Psihologia, perspectiva conforma abordata neaxiomatic

Omul a aparut pe scara evolutiva destul de tarziu in Univers  astfel incat a spune ca nu exista adevar decat in cadrul referential uman este o eroare. Realitati au existat cu mult inainte de aparitia omului si toate acele realitati erau ancorate intr-un fel sau altul la adevaruri care n-aveau nimic in comun cu cadrele referentiale umane.

Adevarul are la baza o judecata (sau mai bine zis reprezinta evaluarea unei judecati in conformitate cu respectarea unei logici), iar judecata are nevoie de gandire. Ce alte fiinte capabile sa gandeasca (conform regulilor logicii) cunosti in afara omului sau, eventual, a unor masini create de om, dotate cu inteligenta artificiala?
Intr-adevar, nu este nevoie de psihic pentru a emite judecati a caror valoare logica sa fie adevarul. Dar a concepe adevarul independent de fiintele ganditoare este absurd.

Tu vrei sa spui ca adevarul este realitatea filtrata prin constiinta umana?

Pai adevarul nu este realitatea, ci evaluarea pe baza unor criterii logice (sau a unei experiente empirice de necontestat) a unei propozitii despre realitate. Ma refer la propozitii cu subiect si predicat logic. Este necesar un "subiect" (om, animal, zeu etc.) dotat cu psihic (gandire, memorie, perceptii etc.) sau de o masina dotata cu inteligenta artificiala si senzori corespunzatori pentru a putea evalua valoarea de adevar (multimea formata din elementele "adevarat" si "fals") a corespondentei dintre un subiect si un predicat logic. Insasi formularea si recunoasterea subiectului si a predicatului logic presupune gandire (analiza, sinteza, generalizare, abstractizare etc.)

_-_, on 01 august 2016 - 14:19, said:

Adevarul nu are intotdeauna la baza o judecata. Cele care au la baza judecati sunt adevaruri ale gandirii dar exista adevaruri care preced gandirea si pe care bineinteles gandirea nu poate sa le constate. Din acest motiv incercarile stiintei de a patrunde misterele adanci ale Universului vor fi mereu, mereu sortite esecului oricat de multa dezvoltare tehnologica va fi, ea nu va face decat sa adnceasca si mai mult misterul.

Edited by Testosteron, 01 August 2016 - 17:22.

Eu nu pot concepe adevarul in lipsa gandirii (ratiunii) sau a unei experiente empirice indubitabile, dar nu pot nici sa ignor semantica variata a acestei notiuni, relativismul lui in raport cu diverse sisteme conceptuale sau paradigme ale cunoasterii.
Unii chiar au negat valoarea de "adevar" atribuita oricarui fapt care nu devine un obiect al constiintei, neconcepand adevarul in afara unei constiinte care sa il puna in evidenta.

Poti sa sai un exemplu de adevar care "precede gandirea"?

_-_, on 01 august 2016 - 16:08, said:

Daca e sa ne luam dupa dictionar, tu ai definit corect adevarul, cred ca Testosteron se refera la realitate, mai degraba, atat cat poate ea fi perceputa de o persoana cu ajutorul simturilor, un adevar in stare bruta, sa zicem.

Testosteron, on 31 iulie 2016 - 14:12, said:

Pe ceva extrem de simplu.
Ce este un adevar uman?
Este valoarea pe care umanul in cauza o acorda unor forme de realitate (fie acele forme de realitate statice sau dinamice, fizice, psihice, ...).
Acordarea de valoare umana unor forme de realitate, provenite direct dinspre natura realitatii sau mijlocit de alte forme de realitate, reprezinta interventie umana si are strict valoarea data de uman, nu valoarea lor de provenienta.
Daca cineva experimenteaza prin observare pura o durere si apoi o placere, isi va da seama de ele conform acelei criptari a naturii permisa lui; isi va da seama de ele ca de criptari diferite dar fara sa isi dea seama de rationamentul cuprins in cuvantul "diferit" sau de rtationamentul cuprins in cuvintele "placere" respectiv "durere".
Cu alte cuvinte, umanul se afla in adevar naturii realitatii permisa lui, numai atunci cand se afla in observare pura, adica atunci cand nu isi da seama de nmic altceva decat de formele de realitate fara atribuire de element perceptiv, fara atribuire de inteles, de gand, de intuitie, ideatie, ratiuni sau de orice altceva ce tot de catre uman a fost denumit revelatie, transcendenta, comunicare directa cu sursa etc.
Altfel spus, tot ceea ce debiteaza umanul (inclusiv in ceea e yoghinii numesc comunicare directa) sunt numai prostioarele acelui uman implicat si pe acel nivel evolutiv pe care se afla atunci.
Nici un fel de adevar uman, nu e altceva decat adevar al acelui uman care l-a debitat.

Testosteron, on 31 iulie 2016 - 14:32, said:

Deci afirmatia asa de categorica conform careia "un om poate fi intreaga umanitate" nu este de fapt decat o figura de stil.
Desigur nu are daca ea e doar o figura de stil.

Testosteron, on 01 august 2016 - 14:04, said:

Testosteron, on 30 iulie 2016 - 12:14, said:

Nu exista realitate altundeva decat in atentie, adica in capacitatea de a isi da seama, care capacitate conventional sau neconventional (yoghin inclus) deviteaza toate despre care se face referire in cadrul umanului.

continuare

Deci, cum "s-a virusat" capacitatea de a isi da seama (CDAIDS) de dualitatea conditionare-deconditionare?

Prin intermediul facilitatilor pusa ei la dispozitie de catre natura realitatii permisa de necunoscuta sursa a realitatii (realitate ce cuprinde inclusiv CDAIDS).
Care sunt principalele facilitati ce au determinat "virusarea"?
In primul rand formele de realitate carora, iesind din observare pura, CDAIDS le-a atribuit perceptivitate, intelegere, gandire ideatica si/sau rationala, intuitie, ... si astfel le-a interpretat drept corp si psihic propriu.
E drept, natura impune observarea pura a formelor de realitate ce au ajuns a fi definite drept fizic, psihic,... propriu (sau diferit), dar nu impune considerare a lor drept (nu impune neaparat semnificatia) fizic, psihic, ...propriu, acesta fiind un model uman de conventionalizare a formelor de realitate facilitate CDAIDS de catre natura realitatii.
In al doilea rand, formele de realitate numite capacitati, procese, facultati, reflectari psihice, au fost procesate si deci scoase din a fi observare pura, astfel dobandind statutul pe care CDAIDS (deja prinsa in iuresul de dincolo de observara pura), la atribuit (orice potential atribuit CDAIDS nu e impus de catre natura a fi considerat ca apartinand capacitatii de a isi da seama, ci de catre umanul ei).
Umanul capacitatii de a isi da seama, este iesire din a constata criptarile formelor de realitate ale naturii realitatii asa cum aceasta natura le permite ei in mod natural si constatarea lor asa cum capacitatea de a isi da seama (CDAIDS) influentata tocmai de aceasta umanizare operata de ea asupra ei, o face.
Intrucat se crede umana, CDAIDS opereaza cu altceva decat cu observare pura si astfel apar toate adevarurile ei.
Desigur natura i-a impus necesitati si asta determina utilizarea altor facilitati decat cea de observare pura, determina utilizarea perceptivitatii, intelegerii, gandirii, ratiunii, intuitiei conventionale si neconventionale intru a le satisface.
De aici insa si pana la a considera ceva din toate acestea a fi adevaruri (dincolo de referentialul, conventionalul atribuit in cunostinta de cauza sau nu, tot de catre mediul uman si din care rezulta un model, nu un adevar indubitabil, nu o axioma infailibila), e o cale a credintei orbita de efecte scenografice umane mai mult sau mai putin conventionale.
De exemplu Occam a ajuns un mare maestru de ceremonii oculte ce sta la temelia axiomatizarii stiintifice.
La fel de mari maestri au ajuns sistemele religioase, spirituale, spiritual-filozofice,...(buddhism, yoga inclus); desigur prin maestri lor.
Omul de rand este o capacitate de a isi da seama ce aflat intr-un deficit evolutiv extrem, "prolifereaza ratacirea cosmica" de dincolo de observarea pura.
Pana cand capacitatea de a isi da seama (CDAIDS) nu isi va da seama care e diferenta dintre ea si uman, nu se va reusi un salt evolutiv real ci numai scenografie si de fapt spectacol de cabaret.
Ce este o forma de realitate vizuala?
Nimic altceva decat o forma de realitate pe care capacitatea de a isi da seama o vede conform criptarii naturii realitatii ce e permisa atunci acelei capacitati (CDAIDS).
Prin observare pura, constata CDAIDS toate formele de realitate vizuala la fel?
Nu, ea le constata diferit dar nu isi da seama ca le constata diferit si nici nu isi da sema ce sunt.
Din momentul in care acea forma de realitate nu mai e constatata in stare de observare pura, capacitatea de a isi da seama - CDAIDS (iese din observarea pura si) intra in atribuirea de caracteristici identificationale, definitorii, comparative,...fie prin perceptivitate, fie prin intelegere, gandire, ratiune, intuitie, fie prin numitele revelatie, transcendenta, comunicare directa cu sursa (toate acestea ultime fiind de fapt SCM sau SCA), fie mixt.
Numai in starea de observare pura CDAIDS e in afara dualitatii conditionare-deconditionare si in afara oricarei dualitati (liberate-lipsire de libertate, bine-rau, drept-nedrept, adevarat-fals etc).
Dar intrucat prin natura realitatii, se pare a nu fi posibila o asemenea permanentizare a starii de observare pura a CDAIDS, aceasta e obligata sa iasa din observare pura si sa perceapa conventional si neconventional, sa inteleaga, sa gandeasca, sa rationeze, sa intuiesca conventional si neconventional etc.
Si atunci singura sa alternativa ramane permanenta reconversie a celor deja asimilate drept repere obiective astfel incat sa evoueze si sa isi da seama cine nu e, cine si de ce e, unde nu se afla si unde se afla, ce nu e si ce e tot ceea ce e, care e diferenta dintre a fi si a reprezenta etc.
Deschiderea e o caracteristica importanta la care CDAIDS are acces prin alte capacitati (enumerate mai sus) la care are acces*, dublate insa de un discernamant mereu mai competent lucrat tocmai prin deschidere.

ADEVARUL a ingenucheat capacitata de a isi da seama (din deficit evolutiv) si a nascut monstrii perscutori (fermitatii opiniei, convingerea nezdruncinata) bazata pe aceste adevaruri si ADEVARURI.
Nu exista conflict uman sau interuman, nu exista conditionare (dar si deconditionare) care sa nu aiba ca temelie iesirea din observare pura, adica adevarurile si ADEVARURILE umane.

Edited by altnume, 02 August 2016 - 01:20.

_-_, on 01 august 2016 - 21:07, said:

Depinde ce intelegi prin constiinta. Sustii ca constiinta se limiteaza doar la om? Parerea mea e ca si animalele au constiinta, si plantele au constiinta, ba chiar materia neinsufletita manifesta constiinta, atomii si particulele subatomice manifesta constiinta. Deci in deplin acord cu ceea ce afirmi si anume ca pentru a pune in evidenta un adevar este necesara o constiinta iata ca nenumarate alte manifestari ale Universului au pus in evidenta adevaruri in limita de perceptive a respectivei constiinte.
Un exemplu banal de adevar care precede gandirea ar fi gravitatia. Gravitatia poate fi recunoscuta de gandire dar poate fi recunoscuta de orice manifestare vie sau nevie din Univers atat vreme cat I se supune.
Un alt exemplu: Soarele este pe cer. Este un adevar care poate fi recunoscut de gandire in forma verbalizata sau poate fi recunoscut de intreaga lume vie de pa Pamant cata vreme existenta acestei lumi este conditionata de afirmatia anterioara.

winter_dream, on 01 august 2016 - 21:11, said:

Da, eu inteleg prin adevar CEEA CE ESTE sau realitatea cum spui tu. Adevarul este organizat precum foile unei cepe in straturi suprapuse. Gandirea avand acces doar la straturile superficiale, cele care alcatuiesc constiinta umana . Straturile inferioare tin de subconstient si sunt mai greu de accesat, dar nu sunt mai putin parte din adevar. Ba mai mult, sunt straturile pe care adevarurile superficiale s-au asezat insa mascand straturile inferioare, acestea au devenit invizibile. De cele mai multe ori asa zisele adevaruri din straturile superficiale sunt falsuri in raport cu ceea ce se afla in straturile inferioare.

altnume, on 01 august 2016 - 23:57, said:

Pe mine nu ma intereseaza sub nici o forma asa zisele adevaruri umane. Sunt doar minciuni . Adevarurile sunt acolo unde putini dintre semenii nostri au patruns. Acelea sunt adevaruri, restul sunt povesti.

altnume, on 01 august 2016 - 23:57, said:

Cum adica figura de stil? Eu cred ca n-ai inteles nimic. Este un fapt, este o realitate, desi cred ca n-o sa intelegi nimic din povestea asta. E drum lung de la a povesti despre asta, pana la a simti in mod real faptul ca ESTI intreaga umanitate.

altnume, on 02 august 2016 - 00:53, said:

Aceasta afirmatie este falsa. Probabil ca vorbesti despre adevarurile umane, despre care si eu spuneam ca nu mai intereseaza si a n-au nici o valoare. Adevarul este singura forta care ar putea sa ELIBEREZE capacitatea de a-si da seama. Doar ca nu acele asa zise adevaruri umane. Omul a incercat asta de milenii si uite ce a iesit.
Observarea pura, din punctul tau de vedere, presupune un fel de leguma/idiot care doar constata orice realitate fara a avea nici un fel de reactie fata de ea? Gen iti cade o piatra in cap si te comporti la fel ca si cum ai bea o bere?

Edited by Testosteron, 02 August 2016 - 09:36.

Testosteron, on 02 august 2016 - 09:11, said:

Nu am sustinut nicaieri ca constiinta se limiteaza doar la om.

Testosteron, on 02 august 2016 - 09:11, said:

Nu eu, ci "unii" - asta am afirmat. Eu ma abtin sa-mi exprim opinia in aceasta privinta. O consider, deocamdata, o simpla ipoteza.

Testosteron, on 02 august 2016 - 09:11, said:

Gravitatia nu este un adevar. Si nici Soarele. Daca ai fi formulat propozitia "gravitatia exista" sau "Pamantul graviteaza in jurul Soarelui", atunci aceste propozitii ar fi putut fi sau adevarate sau false, dar nu gravitatia sau Soarele in sine.
O fiinta vie sau nevoie care se supune gravitatiei nu recunoaste neaparat forta gravitationala. Ca sa o recunoasca ar trebui sa fie constienta de relatia dintre masa si distanta care produce variatia acestei forte, de efectul ei asupra corpurilor cu masa in raport cu viteza luminii etc. Ca sa iti reprezinti un element din realitate (fie si partial sau deformat) este necesara existenta psihicului.

_-_, on 02 august 2016 - 09:33, said:

Da rectific. Gravitatia exista  si Pamantul graviteaza in jurul Soarelui.
O fiinta care se supune gravitatiei sau luminii solare recunoaste aceste forte/energii. Alfel cum li s-ar supune? Probabil exista acolo si niste elemente de psihic. Nici psihicul, la fel ca si constiinta, nu sunt neaparat atribute strict umane. Dar la urma urmei ce este psihicul? Ce denumim noi drept psihic?

Edited by Testosteron, 02 August 2016 - 09:43.

Adica o piatra nu poate fi atrasa de un bolovan daca niciuna nu recunoaste gravitatia? Daca imi scot gravitatia din minte (refuz sa o recunosc), inseamna ca pot sa levitez?

_-_, on 02 august 2016 - 09:49, said:

Tocmai. Nu poti sa levitezi pentru ca gravitatia nu este atat recunoscuta de mintea ta, cat de intreaga masa fizica a corpului tau. Deci nu atat mintea ta are o conexiune directa si o recunoastere a gravitatiei, cat materia din care este alcatuit corpul tau. Deci a-ti scoate din minte gravitatia este fara valoare, pe cand daca ai convinge fiecare celula, si mai mult , fiecare atom al corpului tau sa nu recunoasca gravitatia, atunci intr-adevar ai putea sa levitezi. Dar din pacate ceea ce poti tu sa controlezi este doar mintea ta, si nici pe aceea decat intr-o masura extrem de limitata, asa incat ia-ti gandul ca vei putea vreodata "la cerere" sa levitezi.
Este evident ca piatra este atrasa de bolovan pentru ca, intr-un fel, ambele recunosc gravitatia. Si mai mult decat atat, nici una si nici cealalta, n-au capacitatea de a nega gravitatia. Recunoasterea este automata.

Edited by Testosteron, 02 August 2016 - 09:59.

Ce intelegi atunci prin "recunoastere a adevarului" (de exemplu, a faptului ca "gravitatia exista") de catre obiectele neinsufletite (lipsite de psihic)?

Testosteron, on 02 august 2016 - 09:42, said:

La intrebarea aceasta s-au oferit foarte multe raspunsuri. In mod normal se accepta faptul ca psihicul depinde de biologic (activitatea psihica inceteaza odata cu moartea creierului sau este alterata prin eliminarea anumitor portiuni din creier, intreruperea unor lanturi nervoase, distrugerea unor analizatori etc.). Dar exista si opinia conform careia psihismul nu ar depinde de biologic, de exemplu, ca masinile pot avea (de fapt, simula) activitatea psihica, ca psihicul supravietuieste dupa moarte s.a.m.d. De obicei, pentru a nu se face confuzii, vorbim despre "psihicul uman" (capabil de senzatii, gandire complexa, memorie, imaginatie, limbaj, afectivitate, motivatie etc.) pentru a-l distinge fata de alte instante ale psihicului in natura (in lumea animala sau chiar nevie) sau in realitatea supranaturala. Problema este ca stintific nu se poate accepta decat ceea ce poate fi cercetat experimental.

Edited by _-_, 02 August 2016 - 10:15.

Testosteron, on 02 august 2016 - 09:30, said:

Toate adevarurile la care tu te raportezi, la care "ai patruns" sunt adevaruri umane.

Aceasta e preconcetia ta de cand a inceput dialogul pe Softpedia.

Intrucaut se interpreteaza totul extrem de diferit vizavi de cele scrise, dialogul e un non-sens.

_-_, on 02 august 2016 - 10:14, said:

Eu nu pot spune ca obiectele neinsufletite sunt lipsite de psihic. Problema consta in faptul ca noi inca nu putem sa definim psihicul. Apreciabil efortul tau de a-l defini, ceea ce spui tu este intr-adevar cunoscut si acceptat, insa este o definire  atat de incalcita si amestecata incat pare ca incearca sa imbrace in cuvinte multe o realitate simpla. Ei bine simplicitatea acelei realitati as dori eu s-o gasim, adica acel fapt pe care cu totiii il simtim ca exista, poti sa-i spui psihic sau poti sa-i spui suflet, dar despre care nimeni nu prea stie decat aproximatii ba c-ar fi asta, ba c-ar fi aialalta etc.
Recunoasterea adevarului de catre obiectele asa zis neinsufletite, dar care s-ar putea sa fie si ele insufletite ar trebui sa fie similara cu recunoasterea lui de catre obiectele insufletite, dar la un nivel mult mai elementar.

altnume, on 02 august 2016 - 12:01, said:

Cum spuneam din perspectiva lui "eu stiu tot" dialogul evident este imposibil. De altfel se pare ca risti sa ramai singur cu cursurile tale de psihologie pentru ca in afara de mine nimeni nici macar nu s-a obosit sa-ti citeasca postarile daramite sa-ti mai raspunda.

Edited by Testosteron, 02 August 2016 - 12:22.

continuare

Ii e posibil capacitatii de a isi da seama (CDAIDS) sa nu fie umana, sa nu se implice in a fi om conform "inflatiei" actuale in definire?
Singura forma de realitate posibila ei de constatat (posibil ei a isi da seama de ea), ce nu o implica in identificari de tip uman, este observarea pura (fara absolut nici o forma de inteles*).
Dar, intrucat (pana la proba contrarie) natura realitatii, nu ii permite CDAIDS sa aiba (ceea ce e numit) o viata, fara implicarea in a fi om, adica fara implicarea in a intelege (fie si numai intru, impropriu spus, a isi satisface necesitatile de baza, dintre care formele de realitate asimilate/intelese a ii forma CDAIDS o corporalitate, un psihic,... propriu cu toate cele implicate, fiind temelia necesitatilor, ele implicand piramida necesitatilor), CDAIDS nu ii ramane decat sa inteleaga diferenta extrema dintre observarea pura si observarea cu atribuire de intelegere, de intelesuri si sa dezvolte competent discernamantul in a intelege.
Dupa cum s-a tot evidentiat, intelesurile* de orice fel (cotidiene, personale, stiintifice, religioase, spirituale, spiritual-filozofice, buddhiste, yoghine etc) ce sunt considerate axiome (carora nu li se evidentiaza caracterul de conventie, de model, carora nu li se evidentiaza falsificabilitatea), adevaruri indubitabile, infailibile, sunt un "virus" extrem de nociv pentru capacitatea de a isi da seama.
Aventura intelegerii, intelesurilor* e (cum se spune in aceste vremuri) virala, a ajuns asa de obisnuita incat e confundata cu natura, ceea ce e o greseala fundamentala.
Diferenta dintre o forma de realitate (formele de realitate) si intelesul/intelesurile* atribuite, e una extrema.
Ce este, de exemplu, dulcele?
Pe de o parte "dulce" este un complex de simboluri/sunete atribuit/accesorizat cu un concept; este si el o forma de realitate, dar una de tip inteles/intelesuri*; pe de alta parte, dulcele este o criptare, o lege, un crampei de natura a realitatii accesibila CDAIDS.
Intre "dulce" ca forma de de realitate criptata prin insasi natura realitatii (si denumita tot prin uman drept forma gustativa de realitate), si termenii inventati de catre capacitatea de a isi da seama in aventura sa umana, adica termenii "dulce", "gustativ",...,e o diferenta extrema.
Criptarea naturii pe care CDAIDS in umanitatea sa o numeste si definite drept "dulce", poate fi constatata natural prin observare pura.
Denumirea si definirea "dulce", sunt forme de realitate de tip intelesuri ce au fost atribuite acestei forme de realitate, acestei criptari naturale.
Criptarile naturale de orice fel, nu pot fi constatate in intrinsecitata lor (desigur cea accesibila CDAIDS) prin intelesuri ci, prin observare pura; nu poti simti dulcele prin intelesuri, il simti consumandul intrinsec in criptarea sa naturala accesibila tie.
Binenteles ca "dulce" e o generalizare a diferitelor tipuri gustative de dulce (mierea e dulce, dar are alta dulceata decat un anumit tip de inghetata ce la randul sau face parte dintr-o gama de gusturi ce implica dulcele).
Prin umanizare CDAIDS s-a pierdut, dar tot prin umanizare se poate reseta si, numai prin umanizare are o viata (pierduta sau in cunostinta de cauza).
CDAIDS nu are ce face, e obligata prin natura realitatii la o simbioza cu a fi om, problema ei este ca nu isi da seama de necesitatea unei deflatii in cele pe care le intelege actualmente, pentru a lasa locul altei paradigme mai aproape de saltul presupus de mileniul III, doarme inca in umanul ei interpretand rolul de-a viata in loc sa isi traiasca viata.

Deci, forma suprema de a isi da seama, este observarea pura a formelor de realitate ce nu sunt intelesuri*.
Intrucat, natura nu permite permanentizarea acestei stari, CDAIDS in umanul ei, e imperios necesar a nu se departa prea mult in intelesuri (si ele forme de realitate dar intelesurile si intelegera sunt forme de realitate despre alte forme de realitate) si a isi modela permanent tot mai competent perspectiva/intelegerea.

Observarea pura si intelesuri competente, cele doua elemente de baza ale unei CDAIDS ce nu rataceste prin uman.

Ce este, de exemplu, durerea?
Durere, este un termen inventat de catre CDAIDS (in periplul sau uman; a nu se intelege ca o pledoarie pentru posibilitatea ca CDAIDS sa aiba realitate fara componenta umana), ce simbolizeaza o definire a unei forme de realitate, numita si conceptualizata tot de catre uman drept "senzatie dureroasa".
Durerea e o denumire generala ce include un concept general al mai multor tipuri de forme de realitate gen: dureri fizice (durere de dinte, de mijloc, de cap,...) sau psihice (tristete, deprimare, disperare).
Toate acestea la randul lor si multe altele, sunt de fapt conventii prin atribuire de simbolistica si intelesuri unor forme naturale de realitate, unor criptari conform naturii realitatii accesibila CDAIDS prin umanitatea ei.
Forma de realitatea, criptarea naturala e (de exemplu) starea depresiva, nu cuvantul depresie sau intelesul ce il cuprinde conceptul depresie, iar CDAIDS isi da seama de depresie prin a consuma intrinsec acest fenomen, adica prin observare pura, nu prin a intelege cum se numeste sau ce atribut/concept implica.

NU, criptarile cuprinse in natura realitatii, in nici un caz nu sunt intelesuri.
De ce?
Intrucat echivalarea lor a dus la actuala criza in care capacitatea de a isi a seama e confundata cu cele de care isi da seama, cu umanul de care beneficiaza, cu constatarile ei si in care axiomele, adevarurile, ADEVARURILE, convingerile, incredintarile personale sau comunitare stau la temelia oricarui conflict uman si interuman.

Edited by altnume, 04 August 2016 - 05:34.