Apartament umed la demisol

La imaginea 008 (al doilea porc), daca o sa am timp, scot cele patru placi si le inlocuiesc. Daca nu, le voi inlocui cand ma voi apuca de lucrari pentru al doilea calorifer. Prea e mare porcu'.

Buna

Iti citesc cu placere postarile, mai mult trairile cu bune si rele decat lucrarile.
In privinta porcului, lasa-l acolo ca nu bate la ochi, fiind si partea de jos, ar fi prea mare efortul si deranjul, nu merita, o sa-ti treaca, ai sa vezi..
Cit priveste motanul tinand cont ca era batran cred ca durerea era mult mai mare sa-l vezi murind langa tine, asa macar mai ai o sclipire de speranta, este pe undeva pe acolo si exista,sa-l pastrezi in amintirile tale asa cum era, pierdera e mult mai putin dureroasa decat moartea

de ce ai ales aceasta solutie "fara rosturi"?

ma gandesc ca in timp placile "vor lucra" (dilatare, contractare, etc) si sa nu te trezesti ca or sa sara de pe perete

alecsa, cand ajungi acasa uita-te pe FB pe adoptiipisici.ro. Pe 28 octombrie la ora 11:34 a postat cineva un anunt cu un motanel de adoptat, intr-una dintre imagini apare si o pisica roscata care seamana oarecum, sa zic, cu motanul tau. poate-poate...

corinadaniela, on 30 octombrie 2017 - 15:20, said:

Multumesc, corinadaniela si multumesc pisica roscata din flmulet ca te-ai scarpinat cu botul in sus: nu e al meu. Al meu era alb pe sub bot.

australis, on 29 octombrie 2017 - 16:20, said:

Da, ce-i drept, o sa ma obisnuiesc cu porcul pana la urma sau o sa-l acopar cu ceva.
De motan ... nu stiu ca nu am mai trait experienta cu animale batrane. Al meu mai avea vreo 7-8 ani de trait, ca astia maidanezi o duc pana la 25 in medie. Binele meu se restabileste relativ simplu, ca sunt de meserie psihoteapeut si imi dau o mana de ajutor colegii sa ma adun din orice, in plus, se adauga filozofia de viata specifica meseriei: suferi, ca oricare, nu esti scutit, oricum bei paharul pana la fund, dar te ridici mai usor. Problema a fost tot timpul binele lui. Afurisitul de binele motanului meu ... ala unde e si cum il obtin? Cand stii ca a murit, problema asta nu mai exista. Eu una nu stiu nimic. Si mai e ceva: un nespecialist isi poate face scenarii: poate ca a fost asa, poate ca a fost asa ... pana la urma ajunge sa creda: precis a fost asa. Se adapteaza la ce crede si gata. Eu, insa, calc pe muchia aia ingusta cu "nu stiu" si ma tin in echilibru acolo, pentru ca nu pot arunca la gunoi atatia ani de vointa de a ma cu invata adevarul. Adevarul, in cazul asta e ca nu stiu. De el ma tin. La el trebuie sa ma adaptez: ca habar n-am cum e motanul meu la ora asta. Si imi pasa: pentru el, nu pentur mine.

Vedeti, mie mi-e mai usor fara el, mai ales cu casa asta in santier. Pot sa las o usa deschisa daca dincolo de ea e praf de la lucrari, fara teama ca o intra sa calce cu labele si sa si le linga dupa aia ... nu trebuie sa-mi mai bat capul cu intretinerea lui. Pot sa las un geam deschis, etc. Mie mi-e mai usor.

Insa lui nu are cum sa-i fie bine fara toate ale sale.

Si nu, nu am atata credinta cat sa ma linistesc c-o fi avut Dumnezeu grija de el. Cata credinta am avut s-a dus de haram, ca: vorba cantecului: "pe mine m-ai omorat/ da' cu calu' ce-ai avut?".

Tarzy, on 30 octombrie 2017 - 14:18, said:

Mai, cum sa zic eu ... mare parte din "bucuria" de sarbatori a fost pentru mine, de-a lungul vietii, curatatul rosturilor de faianta sau de gresie. Le urasc, frate, asta-i viata! Or avea rostul lor, dar decat sa imi bat capul atata cu ele de doua ori pe an, de Paste si de Craciun, mai bine sa lucreze-n lucrarea lor si sa sara unde or vrea sa sara (putin probabil, la cat adeziv pusei, ca nu le lipii cu "placinte", ci pe toata suprafata) ... Or crapa? Crapa-r-ar dupa calorifer, prin spatele caruia mai vine si teava. Cine le-o mai sti vreodata?

Ma rog, nici nespalate nu s-ar mai fi vazut ... dar de ura oarba de spalat rosturi mi-am facut si eu damblaua ...

Pe de alta parte, sincera sa fiu, is cam obositutza. Lucrarea asta am facut-o intr-un stress enorm, ca ... motanul si efortul fizic urias pe care lumea nu il stie si pe care il traieste un stapan de animal pierdut: kilometri si ore ... ore ... de umblat pe strazi, de pandit si strigat pe acolo, in urma unui telefon ca cineva a vazut o pisica si seamana. Nu, nu am mai fost in situatia sa mai invat acuma-ia si cum se folosesc distantierele. Habar n-am si pur si simplu nu am mai putut sa-mi bat capul si cu asta.

Pusei faianta "de mantuiala" si "de dat ucenicul corijenta" si asta fu.

Invatai lucruri bune pentru cand oi pune-o pe aia vizibila din baie. Nu-mi mai e frica sa ma apuc acolo. Aia va fi, probabil, pusa, cu pene si cu distantieri de 1 mm si va fi rectificata, oricum. Placile astea, insa ... vorba lui taica-meu, "mai lasa-le cioarălor!".

Edited by alecsa2, 31 October 2017 - 05:43.

CONTINUARE JURNAL:

Mai e ceva ce nu v-am povestit. Iaca acuma i-a venit si vremea:

Ma trezi decuseara, sa fie sigura ca m-a trezit destul de devreme, draga mea vecina de la 1: "Neaparat, draga mea, neaparat ... s-a deschis un sh de obiecte casnice, au si o zi la nu stiu cata vreme cu 3 lei kilogramul, sambata acuma e, la 9 neaparat, neaparat sa mergem!".

A doua zi, pe la 9, zornaind de nerabdare ca scolerul inainte de pauza pe scaun ("Mi-a facut soacra-mea cafeaua si trebuie sa stau s-o beau!"), ma suna si ma ghidona telefonic prin ploaie intr-acolo, la o aruncatura de bat de casa: "acu' la dreapta, acu' la stanga" pana ma aduse la un magazin absolut minuscul, nou si deasupra caruia inca mai scria firma unei case de pariuri.

Inauntru ... raiul vanatorilor de comori: exclusiv obiecte, nu haine. Home Depot Iancului se numeste si au si o pagina pe Facebook. La 9 era deja lume ...

Luai la mirosit toate rafturile: pahare, bibelouri, obiecte, obiectusele, obiectute din toate epocile, multe cu mici defecte, unele habar n-am la ce folosesc de prin Anglia. Cu 3 lei si 80 de bani achizionai doua pahare de cristal grele si de alea care suna dupa ce dai noroc cate jumatate de minut: lucru scump. De frumoase ... oh, mi se topi sufletul de ele. Mai gasii un capac de sticla pentru un vas de sticla largut si cu pereti inalti, pe care il agatasem tot asa, la o ocazie si care, intr-o zi, va deveni o "fairy-garden", adica o macheta minuscula a unui colt de rai. Cam refuzam sa ma gandesc la o fairy-garden desi mi-am dorit toata viata una, de disperare ca s-o umple de praf si te cam chinui s-o cureti, insa acuma, cu capac de sticla ... alta viata, nu? Pot lucra intr-o zi si la fairy-garden a mea. In apropiere mai e un magazin care vinde little-people si obiectuse pentru machete, scumpi ca naiba, dar, hei, acuma putem sa facem portelan de casa, remember? Ala anti-gandaci, cu pudra de talc, aracet si ulei de bebe ... numai little-people cu gradina si casuta lor sa am eu pe cap si gata: acuma ca am capac, in serile lungi de iarna, ce alta treaba voi avea cand imi voi termina casa?

Vecina imi sufla curand in ceafa, carand un vraf urias de farfurii flower-power de lut pictat. Eu mai ramasei o vreme, pentur ca lumea lua in cosuri obiecte la care apoi reunta si ajungeau din nou pe rafturi si speram sa mai gasesc pahare. Vi le pozez si ma intorc. Lesin numai cand le aud ce sunet clar si frumos au ...

Edited by alecsa2, 31 October 2017 - 06:04.

Astea chiar merita pozate ...

Candva ... candva ... doi oameni (nu conteaza genul si relatia) vor sta de palavre pe aici in pace si vor impartasi la un pahar de Lacrima lui Ovidiu una ... alta ... si poate se vor gandi cum e cu motivul vitei de vie, care e una dintre cele doua teme ale casei mele ...

De sfesnic nu stiu ce sa spun: o fi sfesnic, o fi paharel de lichior ... ca se potriveste dupa ingineria evaporarii aromei ... oi vedea eu cand oi avea ce ma sarbatori intr-o seara, cand baia mea va fi terminata si imi voi permite sa ma sui in pat obosita de atata cosmetica si alintare ...

Ah, si mai e ceva, acuma ca tre' sa fug: florile, oameni buni, florile de pe afara. Le-am adunat ca azi noapte fura 2 grade numai, le-oi curata eu dupa-amiaza, saracele, n-am nici unde pe pune ... ca nu mi-am terminat pervazele si nici nu stiu cand le-oi termina. Vor sta pe scari deocamdata si ma voi impiedica de ele, cred.

Peste vara crescura ca nebunele ... ca nebunele. Inclusiv puii mei ... sau mai ales puii mei (de aloe!).

Edited by alecsa2, 31 October 2017 - 06:53.

CONTINUARE JURNAL:

Ieri a fost mama pe la mine si m-a ajutat sa arat din nou motzata. Aratam de groaza lumii.

S-a impiedicat in niste bezna si si-a rupt o un deget. Venise cu mainile umflate amandoua si invinetite. Uitase sa-si adune ochelarii cand se ridicase si, pana si-a amintit, ii calcase o masina. Nu a vurt sa ma astepte sa ma usuc sa mergem impreuna la spital. Nu o durea cine-stie-ce, zicea ea. Dar, dupa radiografie nu numai ca i-au pus in ghips stanga, dar i-au mai si legat-o de gat. O sa aiba nevoie de ajutor si, desi nu locuieste departe, din cauza lacului se ajunge foarte greu la ea. Statul roman a fost in stare in atatia ani de civilizatie avansata doar de un singur pod peste lac, si ala doar de cale ferata (acolo se ingusteaza lacul cat un rau) . Ultima data cand m-am uitat, nu mai treceau trenuri sa ma duca la ea. Acuma ci-ca sunt ... mai stii? Trebuie sunat la gari, ca la garile mici realitatea si netu' is lumi paralele ...

Oricum, cred ca o sa iau un tren de asta, "de placere" (ar face doar 9-11 minute), duminica, sa vad ce-oi face, pana acolo.

CONTINUARE JURNAL:

Nu resusesc sa faca seara mai nimic, desi saptamana asta plec la 5, insa de la mama naibii. Se face noapte si mi se face foame si tot felul de chestii. Cafeaua la ora aia nu mai ajuta, dupa o zi de munca si drumuri prin frig.

Colegii mei arata rau. Mai glumim, noi, mai radem, dar cine ne vede, se sperie. Suntem asa de suparati, incat stiu foarte bine ca isi cauta alt job. Am crezut ca lor o sa le treaca mai usor: nope, daca o tin asa, cu fetzele alea necajite, se vor imbolnavi curand. Vietile si sanatatea lor se duc pentru ca faceau sport in timpul liber si nu pot trai sanatosi fara modul lor de viata. Se ofilesc.

Reusii totusi sa curat florile, pe care le inghesuii pe pervazul bucatariei. Aloia si puii mei ramasera nereplantati si pur si simplu habar nu am unde sa ii duc. Peste tot se va face praf gros, ditamai praful. Iar eu nu am reusit sa termin pervazele.

La Romstal, calorifere cum am luat unul si imi mai trebuiau trei, nu mai sunt. Mai au la alta dimensiune. Refacui calculul de putere si imi dadu cumva, tras de par si luand in considerare ca, aflandu-ma la demisol, pierderile de caldura la mine is mai mici. Mno, acuma-ia trebuie sa refac si calculele de arhitectura. Trebuie cumparate si caloriferele "din alta dimensiune" repede, ca nici alea nu stiu cat or mai sta pe site. Nu le aveam in plan anul asta, dar ... macar as zice ca as termina cu incalzirea in teritoriile ocupate (ca mai am o camera care a devenit camera depozit intre timp).

Azi sper sa manac prin oras si sa ma reped acasa sa-mi termin de pus cata faianta oi putea.

Edited by alecsa2, 02 November 2017 - 06:52.

CONTINUARE JURNAL:

Ca soparla lui Isus, aia de fuge pe apa, asa m-am bulucit eu acasa ieri la faianta. Am reusit, fratilor. De cand m-au mutat cu biroul la mama naibii, e prima treaba serioasa pe care o mai fac serile. Si fu serioasa. Rau.

Cand am hidroizolat, incepui, cred, de pe la baie. Ci-ca sa pui un cordon de Durocrete intai pe jos, la baza peretelui. Mno ... da' pusei, nu ma jucai. Asa ce cordon de Durocrete sanatos ce pusei eu acolo-sa, ca nu mai putut fu scos peretele la nivel din tencuiala acolo. Si pe atunci inca nu-mi dadusem seama ce lucrabil e Durocrete (poti sa faci din el filigran, faca vrei), asa ca il tuflisem si eu acolo, denivelat, fara sa-l asez frumos. Ulterior, pe unde am mai pus brauri de Durocrete pe jos, l-am finisat cu grija. Insa in baie ... deh, acolo eram inca ucenic.

Si cristaliza el, Durocretele meu ... si cristaliza, si fu baia inundata de multe ori de atunci ... si el reactioneaza la apa ... si reactiona el ce reactiona pana ce se facu ... nu piatra ... oho, piatra e usor de spart! Nu stiu cu ce seamana, ca n-am mai pomenit roca asa de dura. Aseara vazui un meteorit de fier, da' si ala era cam ciobit ca batuse unul de-l gasise initial o viata intreaga cuie cu dansul. Mno, pas de ciobeste, alecso doi, macar un centimetru din cordonul ala de Durocrete. Izbii in zid de-l omorai si abia-abia reusii un pic sa ... nu stiu, mai mult prin abraziune, sa ii mai smulg cate o aschie. Il pomenii pe Brancusi, cu infatisarea lui ciudata: slab si cu niste brate uriase, asa ... pai stiu ca, inainte de a fi vreun artist, omul era un muncitor din greu.

Mno, batui pana pe la 8 jumate cu dalta-n zid pentru doi centimetri amarati, unul ici si unul colo, care-mi tineau placa stramba. Scosei de vreo doua ori placile de pe perete, ca, dupa o ciocaneala zdravana, oboseam si-mi ziceam ca stau "nu bine, dar cu un bun compromis" si dupa aia ma uitam la dansele, ma luam cu mainile de cap si le dadeam jos sa mai ciocanesc dedesubt. Si pozitia corpului naspa, ca doar loveam la baza zidului. 4 din 5 lovituri imi aluneca dalta si numai cateodata sarea ceva din Durocrete ala.

Colac peste pupaza, seara tarziu, cand sa ma jelesc si eu, ca fumeia, la prietenul culturist, omul incepu cu "ti-am zis io!". Ce-i drept, imi amintesc, zisese el: "nu mai pune atata acolo", dar eu mersesem 'nainte cu cordonul meu de Durocrete gros si, lasa ca gros, ca poate ii gaseam eu o solutie cumva de gros, dar denivelat. Ca asa arata in poza de la prospect: niste muncitori puneau un cordon de Durocrete pe care azi mi-ar fi rusine sa-l fac. Azi cand stiu ce frumos il poti aseza pe zid si ce lucrabil e, de faci din el asa o plinta de eleganta incat iti vine sa n-o mai acoperi cu nimica. Insa trebuie acoperita, ca face cristale, ba cresc alea in somocuri, nu jucarie.

Spalai pe la 10 seara ce unelte am folosit, dar n-am mai fost in stare sa mai fac si curat pe acolo.

Sfarsii cu bine. Nu suprafata de acoperit, da' sfarsii CM17. Nu mai am. Sambata oi trece direct la croitul tevilor. Nu am apucat sa pun peste tot faianta pe unde as fi vrut, dar ajunge o bata la un car de oale ... daca nu trebuie infipte dibluri in zid, e ok sa las asa si sa finisez cumva zidul ulterior, oi vedea eu cum m-oi chinui cu tevile pozate deja. Pusei faianta in mare parte "pe unde se vede", iar pe unde nu, asta e, oi mai gasi eu cum sa fac.

Edited by alecsa2, 03 November 2017 - 05:39.

Un flex mic cu disc diamantat si croiesti cum vrei cordonul ala...

kesarion111, on 03 noiembrie 2017 - 14:30, said:

da' ei ii place sa se chinuie....
coturi, cotulete, nipluri, robineti, calorifere, dalti, ciocane, rotopercutante, saci cu adeziv, gramezi de nisip, durocrete, faianta,  hrube de tencuit, dulapuri de fier, serviciu departe, ikea....d'astea
am uitat ceva? a....pretenu' culturist...
de ce vrei tu sa-i strici placerea ?

kesarion111, on 03 noiembrie 2017 - 14:30, said:

Multumesc Timpul mau a fost limitat, nu am mai avut cand sa merg dupa discuri si am doar unul de metal. Da' mai am faianta de pus si o sa imi iau eu si ala pana la urma ...

draku, on 03 noiembrie 2017 - 20:39, said:

CONTINUARE JURNAL:

Acu-i acu'. Pozam teava pe pereti si caloriferele azi. Cum le fac, asa le am ...

Dar mai intai curatenia si ordinea ... ca e la mine numa' praf de CM 17 si de caramida ... si-o sa mai fac azi.

Sfaturi, sugestii, ceva cu pozatul tevii si al caloriferelor pe zid?

Aseara am cazut de oboseala. Din fericire am apucat sa-mi fac cumpraturile. Am mancare ... am carat-o de la mama naibii, ca acolo lucrez. Am mancare, dar n-am mai putut manca: a fost prea mare oboseala acumulata. Acu-s cam lesinata, trebuie sa indrept situatia. E 6:30 si eu ma pun sa imi gatesc ceva consistent.

Cu putin noroc, pe la 9 dau un aspirator si apoi ma pot apuca sa masor si sa marchez totul. Stiu deja ce inseamna asta: sute de genuflexiuni. Si da, am scaunel. Unul de pescuit, mic, si mai am si unul dintre cele mai pretioase lucruri din lume: o naveta de bere. Folositiare fu ea cat era plina, dar nici acuma, goala, nu se lasa ...

Edited by alecsa2, 04 November 2017 - 06:33.

alecsa2, on 04 noiembrie 2017 - 06:32, said:

Ti-am zis aia cu "asta nu-i treaba de femeie"?

Bravo Alecso, mie imi face placere sa te citesc si incurajez, o sa imbatranesc frumos aici pe forumul tau, de parca imi aduce aminte de casa copilariei, cit mai buchiseau parintii prin toate cotloanele dar o scoteau pana la urma.
Noi cei multi am uitat acele vremuri, au avut romantismul lor, lucrului facut de mina lor cu drag, si ce satisfacuti erau la sfarsitul fiecarei zile

viotl, on 04 noiembrie 2017 - 10:15, said:

I-auzi, ia!

  

"Nici aceea nu-i femeie/ Care n-are tot ce-i cheie/ Si de 10 si toate/ Tubulare si jumate!"

...si strigatura de le el:

"...Si patrata de la lift/ Sa dau la muste cu flit, maaaa!!!"

...si finalul glorios:

"Si cheita de la flex/ Ca mi-i sufletu' complex,/ Ba, tata, baaa ..."

Edited by alecsa2, 05 November 2017 - 08:08.

Iti recomand din tot sufletul sa nu te joci cu flexul.