Dacii, obiceiuri si traditii

 Edgaroropsitul, on 05 martie 2015 - 16:13, said:

Libera exprimare este uni-direcțională sau cum ? Adică tu ai dreptul să-i faci frustrați pe cei ce se consideră urmași ai dacilor " Frustarile mele?  Pai eu nu sunt "urmasul dacilor" . ", în schimb sari de popou în sus când ești catalogat la fel.

Bun, la subiectul acestui topic, dar strict pe subiect, ai ceva să ne împărtășești ?

 Edgaroropsitul, on 05 martie 2015 - 14:43, said:

Postul asta a fost scris prea devreme, era potrivit de 1 Aprilie.

 Edgaroropsitul, on 05 martie 2015 - 16:13, said:

Și ce dacă e vorba de daci? Tu iești ovrei și scrii aici așa că te-ai băgat  în subiect deci e vorba despre ceea ce scrie un ovrei obraznic.
Plăcile de plumb sînt scrise de daci, așa că vorbești prostii.
Evident știau dacii a socoti. Nobilii daci care aveau cetăți au ținut și socoteli. Arată măcar un nobil evreu antic. Toți erau sclavi! Arată un ban de aur evreiesc antic. Nu există, pt că sclavii nu aveau bani.Ai văzut cîte zeci de mii de bani de aur dacici s-au găsit? Și tu zici că ei nu știau să socotească!

https://www.google.d...=2&ved=0CCoQsAQ
Uite aici cum scria în antichitate neamul meu!!
Uite banii de aur găsiți cu sutele de mii. I-au jefuit romanii și tot au mai rămas!Sînt in multe muzee europene și în America. Arată și tu atîta scris evreiesc cît am arătat ieu scris dacic și măcar un ban evreiesc antic din aur. Voi, evreii vă comparați cu noi? Cu noi în ce privește istoria  nu se poate compara toată Europa de Vest launloc!Nu au toți launloc înscrisuri și bani de aur nici pe sfert cît noi! Vii tu să ne jignești aici? Voi, evreii, în ce privește istoria, sînteți mult prea modești în comparație cu noi.

Edited by sarmigetausa, 05 March 2015 - 17:18.

Statutul femeii în Dacia
Mădălina Barbu / 18 IAN, 2015 / 11:24
Poligamia traco-geto-dacilor este o temă puțin comentată de istoricii români contemporani.
Prima informație consistentă este oferită de Herodot (sec. V î.Hr.). În fragmentul care descrie obiceiurile tracilor, citim: „… fiecare ține în căsătorie mai multe femei… nevestele și le păzesc cu strășnicie…” (Istorii, V, 5-8), scrie "Historia".
Cunoscător direct al tracilor din zona Mării Negre, Heraclid din Pont (sec. IV î.Hr.) scria despre ei: „Fiecare se căsătorește cu trei și patru femei. Sunt unii care au treizeci de soții” (apud, Zeo Petre,Practica nemuririi: o lectură critică a izvoarelor grecești referitoare la geți, Iași, 2005, p. 194).
Menandru (sec. IV î.Hr.), cunoscut autor de comedii, citat de Strabon (sec. II), evocă poligamia tracilor: „Iată ce spune despre ei Menandru, desigur fără a plăsmui ceva, ci respectând realitatea istorică: «Așa suntem noi, tracii toți, și mai ales geții – mă mândresc că mă trag din neamul acestora din urmă – nu suntem din cale afară de cumpătați… Nici unul dintre noi nu ia o singură femeie, ci zece, unsprezece sau douăsprezece, și unii chiar mai multe. Când se întâmplă să moară cineva care n-a avut decât patru sau cinci neveste, cei din partea locului spun despre el: bietul de el n-a fost însurat, n-a cunoscut iubirea»” (Geografia, VII, 3, 4).
Cum se căsătoreau traco-geto-dacii?
Herodot scria că: „… nevestele… și le cumpără cu bani grei de la părinți.” (Istorii, V, 8), iar Xenofon (sec V-IV î.Hr.) pomenea despre cumpărarea fetelor „… după legea tracă…” (Anabisis, VII, 2, 38).
Mai multe informații despre procedura căsătoriei ne parvin de la Pomponius Mela (sec. 1): „… fetele de măritat nu sunt date bărbaților de către părinți, ci în mod public sunt cumpărate spre a fi luate în căsătorie sau vândute (cu zestre). Se face într-un fel sau altul, după cât sunt de frumoase și de cinstite. Cele cinstite și frumoase au un preț bun. Pentru celelalte se caută cu bani cineva care să le ia de soție”. (Descrierea pământului, II, 21).
Același autor confirmă poligamia tracilor atunci când, probabil, inspirându-se din Herodot și alți scriitori mai vechi, descria o parte a ceremoniei funerare: „Nici femeile nu au o fire mai slabă. Ele doresc din cale afară de mult să fie omorâte deasupra cadavrelor bărbaților morți și să fie îngropate împreună. Deoarece un bărbat are mai multe soții, pentru a dobândi această cinste, ele dau o mare luptă în fața celor care trebuie să hotărască aceasta. Ea se acordă aceleia care are moravurile și conduita cele mai bune, iar cea care învinge la această întrecere este în culmea bucuriei. Celelalte jelesc cu glas tare și își arată deznădejdea prin plânsete foarte puternice. Iar cei care vor să le liniștească aduc lângă rug arme și daruri, spunând că sunt gata să trateze sau să se lupte cu sufletul celui mort spre a ști dacă acela permite căsătoria. Dacă nu se dă o luptă și nu are loc o plată… le așteaptă pe femei pețitorii.” (II, 18-20).
Solinus (sec. III), prezintă asemănător ceremonialul căsătoriei: „Femeile de măritat se duc la bărbați nu după hotărârea părinților, ci acelea care se disting prin frumusețe cer să fie vândute la mezat și după ce li se îngăduie să se stabilească valoarea lor, se căsătoresc nu după obiceiuri, ci după prețurile (oferite); iar cele năpăstuite din pricina urâțeniei lor își cumpără cu zestrea lor bărbații cu care se mărită” (Culegere de fapte memorabile, 10, 4).
Citindu-i pe autorii antici, constatăm că existau două variante de căsătorie: aceea care se făcea „după obiceiuri” se aplica în cazul femeilor care „năpăstuite din pricina urâțeniei lor” își cumpărau soțul. Tot obicei par a fi și tratativele, lupta sau pețitul văduvelor chiar lângă rugul soțului decedat. A doua variantă este un fel de licitație la cererea femeii: „…acelea care se disting prin frumusețe cer să fie vândute la mezat…”. Cine organiza această licitație, adevărat concurs de frumusețe în antichitate? Cine alcătuia juriul îndreptățit să „..stabilească valoarea lor?” Dacă pentru femeile „năpăstuite” zestrea era preluată de soț, cine încasa plata pentru „frumoase”? Părintele, sau chiar femeia? Cât de mare putea fi valoarea licitată. Să fi fost un privilegiu al aristocraților? Exista o ierarhie a nevestelor în frunte cu aceea care „..are moravurile și conduita cele mai bune”? Odată cumpărată, femeia putea fi revândută de soț? Iată întrebări la care n-am găsit răspuns în izvoarele scrise. Nu știm nici dacă exista o vârstă când bărbatul și femeia dobândeau dreptul de a se căsători, și nici care era gradul de rudenie ca barieră a raporturilor maritale.
Printre traci existau și celibatari. Ne-o spune Strabon atunci când îl citează pe unul dintre cei mai buni cunoscători ai spațiului tracic, Poseidonios (sec II-I î.Hr.): „… unii traci își petrec viața fără să aibă legături cu femei, numindu-i «ctiști»; ei sunt onorați și socotiți sacri, așadar feriți de orice primejdie… duc o viață sărăcăcioasă” (Strabon, Geografia, VII, 3, 3).
De ce se căsătoreau traco-geto-dacii?
Un motiv pe care îl credem fără dubii este obiceiul. Alt argument de luat în seamă ar putea fi că bărbatul vedea în căsătorie un mijloc onorabil de a-și spori averea prin zestrea nevestelor! Nu știm dacă erau obligați să se căsătorească pentru supraviețuirea comunității, pentru a duce neamul mai departe, mai degrabă nu, dacă luăm în considerare că la traci castitatea nu era o virtute, așadar se puteau naște copii și în afara căsătoriei.
Interesante sunt precizările lui Heraclid din Pont: „Ei le folosesc ca pe niște slujnice. Căsătoriile sunt și pentru împreunare și ei se împreunează cu fiecare din timp în timp; dar (nevestele) spală și rufe și îi slujesc” (apud, Zoe Petre, loc.cit.).
Căsătoria era un act privat, nescris, asemănător logodnei de astăzi, pe care nicio putere publică nu era chemată să-l sancționeze. Este posibil să fi existat și câteva gesturi simbolice care impuneau o anumit formalitate căsătoriei.
Ce statut avea bărbatul?
Societatea traco-geto-dacică era de tip patriarhal, chiar falocratică, în care bărbatul era stăpânul femeii. El avea dreptul de a ține în casă un număr de femei în funcție de posibilitățile sale economice, dar și după pofta inimii! Solinius scria că la traci „… bărbații se fălesc cu numărul femeilor și socotesc lucru de cinste să aibă mai multe soții.” (Culegere de fapte memorabile, 10, 1).
Este posibil să fi existat chiar un cult al soțului, așa cum pare a indica ritul funerar la traci? Herodot îl descria astfel: „Când unul din ei a murit, să iscă între femeile (mortului)mari neînțelegeri, iar prietenii își dau osteneala și arată o nespusă râvnă ca să afle pe care dintre neveste a iubit-o mai mult cel decedat. Femeia socotită vrednică să primească cinstirea, este lăudată de bărbați și femei, apoi e înjunghiată de ruda ei cea mai apropiată. Și după aceea trupul acesteia este înmormântat împreună cu cel al bărbatului ei. Celelalte femei socot o mare nenorocire aceasta, căci li se aduce astfel o foarte mare ocară.” (V, 5).
Atât textul lui Herodot, cât și cel al lui Pomponius Mela, citat mai înainte, scot în evidență dorința femeilor de a se sacrifica pentru soț. Herodot preciza că era aleasă femeia pe care decedatul „a iubit-o mai mult”, în timp ce la Pomponius Mela prevalau „moravurile și conduita cele mai bune”. În primul caz, hotărârea era luată de „prietenii” decedatului, în celălalt femeile „dau o mare luptă în fața celor care trebuie să hotărască”, probabil un juriu din care nu știmi cine și câți făceau parte.
Am amintit mai sus relatările lui Strabon despre tracii care „își duceau viața fără să aibă legături cu femei”, motiv pentru care erau „onorați și socotiți sacri”.
Comentându-l pe Poseidonios și citând referirile lui Menandru la poligamia tracilor, Strabon conchide: „Nu este lucru firesc – prin urmare – ca oamenii care socot nefericită viața fără multe femei să creadă în același timp că ar fi un om destoinic și drept acela căruia îi lipsesc femeile. Socotindu-i theosebeis (adoratori ai zeilor) și kapnobatai (călători prin fum) pe cei fără femei, geții s-ar ridica împotriva părerii obștești” (VII, 3, 4).
Ce statut avea femeia?
De la Herodot aflăm că tracii nu puneau preț pe virginitate: „…pe fete nu le păzesc, ci le dau voie să aibă legături trupești cu bărbații care le plac.”, dar după căsătorie „… își păzesc însă nevestele cu strășnicie” (V, 6).
Să-l recitim și pe Heraclid din Pont: „Ei le folosesc ca pe niște slujnice… și se împreunează cu fiecare din timp în timp; dar (nevestele) spală și rufe și îi slujesc… La moartea bărbatului, femeile sunt moștenite, întocmai ca și celelalte lucruri” (apud, Zoe Petre, loc.cit.).
În același secol IV î.Hr., Platon scria că tracii „… pun femeile să lucreze pământul, să pască vacile și oile și să slujească fără a se deosebi întru nimic de sclavi” (Legile, VII, 805).
Cunoscător direct al realităților de la țărmul Mării Negre, Ovidiu (sec. I î.Hr.-I d.Hr) scria despre femeile geților: „… ele știu să rabde de foame și de sete” (Pontica, I, 2, 87), sau că „… pisează darurile (zeiței) Ceres și pe vârful capului duc ulcioare grele de apă” (Pontica, II, 8, 10-12).
Povestind despre obiceiurile celților, sciților și tracilor, Strabon scria că „…femeile muncesc și ele la câmp și de îndată ce au născut, îi slujesc pe bărbați, punându-i să stea culcați în locul lor. Adesea ele nasc la muncile câmpului. Spală copilul șezând pe vine lângă apa vreunui râu, și-l înfașă.” (III, 4, 17).
Tot Strabon descrie o calitate deosebită a femeilor: „De bună seamă, întotdeauna s-a pus pe seama femeilor îndemnurile în cele ale cucerniciei, căci ele împing pe bărbați la o prea mare slăvire a zeilor, la serbări în cinstea lor și la alte acte de adorație… iată ce mai spune același poet (Menandru) aducând pe scenă un soț supărat de cheltuielile pe care le fac femeile pe jertfe. Cuvintele (soțului) sunt: «Ne prăpădesc zeii, nu altceva, mai ales pe noi, cei căsătoriți: căci mereu e nevoie să se facă o serbare»” (VII, 3, 4).
Și Horațiu (sec. I, î.Hr.) scoate în evidență virtuțile soțiilor dacilor în contrast cu cele ale soțiilor romanilor:
„Acolo femeia nu se face vinovată față de copiii vitregi, ci poartă de grijă celor lipsiți de mamă, iar soția cu zestre nu ajunge stăpâna bărbatului și nici nu se încrede într-un amant chipeș. Zestrea cea mai de seamă este cinstea părinților
și virtutea femeii pentru care legământul căsătoriei române trainic: ea se teme de alt bărbat. Păcatul este un sacrilegiu pe care îl plătește cu moartea.” (Ode, I, 211).
În mentalitatea vremii, dominată de normele de viață ale societății patriarhale, superioritatea bărbatului, proprietar al nevestelor și copiilor, se manifesta printr-o discriminare care făcea din femeie o marfă destinată vânzării-cumpărării, un lucru care putea fi moștenit și o slujnică care avea rolul se efectueze „servicii” pe care bărbații erau obligați să le îndeplinească doar când erau pedepsiți.
Trogus Pompeius (sec. I) ne informează că dacii „…în vremea regelui Oroles se luptară fără succes împotriva bastarnilor și de aceea, ca pedeapsă pentru slăbiciunea arătată, au fost siliți din porunca regelui, ca atunci când voiau să doarmă, să pună capul în locul picioarelor și să facă soțiilor lor serviciile pe care mai înainte acestea obișnuiau să le facă lor” (Istoria lui Filip, XXXII, 3, 16).
Evoluția statutului femeii la traco-geto-daci nu ne este cunoscută. Știm, însă, că în familia regală a lui Decebal femeia se bucura de respect și protecție. Sunt istorici care consideră că scena XXX de pe Columna lui Traian trebuie pusă în legătură cu prizonieratul surorii lui Decebal (R. Vulpe, Columna lui Traian, monument al etnogenezei etnice, București, 1988, p. 67-71).
Dio Cassius (sec. II) este sursa unei informații interesante: „Traian puse mâna pe munții cei întăriți cu ziduri... Din pricina aceasta și mai ales după ce, în același timp, Maximus prinse pe sora lui și luă o cetățuie puternică, Decebal fu gata să se învoiască la toate cele ce i s-ar fi poruncit...” (Istoria romană, LXVIII, 8-9, 9,4 Xiph.). Este posibil ca între cauzele care l-au obligat pe regele dac să accepte pacea grea din 102, un rol major să-l fi jucat încercarea lui Decebal de a-și elibera sora, îndeplinindu-și, astfel, o îndatorire de onoare față de un membru de vază al familiei sale.
Strania scenă XLV de pe Columnă, în care femei dace torturează prizonieri romani, ar putea fi o dovadă că, în caz de mare pericol, femeile își ajutau bărbații în încercarea de a-și salva libertatea (R. Vulpe, op. cit., p. 102-103).
Condiția de văduvă nu era de durată. Femeia avea dreptul, fie să obțină „cinstea” de a fi înjunghiată și înmormântată împreună cu soțul, fie să se recăsătorească lângă rugul funerar (Herodot, V, 5; Pomponius Mela, II, 18-20). Fidelitatea femeilor față de soț se exprimă și în dorința lor de a-l însoți la zei pe cel decedat: „Femeile, care țin mult la cinstea lor, se urcă pe rugurile soților morți și, ceea ce socotesc drept cel mai mare semn al curățeniei, se aruncă în flăcări” (Solinus, 10, 2-3).
Desfacerea căsătoriei pare a fi fost la fel de simplă ca și contractarea ei. „Divorțul” era lesnicios și informal, nefiind nevoie de gesturi solemne sau simbolice. Era suficientă voința unilaterală.
Heraclid din Pont scria: „Dacă vreuna din soții este nemulțumită, părinții își pot lua înapoi fata, după ce restituie ceea ce au primit pe ea” (apud, Zoe Petre, loc. cit.).
Traco-geto-dacii între poligamie și monogamie
Poligamia pare a fi un obicei foarte vechi, simbolizând o lume în contrast cu cea din care făceau parte scriitori greci. Iată un fragment din „Istoriile” lui Arrian (sec. II), citat de Eustathius (sec. XII) în comentariile la „Periegeza lui Dionysios”, care plasează începutul poligamiei într-un timp mitic: „La traci era obiceiul să aibă multe femei, în așa fel ca de la multe femei să aibă mulți copii, iar obiceiul acesta se spune că își trage obârșia de la regele Doloncos [fiul lui Kronos și al nimfei Thraike, fiică de titan], care a avut mulți copii de la multe femei” (apud., Zoe Petre, op. cit., p. 199).
Nu știm dacă reformatorul Zalmoxis a introdus poligamia sau doar a acceptat-o, moștenind-o ca pe o cutumă adânc înrădăcinată în mentalitatea traco-geto-dacilor. Este de discutat și dacă poligamia era o situație generalizată sau doar un privilegiu de care se bucurau regele și nobilii cu prestigiu și posibilități materiale.
Savantul V. Pârvan era de părere că doar aristocrații erau poligami: „... putem afirma că e un fenomen general nu numai la popoarele barbare, ci și la cele culte, ca treapta stăpânitoare a societății să practice poligamia (legală sau ilegală, mai multe soții legitime ori numai una), în vreme ce poporul de rând rămâne strict monogam. În adevăr, așa după cum Filip al Macedoniei era un poligam vestit, tot așa vor fi fost și diferiții regi și principi geți, în măsura averii lor și a putinței de a-și cumpăra soția... regula generală la geți era ca familia lor să fie monogamă... Această încheiere ne este întărită atât de reprezentările de pe Columna lui Traian, care privesc mai ales pe dacii din munți, cât și... de pe Trofeul de la Adamclisi, unde vedem pe geți, fiecare cu femeia lui unică” (Getica, București, 1926, p. 146-147).
Reputatul arheolog H. Daicoviciu era de aceeași părere, poligamia fiind „limitată la un număr foarte mic de familii (la nobilii cei mai bogați, de exemplu)” și sublinia: „Trebuie să recunoaștem, așadar, că nu știm aproape nimic despre familia dacică. Chiar admițând, pe temeiul lui Menandru, existența poligamiei, nu este deloc sigur că o realitate din secolul al IV-lea î.e.n. dăinuia și în epoca lui Burebista-Decebal” (Societatea dacică în epoca statului, în Studii dacice, Cluj-Napoca, 1981, p. 27).
Este posibil ca poligamia să fi fost înlăturată printr-o măsură reformatoare a lui Deceneu? Pornind de la ipoteza că toți marii reformatori s-au ocupat și de viața de familie, istoricul Grigore Tocilescu preciza că prin „... reforma politico-religioasă a lui Deceneu ... obiceiurile poligamice, comune gintei thrace, nu mai domneau în Dacia... familia se deosebea prin moravuri mai curate, puritanice chiar” (Dacia înainte de romani, București, 1880, p. 371).
Un alt bun cunoscător al traco-geto-dacilor, arheologul I.H. Crișan, aprecia că poligamiei „... îi va pune, într-o oarecare măsură, capăt Burebista, cu ajutorul marelui preot Decenu” (Burebista și epoca sa, ediția a II-a, București, 1977, p. 461).
Nu știm dacă, în timpul lui Burebista, „ridicarea” geților prin „cumpătare” a inclus și reformarea vieții de familie. O eventuală interzicere a poligamiei i-ar fi putut deranja pe aristocrații geto-daci care ar fi avut un motiv în plus să-l înlăture pe marele rege. Dar cum de l-au acceptat pe Deceneu drept urmaș la tron? Poate pentru că acesta „... le-a apărut ca o ființă extraordinară... Învățându-i etica, i-a înfrânt de la moravurile lor barbare...” (Iordanes, Getica, 71).
Analizând critic o serie de izvoare grecești referitoare la geți, Zoe Petre este de părere că „... polaritatea particularităților de civilizație atribuite geților în textele antice, care fac să coexiste în aceste ținuturi de margine abstinența și excesul, poligamia și celibatul, vegetarismul și sacrificiile umane, reorganizează atât de drastic informația de pornire, încât e aproape imposibil pentru exegeza modernă să regăsească eventualele date reale ce s-ar ascunde îndărătul acestei viziuni.” (Practica nemuririi..., p. 206).
Majoritatea izvoarelor documentare care prezintă imaginea traco-geto-dacilor prin ochii grecilor și ai romanilor sunt surse de mâna a doua, aproximative și, adesea, confuze. Se păstrează prea puține fragmente din scrierile celor care au călătorit și văzut la fața locului realitățile sociale din aria tracică. Tema poligamiei traco-geto-dacilor este reală și nu poate fi ignorată. Ea face parte din moravurile unei lumi care se cere permanent reanalizată pentru a-i reconstitui semnificațiile și a-i reinterpreta mesajele.

 Edgaroropsitul, on 05 martie 2015 - 16:13, said:

Tu, ovreiule, să mai scrii pe aici cînd o să aduci și tu dovezi despre evrei , așa cum am adus eu despre daci.Cînd o să aduci și tu dovadă de scris evreiesc antic așa cum am adus eu dovezi de scris dacic și măcar un singur ban de aur evreiesc antic, atunci să vorbești aici!

 Boshaft_Sylvester, on 05 martie 2015 - 16:21, said:

Pai cine te-a adus pe tine? Daca nu esti apt sa discuti , citeste si taci.

 Edgaroropsitul, on 05 martie 2015 - 16:13, said:

Io am impresia ca dumneata nu procesezi niste informatii simple. Dupa ce ne-ai distrat pe topicu' inchis cu "Dacii tarani analfabeti" comedia continua. Excelent.

Quote

Asta-i maxima. Teoria asta iti apartine? Sunt o gramada de inadvertente ce se vad cu ochiu' liber chiar si de unu' ce cunoaste istoria din auzite.

 cristiany, on 05 martie 2015 - 16:04, said:

Deductii omule deductii. Daca  cineva specific isi cauta stramosi sa viseze la ei asta face ca sa  fie crezut "cineva cu trecut faimos " si nu o corcitura. asa fac oameni care se cred de soi special. Ca  unii romani  au ales  un popor analfabet si primitiv sa fie stramosii lor  asta se datoreste  probabil ca  asta este norma   la ei  sau poate nu au gasit stramosi mai reusiti.

Am scris eu de cateva ori ce antropologii stiu  un car de ani : Toate popoarele sunt corcituri mai mult sau mai putin intre toate popoarele cu care au venit in legatura in cursul timpului.

Examinarile genetice care actual sunt populare la romani  sunt de fapt numai o grandioasa excrocherie in care fiecare examen costa sute de dolari.
Sa mor de ras ca o persoana care este cunoscuta ca antisemita  a primit rezultatul examinarii ca are  geni a poporului evreu...

 cristiany, on 05 martie 2015 - 16:25, said:

Daca tu nu intelegi ce se scrie,sezi jos si nu  aprinde atmosfera.  Inca ceva:  Cineva te-a numit sa fii purtatorul de cuvant a cuiva  aci ?   Sezi si taci daca nu ai ce replica la subiect si nu la mine personal.  Pentru plangerile la ce scriu  este butonul "raporteaza" .

 SorinGT, on 05 martie 2015 - 16:51, said:

Si eu cred ca toata aceasta teorie  ca vitejii daci au fost stramosii romanilor  se potrivea la 1 aprilie.  Infine cineva care a replicat la subiect si nu  la persoana mea.

 Edgaroropsitul, on 06 martie 2015 - 13:37, said:

In primu' rand stramosii ii ai, nu-i alegi.
In al doilea rand cucerirea analfabetilor aia primitivi le-a dat mai multe batai de cap romanilor decat au avut cu evreii.

 Edgaroropsitul, on 06 martie 2015 - 13:40, said:

Oropsitule, există un proverb românesc unde zice aşa: " Neamurile şi vecinii sunt daţi de Dumnezeu, prietenii ţi-i alegi singur. "

În rest nu mai am ce să-ţi spun, ai văzut reacţia celorlalţi la postările tale ( inclusiv pe topicul închis de moderator ).

Edited by cristiany, 06 March 2015 - 13:58.

 Balamache, on 05 martie 2015 - 19:03, said:

Fantezii si aiureli fara nici o baza istorica. Dacii nu au scris nimica si alte popoare nu au pierdut vremea sa scrie despre ei. Toate cele descrise ca fiind obuceiuri si traditii dace   au foat compuse de persoane care nu au fost si nu sunt calificate  sa ghiceasca   modul de viata a dacilor.    Istoria nu se poate schimba dupa cum cineva vrea.Istoria este scrisa de istoricieni pe baza faptelor reale descrise in scris din acel timp   de care este vorba. Logica si situatii  speciale se iau in socoteala la cercetarile istoriei. De exemplu, faptul ca  dacii si limba daca au disparut din lume ca popor  si tara lor a fost colonizata de romani si nmele schimbat in Felix.astea sunt fapte istorice  nediscutabile.  Ce sa intamplat cu dacii,asta din lipsa de scrise antice se poate numai examina diferitele posibilitati. In tot cazul,a pretinde ca poporul Dac a disparut dar cu in acelas timpa devenit stramosul poporului roman  asta  in limba bisericei  este o erezie.  Lasati sarmani daci in pace unde se afla ei si risipiti energia voastra in directii mai utile.
Placutele de la Sinaia au fost declarate de romani ca falsuri. Cele de la Tartaria nu se pot cerceta deoarece curatatul lor dupa ce au fost gasite a facut cercetarea autencitatii si varsta lor imposibila. Ca asa ele nu pot servi ca dovezi istorice ce inca  ca "ca si cum" scrisul  nu este cunoscut de arheologi si ca asa indescifrabil.
Dacii nu au stiut sa scrie si  nici scrise in piatra nu au lasat.  Istoricii procedeaza ca detectivii  si strang cate mai multe  informatii  si in continuare procedeaza sa adevereasca ce au gasit din surse suplimentare. Numai cand informatile sunt dovedite ca adevaruri ele se iau in socoteala  ca fapte istorice.

 Edgaroropsitul, on 06 martie 2015 - 14:14, said:

Romanii au pierdut vremea si au scris despre ei.

 cristiany, on 06 martie 2015 - 13:56, said:

Iar sa  te rog sa te referi la subiect si nu la mine?  Romaneste stii ?  Lasa pe altii in pace. Cine are ceva de replicat sa replice tu sezi in liniste ca numai impiedici discutia aci.

 edy_wheazel, on 06 martie 2015 - 14:17, said:

De daci este vorba nu de romani.

 edy_wheazel, on 06 martie 2015 - 13:48, said:

Ah ah,evreii nu te lasa sa traiesti. Vezi evrei si cand este vorba de daci..Pai daca a-ti fii ales pe evrei ca stramosi ,te asigur ca era mai  potrivit  ,

 Edgaroropsitul, on 06 martie 2015 - 14:19, said:

Măi omule ( era să-ţi zic române ... ), eu ţi-am răspuns la subiect !

Ai zis aşa:
" Ca  unii romani  au ales  un popor analfabet si primitiv sa fie stramosii lor  asta se datoreste  probabil ca  asta este norma   la ei  sau poate nu au gasit stramosi mai reusiti. "
Iar eu ţi-am raspuns:
" Oropsitule, există un proverb românesc unde zice aşa: " Neamurile şi vecinii sunt daţi de Dumnezeu, prietenii ţi-i alegi singur. "

Strict pe subiect.
Acum că tu nu înţelegi ce-am vrut să zic prin acel proverb, nu mai este vina mea.

P.S. Văd că nici postarea lui edy_wheazel nu ai înţeles-o. Probabil că îţi va explica el, ce şi cum.

 edy_wheazel, on 06 martie 2015 - 13:23, said:

Discutia Dacii tarani analfabeti cum tu o chemi  a fost  pe baza ca exista de fapt un subiect despre daci, acest subiect si  poti sa te bucuri ca vom continua aci  sa discutam despre daci.

 Balamache, on 05 martie 2015 - 19:03, said:

Și zici că tu crezi chestiile astea? ieu nu le cred.

Și unde sînt banii aceia antici evreiești din aur, Edgaropropsitul? Sclavii și amărîții nu aveau bani de aur, de aceea nu aveți nici voi,evreii.
Voi nu aveți mai nimic. Voi vorbiți?

 Edgaroropsitul, on 06 martie 2015 - 14:27, said:

Ai inceput prin a compara dacii cu evreii, am continuat comparatia. Astept sa fiu facut antisemit, stiu ca asta urmeaza.

Quote

Din nou si din nou, un simplu text in limba romana va creaza probleme serioase. Sa recapitulam:

Edgar: "Dacii nu au scris nimica si alte popoare nu au pierdut vremea sa scrie despre ei."
Edy: "Romanii au pierdut vremea si au scris despre ei."
Edgar: "De daci este vorba nu de romani."
Edy:

 Edgaroropsitul, on 06 martie 2015 - 14:14, said:

Uite de asta nu pot eu să sufăr pe ovrei; că sînt mincinoși și obraznici. Ți-am pus scris dacic și bani de aur dacici, dar tu o ții langa cu nesimțire că dacii erau primitivi. Mă, pt Dacia a deplasat Roma cea mai mare armată din istoria ei!! Și vii tu acum cu nesimțire nețărmurită și spui că strămoșii mei erau primitivi??? Nu pot să îți fac altceva că ți-aș face, dar te trec acolo pe ignor ca să nu te mai văd, dușmanule.