atunci era după război, Rănită era ţara şi datoare - Acum, ea este pradă la strigoi Şi sclava unei Mafii-ngrozitoare. Am dat lumina, gazele şi apa Pe mîna unor mercenari străini, Zic că-s prieteni, dar ne sapă groapa, Scot bani din piatră seacă şi din spini. Nu ne putem gospodări în viaţă? Ajuns-am un popor de retardaţi? Atunci e clar: scuipaţi-ne în faţă! Ne place să fim viermi? Să fim călcaţi! Umilitoare e această stare Să nu mai ai nimic în ţara ta, Să vezi cum ultima redută moare Şi să te rogi de moarte să te ia. Eu vă invidiez, amici plecaţi În altă lume, unde e lumină, Acolo sînteţi toţi, surori şi fraţi, Şi beţi nectar, nu apă cu rugină. V-a luat la vreme Dumnezeu la cer, Eu văd în asta, poate, o răsplată, El v-a ferit de acest timp mizer Cînd ţara noastră e crucificată. Cînd lumea plînge-n pumni şi n-are bani Nici de mîncare sau medicamente În timp ce politrucii talibani Fac şi desfac Guverne, Parlamente. E un dezastru grav şi general, Mai jos de-atîta chiar că nu se poate, Mai bine-n groapă decît la canal Şi cred că doar războiul mondial Ne poate vindeca de laşitate! CORNELIU VADIM TUDOR |
#2900
Posted 31 March 2024 - 09:40
Scoală frate să ciocnim un pahar
suntem cu toții aici nu te mai preface dus azi voi bea cu tine orice vrei până pleacă moartea în altă treabă iar îngerii vor îndrăzni să se arate vom bea ca dintr-o viață în alta spărgând fiecare pahar doar doar vom umple cu cioburi groapa asta care te așteaptă ca o mamă iar dacă tot ești așa hotărât du-te dorule nu te mai uita la noi amărâții aștia care ne agățăm de viață ca de o limbă de șarpe veninos du-te frate și bea cu mica și cu ticu până ne vom împăca și noi cu nesfârșirea de Tudor Gheorghe Calotescu |
#2901
Posted 02 April 2024 - 23:31
Congresul internațional al fricii
Carlos Drummond de Andrade Pentru moment nu vom mai cânta iubirea, ce s-a refugiat mai adânc decât subteranele. Vom cânta frica, cea care face sterpe îmbrățișările, nu vom mai cânta ura fiindcă ea nici nu există, există doar frica, părintele și însoțitorul nostru, uriașa frică de sertoes, de mări și deșerturi, frica de soldați, frica mamelor, a bisericilor, vom cânta frica dictatorilor, frica democraților, vom cânta frica de moarte și frica de după moarte, după care o să murim de frică iar pe mormintele noastre vor răsări flori galbene și înfricoșate traducere Dinu Flamand |
#2902
Posted Today, 08:15
Autoportret în a patra dimensiune - Nichita Stănescu
Inconjurată de luciul rămas din retragerea ploilor spre mare, sfera își lua de la inima mea bun rămas rostogolindu-se-n zare. De la ochi, rombul culcat la revedere își luă, zise-adio, și se făcu scut, se făcu zigurat, în cinstea trufașei de Clio. Eu primeam toate astea cu calm, țeapăn și fără mirare văzută, deși arsese ca de napalm geometria intimă, știută numai și numai și numai de mine, când am fost și Arhimede și-am fost și nisipul... Fără sferă și fără romb, în ruine fumegător îmi e chipul Acasă nimanuia - Nichita Stănescu Acasa nimanuia mi-am culcat fluturele si paianjenul. Nu va mai inmultiti, - am strigat la ei, hraniti-va cu raze! Fluture tu, sa visezi ovale! Paianjane tu, sa visezi cifra sapte! Acasa nimanuia mi-am pus stele verzi ale durerii, in durere, si aerul pe care-l mai am , In respiratia pietrelor, l-am pus. Mi-e caine de pisica si atat de cald de inghetare, cum nu mi-a fost niciodata! Acasa nimanuia m-am stres pe mine insumi cu un burete taios. |
Anunturi
Bun venit pe Forumul Softpedia!
▶ 0 user(s) are reading this topic
0 members, 0 guests, 0 anonymous users