Adevăratul motiv pentru care a fost decapitat Constantin Brâncoveanu. Era considerat de toate marile puteri ale Europei un fățarnic

,,
Dincolo de sfârşitul apoteotic, încărcat de mitologie creştină, apusul domnitorului Constantin Brâncoveanu a fost hotărât cu mult timp înainte şi nu pe considerente religioase. Voievodul muntean îşi făcuse un renume de trădător în faţa marilor puteri, care au contribuit tacit la uciderea sa. Dorinţa de a-şi păstra tronul cu orice preţ, dar şi averea uriaşă i-au grăbit sfârşitul. Ştiri pe aceeaşi temă 16 august, ziua sfinţilor martiri Brâncoveni. Cea mai profundă lecţie ... Cum erau văzuţi „ciudaţii“ valahi de străini, acum 300 de ani: „Mărini... Povestea controversatei Ana Brâncoveanu, contesă de Noailles, prima fe... Pe data de 15 august 1714, ultimul mare domnitor român din Evul Mediu, Constantin Brâncoveanu, îşi pierdea viaţa, decapitat de turci pe malul Bosforului. Înainte de a muri, Brâncoveanu, în vârstă de 60 de ani, îşi vedea cei patru fii dar şi ginerele, Enache Văcărescu, decapitaţi. Supliciul, dar şi execuţia Brâncovenilor este descrisă detaliat de cronicarii vremii, care au asistat la tragedia familiei munteneşti.

Brâncovenii decapitaţi în doar 15 minute

În anul 1714, în Săptămâna Patimilor, Brâncoveanu este mazilit de turci şi dus la Istambul. Acolo sunt închişi la Edikule, temniţa celor şapte turnuri, o închisoare cumplită. Sunt torturaţi până la sfârşitul lui iulie, când le este hotărâtă soarta. Chiar în ziua în care Brâncoveanu împlinea 60 de ani, pe 15 august, de „Adormirea Maicii Domnului” începe execuţia. Participa în primul rând sultanul Ahmed III, aşezat într-un foişor aurit, dar şi toţi ambasadorii marilor puteri europene, inclusiv ai Angliei, Franţei, Imperiului Habsburgic şi Veneţiei.
Prizonierii au fost purtaţi desculţi şi doar în cămăşi prin tot oraşul, fiind umiliţi pe străzile marii capitale otomane. Sunt aduşi la eşafod, unde sunt aşteptaţi de călău. Reprezentantul veneţian, Andreea Memno, este şi cel care va descrie amănunţit moartea voievodului într-o scrisoare către dogele Republicii Veneţiene. Istoria a consemnat că Brâncoveanu a murit demn, fără să renunţe la credinţă şi şi-a îndeamnat şi fii să moară ca nişte prinţi. Este confirmată şi legendara propunere a sultanului de a trece la islam în schimbul vieţii. „Înainte de a se ridica securea asupra capului lor fură întrebaţi dacă voiesc să se facă turci şi atunci vor fi iertaţi. Glasul cel înăbuşit de credinţă al bătrânului Brâncoveanu răsună şi zise înspăimântat de această insultă: «Fiii mei! Iată, toate avuţiile şi tot ce am avut am pierdut. Să nu ne pierdem însă şi sufletele! Staţi tare şi bărbăteşte, dragii mei, şi nu băgaţi seama de moarte»", se arată în raportul veneţianului Andreea Memno. Rând pe rând Brâncovenii au fost decapitaţi. Primul a fost ginerele, Enache Văcărescu, apoi Constantin, Ştefăniţă, Radu şi Mateiaş.
Cel mai mic dintre fii, care avea doar 16 ani, ar fi avut un monument de slăbiciune şi ar fi fost gata să treacă la islam. Un alt cronicar, Maria del Chiaro, spune însă că a fost convins de tatăl său să moară creştin. „Fiii mei, fiţi curajoşi, am pierdut tot ce am avut în această lume, cel puţin să ne salvăm sufletele noastre şi să ne spălam păcatele cu sângele nostru”. În doar 15 minute, familia pe linie bărbătească a Brâncovenilor a fost distrusă. Martiriul Sfinţilor Brâncoveni; frescă din paraclisul mănăstirii Sâmbăta de Sus FOTO manastirea-sireti.md Cadavrele lor au fost aruncate în Bosfor, iar capetele înfipte în pari, timp de patru zile, în faţa Seraiului. Deşi a fost popularizată ideea unui martiriu creştin, Brâncoveanu a fost ucis însă din alte motive, iar purtarea demnă de la final trebuie să fi contrariat pe demnitarii străini, convişi că Brâncoveanu, aşa cum îl cunoşteau, ar fi trecut şi la Islam doar pentru a-şi păstra domnia. De altfel, uciderea domnitorului muntean a avut loc cu acordul tacit al tuturor marilor puteri europene, care s-au simţit jucate pe degete de Brâncoveanu.


Capetele de acuzare

Procesul lui Brâncoveanu, nu a fost ad-hoc sau inexistent, după cum s-a crezut. Otomani au formulat nu mai puţin de nouă capete de acuzare, cu probe. Acestea au fost prezentate şi ambasadorilor străini. Astfel, Constantin Brâncoveanu a fost acuzat de:

„Întâiul. Că întreţinea corespondenţă secretă cu Împăratul Austriei, cu Moscova, cu Polonia şi cu Republica Veneţiei, cărora procura informaţii privitoare la turci.

Al doilea. Că împăratul Leopold, prin diploma dată la Viena in 30 Ianuarie 1695, declara în toată forma pe Brâncoveanu cu succesorii săi în linie bărbătească, ca Prinţ al Sf. Imperiu Roman, pentru serviciile însemnate aduse Maiestăţii Sale Chesariene.

Al treilea. Că, pentru acumulare de considerabile averi, a sărăcit ţara prin grele asupriri şi impozite, neaflătoare pe timpul predecesorilor săi.

Al patrulea. Că, sub pretextul de a schimba aierul, locuia 9 până la 7 luni la Târgovişte, aducând prin aceasta pagube, atât supuşilor săi cât şi traficului din Bucureşti, şi aceasta pentru a putea mai uşor fugi, într-o bună zi, cu toată familia şi bogăţiile sale în Transilvania.

Al cincilea. Că a cumpărat multe moşii, pe una din ele pregătindu-se chiar clădirea unui mare palat. Al şaselea. Că a depus sumi mari, nu numai la Viena, dar şi la Veneţia, ţinând agenţi în ambele aceste locuri.

Al şaptelea. Că fuga lui Toma Cantacuzino la Moscova, în 1711, a fost cu consimţământul său.

Al optulea. Că şi-a procurat din Viena timpane şi trâmbiţe de argint, ceia ce era insolent, căci însăşi Marele Sultan nu le poseda.

Al nouălea. Că a bătut în Transilvania monede de aur, în formă de medalii, de o valoare de la 2 pină la 10 galbeni una.”, arăta Maria del Chiaro.



Brâncoveanu a căutat prietenia celui mai puternic


Una dintre principalele acuzaţii, pentru care a şi fost mazilit şi ucis Brâncoveanu, a fost trădare faţă de Imperiul Otoman. Turcii au găsit dovezi că Brâncoveanu îi trăgea pe sfoară şi că, în timp ce se arăta făţiş ca prieten al otomanilor, îi informa pe inamici de toate mişcările acestora. Turcii au intrat în posesia tuturor scrisorilor trimise şi primite de Brâncoveanu. Majoritatea au confirmat trădarea acestuia. Cel care a predat corespondenţa lui Brâncoveanu în mâinile turcilor a fost Ienache Porfirita, capuchehaia domnitorului şi dragoman împărătesc.Acesta, grec la origine, a fost cumpărat uşor de ambasadorul francez al regelui Ludovic al XIV-lea, care îl bănuia de necinste pe Brâncoveanu. Două pachete de scrisori au fost predate marelui vizir otoman. Pe lângă acesta, Cantacuzinii, rudele Brâncoveanului, au ajuns, de la bani şi ranguri, duşmani neîmpăcaţi ai acestuia. Alături de Mihai Racoviţă, fost prieten al domnitorului muntean, îl pârau necontenit sultanului şi marelui vizir arătând politica sa duplicitară. De altfel, acuzele nu era tocmai neîntemeiate. Constantin Brâncoveanu a jonglat cu marile puteri ale vremii, uneltind în secret, după cum se schimba raportul de forţe în zona Balcanilor. „Brâncoveanu căuta să-şi aibă întotdeauna portiţa deschisă spre a se da de partea celui mai tare. Până să se desemneze care din cei doi potrivnici era să rămână deasupra, el trebuia să se mişte între două ape, să cotigească, să ţină cumpăna, până ce momentul critic va fi sunat.”, arată şi A. D. Xenopol. Înainte de a lua domnia, Brâncoveanu era un simpatizant al habsburgilor, având numeroase întrevederi cu legaţii imperiali. Odată ajuns pe tron însă schimbă tabăra pentru a-i îmbuna pe turci. Mai mult decât atât, contribuie decisiv la victoria otomană împotriva habsburgilor de la Zărneşti. În timp ce zâmbea otomanilor, asigurându-i de credinţa sa, trimitea scrisori şi habsburgilor, polonezilor sau veneţienilor asigurându-i şi pe ei de credinţa sa. „Nu e vorba chiar şi atunci dibaciul domn al Munteniei, pe putuse se arătase în toate împrejurările că duşmăneşte pe nemţi numai din nevoie, dar cu inima le-ar fi deplin plecat”, continua Xenopol. După victoriile austriece şi mai ales după pacea de la Karlowitz din ianuarie 1699, Brâncoveanu devine susţinător făţiş al austriecilor, ei fiind în acel moment puterea dominatoare în Balcani. „Autorităţile de la Viena nu s-au arătat insensibile faţă de Brâncoveanu, l-au răsplătit chiar cu acordarea titlului de principe al Sf. Imperiu la 30 ianuarie 1695, i-au îngăduit achiziţionarea de proprietăţi la Braşov şi clădirea unei reşedinţe la Sîmbăta de Sus, iar mai tîrziu, prin diplome imperiale, chiar dreptul de a se refugia în Transilvania, în caz de primejdie din partea turcilor”, arăta istoricul Paul Cernovodeanu în „Coordonatele politicii externe ale lui Constantin Brâncoveanu”. Chiar şi aşa, Brâncoveanu nu a renunţat la politica duplicitară, dorind să menţină relaţiile bune, în secret, şi cu turcii. Îi mituieşte cu sume uriaşe pe funcţionarii otomani să închidă ochii la manifestările sale de prietenie făţişe faţă de austrieci. „Pe de altă parte, spre a potoli bănuielile Porţii, unde îşi avea inamici redutabili, Brâncoveanu a procedat fără prea multe scrupule la coruperea influenţilor dregători otomani prin bogate daruri în bani şi obiecte de lux, întreţinînd o numeroasă clientelă de slujitori greco-levantini devotaţi intereselor sale şi asigurînd pe marii viziri şi înalţii demnitari, cu suficientă abilitate, de pretinsa sa credinţă”, arată Cernovodeanu.


Brâncoveanu şi slujitorii săi, nişte „vulpi”

Odată cu ridicarea puterii Imperiului Ţarist, sub Petru I, şi visele sale de a ocupa Balcanii, Brâncoveanu nu pierde ocazia şi începe să comploteze şi cu ruşii. Duce aceeaşi politice duplicitară şi încearcă să tragă pe sfoară atât pe ruşi cât şi pe otomani. Dă greş. Este o greşeală fatală, însă. Mai precis, ruşii se pregăteau să atace Imperiul Otoman în 1711 şi doreau să treacă prin Ţara Românească. Prin scrisori secrete, Brâncoveanu îi înştiinţa că va trece de partea lor şi că le va da merinde în timpul campaniei. De cealaltă parte, turcii îi cer voievodului muntean să strângă oastea împotriva ruşilor. Este adunată tabăra la Urlaţi şi comandantul suprem este numit spătarul Toma Cantacuzino. Ajunşi la hotarele Ţării Româneşti, ruşii aşteaptă proviziile şi trecerea lui Brâncoveanu de partea lor, aşa cum făcuse şi domnul Moldovei. Brâncoveanu încearcă să obţină avantaje maxime. Refuză să trimită merinde ruşilor şi ajutor până ce nu vor ocupa Ţara Românească ca o garanţie să nu devină duşman făţiş turcilor. Oastea ţaristă este învinsă şi Petru I obligat să încheie pace. Din acel moment, Constantin Brâncoveanu este compromis. Ruşii îl dispreţuiesc pentru trădare, otomanii află de toată corespondenţa secretă a voievodului, iar în general marile puteri europene ajunseseră să cunoască politica sa duplicitară. Generalul austriac Veterani spunea că Brâncoveanu şi oamenii săi sunt „vulpi”. În aceste condiţii Mustafa Aga îi va aduce din partea sultanului mazilirea lui Brâncoveanu. Istoricii sunt de părere că Brâncoveanu a fost nevoit să ducă această politică duplicitară în conjuctura externă a secolului în care a trăit. Balcanii erau un butoi de pulbere, iar Ţara Românească disputată ca punct strategic de toate marile puteri. Doar dibăcia diplomatică şi acest joc duplicitar ar fi putut să-i menţină independenţa, preciza şi marele istoric Nicolae Iorga. „Într-adevăr, în situaţia atît de ingrată în care se afla Ţara Românească în timpul războiului dintre turci şi adversarii lor din «Liga Sfîntă», Brâncoveanu şi sfătuitorii lui Cantacuzini au căutat să ţină principatul departe de flăcările conflictului şi să-i apere statutul de autonomie, refuzînd, în măsura posibilului, o cooperare militară activă cu turcii, dar ferindu-se, totodată, să accepte schimbarea dominaţiei otomane prin cea austriacă. Brâncoveanu a încercat, aşadar, să ducă o politică dibace între Austria şi Turcia, întreţinînd o corespondenţă ascunsă cu unii generali şi demnitari imperiali, dar mai ales sprijinind negocierile de pace iniţiate încă din 1691 de către ambasadorii Angliei şi Olandei la Constantinopol, dornici de a scoate Imperiul habsburgic din război şi a-i îndrepta eforturile militare numai împotriva inamicului comun din Apus, Franţa lui Ludovic al XIV-lea”, adaugă şi Cernovodeanu.


Turcii doreau averea lui Brâncoveanu

Un alt motiv pentru uciderea lui Brâncoveanu a fost uriaşa sa avere. Era legendară în aceea perioadă, iar turcii credeau că ascunde o comoară uriaşă. De altfel, averea domnitorului este dovedită şi de impresionantele daruri oferite ca mită demnitarilor otomani, ambasadorilor francezi la Istambul sau austriecilor. Numai în 1700 a oferit Porţii peste 300 de pungi cu peste 160.000 de taleri, o avere exorbitantă la aceea vreme. Totodată, la înscăunare a oferise 400 de pungi, la care se adaugă o sumedenie de daruri luxoase, ori de câte ori dorea să-i cumpere pe otomani sau austrieci. Averea sa este vădită şi de palatele luxoase şi lăcaşurile de cult ridicate de voievod. De altfel, Brâncoveanu a fost torturat de turci pentru a se afla unde-şi ţine averile. Totodată şi acuzaţia de fi pus taxe înrobitoare locuitorilor ar fi fost probată cu plângeri din Valahia.''

Sursa:
http://adevarul.ro/l...5bbe/index.html

Din ce stiam pana acum turcii l-au mazilit pe Brancoveanu pentru faptul ca spătarul Toma Cantacuzino a trecut cu 8 regimente de cavalerie pe care le comanda, de partea rusilor, in batalia de la Stanilesti, pe Prut.
Ca si Mihai Viteazu, ca sa poata ramane cat mai mult la putere, de dragul banilor si maririi, Brancoveanu a supus tara  la multe taxe si impozite.

Edited by fredy2007, 19 August 2015 - 18:27.

.

(se poate sterge postul).

Edited by LensFlare, 19 August 2015 - 18:18.

Si toate marile puteri ale europei erau niste criminali care duceau razboie pentru jefuirea tuturor, ca altfel nu ajungea Vaticanul cea mai bogata institutie din lume.

Edited by anoniymus, 19 August 2015 - 18:46.

A avut o moarte straşnică şi pentru mine tot martir rămâne, necatând la circumstanţe.

Dar ginerele și fii lui, printre care unul de 16 ani, ce „renume” or fi avut?

 melissanew, on 19 august 2015 - 18:28, said:

Pe aceste considerente Ceusescu a fost nu numai un martir ci si un erou al timpurilor noastre.

 bluebyte, on 19 august 2015 - 20:59, said:

Nu compara pe bolnavul de Ceausescu cu Constantin Brancoveanu.

Dece nu? Vrei sa-i dai la Ceaska circumstante atenuante, sau crezi ca contributia unuia ca Constantin Brâncoveanu a fost mai mare la dezvoltarea si civilizatie poporului raman?

Edited by bluebyte, 19 August 2015 - 22:27.

atat Brancoveanu cat si Ceausescu au fost martiri, au stiut sa moara demni pentru credinta lor.

Mie asta mi-a placut cel mai tare

Al optulea. Că şi-a procurat din Viena timpane şi trâmbiţe de argint, ceia ce era insolent, căci însăşi Marele Sultan nu le poseda. saracu Ahmed o fi fost invidios

Dacă acceptau convertirea la islam, erau liberi ca pasărea cerului, ba chiar li s-ar fi oferit înalte demnități în Imperiul Otoman, cum a fost cazul altor turciți.
Ei au preferat să moară în credința părintească. Asta îi face martiri.

„Sã stiti c-a murit crestin
Brâncoveanu Constantin!”

Să compari un ateu nenorocit, distrugător de biserici și mănăstiri, precum Ceaușescu cu martirii Brâncoveni, mari ctitori de biserici și mănăstiri, e de așteptat de la unii de nivelul lui bluebyte.

 cstrife, on 20 august 2015 - 00:40, said:

ateul ala nenorocit , distrugatorul ala de biserici, a construit peste 2000 (!) de biserici, ii scoateti ochii pentru 2-3 manastirute darapanate si evitati sa spuneti acolo unde se putea  au fost relocate constructiile.

Quote

Eu sunt foarte convins ca majoritatea oamenilor ar fi procedat la fel. Pt. asa ceva nu trebuie sa fii nici macar curajos.
Cant totul a fost  pierdut, domniea, dar mai ales avutiile si posesiunile care pentru el reprezentau scopul vietii, nu a fost nici un act de curaj sa decida sa moara.
El a preferat moarte si cu asta implicit pastrarea credintei, dacat sa traiasca ca un om simplu.

La fel, Ceaska, care dupa ce a realizat ca totul este pierdut, a murit tot ca unul din asa numitii martiri;

Quote

In fine, sa nu uitam si definitia "Martir".
Sa lupti si sa mori pentru o  CAUZA, buna sau rea, te face un martir.
Cauza lui Brancoveanu (ca si ale lui M.Viteazul de altfel) nu a fost alta decat domnia, avutiile sale si lupta pentru a le pastra si a le inmulti. Asta nu este o cauza publica, ci personala.
Ceausescu macar a crezut in ceva si a murit pentra crezul si cauza sa.

Quote

Exact, toti acestia au dus poporul la desperare, jale si saracie si mai crunta. Nu cred ca au fost iubiti pe aceea vreme.
Ma intreb de ce vrem noi sa-i iubim sa sa-i martirizam, sa.i facem eroi, etc.
La fel Antonescu si Mihai. Or fii luptat fiecare pentru o cauza care sa-i tina la putere, trimiterea a 500.000 de romani ca si carne de tun, nu poate scuza nici un scop.
Pentu mine in comparatie cu acestiea, Ceusescu este un mielusel bland, e care totusi a facut ceva pentru tara si popor. Restul sunt numai criminali, despoti de tara si popor.

Edited by bluebyte, 20 August 2015 - 09:22.

@cstrife
Nu a distrus destule se pare, iar acuma au aparut ca buruienile, peste tot si in numar mult prea mare.
Romania, tara cu peste 18.000 de biserici dar numai 4.000 de scoli si  425 spitale.

Ceusescu a devoltat industria romaneasca. A creat toate ramurile necesare dezvoltarii tarii in mod rapid cu potential de tara mai mult decet in curs de desvoltare.
(Am avut fabrica de avioane proprii, de camioane, de utilitare si autoturisme.
Ceausescu a facut scoala si educatia gratuita si obligatorie.
Ceusescu a facut ca  sanatatea sa fie gratuita.
Ceusescu a facut finalizat Portile de fier, a facut Bicazul, Transfagarasanul, Canalul Dunare Marea Neagra. Casa Poporului.
Ceusescu nu i-a lasat pe rusi sa treca peste Romania in '68
Ceusescu a facut din orasele care aratau mai mult sau mai putin ca vai de capul lor, orase mari, cu toate posibilitatile unui trai decent, si a fost cel care a construit cele mai multe locuinte, scoli, spitale
pentru popor. Nu a fost nimeni si nu va fii niciodata nimeni care sa fi facut sau sa faca mai mult.
Nu l-am iubit niciodata, insa l-am respectat pe vremea aceea,
Daca faci socoteala, poporul a avut de suferit in perioada in care el a fost la conducere, numai ultimi 6 ani. Dece?
Pt, ca vrut sa evite ca Romania sa devina ceeace este astazi Grecia, a platit datoriile externe de numai 22 de Miliarde, scapand astfel de FMI care incepuse sa-i ceara sa
vanda din resursele Romaniei. El nu a vrut sa vanda nimic, si nu a acceptat sa vina straini sa puna mana pe tare. Cum spunem mai demult? "A nu ne vinde tara".

Si unde suntem astazi? Nu mai suntem stapani pe multe din tara.

Inca ne mandrim cu ce a facut el, dar tara s-a dus pe rapa cu peste 90+ Miliarde datorii externe, distrugerea padurilor prin defrisari inaceptabile, Rosia Montana, etc, etc...

Edited by bluebyte, 20 August 2015 - 10:05.

 bluebyte, on 20 august 2015 - 09:14, said:

Este gresit ce afirmi aici.
Brancoveanu este cel care a organizat si finantat din cashcaveaua proprie tiparirea primei Biblii in Romana.
Inainte sa fie Domnitor. Domnitor era Șerban Cantacuzino.
[ https://i.imgur.com/ZRx1rK4.jpg - Pentru incarcare in pagina (embed) Click aici ]
Biblia are în predoslovie ca dată de apariție data de 10 noiembrie 1688.
„Biblia adecă Dumnezeiasca Scriptură ale cei vechi şi ale cei noao leage toate care s-au tălmăcit dupre limba elinască spre înţeleagerea limbii rumâneşti, cu porunca prebunului creştin şi luminatului domn Ioan Şărban Cantacozino Basarabă Voievod şi cu îndemnarea dumnealui Costandin Brâncoveanul, marele logofăt nepot de sor al Măriei Sale, carele, după prestăvirea acestui mai suspomenit domnu, Putearnicul Dumnezău, den aleagerea a toatei Ţări Rumâneşti, pre dumnealui l-au coronat cu domnia şi stăpânirea a toată Ţara Ungrovlahiei. Şi întru zilele Măriei Sale s-au săvârşit acest Dumnezăiesc lucru. Carele şi toată cheltuiala cea de săvârşit o au rădicat. Tipăritu-s-au întâiu în scaunul Mitropoliei Bucureştilor în vremea păstoriei Preasfinţitului părinte Chir Theodosie mitropolitul ţării şi exarhu laturilor şi pentru cea de obşte priinţă s-au dăruit neamului rumânesc, la anul de la facerea lumii, 7197, iară de la spăsenia lumii, 1688, în luna lui noiembri în 10 zile.”
În predoslovie data apariției e precizată ca fiind 10 Noiembrie. Dar Cantacuzino deja murise otrăvit pe 8 noiembrie. Nu se știe de cine și din ce motiv.
Într-o scrisoare către egumenul mânăstirii Brâncoveni, prin care cerea o contribuție la plătirea ploconului împărătesc, Constantin Brâncoveanu se pronunța asupra alegerii sale ca domn: „Ne-am ridicat domn iar domnia mea aceasta nu aș fi pohtit, că știe sfinția ta că de nici unele lipsă n-am fost ci ca un domn eram la casa mea … și pentru ca să vină nișcari străini domni asupra țării și a săracilor să-i necăjească fără milă și să pustiască țara, pentru aceia am luat domnia mea jugul acesta asupra domniei mele”.
Sigur, s-a dovedit ulterior ca Brancoveanu furase 2 miliarde de dolari in conturi din elvetia, subminase economiea, avea robinetz da haur etc.

 fredy2007, on 19 august 2015 - 17:57, said:

Edited by leogoto, 20 August 2015 - 11:44.

nu stiu sigur dar din cate stiu prima biblie in roman a fost tiparit de ceva principe transilvanean care dorea sa i coverteasca la calvinism pe romani. L.E. https://ro.wikipedia..._de_la_Bălgrad este vorba doar de N.T.
leo sper ca nu crezi chestiile ale cu robineti de aur si conturi i Elvetia

Edited by SucreBolivar88, 20 August 2015 - 11:40.

No words.....primul autoturism fabricat in Romania, 1968

Quote

Edited by bluebyte, 20 August 2015 - 12:14.

Mi-e rușine de rușinea lui bluebyte.

Abisal.

 anoniymus, on 19 august 2015 - 18:24, said:

Foarte corect.