Copiii cu nevoi speciale

Thomas-, on 1st July 2010, 16:44, said:

Nu ai inteles. Am vrut sa fac o paralela. Daca un copil despre care stim ca se va naste cu un handicap sever nu are dreptul la viata fiindca nu va produce nimic, atunci cine ma opreste sa duc ideea asta la consecinta ei logica: orice om care nu (mai) produce nimic este o povara pentru societate si trebuie eliminat. Diferenta dintre un copil handicapat si un batran cu Alzheimer este nula pentru societatea care trebuie sa dea bani pentru a-i intretine.

Decizia de a aduce sau nu pe lume un asemenea copil este atat de dificila si atat de dureroasa incat nimeni nu are dreptul, dupa mine, sa influenteze parintii intr-un sens sau altul.

Thomas-, on 1st July 2010, 16:44, said:

1.Mai degraba compasiune.
2.Crezi ca nu incearca?
3.Tot drepturi egale am urlat in ultimele posturi, ti-am atacat favoritii ca sa vezi ca nu sunt asa de sfinti.
Propun sa incheiem dialogul acesta deoarece nu putem ajunge la un puct comun.
Oricum, ma bucur sa cunosc oameni asa diferiti de gandirea mea si sa stiu ca exista.(pe viitor fiind pregatit pentru toate tipurile)

Edited by -Ciprian, 01 July 2010 - 16:04.

Transilvanus, on 1st July 2010, 16:57, said:

Am inteles, dar diferenta, din punct de vedere al productivitatii, este ca batranul a facut ceva in viata lui, copilul nu va face nimic. Chiar daca nu produce nimic in prezent, batranul si-a indeplinit obligatiile. Cred in mod sincer ca avem un contract cu societatea: ea ne asigura un cadru in care sa ne dezvoltam si culege, mai mult sau mai putin direct, roadele dezvoltarii noastre.

@ Thomas " de ce trebuie sa platesc eu pentru fanteziile unora de a avea copii cu orice pret?"

Cunosc oameni care si-au dus fantezia pana la capat: au hotarat sa pastreze un copil pe care analizele prenatale il diagnosticasera cu handicap sever (hidrocefalie). Si totusi l-au facut. Si copilul este perfect sanatos si superinteligent! Nu e poveste, e cazul care-l stiu eu dar sigur mai sunt si altele asemenea! Si in aceasta situatie care sunt mostrii: parintii care vor cu disperare copilul (sperand sa fie sanatos) sau detasatii din tribuna care-si permit sa spuna: merita sa omoram un copil sanatos intre alti o suta bolnavi pentru a avea certitudinea ca raman cu doi lei in buzunar!

Stiu ca derapez in oftopic dar pun o intrebare: de ce mai tratam bolnavii cu boli incurabile, nu sunt mai ieftine gloantele?

-Ciprian, on 1st July 2010, 17:03, said:

1. Compasiune? Pentru copii, bineinteles. Pentru parinti, deloc. Daca ma arunc de la etajul 5 si raman paralizata, saltul fiind efectuat in deplina cunostinta de cauza a consecintelor, ai compasiune sau te gandesti ca mi-am facut-o cu mana mea?

2. Cred ca daca de-abia-ti legi sireturile, nu nazuiesti spre a munci.

3. Faci o mare confuzie, intre drepturile a doua fiinte, ale copilulului si ale batranului care, intr-adevar sunt egale, si drepturile unui embrion si al unui om format.

ps. Sper sa ai copii sanatosi, ceea ce doresc tuturor.

Thomas-, on 1st July 2010, 17:03, said:

Pun pariu ca l-ai votat pe Basescu,deoarece ai mers pe gandirea: "Da' ce? Geoana sau Antonescu sunt mai breji"

Dupa gandirea asta, draga, putem sa-l punem presedinte pe Basescu pe viata si sa traim iar in comunism.

gelublabla, on 1st July 2010, 17:06, said:

Un caz in 1.000. Parintii sunt monstrii, nu te poti juca la ruleta cu sanatatea copilului. Hai ca e, poate nu e. Nu cand miza e atat de mare.

Bolnavii cu boli incurabile sunt oameni, nu embrioni.

-Ciprian, on 1st July 2010, 17:09, said:

Mama, ce extrapolari, sa-mi stea mintea-n loc!

Edited by Thomas-, 01 July 2010 - 16:11.

citronelle, on 1st July 2010, 15:22, said:

Unde?
Stii ca in Ro nu iti trebuie vreo calitate speciala ca sa termini liceul? Ca poti sa fii orb si sa ai permis de conducere? Sa fii analfabet si sa fii director la vreo companie importanta? Stii ca sunt persoane absolut normale, cu facultati si cursuri si diplome peste diplome, si care nu reusesc sa-si gaseasca un loc de munca? Iti imaginezi cat de greu e pentru o persoana cu dizabilitati sa o faca???
Serios vorbind, e usor sa "zici" din statistici de pe net si din citit in reviste.... Am vazut in ultimele 3 luni multi copii cu Down si nu numai, am vazut copii cu malformatii ingrozitoare si care "pareau" fericiti, veseli, afectuosi ( ca tot zicea cineva de downieni), si pentru care mama era lumea lor. Dar le-am vazut si parintii si recunosc sincer ca m-am intrebat ce i-a determinat pe acesti oameni sa aleaga acest copil si nu sa incerce inca o data? asta pentru ca nu toti erau minoritari/ de la tara/nepasatori.
Eu recunosc, nu mi-as asuma o asemenea responsabilitate. Nu vreau sa ajung sa-i urasc pe ceilalti din jurul meu pentru ca puiul lor vobeste si al meu nu, pentru ca al lor se joaca cu ceilalti copii si al meu nu, pentru ca al lor poate sa faca tot ce al meu nu va putea vreodata si pentru ca viata lor mi se pare simpla si frumoasa in timp ce a mea e un chin.
De cealalta parte, medical, nu pot sa ii inteleg pe cei care in epoca tehnologiei si a informatiei aleg sa "nu stie" sau sa ii multumeasca lui Dumnezeu pentru "darul vietii" primit.

gelublabla, on 1st July 2010, 17:06, said:

Bravo, sa-i laudam si sa ii ridicam in slavi si sa aratam cu degetul stiinta si medicina si "nenorocitii de doctori" care opereaza dupa cifre. Statistic vorbind, sunt mai mari sansele ca un diagnostic prenatal de hidrocefalie sa insemne un dezastru decat un mic Einstein. Faptul ca tu stii un caz care a fost "altfel" decat spun statisticile e irelevant, iar parintii respectivi nu merita glorificati din punctul meu de vedere. Stiu si eu un "caz" de copil cu anencefalie care a ajuns la 1 an si toata lumea il priveste ca pe un miracol, dar oare e? O fiinta umana e mai mult decat o aglomerare de celule care respira... Cautati pe google dupa " nicholas coke, child without brain"

Edited by rox, 01 July 2010 - 16:23.

Copiii cu Down sunt sterili?

Thomas-, on 1st July 2010, 17:08, said:

1.Scuza-ma. Cred ca te-ai piert putin. Erau vorba de parintii cu copii handicapati in necunostinta de cauza.
2.Handicapat nu inseamna om fara neuroni. Exista dizabilitati fizice si psihice. Ii bagi pe toti in aceeasi oala.
3.Sa inteleg ca embrionul n-are dreptul la viata daca stim de dinainte ca-i handicapat? Nu tu decizi ce face parintele cu copilul.

Multumesc,la fel.

Thomas-, on 1st July 2010, 17:10, said:

La tine nu m-ar mai mira nimic.(si pe langa asta e pe principiul tau)

Edited by -Ciprian, 01 July 2010 - 16:26.

Thomas-, on 1st July 2010, 17:10, said:

Amniocenteza se face undeva dupa saptamana 16 de sarcina. Rezultatele vin undeva in jur de 14 zile (asa am citit pe net). Deci in saptamana 20 ne aflam in dilema: avortam sau nu embrionul. Numai ca embrionul nu mai este embrion, este fat si au fost situatii in care fetusi de 22 de saptamani au supravietuit extrauterin!

sebulbus, on 1st July 2010, 17:16, said:

barbatii sunt infertili majoritatea, femeile nu

rox, on 1st July 2010, 17:11, said:

Spune-le tu parintilor acelui copil ca ceea ce au ei este ceva  irelevant intr-o statistica care arata o imagine de ansamblu!

Edited by gelublabla, 01 July 2010 - 16:33.

gelublabla, on 1st July 2010, 15:35, said:

statistic, șansele ca pe pământ un copil să se nască cu sindrom Down sunt de 1 la 400 de copii născuți. Corelat cu vârsta, de exemplu, 179 înseamna că ai cel puțin 50 % șanse că acel copil să fi avut respectiva deficiență. Mie mi se pare uriașă șansa. Ghinionul, mai bine spus.

Thomas-, on 1st July 2010, 16:23, said:

Thomas-, on 1st July 2010, 16:41, said:

hai să-ți spun o poveste.
A fost odată ca niciodată un cuplu care avea o fiică. Frumoasă, deșteaptă și cuminte. La 18 ani, i s-a umflat o măsea, s-a dus la stomatolog, i-a scos-o, iar ea a făcut leucemie. A murit în ziua în care trebuia să dea bacalaureatul. Părinții au fost distruși, desigur, tatăl se gândea serios să omoare stomatoloaga, începuse să bea, mult. Cam la un an după, au aflat că ea e gravidă, avea 45 de ani și era deja în luna a patra (crezuse că nu mai are ciclu pentru că a lovit-o menopauza). Copilul are sindrom Down, da. Dar tatăl n-a mai pus în gură nici o picătură de alcool, mama n-a mai luat antidepresive, sunt fericiți, lucrează amândoi, deși erau la un pas de pensionare pe caz de boală.
Acel copil te-a scutit de niște bani: pensia părinților amânată, tratamentul, internările, nu mai spun că dentista trăiește datorită lui. Acel copil nu-i o fantezie. Nu cred că poți să-i disprețuiești părinții.

Edited by adadoi, 01 July 2010 - 17:42.

Si dupa ce mor parintii, in 30 de ani max., cine are grija de copilul devenit adultul nimanui?

Thomas-, on 1st July 2010, 18:44, said:

nimeni.
dacă se descurcă, bine, dacă nu, iar bine.
Dar nu asta era ideea. Nu te gândești niciodată că poate există motive foarte serioase pentru ca un părinte să decidă nașterea unui copil cu risc?

Thomas-, on 1st July 2010, 18:44, said:

Rudele sau statul, așa cum se întâmplă și cu cei despre a căror condiție nu s-a știut de la început.
Unul în plus sau în minus nu schimbă cu nimic situația.
Nu înțeleg de ce ești atât de pornită pe acei părinți care au curajul să aducă pe lume un copil cu handicap.

CICI&Co, on 1st July 2010, 18:58, said:

Pentru ca nu mi se pare un curaj, ci o iresponsabilitate.

adadoi, on 1st July 2010, 18:50, said:

Nu-i chiar asa, deoarece adultul va intra in grija statului, adica, indirect, va deveni punctul terminus al impozitelor pe care le platesc eu. Si de ce? Pentru ca parintii si-au alinat durerea intr-un mod egoist, nascand un copil chinuit, cand exista o gramada de orfani (daca simteau nevoia unui copil).