Boardwalk Empire (2010 - )

 edigee, on 20 septembrie 2014 - 14:38, said:

La fel cred si eu, dar erau necesare aceste momente in ultimul sezon pentru a "inchide" cercul, pentru a vedea cum a inceput Nucky si cum a ales calea care l-a facut cel mai puternic om din Atlantic City. Este mai interesant firul actiunii care il urmareste pe Chalky si la fel de interesanta este si lupta dintre clanurile mafiote si aliantele sau razboaiele dintre liderii lor.

ehehe flashback-urile n-au fost de umplutura si chiar am fost surprins sa aflu cum a ajuns nucky sef peste oras, prin ce mod. stiam ca jimmy darmody e copilul lui commodore  dar nu mi-a trecut prin cap ca omului ii placeau prospaturile. finalul episodului opt a fost super, chiat nu m-am asteptat.

 heathledger, on 05 noiembrie 2014 - 01:33, said:

Era sugerat lucrul asta inca de prin sezonul 3 ,cand am aflat cum a ajuns Gillian sa-i fie "oferita"

Final slab...in realitate Enoch nu a murit impuscat ci de batranete.

Care "realitate"?  Personajele din serial au doar ca punct de pornire anumite figuri reale din anii aia , anumite evenimente si fapte istorice, in rest e vorba  imaginatia scenaristilor. Exceptie face doar Capone ,dar si la el s-au inventat din pix o groaza de evenimente ce in realitate n-au avut loc sau au fost cu totul altfel.

Edited by edigee, 06 November 2014 - 09:36.

 edigee, on 05 noiembrie 2014 - 16:23, said:

nu-mi mai aduc aminte dar imi pun baza in tine ca asa s-a intamplat

 edigee, on 06 noiembrie 2014 - 09:34, said:

Uite pe adevaratul enoch...
http://www.pressofat...1cc4c002e0.html

Edited by I2O, 06 November 2014 - 18:50.

Pe langa Bugsy Siegel, Lucky Luciano, Al Capone (astia "mari" pe care ii mai stim si noi) o multime de alti gangsteri reali au stat la baza personajelor din Boardwalk Empire.
21 dintre ei sunt mentionati aici:  http://www.denofgeek...oardwalk-empire

Ma asteptam sa i-o traga cineva lui Nucky in final, dar nu ma gandeam ca o sa fie Darmody Jr.

Un serial excepţional, atît de bun încît n-aş vrea să văd unul asemănător despre interlopii, ţăganii sau politicienii noştri de azi(care doar gangsteri nu pot fi numiţi, că mafioţi...). Închipuiţi-vă că ar veni Scorsese să regizeze sau să producă un astfel de film despre Behehecali, cum a ajuns el de la cîntăreţ la oi la europarlamentar, cum a ridicat el Pipera şi şi-a tras palat cu cornişe de aur. Cîtă lume n-ar empatiza sau l-ar înţelege (în afară de ăia care au avut de profitat de pe urma lui) ?

Deşi te face să te simţi bătrîn la orice vîrstă l-ai vedea, serialul ăste e mai bine să-l vezi înainte de 20 de ani, că te învaţă mai multe despre viaţă decît orice carte de filosofie. De la „Naşul” lui Ford Coppola (din care s-au inspirat en-gros realizatorii serialului ăstuia, în ce priveşte „formatarea” poveştii) n-am mai văzut ilustrat atît de bine cum se naşte răul, cum reuşeşte să se impună şi apoi să prevaleze peste bine: nefiind întotdeauna sau nici măcar adesea rău (zicea Frank Sinatra că niciodată nu a fost mai mişto în Las Vegas ca atunci cînd era condus de Mafie). Răul are regulile lui, pe care dacă le respecţi şi eşti perfect amoral şi fără scrupule poţi s-o duci chiar bine. Voi cum credeţi că rezistă bandele de narcotraficanţi din Mexic şi America Latină ? Simplu: răsplătind regeşte (sau bine) pe cei care fac ce trebuie şi ascultă de şef şi decapitîndu-i pe ăia care nu. Ce aţi vrea să aleagă oamenii simpli de acolo ?

În ce priveşte flashback-urile din ultimul sezon, ele nu numai că erau necesare, dar cred că sînt esenţa întregului serial. Sînt ceea ce a fost „Naşul 2” pentru trilogia lui Coppola. Fără flashback-uri, uciderea lui Nucky de către fiul lui Darmody ar fi fost o simplă răzbunare pentru uciderea lui ta-su. Cu flashback-uri, uciderea lui Nucky e un „poetic justice” pentru răul din rădăcină pe care l-a provocat ajutorul de şerif Thompson (apropo, magistrale interpretarea şi machiajul ăluia -mai puţin dinţii prea mari-, la început am crezut că poate e vreo rudă a lui Buscemi) cînd i-a servit-o pe puştoaica aia comandorului deşi ştia ce-o aşteaptă, doar ca să-şi asigure locul şi încrederea pe lîngă căcănarul ăla.

Așa e, un serial exceptional, păcat că unii nu înțeleg decât telenovelele fantasy cu dragoni.