Va e frica de moarte ?

Apropos de frica de moarte:

Sergiu Nicolaescu a incetat din viata ...

Cel mai mare ACTOR si cel mai bun REGIZOR roman din toate timpurile.
E o pierdere cumplita pentru cinematografia romana.
Sa-i fie tarana usoara!

gi_fubar, on 02 ianuarie 2013 - 12:47, said:

mai rea decat moartea in sine este suferinta dinaintea mortii dublata de panica, frica paroxista - constienta ca nu scapi.
am vazut muribunzi. e oribil.

gi_fubar, on 02 ianuarie 2013 - 12:47, said:

Mie mi-e frică de astfel de editoriale

Edited by benis, 04 January 2013 - 00:38.

Frica de moarte este o frica dictata de instinctul de conservare care la randul lui este scris in codul genetic al oricarei fiinte vii de pe pamant. Si cei mai "neinfricati" oameni aflati sa zicem in fata unui pluton de executie, chiar daca au dat "dovada de curaj" pana in ultima clipa tot belesc ochii sau se misca haotic dupa ce intra primele gloante in ei sau cand sunt lasati liberi in streang, ghidati de acest instinct pentru a se mai agata de cateva clipe de viata.

Esential este ca-n viata, dupa parerea mea sa nu lasam aceasta frica sa devina patologica sau fobie. Acest lucru se poate realiza numai stand de vorba cu noi insine si privind aceasta moarte cu ochii optimistului, sau dupa cum bine zicea un vers "cu moartea pe moarte calcand".

Am sa va dau niste exemple din ceea ce am gandit eu:
Religiile precum si gandirea unur oameni a dus la urmatoarele ipoteze in privinta a ceea ce se intampla cu noi dupa moarte. Le voi enumera pe cele mai negative si cum le-am combatut eu:
-"Dincolo de moarte nu e nimic"; Interpretarea rationala: daca nu ma asteapta nimic inseamna ca sunt absolvit de toate pacatele. Deci traiti-va viata! Sincer sa fiu eu nu cred ca dincolo de moarte nu-i nimic. Ar fi chiar prea frumos sa scapam asa ieftin. Universul ce ne inconjoara este infinit de complex. In fiecare moment in jurul nostru (chiar unde aparent ar parea ca nu-i nimic) extista o infinitate de unde radio (cosmice sau artificiale), unde gravitationale, energii infinit de mari ce tin atomii legati (formeaza spatiul) etc., lucruri inaccesibile simturilor noastre, dar unele detectabile de aparate ce azi sunt banale. In atare situatii cred ca nimeni nu ma poate contrazice daca afirm ca-n jurul nostru nu poate exista o "lume" infinit de complexa formata din entitati spirituale.
-Dincolo de moarte este raiul sau iadul. Teorii inventate de religii. Mai precis, exista numai iadul. Pentru ca de exemplu daca-i zici unui popa ca vei ajunge in rai, iti va gasi precum basescu imediat "pacate" ce sa-ti dovedeasca ca vei ajunge in iad. Nu-i o teorie noua faptul ca toti pacatuim si ca "nimeni nu va ajunge in rai". Interpretarea rationala: Este logic ca cine "arde in iad o vesnicie" sau "ajunge in rai forever" este categoric nemuritor. Daca sunt "nemuritor in iad" inseamna ca "prajeala" devine "mediul de viata" sau banalitate. In situatia aceasta, eu personal nu am motive sa-l consider pe acel dumnezeu ce ma prajeste forever personaj pozitiv, mai ales in situatia in care nu am nimic de pierdut. Imi vine greu sa cred c-ar exista dumnezei ce joaca niste jocuri vesnice finalizate cu remize. In continuare totusi, ce se intampla daca devin cel mai negativ personaj, trimis forever nu in iad, ci-n fundul iadului? Se pare ca de data asta exista riscul sa-l detronez pe insusi tartorul. Credeti ca-mi va face favoarea de a-mi oferi locul sau?

Si uite asa, iata ca se pot combate minciunile religioase prin ele insele. Inchei spunandu-va ca va veti pune frica de moarte la respect atunci cand va veti imagina fara frica in postura "post-mortem" ce va inspira cea mai mare teama. Si evident, in felul acesta, frica de moarte poate fi redusa la nivelul sanatos al instinctului de conservare, care-l avem cu totii.

frica de moarte e si frica de necunoscut.
probabil ne-ar ajuta f. mult daca am cunoaste concret ce se intampla atunci.
dar nu avem cum sa stim pe motiv ca nimeni nu a revenit sa ne povesteasca cum e sa mori.
deci ramane o necunoscuta.

unii spun ca iti trece toata viata prin fata ochilor in cateva clipe. medical, in momentul mortii se produce asfixiere (sufocare). moartea vine intotdeauna prin oprirea inimii, respiratiei.
deci toti ne vom sufoca la final.
s-ar putea sa fie foarte nasol ca noi avem tendinta sa ne luptam sa respiram atunci cand simtim ca nu mai avem aer.
e un moment oribil. dar e ultimul.

nu stiu daca s-a explicat d.p.d.v. stiintific ce se intampla atunci

Edited by barusul, 05 January 2013 - 11:34.

barusul, on 05 ianuarie 2013 - 11:32, said:

de nde ai auzit?

Moartea e ca o usa, o usa se inchide, alta se deschide.
Dar cred ca tuturor ne este frica mai mult de durere si suferinta. (una e sa mori in somn, si alta plin de dureri pe patul de spital)

In legatura cu moartea nu prea am frica spre deloc deoarece cred in Dumnezeu puternic si ar fi foarte banal ca sa nu existe o alta poarta pentru noi ca sincer sa fim nu  suntem ai nimanui suntem exact creatia cuiva, cum poezia este a poetului , eu consider ca viata este un test si tind sa cred ca daca nu ai invatat nimic din viata asta poate veni in teorie si reincarnarea un fel de ingeri cazuti dar sa nu trecem mult la limitele Sf-ului.Parerea mea este clara cred In Dumnezeu puternic si e normal ca sa faci si bine cat locuiesti in aceasta lume, asa ajuti sau salvezi de la suferinta si alte persoane, Reteta vieti fara frica de moarte este credinta in Dumnezeu, cultura si tot ce tine de invatat carti scoli si tot ce se poate un fel de dezvoltare personala si evident sa incercati sa fiti puri in inima si sa cresteti numarul faptelor bune ...Moartea este o trecere de la aceasta viata pacatoasa si daca am trecut testul ne apropiem mai mult de Dumnezeu nu mai avem acel zid al pacatului...

Edited by Racenko, 16 January 2013 - 05:37.

Subiectul este interesant dar sondajul este prost facut....

Vorba poetului "nu de moarte ma tem ci de vesnicia ei"....
Dupa moarte nu mai exista nimic, nu va mai faceti iluzii desarte, dar paradoxal eu am descoperit ca sunt lucruri mai rele ca moartea, de pilda o viata neamplinita caci de murit murim o data insa nefericiti putem fi o viata cu regretele de rigoare ca n-a fost altfel....
Credinta ca dupa moarte mai exista ceva vine doar din creierele noastre complexe si din abureala religiei...
Daca as avea o viata implinita din toate pct.de vedere(sufletesc, material) chit ca ar fi si scurta n-as da doi bani pe moarte chiar si vesnica fiind..

Edited by Valmont43, 23 January 2013 - 09:29.

nu de moarte imi e frica ci de ce ar putea fi dupa moarte
inexistenta e preferabila suferintei

Prin astral, lumea cealalta, sint vreo 3 tipuri de entitati.
Dublurile energetice ale oamenilor in viata in acel moment.
Entitati care au mai fost in viata, in corp.
Entitati ce nu au mai fost in corp niciodata.
astea din urma au comportamentul cel mai bizar.
manifestarile sint atit de diverse ca nici nu pot fi descrise.
Spun cei ce au intrat pe acolo, si au revenit.

Noi traim ca sa invatam sa ne coordonam gindirea. Forta acesteia e colosala, mai ales dupa....
Frica de moarte denota o pregatire insuficienta ptr....acel moment.
De aceea e bine sa nu te gindesti la asta.

Nu mi-e frica de moartea mea,
mi-e frica de moartea celor dragi.

NASTYPRIMUL, on 26 ianuarie 2013 - 08:38, said:

Nu cred nimic din ce spui.
Uitate putin pe aici:
www.sceptici.ro
https://www.youtube....izanii ratiunii
insulaindoielii.wordpress.com
http://lazypawn.com/...e-si-societate/

Nu mi-e frica de moarte, ci de suferinta care ar putea-o precede.

Nu stiu daca s-a mai scris aici dar mi-a placut asta :

"Death is nothing to us, since when we are, death has not come, and when death has come, we are not" - Epicur

On_my_way, on 26 ianuarie 2013 - 12:21, said:

Nu mi-e frica de moarte, ci de suferinta care ar putea exista dupa moarte

Moartea, nu asta e problema, ca nu mai ai ce regreta, dar e nasol d ecei din jur care se bazeaza pe tine. Asta e problema, aia care os a planga la inmormantare.