O poezie pe zi

Sfârşit de an - Boris Ioachim

Să ştii, iubito, florile sunt dalbe,
Se termină şi începe un nou an.
Pe vârfuri, toate dealurile-s albe,
Aşa erau şi când eram puştan.

Cum cenuşii trec toate, clipa – anul!
Dar bine e că, încă, mai trăiesc.
Ştii, câteodată, aş vrea să dau cu banul:
Să te iubesc – să nu te mai iubesc?

Vezi, tu, e tot mai greu despre iubire
Să pomeneşti – dar încă s-o trăieşti,
Căci lumea noastră lunecă-n neştire,
Către genune…Tot mai triste veşti.

De pretutindeni, vin să ne despoaie
De-orice speranţă – deşi, nu le ascult,
Şi atunci, cum poate inima-mi vioaie
Să-ţi dăruiască multul ei tumult?

Se duce înc-un an şi an nou vine,
Nu sunt bătrân – dar nici nu-ntineresc,
Decât când mă gândesc, duios, la tine,
Şi-am dat cu banul: vreau să te iubesc.

Să-ţi spun, banal, cum toată lumea spune,
Iubita mea, „la mulţi şi frumoşi ani”?!
Nu, o să-ţi spun: să ai doar zile bune,
Un an e mult – darmite, mai mulţi ani!

Să ştii, iubito, florile sunt dalbe,
Se termină şi începe un alt an,
Pe vârfuri, toate dealurile-s albe –
Aşa erau şi când eram puştan.

Nu te-am uitat...

        Nu te-am uitat dar caii albi ai Lunii,
Jucându-ne tot cerul sub copite,
Fugind din calea haitelor uimite,
Făceau din Joia mea sfărșitul lumii.

        Nu te-am pierdut dar lupii vechi, tăcuți,
Uitați în cafeneaua fără timp,
Urlau în gând un antianotimp,
Să reunească doi necunoscuți.

        Nu te-am uitat... Nici tu n-ai să mă uiți...

                                                           Mugur Dumitriu

                             Aluzii                   de Christopher Poindexter


       Problema cu dragostea in zilele noastre
                  este ca societatea
               a educat rasa umana
           sa se zgaiasca la oameni
              mai degraba cu ochii
                decat cu sufletele.



(pt userul Costel si alti interesati de cine face traducerile:
Eu fac aici traducerile unor poezii, de obicei contemporane, care nu au mai fost traduse in romaneste vreodata, dar mi-e jena sa tot mentionez ca fac asta - ca urmare n-o sa mai scriu cine le-a tradus.
Din partea mea, oricine le poate cita liber, fara a-mi cere acordul, si fara obligatia de a-mi pomeni nickul ca traducator).

Viaţa, o frumoasă poezie

                   de Vladimir Potlog

Viaţa e ca un val de mare
Care se izbeşte de un mal stâncos.
Ea este o rază de soare
Care luminează un chip frumos!

Viaţa e extaz şi agonie
Care continue la infinit.
E o frumoasă poezie,
Scrisă pe o lamă de cuţit!

Viaţa e un spectacol,
Unde joacă un singur actor.
E şi o bună carte....
Citită de un simplul muritor!

@Quantum. Felicitari si multumesc pentru explicatie!

PODUL CU FÂN
Lucian Mănăilescu

În copilărie îmi plăcea să mă urc
în podul grajdului și, în miresmele
de fân proaspăt cosit, să iau,
de la capăt, istoria lumii...

Erau o mulțime de războaie
acolo, caii rumegau dedesupt
tăvi pline cu jăratic,
aburul din nările lor se rostogolea
peste imperii și taine

Din când în când îmi salutam
supușii cu gesturi palide, îi învingeam
pe greci la Salamina sau risipeam
falanga lui Alexandru printre
rândunele și vrăbii...

Cel mai mult și mai mult, după ce
terminam toate bătăliile imperiale,
plictisit de purpură și victorii
îmi plăcea să scot pumnalele din
pieptul gloriosului Cezar, lăsându-l,
umilit și singur, să moară de bătrânețe.

Tristete



de Viorel Muha



am căzut în tristeţe
şi m-am lovit de asfaltul ei
strivind o floare în cădere
melanconie
în ruptură de suflet
triseţe în bucurie?
dezamăgire în tristeţi
de nopţi umbroase
ce-apasă suflet părăsit?
oare de ce nu pot întoarce...
leagănul meu din trecut?
întind mâna spre bucăţica
de cer rămasă
fereastră spre lumină...
a sufletului meu
şi-n cana ştirbită fără toartă
în care eu caut amintiri...
de ce să dau sensuri
şi să păstrez nonsensuri?
poate că ploaia inimii crede
că udă grădini de suflete...
mă întreb, unde este al meu
al tău?
s-au luat de mână amâdouă
şi ne-au părăsit pe noi doi?

Vârșa pentru pești există datorită peștilor.
Odată ce ai prins peștele, vârșa poate fi uitată.

Lațul de prins iepuri există datorită iepurilor.
Odată ce ai prins iepurele, lațul poate fi uitat.

Cuvintele există datorită înțelesului lor.
Odată ce ai prins înțelesul, cuvintele pot fi uitate.

Unde aș putea găsi omul care a uitat cuvintele?
El este cel cu care mi-ar face plăcere să vorbesc

Poetul şi dragostea

                        de Nichita Stanescu

Te-ai făcut subţire şi prelung,
şi un sentiment ciudat te doare,
şi eşti mândru, şi ţi-l porţi pe umăr
ca pe-un şoim de vânătoare.

Şi prelungi, privirile îţi trec
chiar prin zidul greu şi prin lăcate
şi se-opresc la piatra unui chip, mereu,
cu sprâncenele-mbinate.

Se petrec atunci întreceri, lupte,
şi răpiri imaginare,
ora se înclină, bate
cu secunde tot mai rare.

Şi trec ani, şi şoimul zvelt
de pe umăr nu-l mai lepezi,
doar secundele din el
bat din ce în ce mai repezi.

 Angela456, on 09 decembrie 2018 - 10:33, said:

Angela, aici intra 1 din 10.000 de forumisti, ca urmare: Bine ai venit pe topicul de poezii!
(mi-a atras atentia nickul tau... mai demult am vrut sa dau nume unui tablou: Cele trei gratii: a 4-a, a 5-a si a 6-a )

Poezie în limba spargă


În câmpul ce iţea de bruturează,
A cţipitat un ptruţ, ce-i drept cam bumbarbac,
Dar zumbărala ghioală, încă trează,
A cropoţit aproape, în cordac:
Ce pisindreaua mea de brutuşleagă,
Şi şomoiogul meu cu zdrolociţă,
Mi-ai bosfroholojit stroholojina!
Ţichi-mi-ai sima simibleagă!
Morala: În lanţuri apa să se tragă!

Nina Cassian

O parte dintre poemele N. Cassian sunt traduse in sparga engleza. Eu nu le-am gasit nicaieri. As fi curioasa sa citesc una.

Precautie


M-am imbracat c-o armura
Facuta din pietrele care-au ramas
Dupa ce a trecut apa.

Mi-am pus o pereche de ochelari
In ceafa,
Ca sa pot vedea numai
Cu mintea
De pe urma.

Mi-am protejat
Miinile, picioarele, gindurile,
Nelasind nici un loc liber
Care sa poata fi atins de mingiieri,
Ori de alte otravuri.

Chiar inima din piept
Mi-am acoperit-o cu o carcasa
De broasca testoasa
Ce-a trait 800 de ani.

Cind totul a fost gata
I-am raspuns tandru:
– Si eu te iubesc !

Marin Sorescu

 Quantum, on 10 decembrie 2018 - 13:41, said:

Mulțumesc pentru primire și pentru urare. De ce te-ai răzgândit și ai renunțat la a numi tabloul Angela?😁. Tablou Mai știi
Când mi-ai venit la poartă
Cu un mănunchi de balade,
Să le tăcem împreună.
Miroseai a trecut,
Ca speranțele bunei:
roase pe margini,
galbene de suflet
și povești.

Îți crescuseră valsuri
În prelungirea veacului
Și-mi cereai insistent
O fărâmă de alb,
Să acoperi gleznele
Domniței din tablou.                       de Mihaela Ionescu.

Am încetat

Am încetat să îmi mai fac probleme,
Nici nu mai vreau a dezlega dileme.
Nu îmi doresc decât s-ascult poeme,
Și zi de zi să simt miros de crizanteme.

Am încetat să vreau să fiu perfectă,
Să fac chiar totul ca la carte,
Aș vrea s-aleg acum calea directă,
Spre fericire cumpăr pașapoarte.

Am încetat să vreau să-i mulțumesc pe toți,
Să-mi construiesc iar viața pentru alții,
Să-mi mai vând sufletul pentru doi zloți,
Sau să ascult în vreo mulțime ce dictează psalții.

Am încetat să mă mai las la urmă,
Să fie întotdeauna altceva mai important,
Da, pot să spun că am ieșit din turmă,
Și e atât de bine, de reconfortant.

Neli Popoveniuc

Edited by Angela456, 11 December 2018 - 19:04.

in aceasta lume atat de mare se gaseste o singuratate
pe care o poti vedea in miscarea inceata a
limbilior unui ceas.

persoane atat de obosite
mutilate
atat de iubire cat si de ne-iubire.


noua ne este teama.



din Ronţăitul   de Charles Bukowski

Decor

                de George Bacovia

Copacii albi, copacii negi
Stau goi in parcul solitar:
Decor de doliu, funerar
Copacii albi, copacii negri.

In parc regretele plang iar

Cu pene albe, pene negre
O pasare cu glas amar
Strabate parcul secular
Cu pene albe, pene negre

In parc fantomele apar

Si frunze albe, frunze negre;
Copacii albi, copacii negri;
Si pene albe, pene negre,
Decor de doliu, funerar

In parc ninsoarea cade rar

ca să fii într-o zi ceea ce nu ai fost
îți trebuie timp
mult timp
ca să poți să privești prin oameni
dar să nu te rătăcești
prin respirația lor.                                              
       Secunda frumoasă
Timp de vânzare! Timp de vânzare!
Trece secunda pe cărare
în coșuri din cadrane vechi
de ceasuri ticăite în urechi
își duce fustele orare
pe fusul bornelor solare
Timp de vânzare!
De vânzare!
În depărtare se aude
dispare ca o florăreasă
cu florile uscate... ude...
însă frumoasă                              de Alin Gherghies( a doua)

Edited by Angela456, 12 December 2018 - 20:16.

Nepăsare

   de Emil Utalea

Umbre negre, lungi pândesc
În a gândului ogradă
Peste tot se ofilesc,
Frunze, fluturi, nori grămadă.

Dintr-un timp uitat şi rece
Ies afară la iveală,
Sentimente făr' de lege
Din a minţii-urzeală.

Casele-au îmbătrânit
Ca un suflet fără casă
Am uitat când am murit,
Am murit şi nici nu-mi pasă!



P.S. Buna dimineata!
Oameni frumosi...sa aveti o zi frumoasa si senina!!!

...a voastra Licurici

Edited by althea, 13 December 2018 - 10:25.