Evanghelia dupa Iuda

Am citit un articol foarte interesant despre Evanghelia dupa Iuda in revista Semnele Timpului, nr.3/2006, revista de analize si opinie crestina. Il prezint mai jos, iar sub el niste casete care erau inserate in articol, cu anumite explicatii.

Evanghelia de scandal

"S-a găsit Evanghelia după Iuda! Știrea, literalmente, a explodat pe prima pagină a marilor ziare, pe Internet, într-un serial TV! Ea vine ca o bombă pentru biserică și vrea să răstoarne tot ce știm de 2000 ani: Isus nu mai e tradiționalul Mesia, ci un „eon” prometeic, scoborât să aducă aleșilor (gnosticilor) o rețetă secretă; nici Iuda nu mai este trădătorul, ci ucenicul cel mai fidel, salvatorul lui Isus și moștenitorul tainelor Sale; că Biserica trebuie să înlocuiască Scripturile manipulate de apostoli cu sursele credibile ale gnosticilor. Evanghelia după Iuda  ar vrea să schimbe reperul cronologiei curente: în locul lui „d.Hr.” (după Hristos) să așeze „d.I.” (după Iuda).

Începutul

Totul începe cu descoperirea, prin anii ’70, într-o peșteră din Egiptul de mijloc, a unui manuscris alcătuit din 13 colițe de papirus, scrise pe ambele părți. Manuscrisul în limba coptă reprezenta o copie a pierdutei Evanghelii după Iuda, originară din în a doua jumătate a secolului II.

Furat de la un anticar egiptean și grav deteriorat (fărâmat în peste 1000 de fragmente), manuscrisul a parcurs un itinerariu plin de peripeții în căutarea unui client. Mai întâi Europa, apoi SUA – unde zace 16 ani într-un seif valoric - și iarăși Europa. În cele din urmă, Evanghelia după Iuda intră în posesia Fundației Mecena din Basel. În spatele traducerii și popularizării lui se află însă impunătoarea societate National Geographic.

„Vrednică de crezare”: În ce fel?

Din scrupule științifice, National Geographic a supus eșantioane de papirus testului cu carbon radiocativ (C14) în prestigiosul laborator din Tucson, Arizona. Comparând rezultatele testului C14 cu analiza privind compoziția cernelii și a tipului de scriere, cercetătorii au căzut de acord că manuscrisul datează din secolul 4, că este autentic și, deci, e vrednic de crezare.

Manuscrisul coptic al Evangheliei lui Iuda, ca document, fără îndoială că este autentic. Nici în dreptul originalului (scris în cca. 150 d.Hr.) nu există dubii, întrucât de Evanghelie amintesc mai mulți părinți bisericești. Dar cine este autorul ei? Dacă Iuda este exclus din ecuație (doar s-a spânzurat cu câteva ceasuri înaintea răstignirii lui Hristos, în anul 31), atunci cine sunt cei ce se ascund în spatele numelui său? Și cât de credibili sunt aceștia ? Și de ce presa nu spune nimic despre ei ?

Aramă pe sub poleială

Să ne imaginăm că peste 1.000 ani, deci în 3006 d.Hr., s-ar descoperi colecția pierdută a ziarului Pravda din anii 1930, în care Stalin descria succesele Planului cincinal și ale colectivizării întregii Rusii. Dacă testul cu C14 ar dovedi documentele ca autentice, cu siguranță că revizioniștii ar denunța „istoria tragică a comunismului” ca fiind o pură mistificare. Iar lumea, într-o necurmată sete după „nou”, ar fi dispusă să-i creadă.

Sesizați eroarea din acest scenariu? Ea stă în faptul că cercetătorii s-ar limita doar să cerceteze autenticitatea „documentelor”, ignorând însă credibilitatea „autorului” și calitatea lui morală: un Iosif Stalin, tiran și mincinos, având la activ 20 milioane de exilați în Gulag, alte 10 milioane de morți de foame chiar în acea perioadă, etc...  

Cercetătorii din ambele tabere (pro și contra), sunt de acord că textul este producția ramurii gnostice a Cainiților. Apăruți în Egipt, în prima parte a sec. II d.Hr., Cainiții au fost cunoscuți și descriși de apologeții1 contemporani cu ei, câteva din mărturii ajungând până la noi.

Irineu din Lyon, îi descria în 180 d.Hr. astfel: „(Cainiții) susțin că eroul lor, Cain, își datora existența puterii supreme; iar Nimrod, sodomiții, Esau, Core... erau ținuți în mare cinste. Ei credeau că Iuda, trădătorul, era singurul care deținea informația (gnoza)... Au scris și o istorie fictivă pe care o numesc Evanghelia lui Iuda. Isus, însă, n-a dat nicio învățătură secretă. Aceste ‚revelații tainice’ sunt nelegitime, iar cei ce le urmează sunt eretici.”

Epifaniu din Salamis îi descrie ca practicanți ai unui comunism extrem, cu nevestele în comun, cu orgii sexuale urmate de canibalism. Cainiții depășeau orice imaginație.3

Să fie la mijloc ignoranța sau reavoința? Pentru care motiv identitatea diversionistului, creator al Evangheliei lui Iuda, continuă să fie păstrat în umbră? Nu se poate ca cercetători de faimă internațională, precum Elaine Pagels, expertă în gnosticism, sau dr. Karen L. King, să nu cunoască substratul cutremurător dinapoia acestei apocrife !

Mai mult decât... un „tun” de cateva milioane

Când James M. Robinson, profesor emeritus la univeristatea Claremont, Ca. și editor general al traducerii bibliotecii gnostice de la Nag Hammadi, a solicitat accesul la conținutul Evangheliei lui Iuda, nu i s-a permis, contrar eticii academice și în ciuda renumelui său. I s-a răspuns doar că National Geographic a impus un vot de păstrare a secretului, justificat de marea investiție financiară în restaurarea și traducerea lui. În recenta sa carte, Secretele lui Iuda, Robinson descrie manevrele secretoase pentru vânzarea și comercializarea Evangheliei lui Iuda, ca un lung „lanț al sălbiciunilor”:

În timp ce suedeza Frieda Nussberger Tchacos a cumpărat manuscrisul cu doar 300.000 USD, pe Mario J. Roberty, șeful Fundației de artă veche „Mecena” din Basel, achiziția l-a costat 1,5 milioane, plus 1 milion sosit via National Geographic. În afară de acești bani, „Mecena” a mai plătit încă 1 milion pentru restaurarea manuscrisului – în total 3,5 milioane! Într-un moment de sinceritate, Roberty a mărturisit: „Mă aflu încă pe latura economică nesigură a afacerii. Trebuie neapărat să mai încasez încă 2,3 milioane din vânzările cărții.”

„Cei ce-au învestit trebuie să-și scoată banii și caută să vândă cartea peste tot. Ei caută să scoată cartea în jurul Paștelui și exact înainte de premiera filmului ‚Codul lui Da Vinci’,” ca să prindă creasta valului.  

Poate că dezvăluirile prof. Robinson, să n-aibă decât o valoare relativă. Dar dincolo de miza câștigului, eu sesizez o voință malefică ce se manifestă abundent și consecvent în mas media din occident și mai nou în România.

Avertisment paulin

În decurs de numai o săptămână, New York Times  a publicat un șir de articole destinate să arunce îndoială cu privire temeliile creștinismului. Mai întâi: „Ah, rugăciunea? N-are nici un efect”. Apoi: „Isus a mers pe ghiață, nu pe apă”. Și la urmă trei articole înălțătoare despre Evanghelia lui Iuda. În același context vine și serialul lui National Geographic despre manuscrisul Cainiților. Parcă se dorește cu orice chip modelarea unei noi generații care să privească Biblia nu ca pe Cuvântul inspirat al lui Dumnezeu, ci ca pe produsul forțelor istorice și politice; iar Dumnezeul Scripturii să-Și piardă identitatea.

Cu mult înainte de primul gnostic, în anul 58 d.Hr., un rabin convertit la creștinism, pe nume Pavel din Tars, a tras o salvă de avertisment: „Mă mir că treceți așa de repede …la o altă Evanghelie. Nu doar că este o altă Evanghelie; dar sunt unii oameni care vă tulbură, și voiesc să răstoarne Evanghelia lui Hristos. Dar chiar dacă noi înșine sau un înger din cer ar veni să vă propovăduiască o Evanghelie, deosebită de aceea pe care v-am propovăduit-o noi, să fie anatema! Cum am mai spus, o spun și acum: dacă vă propovăduiește cineva o Evanghelie, deosebită de aceea pe care ați primit-o, să fie anatema!” (Gal. 1, 6-9).  

E limpede. Încrâncenarea nu e de ieri, de azi. E veche de când au răsunat cele patru Evanghelii ale Noului Testament. Zvâcnirile de azi nu sunt decât variații pe aceeași temă obscură. Vorba unui hâtru: „Bancul vechi, fraierul nou!”. Dacă așa stau lucrurile, cât de serioasă ar trebui să fie informarea mea, ca nu cumva să fiu manipulat !"

Casete de text inserate in articol:
"Cainiții credeau că odată a existat un dumnezeu mare și unic, din care au emanat o puzderie de dumnezei mai mici, numiți „eoni” (Primul și cel mai cu vază dintre eoni era Barbelo.) Pe atunci universul era alcătuit doar din spiritual, fără urmă de materie, și era bun. Când însă unul dintre eoni, Sofia, vrând sa-l imite pe dumnezeul cel mare, a zămislit un dumnezeiaș - pe Iahveh al evreilor – acesta, din răutate și invidie, a creat materia cu legile ei. De aici a început nenorocirea. Pentru gnostici, materia era sinonimă cu răul. Iahve a creat și omul, ferecând spiritul acestuia în materia cea rea. Dar dumnezeul cel mare a trimis un salvator, șarpele (Geneza 4,1-5), care i-a condus pe Adam și Eva spre pomul cunoștinței interzise de Yahve. Mâncând din pomul oprit, cei doi au găsit secretul eliberării lor de sub robia lui Yahve.
Neascultarea lui Adam și Eva nu era altceva decât începutul mântuirii, iar șarpele1 Genezei este eroul salvării. Ultimul act al mântuirii consta în izbăvirea spiritului uman din închisoarea materiei și legilor lui Yahve.  
Pentru Cainiți, de eliberare față de materie consta în a practica exact opusului Decalogului lui Yahve. În dreptul fiecărei porunci, Cainiții puneau o anti-poruncă (ca Sataniștii de azi). Virtuos era acela care practica cele mai multe fărădelegi. Pentru fiecare nelegiuire – și erau multe - ei aveau câte un îngerul patron. Când săvârșeau o fărădelege, Cainiții invocau numele respectivului înger. Aceasta era pentru ei „gnoza perfectă”.
Cainiții oficiau liturghii în pielea goală, în care serveau spermă amestecată cu sânge menstrual și cu orz, după care se dedau la orgii sacramentale. În afara liturghiei, Cainiții își împărțeau femeile în comun.
Și pentru că materia în sine constituia „păcat”, reproducerea umană era pentru ei păcatul de neiertat. Ori de câte ori o femeie rămânea însărcinată, ei provoacau expluzarea embrionului sau a fătului, pe care-l frigeau cu mirodenii și miere și-l mănâncau în mod ritual.
Acestea sunt argumente suficiente care să justifice pe Filaster, autor din sec. IV, să-i așeze pe Ofiți, Cainiți și Setiți în capul listei ereticilor ca urmare a închinării pe care o aduc Șarpelui."

"James M. Robinson, editorul manuscriselor gnostice de la Nag Hammadi, declara: „Textul nu e decât încă un manuscris produs de o sectă gnostică care a trăit atât de mulți ani după Isus încât nu puteau produce nimic acurat privind viața Lui. ”1  De ce? Pentru că „În timp ce manuscrisul este vechi, el nu-i vechi destul. Merge documentul înapoi până la Iuda? Nu. Există o sumedenie de „evanghelii” datând din secolele 2, 3 sau 4 care sunt atribuite diverșilor apostoli. Dar ele nu pot oferi informații din secolul 1. ” Iar pe deasupra, „nu e nici o dovadă că unul din aceste documente să fi reprezentat vreodată creștinismul majoritar. Cainiții au fost întotdeauna la periferia mișcării gnostice.”

Iar Ben Witherington III, profesor la Universitatea Asbury din Wilmore, Kentucky, spune:  
”Manuscrisul nu ne spune nimic despre Isus cel istoric, nici despre Iuda istoric. În schimb, el ne dezvăluie multe despre ‚ereticii’ din vremea aceea. Spre deosebire de Evangheliile lui Matei, Marcu, Luca și Ioan, care au fost scrise în primul secol creștin, gnosticii și-au produs lucrările în sec. II și mai târziu.” Evanghelia lui Iuda s-ar putea aseamăna cu „un document scris la 150 ani după moartea lui George Washington și care pretinde că ne dezvăluie adevărul ascuns despre George Washington.”"

"Gnosticismul a fost o umbrelă uriașă, sub care se adăposteau o sumedenie de grupări, în funcție de ideologia pre-creștină pe care o îmbrățișau. Deși se deosebeau mult între ei, unii susținând asceza severă, iar alții promovând orgiile cele mai josnice, gnosticii aveau totuși câteva idei comune.
Conform scrierilor lor descoperite la Nag Hammadi, gnosticii contestau vehement Vechiul Testament; în schimb, credeau într-o altă geneză a universului; istoria lumii era rezultatul confruntării unui dumnezeu bun și superior cu un dumnezeu inferior, cel al evreilor; ei credeau că materia, produsă de dumnezeul rău, era rea în sine; iar spiritul, bun în sine, se afla încarcerat în trup; pentru ei, mântuirea consta în eliberarea de materie, pe diferite căi; ei nu credeau în salvarea prin Isus Hristos, ci prin iluminare lăuntrică (ca în budism). Pentru gnostici, Isus era doar unul din „eonii” emanați de dumnezeul superior, venit în lume să zdrobească stăpânirea dumnezeului Vechiului Testament, Yahve (Iehova); rolul lui Isus ar fi fost acela de a dezvălui câtorva inițiați cunoștința (gnoza) secretă privind modul în care puteau să scape de închisoarea materiei și să se întoarcă în lumea spiritelor din care au venit.  
Contrar părerii dorite de teologii liberali și mediatizate de presă, este limpede că gnosticii nu erau creștini!"

Astept pareri despre articol si despre continutul articolului - Evanghelia dupa Iuda.

Edited by denied, 26 June 2006 - 22:53.

O prostie si articolul si Evanghelia dupa Iuda.
Sunt prea obosit sa comentez acum articolul, dar imi starneste rasul.
Daca oamenii s-ar multumi sa vorbeasca numai despre ce stiu, ce bine ar fi.

aurel.ion, on Jun 26 2006, 23:57, said:

Il cunosc personal pe autorul articolului, si de la el il am in format electronic. Este profesor universitar sau ceva de genul acesta, nu ii cunosc exact gradul, si crede-ma ca stie ce vorbeste. A studiat foarte mult, nu e un jurnalist papa-lapte. Si articolul e foarte documentat. Referintele nu le-am mai dat aici.

Revista asta, Semnele Timpului, e a Martorilor lui Iehova?

denied, on Jun 27 2006, 00:02, said:

Si daca iti demonstrez ca greseste, asa acum la repezeala?

E un text scris de un fundamentalist ortodox impotriva unei prostii de "Evanghelie".
Am intra in discutii nesfarsite privind mantuirea si buddhismul.  
Buddha nu a fost un idiot, asa cum cred unii fundamentalisti crestini.  

Edited by aurel.ion, 26 June 2006 - 23:12.

aurel.ion, on Jun 26 2006, 23:57, said:

ai citit evanghelia dupa iuda? ce prolific esti  

aurel.ion, on Jun 26 2006, 23:57, said:

  Exact. De aceea iti recomandat sa citesti aceasta scriere.

Ramunc, on Jun 27 2006, 00:06, said:

Nu, in nici un caz. Nu am gasit in ea referinte la nici o grupare religioasa. Iar stilul in care e scris nu denota ca ar "tine" cu cineva.

denied, on Jun 27 2006, 00:10, said:

Câta impartialitate! Vrei sa sugerezi ca Biserica Ortodoxa ar fi partizana?

Cine nu a citit-o, poate sa o faca acu'. Documentul e in engleza, sursa e pagina de net a "National Geographic". Enjoy!

Mosotti, on Jun 27 2006, 00:09, said:

Am vazut un documentar pe National Geografic parca.
O idiotenie completa gen: Iuda a fost baiat bun, care l-a turnat pe Iisus fiindca a fost singurul apostol care inteles ca Iisus trebuia sa fie ucis pe nedrept.  

Ramunc, on Jun 27 2006, 00:13, said:

Nu am spus asta, dar poate fi, la fel ca orice alta biserica, partizana la un moment dat. Aici nu comentam despre o biserica sau revista, comentam strict despre acel articol si despre Evanghelia dupa Iuda.
Domnule aurel.ion, sa vedem greselile. Dar raspund maine, acum merg la culcare.

aurel.ion, on Jun 27 2006, 00:14, said:

vezi? cind oamenii cavernelor scriu chestii care nu convin, le respingeti  

denied, on Jun 27 2006, 00:15, said:

Si ce criteriu avem ca ce scrie acea revista e corect?



Despre asa-zisa evanghelie, e un document eretic care se foloseste în mod fraudulos de numele unui (fost) apostol. Existau cu zecile (cauta cu Google la gnostic textes) în secolele 2-3.

Ramunc, on Jun 27 2006, 00:18, said:

   Atunci putem spune ca Noul Testament este eretic, pentru ca tot ce cuprinde a fost scris in secolele 2, 3 si chiar 4.

Mosotti, on Jun 27 2006, 00:17, said:

Sunt ilogice.
Logic e ce zice Iisus; "Ispita trebuie sa vina, dar vai aceluia prin care vine. Mai usor i-ar fi fost lui sa-si lege un bolovan de gat si sa se arunce in mare".

Tu ce parere ai de unul care te injunghie murmurandu-ti duios: "te-am ajutat sa-ti implinesti destinul."  

Citind Evangheliile, ne dam seama ca Isus a urmat un plan bine stabilit. Astfel actul de a-i cere lui Iuda sa-l tradeze pentru ca planul sa fie dus la bun sfarsit nu mai pare deloc ilogic.
Nu trebuie sa cadem in capcana (normala ce-i drept) de a-i atribui lui Isus caracteristici omenesti de gandire si rationalizare specifice omului normal, intrucat acesta a fost, daca nu fiul Divinitatii, in mod sigur un geniu al vremurilor sale.

Da,am vazut documentarul pe National Geographic,interesant ....
Nu o sa-mi dau prea mult cu parerea ca nu sunt in masura.Mosotti ai zis ceva genial!
Sa ma explic.Pai in cazul in care evanghelia dupa Iuda e autentica (se pare ca este),atunci nu am de zis decat un lucru,observat de Mosotti si anume : oamenii cavernelor nu aveau nici un motiv sa falsifice evanghelia dupa Iuda,nu vad de ce ar face-o.In schimb celelalte evanghelii...eu am rezerve in pricipiu vorbind.Au fost facute si modificate de prea multi preoti si personalitati politice,influentate de nevoile politice si militare ale vremii.
Mai bine ma abtin,nu cunosc prea bine domeniul....