Accident stupid, posibila recuperare?

nu mai imi explica tu, no offence.
ideea e ca tehnica de profil e la inceput de drum.
pe masura ce avanseaza in explorarea neurologica, micro-nano chirurgie si nano tehnologie, lucrurile vor evolua. dar e nevoie de timp.

domeniul e foarte dinamic si tu-l expediezi fara dubiu ceea ce e foarte eronat.

deocamdata e un progres, iar in viitorul apropiat (5-10 ani, desi economic asta inseamna termen lung) sunt convins ca lucrurile vor sta mult mai roz pentru surzi, nevazatori sau muti

Nici vorba de criticarea eforturilor pe care le fac oamenii de stiinta; progresul se obtine numai prin incercari, prin reusite si prin esecuri (error and trial).

Ma deranjeaza cei care dau ca solutii niste chestii pe care le-au citit prin ziare ca si echivalente la senzoristica organismului uman. Cel putin chestia cu implantul de electrozi in zona din cortex responsabila cu vederea atata timp cat ai un ochi perfect functional mi se pare sfatul unuia care este complet paralel. Nici eu nu am treaba cu medicina insa chiar am vazut chestia asta pe Discovery prezentata foarte amanuntit si detaliat.

Ce faci tu cu urechile este exact aceeasi chestie. Ai vazut 45 de secunde stirea la televizor, habar nu ai cu ce se mananca si ce aude copilul ala dar mi-o prezinti ca break trough in domeniul neuro-chirurgiei si un excelent exemplu de conexiuni neurale (ceea ce nu este cazul)

Edited by Dragon Warrior, 09 June 2008 - 14:31.

AMICE :

nu-mi pune in gura chestii pe care nu le-am spus !!!

am zis clar :

Quote

asta nu inseamna ca s-a rezolvat definitiv si complet problema auzului, ci ca exista sanse si posibilitati !
suficient progres cat sa nu mai vina unul ca tine si sa zica "Nu, n-ai nicio sansa !"

gata cu flame-ul de aici incolo cearta-te singur

daca vreti sa va certati, mergeti la H2H. Daca vreti ca povestiti despre descoperiri stiintifice si/sau cum se aplica si cum functioneaza, incercati la "stiinta".

Edited by adadoi, 09 June 2008 - 15:22.

sunt alaturi de tine si de copilul tau, se putea intampla oricui accidentul asta . nu iti pierde curajul, eu cred ca trebuie incercat si in afara, in austria sau franta.

EDIT haideti sa incercam sa accesam oamenii pe care ii cunoastem, sa vedem daca in afara se poate opera asa ceva, daca exista cazuri asemnatoare care au fost rezolvate pozitiv. poate cunoastem pe cineva in afara, un student, un cadru universitar, sa ii trimitem o intrebare...

Edited by Nicanor, 09 June 2008 - 15:23.

Nici in Austria sau Franta nu s-a rezolvat transplantul de glob ocular.

inca.....
Dar viitorul e in fata.

Noroc.

mianna, on Jun 9 2008, 14:42, said:

poate m-ar ajuta cu mai multe detalii:(

Nu ma pricep foarte tare la medicina, insa din electronica imi castig traiul, asa ca aici pot emite cateva pareri. Hai sa defalcam problema cu implanturile electronice. Un implant electronic care sa inlocuiasca functiile unui membru sunt relativ usor de realizat, deoarece in principiu exista suficient spatiu ca sa inglobezi in implant echipamente electronice folosind componente de uz curent. Problema mare este interfatarea cu sistemele biologice. Majoritatea implanturilor de membre, spre exemplu, sunt controlate cu ajutorul unor comutatori care simt miscarea diverselor zone ale corpului. Poate ma insel, dar nu stiu sa existe medode complexe de interfatare cu un nerv uman. Prin sistem complex inteleg un sistem capabil sa transmita informatia in ambele sensuri (atat comenzile care genereaza actiuni motrice cat si informatiile senzoriale) intr-un mod asemanator cu cel din membrul real. Una din problemele mari care o vad la implanturile mecanice pentru membre amputate este lipsa feedback-ului. Este un sistem in bucla deschisa, in care o actiune (miscare, contractie) nu genereaza o reactie de vreun fel (simt tactil, presiune, etc) astfel incat sa poti controla exact amplitudinea actiunii.
Acuma, cu ochii si cu alte implanturi in care spatiul este o problema, e cu totul o alta poveste. In primul rand problema cea mai mare este interfatarea cu nervul optic. Cum faci chestia asta astfel incat sa mentii parametrii vizuali ai ochiului normal (rezolutie, culori, etc.). In al doilea rand, e alimentarea cu energie, spatiul e destul de mic pentru a inghesui o sursa de energie cu o autonomie cat de cat rezonabila. O conexiune prin fir, permanenta, e destul de problematica, ochiul se cam misca. Alta problema e disiparea termica, un sistem care trebuie sa prelucreze atata amar de informatie se cam incalzeste, si daca nu ii asiguri o racire corespunzatoare, e cam bai. Alta problema, costul. Dupa cum am zis mai sus, acolo unde e loc, nu e problema, realizezi circuitele electronice cu componente discrete, si iesi la costuri rezonabile. Insa acolo unde ai constrangeri de spatiu, trebuie realizate circuitele cu integrate specializate. Nefiind un bun de larg consum, produs in milioane de exemplare, va fi destul de costisitor. Orientativ, va pot spune ca realizarea unei cantitati mici de prototipuri (10 bucati) de circuit integrat poate sa ajunga la cateva sute de mii de dolari, depinde de tehnologia folosita.
In concluzie, nu zic ca e imposibil, dar ca in momentul actual, chiar si realizarea unor prototipuri pentru asa ceva e problematica. Este o arie in care trebuie experimentat din greu, insa insusi experimentarea cu ochii omului este o problema, iar in astfel de situatii, sansa sa dai rateuri de la inceput este foarte mare. Nu e de mirare ca progresul e foarte lent.

/pisoiu

Parca vazusem un reportaj acum cateva zile despre o retina artificiala electronica ce va aparea in curand si a fost cuplata cu succes la nervul optic.
De la asta nu mai lipseste decat fabricarea unui sistem optic care sa inlocuiasca globul ocular.
Bine... in medicina "in curand" poate sa insemne si 10-15 ani...

Mig VWFan, on Jun 19 2008, 18:47, said:

Vazusem si eu un reportaj acu vreun an, nu mai tin minte unde. Tipul avea o camera experimentala legata de nervul optic, insa tot ce vedea era cateva umbre, nu se asemana deloc cu ceea ce vede un ochi normal. Sigur ca si cateva umbre e mai bine decat nimic, insa pana la aparitia unui sistem care sa fie comparabil cu ochiul uman la capitolul parametrii ai imaginii, mai este.

/pisoiu

Grasu150, cred ca lucrul cel mai important acum in situatia ta este sa ajuti copilul sa se simta bine in pielea sa, chiar si asa. Pana la urma vederea monoculara este in mod cert de preferat orbirii, sa vezi cu un singur ochi este un handicap foarte mic si care nu are iti schimba viata decat in mica masura. Explica-i lucrul asta copilului tau, si spune-i ca de multe ori cei din jurul lui nici nu isi vor putea da seama ca el nu vede cu un ochi. Pe de alta parte lasa-l sa stie ca exista sperante mici sa ii revina vederea la acel ochi, mici dar totusi exista.


Eu am lucrat intr-o clinica si am intalnit zeci de oameni care nu vedeau cu un ochi. In afara cazului in care era distrusa corneea, si deci era evident ca ochiul este nefunctional, nu imi dadeam seama care sunt pacientii care nu vad cu un ochi

Am citit din intamplare acest topic si m-am regasit oarecum.

    La 1 an si doua luni am cazut si m-am lovit in spitele de la carucior. Una dintre spite mi-a intrat in ochiul stang. Tatal meu era cu mine si m-a dus imediat la spital, dar din pacate nu s-a mai putut face nimic. De atunci port proteza, insa nu ma deranjeaza. Practic nu mi-a diminuat cu nimic sansele de a reusi in viata. Ochiul drept a preluat si functiile ochiului stang astfel incat cred ca pot vedea aproape la fel ca si ceilalti, insa pe o raza mai ingusta. Acum am 22 de ani, am terminat facultatea, am un seviciu. Chiar pot sa spun ca faptul ca nu vad m-a facut mai ambitioasa si m-a invatat sa lupt pentru ceea ce vreau.

    Nu trebuie sa disperi. Este un handicap, dar asta nu inseamna ca nu se mai poate face nimic. Poate nu acum, dar in viitor in mod sigur. Asta trebuie sa stie copilul tau. Si pentru mine a fost dificil. la varsta aia nu intelegeam de ce trebuie sa am proteza. Insa parintii mei au fost langa mine si a contat enorm. NU m-au tratat niciodata ca pe o persoana care are o problema.

    Eu cred ca este ok sa ii spui fiului tau ca momentan nu se poate face nimic, insa pe viitor pot exista sanse. Si sa insisti pe ideea ca nu e diferit de alti copii. Oricum, acum rareori ma mai gandesc  ca poate fi si altfel. Cred ca mai mult parintii mei insista pe ideea de a gasi o operatie care sa imi redea vederea la ochiul stang.

    Si trebuie sa intelegi ca nu e vina ta. Nici eu nu dau vina pe tatal meu si am incercat mereu sa ii arat asta. A fost un accident.  

    Oricum din cate spui tu copilul tau reactioneaza la lumina lanternei. Eu nu am absolut nici o reactie. Vreau sa te rog ca daca cumva afli de vreo solutie sa imi scrii si mie.

    Sper din tot sufletul ca fiul tau sa aiba mai mult noroc si sa se vindece. Acolo sus e cineva care are grija de copii, iar daca ia ceva da altceva.

Grasu 150, m-a impresionat mult povestea ta. Am avut un prieten care avea proteza la un ochi de la varsta de 3 ani... eu l-am cunoscut cand avea 30 de ani. Proteza i-a ramas mica si a trebuit schimbata. Ne-am interesat si am aflat ca singurul cabinet care face proteze se afla in Bucuresti, iar doctorul respectiv a fost angajat al Spitalului Militar. Ca o paranteza, programarile se faceau cu jumatate de an inainte. Ti-as recomanda sa mergi si la Spitalul Militar din Bucuresti, pentru ca sunt cei mai pregatiti doctori din tara. Daca parintii l-ar fi dus imediat dupa accident la Spitalul Militar, i s-ar fi facut o operatie si i s-ar fi salvat ochiul respectiv. Si acum isi condamna parintii ... dupa 30 de ani.

Groaznic!  Pur si simplu groaznic!
Mai ales cind ii cunosc pe cei implicati personal.  Grasu150 este var drept cu sotul meu.  Nu stiam ca si el scrie aici.

Din pacate povestea are un final destul de tragic.  Pustiul a facut operatie dupa operatie inclusiv implant de lentila. Din pacate are nervul optic atins pe dinauntru si daca nu e taiat se va vindeca. Daca e doar lezionat sau atins, dar nu taiat se va reface. Nu se poate preciza cit va vedea dar exista speranta.

Din pacate cu Grasu150 sint probleme. A renuntat la servici si a stat in spital 24/24. Pustiul trebuia pazit sa nu doarma pe partea stinga, sa nu traga de perfuzii... s.a.m.d.  Acasa la fel trebuia pazit. In timpul asta a pierdut 30 kg. Dar  l-a afectat la cap. Punctul final a fost dupa ultima operatie cind baiatul a facut o criza de nervi pentru ca tot nu vede. In acel timp i-a spus tatalui ca daca ar mai fi sta 5 min in parc el nu patea nimic.  Taica-sau a inghitit-o, sau asa am crezut noi.  La 3 zile dupa aia a batut un sofer care a plecat in viteza mare din locul accidentului. Fara sa stie daca ala a facut-o.  Pe deasupra i-a farmat masina (Mercedez sport 2 locuri), i-a rupt si citeva coaste, maxilarul si mina.  Pe urma s-a dus linistit la politie si s-a špredatš.
   Acuma asteapta.  Nu stiu legile dar stiu ca nu are banii pentru reparatia unei astfel de masini. Plus ca e acuzat de vatamare corporala grava si tentativa de omor.  Nu vad nici o scapare (fara inchisoare) pentru el.
Cel mai ciudat este ca nu regreta. Spune ca daca nu o facea ii exploda capul. Si il cred. El intodeauna a fost un om foarte introvertit. Si sa asisti noapte de noapte la cosmarurile copilului fara sa poti face nimic, trebuie sa fie groaznic.  
  Imi pare rau pentru el si sper sa citeasca incurajarile voastre. Pot spune ca am fost foarte impresionata citind incurajarile si propiile voastre experiente.  Va multumesc in numele lui, al sotiei si al meu!

Succes tuturor.

Ceva noutati?

StGermain, on 25th August 2009, 12:35, said:

Am citit si eu aceste mesaje. Nu pot decat sa sper ca totul este bine acum sau ca in viitor se va rezolva. Sper ca tatal copilului sa-si fi revenit, nu este vina dumnealui, lucrurile acestea se intampla.
Este adevarat insa ca toti trebuie sa invatam sa fim mai atenti in jur, mai rabdatori, asa cum ar fi trebuit sa fie acel sofer care a pornit in viteza.
Va doresc sa puteti avea mult curaj, speranta si credinta!...