Ispita, poftele, robia pacatului

13. Nimeni sa nu zica, atunci cand este ispitit: De la Dumnezeu sunt ispitit, pentru ca Dumnezeu nu este ispitit de rele si El insusi nu ispiteste pe nimeni.
14. Ci fiecare este ispitit cand este tras si momit de insasi pofta sa.
15. Apoi pofta, zamislind, naste pacat, iar pacatul, odata savarsit, aduce moarte.  
(Iacov, 1)



16. Au nu stiti ca celui ce va dati spre ascultare robi, sunteti robi aceluia caruia va supuneti: fie ai pacatului spre moarte, fie ai ascultarii spre dreptate?
(Romani, 6)


34. Iisus le-a raspuns: Adevarat, adevarat va spun: Oricine savarseste pacatul este rob al pacatului.
35. Iar robul nu ramane in casa in veac; Fiul insa ramane in veac.  
(Ioan, 8)




Omul este tentat spre acele lucruri care le considera dulci dar sunt oprite de legea morala crestina.

Întâi se înfatiseaza un gând. Daca îi dai curs, ajungi la fapta iar dupa fapta vine ori o întunecare si uitare a constiintei ori o deznadejde care îi amageste pe multi sa se dedea si mai deplin pacatului. Si din pacat în pacat omul se scufunda de tot si nu mai iese niciodata la suprafata. Apoi, când vocea constiintei morale si logica de bun simt i s-a tocit de tot, începe sa se amageasca singur ca totul e bine, ca se va mântui fiindca Dumnezeu e milostiv.


Însa în clipa mortii se va trezi la realitate, va vedea ca nu se poate uni cu Dumnezeu fiindca Dumnezeu este Adevarul iar el, omul, e plin de minciuna.

Poate ca în iad pacatosii se rzvratesc împotriva lui Dumnezeu la infinit si în aceasta dinamica consta grozavia iadului. Fiindca cu cât te razvratesti mai mult cu atât te scufunzi mai tare în robia pacatului si deznadejde, e o capcana în care cade omul din lipsa de repere la momentul potrivit.

............................................


Ce se întâmpla însa daca respingi ispita?


Ea va reveni si nu o data. Uneori poate fi foarte insistenta si persuasiva, îti creaza impresia falsa ca nu mai poti rezista.



12. Fericit este barbatul care rabda ispita, caci lamurit facandu-se va lua cununa vietii, pe care a fagaduit-o Dumnezeu celor ce Il iubesc pe El.  
(Iavoc, 1)

Toata lupta se da în minte.


Daca nu respingi prima apairtie a ispitei, primul gând, atunci el va capata putere asupra ta. Vei avea impresia ca nu mai poti lupta împotriva atractiei si nu e exclus sa cazi în pacat. Iar daca ai cazut panta înrobirii se va accentua continuu tocmai fiindca ai impresia falsa ca nu te poti opri.

Cei obisnuiti sa duca viata de rugaciune, sa-si observe permanent procesele din minte, sesizeaza aparitia gândului spre pacat si felul cum cauta sa amageasca omul dar si asupra lor ispita e foarte puternica.

Duhovnicul ne lumineaza, prin Harul lui Dumnezeu, care din faptele noastre sunt pacate:
[*] Asuprirea slugilor (e OK sa ai slugi, dar sa nu le asupresti)
[*] Nepastrarea curatiei cu nevasta. Nu e voie decat marti si joi (daca marti sau joi nu pica intr-unul din cele 4 posturi)
[*] Folosirea prezervativului
[*] Machiajul, rujatul, vopsitul parului, epilarea, purtarea cerceilor, inelelor, pantofilor cu toc
[*] Purtarea pantalonilor sau a fustelor scurte de catre femei
[*] A nu face cruce la trecerea pe langa biserica
[*] Ascultarea cantecelor lumesti

Da, marturisesc: sunt un pacatos.  
Doame, mare ti-e Gradina, dar de ce nu lasi femeile sa se ingrijeasca?  

 winston lights, on Jan 6 2007, 03:55, said:

Dumnezeu te sfatuieste iar tu esti liber sa faci ce vrei.

 Ramunc, on Jan 6 2007, 04:10, said:

Chiar daca sunt bine intentionate, unele sfaturi ar fi mai bine sa nu fie urmate. Daca o femeie este sfatuita (de Dumnezeu sau de altcineva) sa umble neingrijita si neepilata, si ar asculta acest sfat, ar naste repulsie din partea tuturor celor care o intalnesc. Oare asta sa fie vioa Sa?

Bullshit. Sunt ferm convins ca si fundamentalistii ortodocsi stau cu ea sculata cand trece vreo bunaciune pe langa ei. Daca e vreunul care face exceptie de la regula, ii devin discipol pe viata. Dar ei nu recunosc asta, ceea ce se cheama ipocrizie.

Edited by landscape10, 06 January 2007 - 17:21.

Quote

Daca femeii îi creste par pe picioare e fiindca a sa a vrut Dumnezeu.

Quote

Topicul este despre felul cum omul intra în capcana pacatului pe canalul mental, prin gânduri.

 Ramunc, on Jan 6 2007, 18:24, said:

Stiu. Dar deja vorbesti despre un fapt evident fara a oferi solutia. N-am vrut sa fiu vulgar, doar am vrut sa iti arat ca nu te poti lupta cu natura umana, iar natura umana nu este pacat decat daca nu o poti controla. Ti-am pus o problema serioasa, chiar daca ar parea gluma. Vezi o gagica buna si ti se scoala. E pacat sau nu? Si daca da, ce poti face ca sa preintampini acest fapt?

Quote

Ba am prezentat-o: sa nu urmezi gândurilor.

Quote

În natura umana sunt atât lucruri pe care omul nu le poate controla cât si lucruri pe care le poate controla.

Iar pacatul e rau atât ca vina cât si prin alienarea care o produce.

fara ispite, pofte si pacate oamenii ar fi doar niste roboti

 Ramunc, on Jan 6 2007, 18:51, said:

Pai cand vezi o gagica buna automat gandesti ceva. Ce oare?

 Ramunc, on Jan 6 2007, 18:24, said:

Slava Domnului, ca a creat femeia in asa fel, incat, crescandu-i verdeata pentru ciorba pe picioare, in mod natural, in mod logic nu se va mai petrece nicio ispita. Deci, niciun pacat. Toate femeile care se epileaza, tot in mod logic, sunt curve, deci pacatoase, fiindca, in loc sa ispiteasca barbatii cucernici cu plantatia lor de patrunjel, marar si leustean de pe corp, ii dau ghies ghiavolului cu o piele curata.
Ptiu, drace!

 landscape10, on Jan 6 2007, 17:16, said:

1. ce , aveai vreo indoiala?
2. la prtea cu discipolul ar trebui sa  te mai gandesti putin. nu de alta, dar eu cred ca e posibil sa existe...
3. adevarat

Desi subiectul acestui topic era oarecum altul (cum functioneaza inducerea în eroare a omului prin gânduri) totusi ma gândesc sa discutam si despre roadele pacatului aici, ca sa nu ma deschidem alt thread.



Pacatul e ceva care se iveste în constiinta omului cu promisiunea unor placeri si de multe ori oamenii urmeaza îndemnului mintal. Interesant ca psihologii nu prea au analizat aceste fenomene.




Urmeaza deci savârsirea pacatului care aduce ce poate aduce: o îngrosare spirituala iar la cei ce aveau oarecare  pregatire religioasa si o baza de principii morale, remuscari si deznadejde.

Teoretic, omul are puterea ca dupa un pacat sa se caiasca si sa înceapa sa lupte cu viitoarele tentatii. Practic, cei mai multi oameni întra în sindromul dependentei de pacat: li se pare ca fie nu mai are rost sa lupte cu pacatul asa ca mai bine e sa continue sa pacatuiasca, fie ca Dumnezeu e milostiv si îi iarta daca continua cu pacatul. Cum am mai zis, ei nu stiu ca pacatul nu are doar aspectul de vina ci aduce si o schimbare ontologica în structura fiintei umane.

Astfel, omul cade din pacat în pacat si de obicei nu se mai trezeste niciodata. Mintea lui se modifica, constiinta nu îl mai mustra iar viata sa capata caracterul urmaririi continue a împlinirii unor pofte animalice, irationale.

Prin aceasta viata, chiar presupunând ca puterile sale spirituale ar ramâne intacte, omul se închide ajutorului divin care ar putea veni asupra sa sub forma lucrarilor harice care sa-l pregateasca pentru viata vesnica.


De aceea Domnul si Apostolii spun în Scriptura ca omul care face pacatul devine rob al pacatului iar robul nu va ramâne în casa în veac, adica nu va avea partasie cu cei mântuiti.



Acestea sunt roadele pacatului. Fiecare alege ce voieste.

Orice pacat facut din nestiinta este pacat împotriva Fiului Omului. Urmarile lui se vindeca prin cainta.



Pacatele facute în cunostinta aduc însa o întunecare definitiva a sufletului si Domnul le-a numit pacate sau hula împotriva Duhului Sfânt, pentru ca prin ele se pierde posibilitatea ajutorului primit de om de la Duhul Sfânt. De obicei astfel de oameni nici nu mai relizeaza ce au facut fiindca prin pacatele respective se toceste vocea constiintei morale care o are orice om.

Daca cineva crede ca a facut pacate foarte grave, solutia nu e sa continue cu pacatele fiindca daca un pacat aduce ceva rau, mai multe pacate vor aduce si mai mult rau.

 Ramunc, on Jan 6 2007, 18:24, said:

Iar a ii permite sa se epileze ar fi totuna cu a recunoaste imperfectiunea creatiei Sale.

 landscape10, on Jan 6 2007, 18:43, said:

Trebuie sa te contrazic. Uite cum te poti lupta cu natura umana: Calugar castrat
Zice cam asa:

Quote

Quote

Nu. Am vrut sa zic ca ce a facut Dumnezeu a facut cu un rost, chiar daca noua nu ne place si nu întelegem rostul.

Quote

Dar tu crezi ca miile de calugari din manastiri sunt castrati? Sau crezi ca merg noaptea la femei?


Omul are deplina capacitate sa respinga ispitele. Cei care cred contrariul sunt sub imperiul acelor aparente înselatoare despre care am vorbit.

 Ramunc, on Jan 7 2007, 01:17, said:

N-au nevoie de femei. Exista sfanta laba, si homosexualismul. Evident, sunt putini homosexuali, dar labagii sunt toti, fara exceptie.

Edited by landscape10, 07 January 2007 - 10:56.

Apropo de calugar castrat, Damian Stanoiu a prezentat drama unui calugar chinuit de ispitele femeii intr-o savuroasa nuvela" Anichit pacatosul".
" Anichit se gandi o clipa daca n-ar fi bine sa-si taie partile pacatoase, asa cum a facut cuviosul Iacob din lavra sfantului Sava. Amintindu-si de durerile pe care le-a simtit acela si de pedeapsa pe care i-a dat-o marele Sava, izgonindu-l din manastire, se lasa repede de acest gand. Atunci isi rascoli el mintea ca sa vada ce au facut alti cuviosi calugari de demult, ca sa scape de ispita femeiasca. asa, Timotei Pustnicul a fugit in pustia cea adanca unde a petrecut treizei de ani, acoperindu-si trupul cu parul capului. Teodor Pustnicul si-a scos madularele, Macarie Alexandrinul a sezut gol, timp de sase luni, intr-o lunca plina de tantari mari ca viespile. Martinian s-a asezat pe o stanca in mijlocul marii. Ioan "multpatimitorul", din lavra Percescai, a trait multi ani gol si cu fierarie grea atarnata pe corp. Cand a vazut ca si asa il supara patima, s-a ingropat in pamant pana la umeri, stand astfel tot postul Pastelui. Pavel Tebeul si-a retezat limba. Moise arapul se ruga de cincizeci de ori pe zi, iar in timpul noptii cara apa la ceilalti calugari pana cadea de osteneala"
Iata, asadar, o multime de mijloace tocmai bune pentru a nu cadea in ispita. Si inca or mai fi, numai vointa sa fie.

Ceea ce ai uitat sa mentionezi e ca in final, tot cade prada ispitei