Despre Upanisade

Vreau sa dau un citat din Mundaka Upanisad.
"Acela care il cunoaste pe supremul Brahman, acela devine Brahman insusi [...]" fragment din Mundaka Upanisad, III.2.9.Este un fragment in care se vorbeste , indirect , si  despre necesitatea ca subiectul cunoscator sa aiba atribute ale obiectului pentru a cunoaste obiectul.Pentru a cunoaste ceva , orice ,este nevoie ca aceasta conditie sa fie indeplinita , de fapt cunoasterea  fara acest lucru este imposibila.La fel , pentru ca o constiinta sa cunoasca ce primeste de la o alta cunostiinta , acestea doua trebuie sa se afle la un nivel apropiat de puritate (adica mintea in care se reflecta Sinele fiecaruia trebuie sa fie la fel de purificata).Nu este vorba despre o identitate dintre Atman si Paramatman , deci sa nu vine cineva sa spuna ca este vorba de vreo interpretare impersonalista.

Diferendele lui Ramanuja cu Shankara

Adi Shankara a susținut că toate calitățile sau manifestări care pot fi percepute sunt ireale și temporare. Ramanuja sustine ca acestea sunt reale și permanente și sub controlul lui Brahman. Dumnezeu poate fi una în ciuda existentei atributelor, deoarece ele nu pot exista singure, acestea nu sunt entități independente. Ele sunt Prakaras sau moduri, Sesha sau accesorii, precum și Niyama sau aspectele controlate, ale lui Brahman unicul.

În sistemul Ramanuja de filozofie, Domnul (Narayana) are două Prakaras inseparabile sau moduri, și anume, lumea și sufletele. Acestea sunt legate de El, ca un organism care este legat de suflet. Eie nu au nici o existență în afară de El. Ele exista în El ca atribute într-o substanță. Materia și suflete constituie corpul Domnului. Domnul este locatarul lor. El este realitatea care controleaza. Sufletele sunt elementele subordonate. Acestea sunt denumite Viseshanas, atribute. Dumnezeu este Viseshya sau ceea ce este calificat.

Ramanuja sustine ca poziția Advaitinilor (moniștilor) e gresita, si anume că înțelegerea Upanishadelor se face fără cunoasterea și practicarea Dharma-ei poate duce la cunoașterea lui Brahman. Cunoasterea lui Brahman, care termină ignoranța spirituală este meditativa nu verbala.

În contrast cu Shankara, Ramanuja susține că nu există nicio sursă de cunoaștere în sprijinul teoriei ca Brahman este nediferentiat. Toate sursele de cunoștințe dezvăluie obiectele ca fiind deosebite de alte obiecte. Toate experiența arată un obiect cunoscut într-un fel sau altul dincolo de simpla lui existență.

Mărturia depinde de funcționarea distincta a partilor unei propozitii (cuvinte cu sensuri diferite). Astfel, afirmația că mărturia face cunoscut faptul că realitatea este nediferentiata este contrazisă de însăși natura mărturiei ca un mijloc de cunoastere.
Chiar și cea mai simpla cunoastere perceptuala dezvăluie ceva ca fiind calificată de altceva .
Inferența depinde de percepție și face aceleași lucruri distincte ca si percepția.

El susține, de asemenea, că argumentul Advaitin despre absențele apriori in lipsa constiintei este greșită. În mod similar înțelegerea Advaitina a a-Vidya(ne-cunoastere), care este lipsa de cunoastere spirituala, este incorectă. În cazul în care distincția între cunoașterea spirituală și ignoranță spirituală este ireala, atunci ignoranta si Sinele sunt unul si acelasi lucru.


Cele 7 obiecții ale lui Ramanuja la Advaita lui Shankara

Ramanuja preia în ceea ce vede el ca fiind șapte greseli fundamentale în filosofia Advaita si le revizuiește. El susține:

I. natura iluziei ,non-cunoastereii - Avidya.
Avidya trebuie să fie fie reala sau ireala, nu există altă posibilitate.
Dar nici una dintre acestea nu este posibil.
Dacă Avidya este reala, non-dualismul se prăbușește în dualism.
Dacă este ireala, suntem in contradicție de sine sau regres infinit.

II. Incomprehensibilitatea iluziei -Avidya.
Advaitins susțin că Avidya nu este nici reala, nici ireala, ci de neînțeles. Toata cunoasterea (inclusiv cea spirituală)este fie reala fie ireala: propunerile Advaitine cad în fața experienței, și acceptarea acestor concluzii ar repune în discuție toate cunoașterea și ar face-o nesigura.

III. Motive de cunoaștere a Avidya-ei.
Nici o evidență (Pramana) nu poate stabili Avidya în sensul Advaitin cerut. Filosofia Advaita prezintă Avidya nu ca o simpla lipsa de cunoștințe, ca pe ceva pur negativ, ci ca un strat care acoperă pe Brahman și este eliminat prin adevărata Brahma-Vidya (cunoaștere despre Brahman).
Avidya este neștiința pozitiva nu doar ignoranța.
Ramanuja susține că neștiință pozitiva nu este stabilita nici de percepție, nici de inferență, nici prin mărturii scripturale. Dimpotrivă, Ramanuja susține, toate cunoasterea este data de real.

IV. Locul iluziei Avidya.
Unde este Avidya care dă naștere la impresiile (false) ale realitatii lumii percepute? Există două posibilități;
ar putea fi Avidya lui Brahman sau cea a sinelui individual.
Nici una nu este posibila.
Brahman este cunoastere; Avidya nu poate co-exista ca un atribut cu o natură cu totul incompatibila cu aceasta.
Nici sinele individual nu poate fi locul activ al iluziei Avidya:
ar însemna că existenta sinelui individual ar fi datorata Avidya-ei; acest lucru ar duce la un cerc vicios.

V. Avidya ca întunecare a naturii lui Brahman.
Sankara ne-ar face sa credem că adevărata natură a lui Brahman este oarecum acoperita de de Avidya. Ramanuja privește acest lucru ca o absurditate: dat fiind faptul că Advaita susține că Brahman este conștiința pură auto-luminoasa, opacizarea trebuie să însemne prevenirea originarii acestei lumini (imposibil, deoarece Brahman este veșnic) sau distrugerea de el - la fel de absurd.

VI. Îndepărtarea Avidya-ei de catre Brahma-Vidya.
Advaita susține că Avidya nu are nici început, dar este indepartata de către Brahma-Vidya, intuitia ca realitatea lui Brahman este constiinta pura, nediferențiata. Dar Ramanuja neagă existența nediferențiată(nirguna) a lui Brahman, argumentând că orice există are atribute: Brahman are atribute infinite si calitati pozitive.
Eliberarea este o chestiune de har dumnezeiesc: nici o cantitate de învățare sau înțelepciune nu ne va scapa de iluzie.

VII. Îndepărtarea Avidya-ei.
Pentru Advaitin, robia în care trăim, înainte de realizarea eliberarii (Mokșa) este cauzată de Maya (iluzie) si Avidya (neștiință);
cunoașterea realității (Brahma-Vidya) ne elibereaza.
Ramanuja, cu toate acestea, afirmă că atasamentul este real.
Nici un fel de cunoaștere nu poate elimina ceea ce este real.
Dimpotrivă, cunoștințele dezvăluie realul; nu-l distruge.
Și mai exact care este cunoașterea de care ne eliberează de robia Maya-ei?
Dacă aceasta este adevărat, atunci non-dualitatea se prăbușește în dualitate; daca este ireal, atunci ne confruntăm cu o absurditate totală.

Vibrația transcendentală stabilită prin cântarea Hare Kṛṣṇa, Hare Kṛṣṇa, Kṛṣṇa Kṛṣṇa, Hare Hare/ Hare Rāma, Hare Rāma, Rāma Rāma, Hare Hare este metoda sublimă a reînvierii conștiinței noastre de Kṛṣṇa. Ca și suflete spirituale vii, noi toți suntem la origine entități conștiente de Kṛṣṇa, dar datorită asocierii noastre cu materia din timpuri imemoriale, conștiința noastră este acum poluată de către atmosfera materială. Atmosfera materială în care trăim acum, este numită māyā sau iluzie. Și ce este această iluzie? Iluzia este că toți încercăm să fim stăpânii naturii materiale, în timp ce noi suntem sub comanda legilor ei severe.

Această incantare este direct emisă din platforma spirituală, și astfel vibrația sonoră trece de toate straturile inferioare ale conștiinței – și anume cel senzorial, cel mental și cel intelectual. De aceea nu este nevoie să înțelegem limbajul mantrei și nici nu e nevoie de speculație mentală sau de ajustare intelectuală pentru incântarea acestei maha-mantre. Ea izvorăște automat din platforma spirituală, și ca urmare, fiecare poate să participe la incantare fără nici o calificare prealabilă.

Iată frumusețea mișcării pentru conștiința de Kṛṣṇa! Ea nu este menită pentru o anumită vârstă, pentru o anumită țară sau pentru o anumită clasă socială. Hare Kṛṣṇa poate fi cântată de orice om, în orice poziție socială, în orice țară, în orice perioadă istorică, pentru că Kṛṣṇa este Domnul Suprem al tuturor oamenilor în orice poziție s-ar afla, din orice țară și din orice perioadă istorică.

Una dintre regulile cântării Hare Kṛṣṇa este cântarea cu atenție a numelor sfinte. Se recomandă auzirea clară a cuvintelor care compun mantra. În acest fel, cineva poate atinge stadiul experimentării întregii potențe conferite mantrei.