Din USA in Europa de vest

vrajitoruldinoz, on 13 octombrie 2020 - 07:56, said:

E o experienta tare prin care trebuie sa treaca toti.
Mi-ar placea o analiza a celor care se intorc in Romania apoi pleaca inapoi, apoi se intorc iar si tot asa,

C-o singura chestie nu-s de acord in textul tau:

vrajitoruldinoz, on 13 octombrie 2020 - 07:56, said:

Eu regret continuu ceea ce N-AM FACUT si nci o decizie n-o regret.
Chiar si asta care pentru voi pare nasoala, stiu sigur c-o sa-mi aduca si multe bucurii

Ceea ce trebuie sa stie tiganii (astia cu pribegia), este ca nu exista un loc sa te satisfaca 100%
Si-nco chestie, mai neplacuta,
Senzatiile, gandurile, prioritatile, placerile, astea-s chestii subiective si DINAMICE, adica SE SCHIMBA, sau mai corect, se pot schimba-n timp.
Azi te poti simti super undeva, intr-un mediu, sa ai un echilibru acceptabil, peste o perioada, asta se poate schimba.

Si sa fac situatia si mai complicata, se schimba si mediul, adica locurile, oamenii care tie-ti stau in amintiri

Ha ha ha ha ha e dezastru de interesant
Mi-ar placea sa-i vad fata Liei acum cand citeste asta, sa zica, "Bah in ce dracu m-am bagat?"
Si la ea e un pic mai complicat decat la mine. Poate ea nu vede asta sau poate nu-i da destula importanta.
Dar, e matematiciana, gaseste ea o solutie.
Pacat ca n-o sa mai scrie p-aici

viotl, on 13 octombrie 2020 - 19:32, said:

Asta e problema ca NU EXISTA "optima", deci permanent o sa fie un compromis

Sa traiesti cu compromisul (ca nu se poate altfel), nu e "resemnare"?
Face parte din cauza nevoii de adaptare



Nu ma mai face mah sa rad!

Quote

Ma refeream la altceva. E preferabil sa regreti ca ai plecat in Canada si ai cunoscut voiata acolo si poate nu e pe gustul tau la momentul ala, decit sa stai pe fundul tau si sa nu faci nimic si sa visezi la ce ai fi putut face dar nu ai facuit nimic si stringi frustrari. Aia mi se pare mie cea mai mare tragedie.

Tu esti nemincat, haplea, regreti ca n-ai facut destul, ca ai fi putut face si mai mult decit ai facut... aia e la alt nivel.

Cred ca e mai mult o problema psihologica decat una financiara sau sociala.
Sotul meu x, sotul meu y. Inseamna ca vorbim cu persoana gresita.
Eu nevestii i-am spus ca daca vrea ne mutam si in Congo daca acolo simte ca vrea. Si m-a lovit in moalele capului ca vrea inapoi acasa...
Cand am inceput sa ma obisnuiesc cu ideea morbida am început sa vad si partile bune si dupa 2 luni aproape urăsc tot ce ma inconjoara si abia astept sa ma intorc.
Viata ta nu e dictata de nimeni, iar daca e atunci nimeni nu ne poate ajuta in luarea unei decizii, totul e doar un compromis si in cativa ani te vei trezi fix in aceeasi situatie.
Esti romanca si nici 50 de ani de strainatate nu va schimba asta vreodata ca amprenta se pune in primii 10-15 ani de care nu mai scapi vreodata.
Eu cunosc persoane plecate de cand aveau 10 ani la colegii in Anglia, terminat Cambridge si Oxford si dupa 20 de ani tot s-au intors...

Uite eu pot sa ma intorc miine, si nici nu ma gindesc, deocamdata. De fapt niciodata, nu full time.
Imi place unde sint si nu prea imi place in Romania. Imi place stilul d eviata pe care il am care insa e mai greu de urmat in Romania.
Intrebarea de baza la mine a fost mereu daca sa ies la pensie cu 10 ani mai devreme in Romania, ca e mai ieftin. Sincer, nu ma atrage. Ma atrage sa am timp si sa nu mai muncesc dar pare ca nu suficient cit sa ma mut in Romania.
Daca o s ama intorc vreodata in Romania o sa fie part time, poate citeva luni pe an.
Si am trecut si eu prin acelasi chestii... la 2-3 ani de la plecare daca mi-ar fi dat cineva un venit bun in Romania m-as fi intors fara sa clipesc. Dar dupa 10 ani nici nu ma mai gindeam.
Nici nu-mi displace Romania. Mi se pare absolut ok. Dar nu ma intereseaza in mod deosebit.

Pana la urmă se diferențiază 2 categorii de oameni care pleaca afara din perspective diferite.
Foamea, sunt oameni care efectiv abia au ce manca iar străinătatea le oferă un mod de viata peste supraviețuire, chiar decent.
Stilul de viata, cei care cauta sa schimbe ceva ce nu merge in viata lor. Din punctul meu de vedere astia vor fi cei mai nemultumiti si toata viata lor in afara vor trai in compromis. Iar motivele pentru care pleaca de cele mai multe ori sunt de natura interna si nu externa. Desigur si eu am dat vina pe societate, pe tigani, oe cocalari, pe clasa politica dar am uitat sa ma uit la mine in ograda. Ca de acolo pleaca problema.
Un calcul matematic simplu spune 8 ore munca, 8 ore somn, 8 ore relax. Alea 8 ore libere sunt de fapt cele care inseamna viata, daxa alea nu sunt ok in casa ta, in sanul familiei, vei cauta si vei spera sa fie ok daca schimbi peisajul.
Eu am plecat cu sufletul destramat si cu o speranta de o viata personala mai buna. Odata ce alea 8 ore le petrec fericit sincer pot sa ma mut oriunde chiar si acasa, nu mai conteaza ce se intampla in exterior. Pot linistit sa-mi las casa cu curte din Uk pe o garsoniera din Titan, tot un pat si o canapea ma asteapta acasa dar cu acelasi suflet langa mine, plus familia si prietenii de care realizezi mai tarziu ca nu prea poti trai fara.
Asta cu job mai bun si cariera merge pana la o varsta cat esti inca in foame de succes, dupa o varsta vine si intelepciunea, daca vine, si realizezi ca a citi o carte buna intr-un fotoliu cand ploua afara iti poate aduce aceeasi satisfactie ca o iesire la mall. Cu diferenta ca adidasii ii rupi in 2 ani pe cand cartea iti ramane in cap pe viata poate. Aici revin la ce spuneam, poti pleca si 30 de ani in afara, tot aceeasi mentalitate romaneasca o sa ai de a cauta ceva "mai bun". Noi suntem o generatie de sacrificiu si probabil vor mai fi cel putin 3 4 dupa pana se va sterge foamea trecutului si disperarea de a "o duce bine", de a acoperi golurile din suflet cu realizari materiale si profesionale.

Edited by Astrul, 14 October 2020 - 03:23.

Tsunnnami, on 13 octombrie 2020 - 21:15, said:

Am șters off topicul.

In ce ma priveste, cam aveti dreptate in aproape tot ce spuneti.

Cu un lucru nu sunt de acord: cand am vorbit despre americani, am fost atenta sa nu generalizez prea mult (doar legat de cultura am facut-o). Cu majoritatea celor cu care am interactionat eu ajung la un blocaj, cred ca asta am spus, iar acest blocaj poate e si din vina mea. Bineinteles ca e multa lume la universitate si interactionez (cel putin obisnuiam, ca acum e mai greu daca nu e ceva strict professional). Nu vreau sa intru in detalii pt ca devine ceva personal, dar ideea e interactiunile astea sunt prea business oriented si devin obositoare pt mine.

Ideea initiala a fost sa cer doar niste sfaturi practice legate de mutarea din State in Europa a unui cetatean european (americanii pe care ii "citesc" sunt intr-o situatie mai dificila decat noi, nu au aceleasi beneficii). Dar va multumesc inca o data pt tot ce ati scris. Unele chestii chiar aveam nevoie sa le aud, desi nu imi convine.

Eu cred ca esti ok si, daca e vreo problema, nu e la tine.

lia20, on 17 octombrie 2020 - 02:13, said:

No worries,
In toata discutia asta factorul psihologic invinge.
FIECARE, ORICARE dintre noi, isi apara motivele deciziilor proprii
Si e normal sa fie asa

lia20, on 17 octombrie 2020 - 02:13, said:

Aproape situatie similara in Uk. Daca asculți o conversație de 10 minute zici ca te uiți la Iliescu cand vorbea la TV despre nimic. Discuții safe despre nimicuri neinteresante care nu duc nicăieri dar nici nu creează divergente.
Eu de exemplu conduc discuțiile si le aduc acolo unde îmi doresc, dar trebuie sa ai o personalitate puternica și un pic de "nesimțire" (un pic mai mult). Cine nu intra in joc il exclud automat in viitoare conversații dar am si surprize cand întra în joc și devin oameni normali si asta pentru ca te simt ca ești deschis la orice si nu judeci opinia altcuiva. Ceea ce probabil ma face unicat printre românași, sau cel puțin dintre mulți pe care-i cunosc si detin adevarul absolut despre orice, chit ca n-au niciun habar despre ce vorbesc.
Sotia mea se adaptează perfect la orice mediu, are stomacul ala sănătos de a întra in orice conversație plictisitoare si anosta doar pentru a se întreține civilizat cu interlocutorul. Asta pana apar eu de obicei si pun câte o întrebare dornică de a sparge monotonia gen "vad ca duceti o campanie foarte frumoasa impotriva abuzurilor de minori dar ce faceți si in privința excursiilor organizate în Thai sai Phil unde va duceți sa fteti copii in fund?". Si cam atunci se sparge toata monotonia ca n-au încotro si trebuie sa se apere. Si uite asa ii provoci sa fie umani si sa discute despre problemele societății si nu despre nu stiu ce sistem nou integrat în firma...

Edited by Astrul, 17 October 2020 - 17:20.

Serios acum, mergeti intr-o berarie din Romania si ascultati ce se discuta la masa de langa voi.
Facem pariu ca o sa va fie dor de UK sau USA?

Nu cumva avem pretentii ca omul de rand din diaspora sa fie filozov ca Liiceanu?
Wotta hell?

Se simte cam multă încordare aici.

Tsunnnami, on 18 octombrie 2020 - 03:39, said:

Nu mai regasesti acelasi lucru, multe s-au schimbat. Mai ales pentru cei plecati demult si departe, in multe privinte e ca si cum timpul a stat in loc, in mintea noastra, dar odata inapoi vedem alti oameni, nu chiar aceia pe care-i stiam. Chiar daca aceia sau locurile nu s-ar fi schimbat deloc, noi ne-am schimbat, gandim si vedem altfel. Chiar daca nu am imbratisat cultura sau obiceiurile din tara in care am emigrat, sau nu am vrut sa le adoptam, ceva tot s-a schimbat in gandirea si comportamentul nostru. E nevoie de o readaptare, de vointa pentru asta.

In ultimii 20 ani, ca sa nu zic mai demult, in Ro s-au intamplat multe, morala, educatia celor mai multi nu mai seamana mult cu ce era atunci. Cresterea nivelului de viata nu a fost urmata nici pe deoarte de progres in relatiile dintre oameni. Nu ca in State ar fi situatia mult mai roza, dar e altfel si trebuie vointa de a intelege lucrurile si de incepe a gandi iarasi romaneste.

Cei care renunta dupa o vreme si se intorc inapoi in pribegie probabil ca nu au putut face adaptarea. E de fapt problema principala ptr orice emigrant la inceput de drum.

Foarte des, multi raman axati pe partea materiala un timp prea indelungat, neglijand aspectul social, si tocmai acesta va fi cel care ii va afecta in cea mai mare masura in timp. Aici avantajati ar fi cei foarte tineri sau care au stat putin intr-un loc, au mai putine amintiri, prieteni, n-au avut timp sa-si faca, dar pentru cei mai in varta socializarea redusa, mai ales dupa indeplinirea, sa zicem deplina a nevoilor materiale devine principal motiv de a se intoarce acolo unde isi inchipuie ca apartin.
Eroare, nu mai apartin, nu sunt nici acolo nici dincolo. E o problema serioasa.

Rosebud09, on 18 octombrie 2020 - 06:13, said:

Wow, ce clar ai pus-o-n evidenta.
Filozofiv vorbind, asa este, "Amintirile ne ingenuncheaza!"
Cu cat ai mai putine amintiri, cu atat esti mai fericit

Vreti o figura mai "vizuala" a situatiei? O analogie?
Vaca si cangurul au avut un stramos comun
Aunstralia s-a desprins de mainland, fiecare au evoluat diferit fiind expusi la medii diferite.
Ei, acum luati Australia si lipiti-o inapoi. Cum v-ati simti ca si cangur? Dar ca vaca?

Astrul, on 18 octombrie 2020 - 11:13, said:

Io-s un pic mai departe.
Imi place si locul de care zici tu, dar apreciez si robotismul nemtesc sau japonez.
Is un om al actiunii, dinamic, care vrea sa schimbe, asta inseamna scopuri, directie, planning.
Poti face asta in sudul Italiei?
Ma cam indoiesc
Spania, greu, Franta? da, dar nu cere punctualitate la sedinte.

Per total e okay sa-mi gatesc acasa si sa traiesc stilul nemtesc
Socializare?
Am nevoie pentru mandra, dar nu cu oricine, sa le spunem prieteni foarte buni pe care sa ma bazez ca si backup in cazul in care eu ma "duc" in vreun accident, asa ca Romania pentru mine merge de vis.

Banii?
Fuck'em. Aia se fac oriunde.
Senzatia pe care am avut-o in Bucuresti cand am incalecat si am apasat butonul demarorului si am ajuns in cel mai nordic punct al Europei continentale, iar dupa aproape 10 zile inapoi in acelasi loc, aia nu am mai avut-o d-atunci.
Senzatia cand soacra-mea sau prietenul meu au avut nevoie de mine iar eu la mii de mile inchis ca-ntr-o celula... iar, nu e prea placuta
Deci... reasezarea prioritatilor, reasezarea valorilor o faci din timp in timp. Poate si criza asta m-a ajutat, ce sa zic?

Edited by Dany_Darke, 19 October 2020 - 08:00.

Speram macar in topicul asta despre "occidentalitate" sa lasam românismele la o parte și sa ne focusam pe idee si nu pe vânătoarea de virgule. Unii au terminat profesionala în spate la CFR sau poate prostia asta de autocorrect reformulează toate cuvintele. Ca doar nu sta nimeni sa pună diacritice la fiecare cuvânt scris..
Tsu si eu sunt impartit intre 2 lumi, una din care vin aia viu colorata și plina de zgomot și vibrație si alta idilica cu terenul meu plin de maslini si căsuța mea eco unde sa simt mirosul de var ca la bunica acasa. Dar dacă as fi sincer cu mine in 2 saptamani probabil as bate toti moșnegi din cafenea si m-as da cu capul de toti maslinii de plictiseala.
Daca stau sa ma gandesc cred ca Istanbul ar fi orasul perfect pentru mine dacă as putea sa ma acomodez cu nebunia, limba și religia dar nu-s vremurile cele mai prielnice.

Edited by Dany_Darke, 19 October 2020 - 08:01.

Pe de alta parte nu e chiar ceva de ignorat politica in Ro, care a devenit un mod de a trai, o obsesie pentru multi, un factor care influenteaza extrem de mult societatea, intr-o masura incomparabil mai mare ca in alte tari.
Nu stiu altii cum sun , eu nu cred ca m-as simti confortabil, ca sa nu zic altfel, cand gramada de bezmetici, infractori, impostori si analfabeti ajunsi in functii grase hotarasc ce sa fac cu viata mea, unde sa merg, cat sa platesc, cum sa ma supun. Cum sa traiesc printre ei, pe strada sau in alta parte. Indiferent din ce partid sau gang fac parte. Imbecilului care argumenteaza ca de fapt si in vest sunt din astia i-as da un sut in fund sa se duca acolo sa vada, sau daca a fost si atat a priceput inseamna ca e chiar bou si nu am de ce sa-i stau in preajma.

Oricum, fiecare cu situatia lui. Eu de exemplu nu m-as intoarce de tot. Am visat asta o vreme, dar dupa cum au evoluat lucrurile mi-am mutat gandul. Oricum, doar dupa pensionare. Probabil, daca reuesc sa supravietuiesc cativa ani de acum inainte, vor fi vizite scurte, probabil 2-3 luni odata. Sunt inca activ, intentionez ca si dupa retragerea oficiala sa lucrez cate ceva, putin, in domeniu, am deja ceva in perspectiva. Problema singuratatii, lipsei cronice de socializare impune asta, la fel ca si renuntarea la actuala locatie pentru una mult mai densa, cu mai multe oportunitati de petrecut timpul, chiar daca la un cost infernal chiar pentru un vestic middle-upper class. Macar ultimii ani.

Pentru cine e inca in plina putere, sa zicem sub 55, sunt nenumartate oportunitati, odata ce mintea e libera, deschisa, fara prejudecati, amintiri frici si angoase. Ca Tsu. Asa cum atatia oameni de treaba reusesc sa se descurce onorabil in Ro (bravo lor!) nu vad chiar imposibila sau idee gresita intoarcerea, doar ca nu se va potrivi oricui.

Edited by Dany_Darke, 19 October 2020 - 08:01.