Chirurgia spinală minim invazivă
Chirurgia spinală minim invazivă oferă pacienților oportunitatea unui tratament eficient, permițându-le o recuperare ultra rapidă și nu în ultimul rând minimizând leziunile induse chirurgical. Echipa noastră utilizează un spectru larg de tehnici minim invazive, din care enumerăm câteva: endoscopia cu variantele ei (transnazală, transtoracică, transmusculară, etc), microscopul operator, abordurile trans tubulare și nu în ultimul rând infiltrațiile la toate nivelurile coloanei vertebrale. www.neurohope.ro |
Viata si moartea-cum sint vazute de diferite religii
Last Updated: May 15 2013 23:08, Started by
MIZRAHIND
, May 13 2013 23:55
·
0
#19
Posted 15 May 2013 - 22:25
tashinorbu, on 14 mai 2013 - 17:07, said:
Una dintre marile probleme pe care crestinii nu o vad este ca intreaga religie crestina se bazeaza pe credinta. MIZRAHIND, on 14 mai 2013 - 16:29, said:
Foarte frumoasa poezie! Plina de spiritualitate! Iti apartine? Felicitari! Poate ca in asta consta intreaga spiritualitate: Sa fim senini in fata mortii. E greu, insa unii oameni au reusit. Pe acestia ii numim Intelepti. [ http://octavianracu.files.wordpress.com/2012/08/tren.jpg?w=300&h=201 - Pentru incarcare in pagina (embed) Click aici ] Poezia nu imi apartine.Iata insa si un rezumat al ei: ...,,Trecem prin viaţă ca printr-un tren interurban. Intri la prima staţie, te aşezi comod pe scaun şi priveşti cum oamenii se urcă rând pe rând şi se aşează prin vagon: doamne, domnişoare, bătrâni morocănoşi, studenţi gălăgioşi, ţigani cerşetori. Unii îţi trezesc antipatii, altii, dimpotrivă, simpatii. Unii din ei îţi devin chiar prieteni. Se întâmplă, între unii apare şi un scurtcircuit– dragoste la prima vedere, flirt, privire caldă, respiraţii adânci, atingerea cu vârfurile degetelor. Totul durează până la staţia la care trebuie să coboare fiecare. Vecinul (vecina) priveşte la ceas, verifică apelurile de pe telefonul mobil, îşi strânge bagajul şi dispare fără să-ţi spună vreo vorbă. Brusc, unul devine străin pentru altul – intră pe scenă psihologia pasagerului. Nu-i putem opri. Din păcate, nu avem acest drept. Atât timp cât mergem în tren, staţiile ne par ceva abstract – fiecare ştie doar propria staţie şi nimic despre a celuilalt, timpul parcă nu ar avea limite, nu ne grăbim deloc. Regrete apar atunci când interlocutorul coboară anume în momentul în care i-ai dori să spui cel mai important lucru. Până atunci, vorbim doar verzi şi uscate. Nici nu-i mai reţii numele (dar , probabil, nici nu te-ai sinchisit să-l afli), îi uiţi chiar şi chipul. Dacă într-o bună zi se va întâmplă să-l întâlneşti pe stradă, îţi va fi străin asemenea celorlalţi trecători. De vei dori să-l opreşti să-i spui ceva, probabil, te va considera un nebun, un escroc sau hoţ. Uite aşa, viaţa ta se constituie dintr-o înşiruire de oameni care urcă şi coboară, apar şi dispar din trenul tău. Te obsedează mereu gândul că o bună parte din aceşti oameni nu-i vei mai vedea niciodată, dar vai uiţi să valorifici clipa în care ţi-i dat să-i cunoşti. Ei se nasc, trăiesc şi apoi mor – ce banalitate oribilă! În mijlocul lor eşti doar un observator pasiv, care are şi el soarta unui pasager-adica esti supus aceluiasi ciclu:viata si moarte. Iată insa ca vine vremea cand vei ajunge si tu la staţia ta si unde va trebuii sa cobori la fel de singur precum erai când ai urcat in trenul vietii într-o gară pustie şi rece, înghiţită de întunericul nopţii creat de sfarsitul vietii, cobori si tu din tren la fel precum ceilalti,cu teama de necunoscut, speranţa în suflet, si intrebarea primordiala ;Ce o fi oare dincolo de peron?O mai fi asteptand vreun alt tren al vietii?'' Edited by Arayan, 15 May 2013 - 22:33. |
#20
Posted 15 May 2013 - 23:08
Arayan, on 15 mai 2013 - 22:25, said:
;Ce o fi oare dincolo de peron?O mai fi asteptand vreun alt tren al vietii?'' Si vom calatori mereu si mereu, pina cind vom ajunge la Oceanul de Lumina, vom plonja in el, si nu vom mai avea nevoie de trenuri si nici gari sau peroane nu vor mai fi. Arayan, on 15 mai 2013 - 22:25, said:
tei inca mai bajbaie prin intunericul ignorantei si a promisiunilor desarte. putini sant cei ce reusesc sa iasa din negura dogmei Textele si dogmele nu pot decit sa promita, insa cei ce-si gasesc singuri calea nu au nevoie de acestea. |
Anunturi
▶ 0 user(s) are reading this topic
0 members, 0 guests, 0 anonymous users