Psihologia, perspectiva conforma abordata neaxiomatic

continuare

Poate cineva sa spuna "Ceea ce in acest topic este numit criptare a naturii, forma a naturii diferita de inteles/intelesuri, eu/noi o numim perceptie" sau "Eu o numesc inteles," ori "Eu o numesc qualie".
E acceptabila aceasta echivalare?
Ar fi valabila daca respectivul si-ar da seama de diferenta dintre o criptare ce nu poate fi constatata decat prin observare pura si formele de realitate carora li se atribuie inteles perceptiv.

Fazele procesului perceptiv
1 - Perceptia fiind o dualitate formata din criptarea naturala, forma de realitate respectiva de care cel in cauza isi da seama (de exemplu lumina, respectiv lumina verde, verdele sau dulcele), pe care efectiv o detecteaza (detectia) numai si numai prin observare pura fara absolut nici un fel de inteles atribuit; este o sesizare (cum e ea psihologic numita) si constientizare doar a prezentei acelei forme de realitate (verde sau dulce) in campul sau de a isi da seama, in campul constatator (asa cum natura realitatii o permite celui in cauza). Acum abia se depaseste pragul de minimum vizibile sau minimum gustum.
2 - Urmatoarea etapa perceptiva este discriminarea ce, presupune detasarea criptarii in cauza, formei respective de realitate (verde sau dulcele), de fondul general constatat si remarcarea acelor insusiri (a nu se confunda cu intelesurile, cu atributele; discriminarea presupune efectiv a iti da seama de verde sau de gulcele gustativ ce sunt o criptari naturale) care le deosebesc de celelalte criptari ce nici ele nu sunt intelesuri si nu au inca atribuite caracteristici prin intelesuri, prin intelegere. E etapa in care se depaseste pragul "minimum separabile".
3 - Deabia in a treia etapa a actului perceptiv, identificarea, apare intelesul subtil/intuitiv, consecinta a cuprinderii intr-un tot unitar a celor de care respectivul isi da seama si consecinta a raporatrii acestora la modelul perceptiv corespunzator, subiectul recunoscand astfel ceea ce percepe/constata, cele de care isi da seama.
Daca acea forma de realitate, acea criptare a mai fost perceputa/constatata, se produce o recunoastere a lui, iar daca nu, atunci i se atribuie sensul/semnificatia/intelesul subtil ce ii atinge respectivului atunci nivelul critic necesar de intelegere.  Prin aceasta etapa se depaseste al treilea prag, numit (si el tot psihologic) minimum cognoscibile.
4 - Interpretarea este faza finala, ea depasind procesul perceptiv propriu-zis si consta in integrarea prin stabilirea semnificatiei formei respective de realitate, criptarii respective, stabilirea posibilitatii utilizarii ei in activitatea atitudinala (psihica) si fizic manifestationala (inclusiv comportamentala), intervin faze superioare de intelegere (nu numai cele subtile/intuitive din etapa identificarii) si confruntarea cu planul general psihic si fizic de desfasurare a activitatii (de retinut ca, termenii fizic, psihic si altii apartinatori diferitelor domenii, sunt conventii, sunt intelesuri prin care s-au inventat cuvinte si definiri atribuite anumitor forme de realitate, anumitor criptari).

Care e problema?
Intrucat capacitatea de a isi da seama "peregrin" prin uman, face aceasta echivalare de o rugozitate postneolitica, ajunge a confunda naturalul (forma de realitate particulara criptata in conformitate cu natura generala a realitatii) cu adevaratul/axiomaticul.
Orice adevar/axioma (careia nu i se recunosc limitele, conventia) sustinut de catre orice om, indiferent cum considera el ca i-a parvenit, este un adevar uman personal sau comunitar, nu un adevar indubitabil, infailibil, ADEVARUL.
Nu se poate face dovada vreunui adevar, ADEVAR indubitabil, infailibil si orice axioma care nu e falsificabila este o dogma, o ratacire, "bezna mintii", cum se exprima anumite forme de realitate ce apar drept oameni rataciti in bezna mintii.

Editat de altnume, 04 august 2016 - 09:24.

continuare

Stiinta e singura cale catre dezmeticirea capacitatii de a isi da seama (CDAIDS) din ratacirea intelegatoare, din umanizarea sa grosiera.
De ce?
Intrucat stiinta e singura care, cel putin teoretic, prevede faptul ca orice sustine poate fi numai o etapa in evolutie, nu e un adevar indubitabil si infailibil (falsificabilitatea).
Dar, cum se poate baza cineva pe stiinta in aceasta etapa cand stiinta ezita (desigur prin reprezentantii ei) sa spuna lucrurilor pe nume pana si atunci cand a descoperit doua lucruri care se contrazic intre ele.
Stiinta intretine confuzia intentionat sau involuntar?
Intru exemplifiare se utilizeaza textul dintr-un compediu de psihologie ce a stat la baza interventiei precedente (exemplul se refera la o imagine):
"Detectia este prima faza a actului perceptiv si consta in sesizarea si constientizarea doar a prezentei stimulului in campul perceptiv, fara sa se poata spune ceva despre caracteristicile lui."
Se poate observa conventia extrem de grosiera prin care se considera ca omul sesizeaza si constientizeza stimulul in campul perceptiv.
Cum sa sesizeze omul stimulul in campul perceptiv cand, conform dogmei stiintifice (intrucat deja e o dogma deoarece s-a uitat de falsificabilitate) a sesiza e un apanaj al functiei creierului, al valorilor creierului numite psihic sau mai concret numite constiinta ori minte?
La fel campul perceptiv, se afla in cuantica creierului ca functie a acestuia, a creierului; ce sa caute stimulul, (furculita de exemplu) in creierul respectivului?
Nu ar fi o mare problema dar, tot stiintific se sustine existenta stimulilor ce nu fac parte din corpul uman, a se afla localizati spatial in afara acestuia, corpului uman (furculita se sustine a se afla dincolo de corp).

Si daca s-ar remedia acesta eroare, stiinta e in conflict cu ea insasi deoarece sustine doua conventii ce se contrazic.
Pe de o parte sustine existenta unei realitatii independente de existenta umana (si apare intrebarea: cat din corpul uman e independent de capacitatea de a isi da seama prin care cel ce e numit om isi da seama de toate cele de care is da seama? video).
Pe de alta parte sutine ca toate de care omul isi da seama, isi da seama de ele ca un corespondent din SN si mai ales din SNC (sistemul nervos central).
De exemplu furculita; omul nu isi da seama de ea pe undeva prin afara corpului, nu isi da sema de ea in excitatia ochiului si nici in ochi sau in nervul optic; el habar nu are ca a vazut o furculita pana ce informatia nu ii ajunge prin neurotransmitatori si electroni drept (consideratele) valori cunatice ale creierului, psihic(ul) si pana cand el (ca psihic ce are functia de capacitate de a isi da seama) isi da seama tot ca o forma psihica de acea forma (vizuala in acest caz) de realitate, de acea criptare numita furculita.

1 - In consecinta, desi niciodata capacitatea de a isi da seama (CDAIDS) nu iese din locatia conventional stabilita a se afla spatial in creier, spre a constata o lume a stimulilor independenta de ea si desi niciodata nimic din aceasta presupusa lume exterioara ei, nu a patruns in "locatia" ei, ea prin umanul de care beneficiaza, a conventionalizat existenta unei asemenea lumi .
2 - Desi niciodata nu a detectat in creier imaginea furculitei pe care se sustine ca ea, CDAIDS o vede in creier ci, a detectat in cel mai fericit caz electroni, omul de stiinta sustine in continuare ca vede furculita in creier (si sustine ca ea se afla de fapt in afara corpului).

Unde se afla creierul, nuronul, neurotransmitatorul, dar electronii din creierul omului de stiinta atunci cand el prin intermediul cunostintelor si dotarilor de ultima generatie se opereaza singur pe creier si le constata?
Se afla in afara corpului, intr-o lume externa?
Nu, ele se afla doar in afara capacitatii de a isi da seama.
Ce vede capacitata de a isi da seama (ce se considera pe ea a fi cercetator), vede ea creierul (corpului de care beneficiaza ca si constatari de forme de ralitate), vede ea neuronii, neurotransmitatorii, electronii ca stimuli?
Desigur nu, ea vede informatia (informatia creier, neuroni,...) ce, prin mijlocirea oferita de endoscop-microscop-computer sau alt dispozitiv medical si prin mijlocirea oferita de analizatorul vizual (ce o cuprinde in faza finala pe ea, pe capacitata de a isi a seama - CDAIDS), isi da seama de creier.
De fapt el nu vede niciodata nimic in afara capacitatii de a isi da seama, inclusiv creierul sau si corpul sau le vede in aceasta capacitate ce il reprezinta real pe el (de fapt pe ea) cel/cea care se crede/considera om si cercetator.
In plus niciodata nu vede nimic in cunatica creierului intrucat tot ceea ce vede vede in capacitatea de a isi da seama.
Nimic nu se stie despre o lume a stimulilor externa capacitatii de a isi da seama si nici despre o lume a cunticii creierului in care s-ar afla orice corespondent al lumii externe, toate acesta sunt deductii tributare actualului nivel stiintific, sunt conventii, modele umane specifice unei umanitatii ce mai are 10 mii de ani pana sa faca saltul pe care umnitatea de acum 10 mii de ani (epoca pietrei) la facut spre a ajunge umanitatea de azi.

Editat de altnume, 04 august 2016 - 11:01.

Textul din scrierea precedenta se corecteaza astfel:

altnume, pe 04 august 2016 - 10:35, a scris:

Editat de altnume, 04 august 2016 - 11:49.

altnume, pe 04 august 2016 - 09:19, a scris:

Identificarea si interpretarea in nici un caz nu fac parte din perceptie.

Nimic din cele scrise nu sunt considerate adevaruri indubitabile, axiome nesupuse falsificabilitatii.

Acestea sunt cele 4 faze clasic recunoscute in psihologie, dar nu aceasta e problema.

Problema e ca dincolo de observarea pura a formelor de realitate, a criptarilor conforme cu natura realitatii accesibila, omul a ajuns sa inventeze adevaruri indubitabile si infailibile despre aceste forme, despre aceste criptari si astfel sa nascoceasca propriile adevaruri, sa nascoceasca o stiinta care nu se mai conformeaza falsificabilitatii, sa nascoceasca religii, forme de spiritualitate, filozofic spirituale, ..., budhismul, yoga,... , fiecare curent al fiecareia dintre acestea sustinand propriile adevaruri indubitabile si negand adevarurile indubitabile inventate de catre ceilalti.
Asa cum s-a mai spus, adevarurile indubitabile sunt nascociri umane clasice, iar in cadrul religiilor, spiritualitatii, ...budhism, yoga,..., cu aportul unor SCM facilitate/induse de catre maestri lor cu sau fara stirea adeptilor (manipulare); asta desigur pana la proba contrarie.
Comunicare directa practicata in yoga, buddhism si anumite forme de spiritualitate, este manipulare de tip SCM, inductii ce faciliteaza stari speciale prin care maestrul ofera acces adeptului la niveluri proprii de a isi da seama (mai profunde) sau la propriile sale cunostinte, ale maestrului ori la cunostintele altora (uneori, nu de putine ori) maestrul induce intentionat anumite informatii conforme doctrinei lui si sistemului sau); e acelasi lucru ceea ce crestinii au numit revelatii.
De ce ADEVARUL/ADEVARURILE tale, nu sunt acelasi cu ale unui crestin, hindus,...?
NU, nu din cauza ca al tau e singurul ADEVAR (fiecare considera la fel!) ci, intrucat inductiile maestrilor din sistemul tau spre deosebire de inductiile maestrilor din sistemul acelora, dau acces la informatii specifice ideologiei si doctrinei proprii acelui maestru, acelui sistem, pe un fond inductiv ce faciliteaza stari/triri speciale si incredintare.
Toti acesti maestri ar fi penali in fata unei justitii competente, intrucat manipuleaza axiomatizand clasic si inductiv in loc sa calauzeasca, dar nu e cazul deoarece toata umanitatea, din deficit evolutiv, sufera de acest "virus" al axiomatizarii indubitabile (spre deosebire de o axiomatizare reala supusa falsificabilitatii, care real recunoste conventia datorita careia axioma in cauza rezulta a fi axioma).

Editat de altnume, 05 august 2016 - 04:49.

continuare

Relatia capacitatii de a isi da seama (CDAIDS) cu "umanul sau" e una simbiotica, tot umanul (numitul corp, psihic propriu in toata compexitatea lor functionala si orice altceva asimilat ca suflet, spirit, corp energetic etc) de care capcitatea de a isi da seama isi da seama, constituind constatari de forme de realitate (atrtibuite de catre CDAIDS tocmai prin mijlocirea unora dintre aceste forme) cu numirile si definirile actuale.
De ce a facut CDAIDS asta de ce a ajuns sa se considere om conform denmuirilor si definirilor actuale?
E firesc, e ca si cand ar fi intrebat un bebelus de ce a facut caca pe el.
Intrucat atata poate el atunci, asa e capabil a gestiona oferta; asa si umanul, omul/umanitatea, intrucat e un bebelus, "a facut si inca face caca pe el", atata poate, atata e capabil la momentul evolutiv in cauza.
Nu are cine sa il invete "sa nu mai faca pe el" decat tot el ca si CDAIDS, pe masura ce evolueaza, pe masura ce se desteapta, pe masura ce devine real mai inteligent (dar asta fiind posibil desigur tot in cadrul relatiei lui simbiote cu aceste beneficii/facilitati, mijlocitori, cu aceste complexe forme de realitate numite corp si psihic propriu, la care are acces dinspre necunoscuta sursa a realitatii prin feedbackul real, adica reciproc altfel nu mai e feedback; s-a explicat).
CDAIDS ce se numeste pe ea om (fiecare posibila CDAID,  constata numai si numai propria sa realitate; s-a explicat), din candoarea fragezimii experientei de viata, a fost pusa de catre total necunoscuta sursa potentiala a realitatii, prin natura acestei realitatii, in situatia unui bebelus pierdut in jungla si, ea CDAIDS ce sa faca?
A utilizat beneficiile, facilitatile oferite prin natura realitatii asa cum s-a priceput.
A constatat ca nu o doare (forma de realitate) piatra ci o doare forma de realitate (pe care a ajuns a o numi si asimila drept) degetul lovit de piatra si nu o doare nici degetul unei alte forme de realitate ce se aseamana cu ceea ce e numit corp propriu ci, degetul acelei forme complexe de realitate ce mai mereu in buna masura se afla in acelasi mediu de forme de realitate fata de care ea se afla in constatare (pe care le constata si le-a asimilat ca si corp propriu) ca fiind ceea ce a asimilat drept deget; de fapt stiintific, o doare in cuanatica creierului, in valorile acestuia ce reprezinta capacitatea de a isi da seama posesoare de senzatii si perceptii numite global corp, acele senzatii ce reprezinta degetul, simte senzatia durerosa, o doare in cadrul senzatiei de locatie, vizualizare, tactilitate,... numite global deget; conform acestui topic, pe capacitatea de a isi da seama - CDAIDS in cadrul dualitatii/simbiotului atentie din care face parte "o doare" formele de realitate de care isi da seama (constatate), o dor constatarile sale, adica corporalitatea numita deget, singura materie si singura constiinta sau perceptie de care isi da seama vreodata.
Tot asa si-a dat seama ca vede nu prin intermediul fructelor din pom sau de pe taraba (prin intermediul acelor forme de realitate constatate) ci, prin intermediul complexelor forme de realitate constatate, numite si definite drept ochi proprii.
Aceasta e modalitatea prin care CDAIDS initial din inocenta si mai apoi si din interesul sau deloc nevinovat (fie el si unul strict orgolios; inocenta, orgoliul, interesul si orice altceva numit propriu, fiind posibile prin componenta constatarilor ei numite corp si psihic, acestui/acestor complecsi mijlocitori), a continuat sa se identifice cu anumite forme de realitate in loc sa le considere ceea ce sunt, adica constatari de realitate de o importanta vitala pentru ca ea sa aiba aparitie si manifestare, ca sa poata sa reprezinte ceva si sa existe in a se manifesta ca (numitul si eronat definitul) om.
Nu se stie daca, nu se poate demonstra ca posibila realitatea CDAIDS in lipsa celor constatate de ea si numite corp, psihic etc; nu exista nici o dovada concreta dar, nici nu se poate demnonstra ca toata, orice forma de realitate a celui ce apare ca mort in realitatea celorlalti, a disparut din realitatea sa, din realitatea acelei capacitati de a isi da seama (CDAIDS).
Singura dovada concreta este ca, uneori CDAIDS (ce de altfel se crede si se numeste pe ea om) desi atunci nu beneficiaza de nici o forma de realitate de sine, nu pare a fi constienta la nivelul constient obisnuit si nici chiar la cel constient apropiat - clasic numitul preconstient, de asa ceva (nu isi da seama de ea insasi in vreo forma identificationala), constata totusi o realitate (de exemplu cel ce e pierdut in gandire, in perceptii si/sau senzatii, in intelesuri, in ratiuni, in intuitii, in activitati,...si desigur in observare pura, adica contemplatii fara absolut nici un fel de inteles, nici cel putin in perceptii din care sa ii rezulte intelesuri, iluminari, comunicari cu sursa si alte forme de realiate eronat interpretate asa); daca singura realitate a fiecaruia, e proprie (rezulta si stiintific, activitatea neurosinaptica, valorile creierulului fiind corespondentul a orice fel de realitate a celui in cauza, inclusiv propriu corporala, adica valorile din creier fiind unica, propria realitate a celui in cauza intrucat stiintific el asta fiind, valori ale creierului cu functia de capacitate de a isi da seama, asta constata ca realitate efectiva, valori ale creierului!), atunci cand nu isi da seama de sine, de indentificarile de sine de fapt, CDAIDS are realitate fara sa fie om.
Dar, daca o CDAIDS in asemenea situatii beneficiaza de forme de realitate de imbunatatire a formelor de realitate asimilate drept corp propriu, imbunatatiri (upgrade tehnic) prin care poate accesa constatarea directa, chiar si vizuala a functionarii acestor forme corporale in cele mai mici detalii, pentru orice stare in care nu constata identificari de sine ca si corp, va constata o anumita functionare a formelor corporale ce au determinat acea stare (daca ele sunt suspendate dispare starea).
Care e concluzia?
Desi CDAIDS se poate constata natural in neidentificare, tehnologizata corespunzator in cadrul acestui uman corporal propriu asumat, va gasi in general un corespondent pentru acea stare, de unde ii rezulta imposibilitatea ei manifestationala, imposibilitatea unei realitati in lipsa acestui uman functional.
Dar (un nou dar), deocamdata nu s-a gasit corespondentul ultim, ceea ce e numit psihic sau constiinta, senzatie, perceptie etc; nu s-au gasit real in creier formele de realitate de care capacitatea de a isi da seama isi da seama prin interemediul mijlocitorului sau uman (constatat la randul sau ca forme de realitate); tot asa cum nu s-a gasit niciodata o realitate a stimulilor independenta (care realitate sa nu faca parte din dualitatea atentiei, dualitate formata din capacitatea de a isi da seama si cele de care ea isi da seama; ce e considerata atentia s-a explicat in topic).

Deci. capacitate de a isi da seama, isi da seama de anumite forme de realitate, pe care tot prin mijlocirea unor componente ale lor, ale acestor forme, numite si definite psihologic drept perceptii, reprezentari, constiinta, ratiune, intelegere,...le-a denumit si definit ca fiind existenta, materia corporala proprie, corpul si psihicul asimilat ca fiind propriu (suflet, spirit, corp energetic etc).
CDAIDS are multe motive sa considere aceste forme ca fiindui un intim (vizavi de alte forme gen copac, pietre, animale, oameni,... si complexitatile de forme ce le compun dar fata de care nu are nici un motiv sa se identifice cu ele), adica numitul corp (creier,...ereditate,...), psihic (...), numitul om, definit asa cum e definit actualmente, dar acesta nu sunt motive sa se identifice cu ele.
Cu atat mai putin CDAIDS are motive sa se identifice drept personalitate, carcter, temperament, capacitati, procese, facultati, aptitudini etc.
Si in nici un caz nu e potrivit ca CDAIDS sa se identifice cu atribute gen: inteligent, prost; bun, rau, doritor, nedoritor (pofticios, nepofticios); mic, mare; gras, slab; frumos, urat; abil, inabil; harnic, lenes; orgolios, smerit; dotat, nedotat; fumator, nefumator; frustrat-invidios-influentabil- ..., integru; fricos, curajos; rusinos, nerusinos; respectuos, obraznic; om, corp, suflet, spirit, energie, mama, tata, fiu, frate, roaman, american, arab, crestin, musulman, hindus, adult, copil, batran, tanar, muncitor, profesor, elev, vanzator, inginer, senator, presedinte etc.
CDAIDS se afla dincolo de toate astea, se identifica numai ca o consecinta a nivelului evolutiv actual.
La fel de eronat procedeaza CDAIDS (prin mijlocirea umanitatii sale, formelor prin care s-a identificat drept om) si cu identifiarea de forme (prin uman desigur); CDAIDS observa pur forme de realitate dar le atribuie (sau are acces facilitat inductiv de catre spcialisti; chiar fara sa isi dea sema de acesta influenta in general nefasta, motiv pentru care le considera revelatii, transcendenta, comunicare directa sau alte bezŭ-zakonije) denumire si definire (fie si prin perceptii, intuitii, intelesuri conventionale sau neconventionale): mana, ochi, celula, piele, neuron, tesuturi, oameni, animale, lumina, galben, vant, miscare, ploaie, dinamic, viteza, static, organicitate, carne, oase, constiinta, perceptie, afectivitate, iubire, miscare, deprimare, bucurie, transformare, gravitatie, lege, idee, ratiune, gand, facere, vointa, frumos, jignire, frica, grasime, prajitura, mar, rusine, frica, creion, atom, foton, electron, accelerator, satelit, luna, praf, apa, hartie etc.
De asemenea face legaturi intre ele si da din nou o interpretare/conventionalizeaza, inventeza modele proprii ale relationarii dintre formele de realitate, si desigur le defineste pe toate.
Ba inventeza reguli de comportament (numit psihic si fizic) vizavi de inventiile sale identificationale.

Care e factorul ce determina identificarea de forme de realitate personala si diferita de aceasta, precum si de manifestare vizavi de ele? Care sunt factorii ce tin CDAIDS in asa un mare deficit evolutiv? Care e acest factor asa de nociv?
Intelegerea, gandirea, ratiunea, intuitia, perceptia, reprezentarea si orice altceva (conventionale sau neconventioanele, inclusiv numitele revelatie, transcendenta, comunicare directa, SCM, SCA etc) care, conduc CDAIDS catre ADEVARURI, catre adevaruri indubitabile, infailibile, catre axiome nesupuse falsificabilitatii in fapt.

Dar nu e acesta aberant, nu e cel putin un paradox?

Cum sa se manifeste CDAIDS, cum sa isi satisfaca necesitatile, cum sa aiba o viata tinand seama de impunerile provenite prin insasi natura realitatii, daca ea nu beneficiaza de aceste facilitati?
Desigur ii e necesar a le utiliza, dar utilizand si cultivarea unui discernamant competent, deschis spre evolutie; prin ADEVARURI, prin adevaruri indubitabile si infailibile, prin axiome personale sau comunitare nefalsificabile (falsificabilitatea fiind prevazuta, dar nerespectata chiar si de catre unii oamenii de stiinta; ca sa nu se mai discute de adepti), CDAIDS ramane un copil inocent sau orgolios-egoist ori mixt ce traieste o viata de rasfat si suferinta specifica acestui nivel indecend vizavi de un respect autentic de sine al unui sine uman asumat in cunostinta de cauza si suficient de evoluat (nu in prizonierat; actualmente CDAIDS e prizoniera sinelui uman, s-a facut singura prizoniera inventiilor sale investind anumite forme de realitate cu identitati/sisteme ce ii dicteaza supunere).

Editat de altnume, 07 august 2016 - 16:28.

altnume, pe 05 august 2016 - 04:44, a scris:

Pe mine nu ma intereseaza nici yoga si nici buddhismul, sunt criptari ale realitatii la fel cum este crestinismul sau oricare alta religie. Dar daca niste minti prea inflacarate s-au straduit prea asiduu sa puna adevarul in rama si sa-l prezinte altora sub forma unui produs finit, practic faptul ca mintea umana a batjocorit adevarul in ultimul hal posibil, deci toate astea nu inseamna deloc ca adevarul nu exista. Nu inseamna decat ca mintea umana l-a terfelit in noroi. Si eu sunt de acord ca toti acesti asa zisi maestri sunt penali si ca ar trebui adusi in fata unei justitii istorice cel putin. Dar, repet, asta nu inseamna ca ADEVARUL nu exista. Doar ca pentru a ajunge la adevar nu se poate merge pe o cale prestabilita, asa cum toate religiile omenirii au incercat s-o faca si nu se poate ajunge la gramada. Adevarul este o chestiune la care se poate ajunge doar personal si fara a folosi nici un model sau vreo cale prestabilita.

Si totusi trimiterile tale pe diferite topice catre yoga, nu au parut tocmai ingenui.

Transformarea unor forme de realitate in adevar (in sens de conventie, model uman) e acceptabil intru a fi posibila vietuirea dar, transformarea acestor modele in adevaruri indubitabile e o eroare incomensurabila.

Care e adevarul acesta indubitabil al tau, care e aceasta axioma ce nu se supune falsificabilitatii?
Falsificabilitatea a fost introdusa in metoda stiintifica tocmai pentru ca stiinta sa nu inventeze dogme, ADEVARURI (ceea ce oamenii de stiinta iesiti pe banda si adeptii stiintei au cam uitat); a se vedea aici.

Editat de altnume, 08 august 2016 - 16:57.

Care trimiteri? Am spus doar ca Hatha yoga e bun pentru sanatate. Atat. Pentru nimic altceva. Mai mult n-aveam cum sa spun pentru ca restul sunt povesti.
Daca adevarul e al meu, suntem inapoi in povestea cu guru si maestri. Dar chiar daca nu exista si n-ar putea sa existe un adevar "al meu" decat daca n-as fi sanatos la cap, asta nu inseamna ca adevarul nu exista. Ca este integral supus relativitatii. Chestia cu falsificabilitatea n-am prea inteles-o, dar nu pare ceva ce merita luat in serios. Sau cel putin la prima vedere nu pare a fi ceva serios. Dar cand voi avea mai mult timp ma voi documenta.

Nu e relevant neaparat daca cineva este sau nu yoghin ori daca a adoptat pana acum o alta forma de raportare la realitate, relevant este daca are deschidere catre cele despre care e posibil sa nu isi fi dat inca seama.
Continui sa spui ca exista adevar (pe care pana acum l-ai numit ADEVAR) si mai departe scrii ceva despre relativitate; nu e clar ce vrei sa spui.
Falsificabilitatea e cea care face (ar trebui sa faca) din stiinta singurul domeniu care merita luat in serios intrucat, face diferenta dintre dogma (in sens de adevar indubitabil si infailibil inventat de catre unii si etichetat ca axioma absoluta, revelatie, transcendenta, comunicare directa etc) si raportarea competenta la realitate; dar nu se intampla asa intrucat indeosebi adeptii stiintei dar si unii oameni de stiinta se raporteaza la axiomele stiintifice ca la ceva indubitabil si infailibil.

altnume, pe 08 august 2016 - 22:36, a scris:

E=mc². Cum ai putea sa supui falsificabilitatii aceasta ecuatie? Fiecare particula din Univers i se supune. Asta inseamna ca nu este falsificabila si deci ca este o dogma? Deschidere exista ori de cate ori nu exista conditionare. Conditionarea este cea care obstructioneaza deschiderea. Spuneam ca exista adevar, doar ca el nu este mai mult al meu, decat al tau si al intregului Univers. Faptul ca prin conditionare omenirea s-a indepartat de adevar, nu-l impiedica pe acesta sa actioneze. Adevarurile umane sunt relative, ceea ce pentru unii este adevarat, pentru altii este fals, dar asta nu inseamna ca Universul nu este guvernat de un adevar transcendent. Cata vreme omul actioneaza in virtutea adevarurilor umane relative este foarte probabil ca mai devreme sau mai tarziu sa intre in conflict cu adevarul transcendent si de aici cauza intregii suferinte a umanitatii. A afirma ca nu exista un adevar transcendent , ca toate adevarurile sunt doar umane si deci relative, este foarte periculos pentru ca inchide orice posibilitate de a trece dincolo de adevarurile umane.

Editat de Testosteron, 09 august 2016 - 08:58.

Desigur prin intrebare nu se asteapta date experimentale care sa vina in contradictie (care sa falsifice, sa infirme) actual acceptata teorie restransa sau generalizata a relativitatii, aceasta e problema oamenilor de stiinta din domeniu.
Falsificabilitatea face deosebirea dintre dogma si stiinta.
Faptul ca adeptii stiintei si unii oameni de stiinta se manifesta ca si cand axiomele stiintifice rezultate ca urmare a unui context special ales intru a rezulta acea axioma, ar fi axiome indubitabile si infailibile, tine de un areal numit in general conditionare conceptuala ce poate atinge chiar niveluri psihotice; acest areal e atins de orice om in procentaje diferite pe anumite domenii de ”a isi da seama” , domenii ce se afla dincolo de “observarea pura”.
Teoria, teorema, axioma care nu admite (prin reprezentantul uman desigur) contradictie, nu mai reprezinta stiinta, ea a dobandit un caracter dogmatic (fanatism in diferite procentaje)..

Dar, nici o particula din (ceea ce e numit Univers) nu se supune actualei teorii a relativitatii, orice particula din Univers se supune criptarilor, formelor de realitate functionala naturale ale realitatii.
Actuala teoria a relativitatii (nu legea gravitatiei inventata de catre Newton si nici teoria relativitatii ce va fi chintesentiata candva datorita evolutiei acelei perioade umane), reprezinta un model uman in aceasta privinta atat de competent pe cat e actuala evolutie in domeniu; acest model evident se aseamna intrucatva cu criptarea functionala a naturii realitatii (se poate constata asta experimental), motiv pentru care unii il considera (eronat) o lege naturala.
Daca teoria realtivitatii este supusa criteriilor cele mai dure ale abordarii din acest topic se pot constata urmatoarele caracteristici ce incalca legea realitatii, natura, criptarile realitatii (asta infirmand teoria pe aspecte generale; infirmarea prin date experimentale stiintifice e problema oamenilor de stiinta specializati);
altfel spus, rezulta referentialul conventional ales pentru a rezulta un model acceptabil:
1- Se ignora faptul ca singura realitate posibila cuiva (capacitatii de a isi da seama ce sa asimilat pe sine drept om) este propria sa realitate (ce stiintific dar nu conform abordarii din topic, este realitatea proprie nurosinaptica, adica a valorilor functionale ale sistemului nervos, preponderent a creierului).
2 – Se ignora faptul ca Universul face parte din aceasta realitate unica, personala, de care respectivul isi da seama; nu se poate dovedi existenta sa dincolo de capacitata de a isi da seama.
3 – Se ignora faptul ca insasi stiinta sustine imposibilitatea capacitatii de a isi da seama (ce se considera om conform denumirilor si definirilor actuale) de a constata, de a isi da seama de altceva decat de corespondentul din creier, de decodarile in valori ale creierului a orice presupusa realitate independenta de functia de a isi da seama a capacitatii de a isi da seama.
4 – Se ignora imposibilitatea de a depista in creier corespondentul efectiv (imaginea efectiva, functionarea efectiva, caracteristicile efective) al unui presupus stimul aflata in afara constatarilor capacitatii de a isi da seama; nu se poate (de exemplu) depista in cunatica creierului copacul pe care il vede capacitatea de a isi da seama, sau atomul, fotonul, soarecele, celulele studiate; ele exista in afara formelor de realitate constatate de catre capacitata de a isi da seama, forme numite si asimilate drept corp propriu, dar nu se poate dovedi ca exista dincolo de constatarile capacitatii de a isi da seama, dincolo de acest “a isi da seama”.
5 – Se ignora diferenta dintre criptarile/legile/natura formelor de realitate (fie ele si miscare, schimbare, fenomene) si inventiile/modelele umane in domeniu (vezi teoria relativitatii de exemplu).
6 – Nu exista ceva de care capcitatea de a isi da seama sa isi dea seama (dinco de observarea pura) si care sa fie criptare a realitatii, natura a ei accesibila omului, toate sunt modele umane de perceptie, de intelegere etc.
7 …
__________________________
Adevarul/adevarurile transcendente despre care scrii sunt criptarile realitatii, natura realitatii; problema care nu se intelege este urmatoarea: capacitatea de a isi da seama (ce eronat se considera om in acceptiunea actuala acordata acestui termen) nu isi da seama de criptari ale realitatii accesibile ei decat in starea de observare pura, in rest isi da seama de conventionalitate umana referitor la acele criptari, la acele forme de realitate.

Numitul om, nu are cum sa actioneze decat in virtutea adevarurilor umane relative (observare pura nefiind considerata o actiune propriu-zisa); a considera cineva ca actioneaza in virtutea unui "adevar transcendent", in virtutea a insasi unor criptarii ale realitatii, este calea sigura catre eroare (o durere de exemplu este o observare pura atata vreme cat nu intervin elemente de intelegere si chiar de perceptie ce o transforma, o conventionalizeaza si o scot din puritatea ei, nu mai e constatata ca durere pura).
Da, capacitatea de a isi a seama poate sa actioneze astfel incat sa se situeze cat mai aproape de conventionalitate ce tinde tot mai mult a fi asemenea criptarilor realitatii.

Exista trei etape:
1 - Conditionarea
2 - Deconditionarea (aceasta are doua variante:
a - "lejera" (ghidul incepatorului); nu e deloc lejera pentru cei ce nu sunt dispusi sa lucreze si mai ales sa isi reseteze cunosterea actuala.
b - "dura" (ghidul avansatului)
3 - Dincolo de conditionare-deconditionare.
Tu nu abordezi deloc varianta 3, iar in privinta celei de a doua...

Editat de altnume, 10 august 2016 - 09:10.

altnume, pe 10 august 2016 - 08:41, a scris:

S-ar putea ca eu sa nu abordez varianta 3 pentru ca in varianta 3 nu mai exista eu. Practic nu exista un eu care sa abordeze varianta 3. Varianta 3 nu se poate aborda de la nivel de eu. Pentru varianta 3 ar fi necesara un fel de SCM permanenta in care organismul fizic in cauza sa inteleaga ca el este intreaga umanitate, practic este imperativ necesara eliberarea completa de eu. Fara aceasta conditie, varianta 3 nu poate fi realizata.
In ceea ce priveste aceasta CDAIDS despre care tot vorbesti, unde este ea localizata? La nivelul creierului? Sau dincolo de creier? Eu disting doua feluri de CDAIDS una izvorata din memorie, spre exemplu intalnesc o persoana pe care am vazut-o acum un an si o recunosc, ceea ce inseamna ca CDAIDS a recunoscut acea persoana prin intermediul memoriei si exista un al doilea tip de CDAIDS caz in care fara a avea nici un fel de notiune despre ceva, fara a-l mai fi intalnit sau fara a fi avut vreun contact prealabil cu acel fapt anume, totusi se produce o intelegere subita asupra acelui fapt.  Intrucat creierul meu n-a avut de-a face cu faptul respectiv, memoria n-ar fi putut avea nici un fel de rol in privinta acelui CDAIDS deci acest al doilea tip de CDAIDS nu este un produs al memoriei si deci al creierului. Unde este el localizat atunci? Cum de are loc? Acest al doilea tip de CDAIDS sunt extrem de rare astfel incat lumea identifica CDAIDS ca fiind un produs al memoriei, dar totusi nu se intampla intotdeauna asa.
Acel adevar transcendent despre care vorbesc nu este o criptare a realitatii. El este realitatea insasi.
Teoria relativitatii exprima un adevar, la fel cum si gravitatia sau electricitatea si legile care le guverneaza reprezinta adevaruri. Acum probabil vei spune ca aceste adevaruri sunt de fapt criptari ale realitatii. Ale carei realitati? Exista vreo realitate dincolo de orice critptare pe care vreo minte neghioaba s-a apucat la un moment dat s-o cripteze? Sau totul este o nesfarsita criptare si daca este asa, unde a inceput procesul de criptare si unde se va sfarsi? Si ce este dincolo de toate aceste criptari?

Editat de Testosteron, 10 august 2016 - 13:31.

Depinde cum definim Eul.
O CDAIDS care isi da seama de nimic altceva decat  de a ea insasi, fara sa isi dea seama de un nici un fel de atribut propriu, de nici un fel de caracteristica, fara sa se identifice in vreun fel, fara recunoastere (intr-o totala necompunere), se poate spune ca este Eul in intuitie de sine ce nu are nimic in comun cu un sine uman si cu nici un sine despre care cineva face referire.
Nu sa facut referire la intuitia de a fi intrucat "a fi" a fost asimilat si el drept existenta, ori CDAIDS nu poate fi supusa acestor criterii materialist existentiale (aproape toti termenii DEX sunt tributari materialismului).
Drept este ca, o CDAIDS care sa isi dea seama de ea insasi in totala neidentificare, nerecunoastere, e apanajul unor SCM (dar desigur, nimeni nu stie daca nu cumva este posibila aceasta stare cuiva fara ca ea sa fie o stare de constiinta modifiata - SCM, asa cum se obisnuieste a fi numita in psihologie).

Desigur varianta 3 presupune o permanenta a stari de observare pura ceea ce clasic nu e posibil insa, se poate discuta despre ce anume presupune ea, cum se poate ajunge la asa ceva si mai ales ce tip de intelegere e necesara prin care un discernamant competent (aflat in expectativa si oricand gata) sa poata superviza realitatea celui in cauza astfel incat sa se afle cat mai mult in observare pura, iar cand iese din acesata stare de observare sa nu se departeze prea mult in fenomene perceptive si in intelegere/intelesuri.

Din nou aceasta "el este intreaga umanitate".
Nu e deloc clar la ce anume te referi concret; te referi la o SCM prin care cineva traieste constiinta de a fi ce se aseamana cu a celorlalt (la cei ce se numesc pe ei simtitori)? S-a explicat ca este improprie utilizarea acestei exprimari intrucat nimeni nu traieste nici cel putin ceea ce traieste un alt om, dar intreaga umanitate de 7 miliarde de oameni din care cateva zeci de mii mor zilnic.

Capacitatea de a isi da seama (CDAIDS) se gaseste "localizata" in "a isi da seama" (de cele de care ea isi da seama); desigur nu e o localizare spatiala si nici conceptuala; daca are efectiv si o localizare spatiala in cadrul celor de care isi da seama, asta nu se poate dovedi (o CDAIDS ce nu se mai lasa ghidata de perceptie si intelegere, intrucat ambele ii eludeaza ralitatea naturala, se constata nelocalizata; e drept ca asa ceva nu pare a fi posibil decat tot printr-o SCM).
Singura realitate efectiva este cea in care o CDAIDS isi da seama de ceva, de orice dar isi da seama de ceva, constata ceva.
CDAIDS si cele de care ea isi da seama, constatarile ei, formeaza dualitatea/simbioza atentie (fara a defini materialist atentia), ce a mai fost denumita in multe alte feluri in scrierile trecute.

CDAIDS nu este de mai multe feluri; daca tu iti dai real seama de ceva, reprezinti (!) o CDAIDS si esti (!) ceea ce te consideri datorita identificarilor tale umane de a fi precum si atributelor pe care le asociezi cu acesta/aceste identificari de a fi.

Memoria, in acceptiunea de baza a acestui topic, este o stare de a iti da seama, o stare de constatare (ar fi posibil a o numi si traire daca nu ar fi fost si acest termen deturnat materialist) ce implica starea de amintire ca ai fi trait deja ceva anume pana atunci, si acesta stare se poate raporta la evenimente ce par a fi avut loc in urma cu o "unitate cuantica temporala etalon, sesizabila de catre cel in cauza sau in urma cu mai mult decat atat.
Recunoasterea e un fenomen datorat aminitirii, dar amintirea nu e neparat ceea ce s-a conceptualizat intrucat nimeni nu are posibilitatea de a verifica daca real a trait ceva pana atunci sau a beneficiat de inductii de traire datorate total necunoscutei surse potentiale a realitatii.
Dar intru a nu complica, da, daca cineva vede pe altcineva pe care nu l-a mai vazut niciodata, adica daca il vede prin observare pura, deci fara nici o perceptie sau inteles care sa scoata CDAIDS din observare pura, abia atunci nu se afla in a conventionaliza, in a oferi modele proprii acelei complexe forme de realitate (acel altcineva); din momentul in care cel in cauza isi da seama ca e un om, un barbat (sau femeie, copil, adult), mic sau mare, frumos sau urat, imbrcat sau dezbracat, alb sau negru etc...., s-a dus observarea pura, se afla deja in modele umane aplicate criptarii realitatii, aplicate acelei forme de realitate.

Inseamna ca nu s-a inteles; criptarile realitati sunt natura realitatii, sunt legile ei, sunt insasi formele de realitate in intrinsecitatea lor manifestationala accesibile unei CDAIDS, criptarile sunt insasi realitatea, nu se face referire la vreo criptare umana si nici nu a fost denumita vreodata asa o actiune, manifestare fizica, psihica sau cum mai vrei.
Teoria relativitati si cele exemplificate, nu sunt criptari ale realitatii, din contra, sunt modele umane; aici e iarasi o interpretare total diferita de cele scrise!!!

Editat de altnume, 10 august 2016 - 16:21.

continuare

Deci, "principalul vinovat" al ratacirii umane (de fapt al ratacirii capacitatii de a isi da seama- CDAIDS, prin umanul realitatii sale mijlocitor al formelor de realitate de care o CDAIDS isi daseama)), este perceptia si intelegerea (aceste softuri naturale potentiale, aceste criptari naturale ca si potentialuri/capacitati perceptive si de a intelege gata oricand a fi utilizate de catre o CDAIDS ce are acces la ele prin potentialitatea generala a total necunoscutei surse a realitatii; prin utilizarea lor CDAIDS are acces la perceptii si intelesuri (binenteles exceptand varianta in care de fapt totul este o inductie, impresionare a CDAIDS); a se vedea si aici despre intelegere si perceptie, iar aici despre "vinovatia" lor.
De fapt asa numitul vinovat, este CDAIDS ratacita in uman, ratacita in utilizarea defectuoasa a facilitatii zis umane, a facilitatilor mai simple sau mai complexe oferite de catre extrem de complexa facilitatea umana.
CDAIDS a invatat sa fie om si de aici atat numitul bine cat si numitul rau; durerea de orice fel,... (asimilata ca suferinta, neplacere, nereusita, neputinta etc) nu este ceva rau, este o stare de care CDAIDS isi da seama, tot asa cum si satisfactia (asimilata ca placere si chiar ca bucurie,...).
In afara de perceptie si intelegere, si afectul se mai face "vinovat" de degringolada evolutiv justificata a CDAIDS; dupa cum s-a specificat, termenul afect e utilizat in sens de stari afective.
Afectul este "criminalul" efectiv, faptic, iar perceptia si intelegerea "criminalul" moral, capul din spatele faptei.
Acuma, se poate intreba "Exista real afectivitatea?"
Dar ceea ce stiinta numeste senzatie, exista real?
Exista desigur senzatii numite si definite drept tactile, termice, proprioceptive, organice, chinestezice, vizuale, olfactive, auditive, de durere etc.
Senzatia fiind in fond o inventie umana (ce a fost echivalata artificial cu formele respective e realitate) referitor la o alta inventie si anume valorile functionale ale creierului ce ar trebui sa fie una si aceeasi cu formele de realitate de care beneficiaza o CDAIDS ca si constatari de forme de realitate (fie ca si constatari de a fi, de uman, fie orice alte constatari).
Dar orgasmul in sens de extaz sexual exista?
Exista, nici un barabat normal nu poate nega asta (in privinta femeilor a fost mult exploatat orgasmul ca strategie de marketing).
El ce este?
E considerat o satisfactie asimilata ca placere, deci o senzatie ce imbraca forme perceptive si nu numai, specifice fiecaruia.
Dar placera (de fapt satisfactia) ca si durerea zis fizica sunt senzatii ce desigur imbraca forme perceptive, de reprezentare si intelegere proprie.
Durerea numita durere psihica sau sufleteasca, e reprezentata de afecte gen tristete, depresie, disperare, suparari etc (fara a atinge acum nici subtilitati ale durerilor si nici ale satisfactiilor).
Exista sau nu afectivitatea, softul natural afectiv, aceasta criptare ca si capacitate (a capacitatii/potentialului general al necunocutei surse a realitatii; orice facultate, capacitate, preoces, fizice sau psihice umane, au fost doar asimilate ca umane, umanul la randul sau eronat a fost asimilat ca fiind cel ce isi da seama de realitate) din care rezulta manifestarile afective, criptarile numite emotii si sentimente?
Cine nu a experimentat o bucurie sau o tristete?
Problema este, ce anume a experimentat?
Comportamentul (fizic) ce poate fi constatat de catre oricine la cineva aflat in cele doua stari si atitudinea (psihica) de care acela isi a seama, sunt afectul?
Nu.
Afectul este o stare anume datorita careia rezulta atat atitudinea zis psihica, cat si comportamentul, manifestarea zis fizica.
Afectul nu poate fi identificat, recunoscut inteles sau definit si sa mai fie afect (nu mai e intrinsecitate afectiva specifica in aceste situatii, nu mai e tristete sau bucurie,... ci perceptii si intelesuri ce desigur nu sunt observare pura a formelor de realitate afectiva ci, conventii despre ele) intrucat acestea enumerate sunt altceva sunt manifestari perceptive si de intelegere, ele sunt alte tipuri de criptari, alte tipuri de potentialuri decat afectivitatea si afectul.
Poate cineva sa se manifeste ca fiind trist, fara sa simta tristete si fara ca asta sa fie o minciuna, un rol? Un robot-android poate sa se maifeste ca un om care e trist?
Androidul poate face asta daca are implementat softul necesar.
Dar simte el ceva?
Nu simte neaparat ceva insa comportamentul poate fi identic cu cel uman si fara sa simta ceva care il determina la acea manifestare.
Este afectivitatea un soft "rational" (in spiritul modului specific de <<a isi da seama>> al naturii realitatii si al sursei ei) si afectul doar efect comportamental si atitudinal al rularii lui?
Se va ramane (cel putin deocamdata) la a acorda credit afectului ca fiind o simtire, o criptare din vasta gama naturala a realitatii, deosebita fata de atitudine si comportament, fata de perceptie, reprezentare si intelegere ori senzatie.
De mentionat ca in SCM se pot declansa stari afective (destul de probabil) pure (si asta fara un stimul perceptiv sau intelegator asa cum are loc in viata cotidiana unde nu senzatia e stimul pentru afect); pur in sensul de neimplicare perceptiva au intelegatoare ci, simtire efectiva a acelei forme de realitate, a acelui afect.

Editat de altnume, 11 august 2016 - 05:10.

altnume, pe 10 august 2016 - 16:08, a scris:

Eul in intuitie de sine este tot eul de fapt. Pentru ca cine altcineva decat o parte a eului se rupe de restul si spune ca are o intuitie despre sine insusi. Eul este o chestie atat de inselatoare incat depaseste orice imaginatie .
Spuneam ca pentru a fi in varianta 3 este necesar ca eul sa dispara din organismul fizic. Adica organismul fizic trebuie sa inceteze sa se mai perceapa pe sine ca eu. Si am dat si cheia, acesta fiind ca individul este intreaga umanitate. Faptul ca noi nu putem percepe asta si nu putem intelege cum adica sa fii intreaga umanitate este pentru ca nu suntem in varianta 3, pentru ca daca am fi acolo, am intelege aceasta afirmatie ca individul este intreaga umanitate.
Afirmatia ta ca nimeni nu traieste ceea ce traieste alt om este evident falsa. Nu stiu de unde ai preluat-o, dar ea apare evident ca fiind falsa. Aproape 99% din ceea ce simte/traieste un om, traieste si simte si celalalt. Diferentele legate de alimentatie, conturi in banca, tip de automobil,  preferinte etc sunt chestiuni minore asa incat se poate afirma fara frica de a gresi ca ceea ce simte unul simte si celalalt.

altnume, pe 10 august 2016 - 16:08, a scris:

Acum inteleg ce faci tu de fapt cu acest CDAIDS. De fapt tu prin acest CDAIDS creezi ceea ce in literatura orientala este denumit ca Observator iar obiectele de care CDAIDS isi da seama sunt observatul. De fapt tu creezi in acest fel dualitatea intre observator si observat intre CDAIDS si obiectul observarii sale. Dar toata aceasta poveste este falsa pentru ca observatorul este chiar observatul, CDAIDS este chiar obiectul de care aceasta ia cunostinta. Intre observator si ceea ce observa  sau intre CDAIDS si ceea ce constata nu exista nici o separate, nici o distanta. Dar a ajunge sa intelegi asta necesita enorm de multa atentie, enorm de multa energie. Altfel intr-adevar conditionarile ne spun ca intre observator si ceea ce observa exista separate. Dar aceasta este un fals dat de conditionari.
De aceea spuneam eu ca pana nu se ajunge la niste adevaruri transcendente, esentiale, jucandu-ne pe domeniul adevarurilor umane inseamna energie consumata in mod inutil.
Ce este afectivitatea? Cine o provoaca? Iti dau o cheie si aici. Afectivitatea are o conexiune directa cu sentimentul de eu. In momentul in care eul dispare, asa cum am afirmat pentru cei care traiesc in varianta 3, orice sentiment afectiv dispare, acesta fiind inlocuit de compasiune. Compasiunea nu este afectivitate si n-are nimic de-a face cu afectivitatea. Dar pentru a intelege ce este compasiunea si prin ce este ea diferita de afectivitate evident ar trebui a ne situam la nivelul variantei 3. Altfel raman doar povesti.

Editat de Testosteron, 11 august 2016 - 11:29.

Perspectiva din care te raportezi la cele scrise este aceeasi de la inceputurile dialogurilor pe Softpedia, o preconceptie superior(!!!)-falsa peste care se pare ca nu reusesti sa treci.
Mai pe inteles, habar nu ai despre ce scrie in topic si intrucat nu intelegi mai nimic introduci rezolutii halucinante.
Scuze daca exprimarea pare cumva dura, nu s-a dorit in nici un caz a ofensa.