viata e un vis ?

CrAzY4FuN, on 16 octombrie 2011 - 22:33, said:

exact la asta m am gandit si eu cand am vazut filmul ala!   desi la vremea lui, Matrix m-a tulburat mai mult

Motanu13, on 22 mai 2012 - 14:04, said:

da, e serios

si are si fundamente - chiar cele stiintifice, cuantice

pe scurt, constiinta nu cunoaste trecut, prezent sau viitor - ea vede totul, oricand, deci nu pare deloc deplasat sa vezi viitorul (sau un POTENTIAL viitor, bazat pe niste alegeri)

mngx, on 16 octombrie 2011 - 22:14, said:

Nu, corect e: viata e un vis intr-un alt vis.

mngx, on 16 octombrie 2011 - 22:14, said:

Viata e un vis. Mecanica cuantica a demonstrat asta deja stiintific. Dar prea putina lume intelege mecanica cuantica.

Intrebari grele pe forumul asta. Lumea de azi e macinata de tot felul de intrebari existentiale. Visul in sine nu este un fenomen ireal, daca ar fi astfel n-ar exista, ceea ce infatiseaza unei fiinte este ireal, deci faptele sau lucrurile pe care o fiinta le percepe in vis sunt ireale, ele sunt produsul fiintei insesi cand viseaza , nu urmeaza unei actiuni perceptive , adica nu decurg din impresiile pe care obiecte exterioare ni le-ar provoca. Pornind de la aceasta constatare simpla sa mergem mai departe sa vedem ce obtinem pe calea unui rationament simplu . Daca viata ar fi vis nu inseamna ca ea n-ar fi reala, ci doar ca ea ar fi produsul unei fiinte care ar dormi, unei fiinte incapabile sa ajunga la starea de constiinta si la contactul cu realitatea exterioara, ar ramane intr-un subconstient continuu pana ar muri. Ca sa fie vis cineva trebuie sa viseze, adica exact fiinta care produce visul. Sincer sa fiu imi e greu sa cred ca mintea mea e capabila sa viseze atat de coerent si dupa legi precise, cred ca daca as fi tot timpul adormit viata n-ar avea nicio coerenta si n-as constient de nicio regularitate, in plus mi-ar lipsi tot felul de notiuni elementare. Cum sa visezi in fiecare zi acelasi lucru ca te trezesti la aceesi ora aproximativ, ca ai aceesi familie, ca soarele rasare si apune dupa niste legi precise si asa mai departe ? Regularitatile unei vieti imi e greu sa cred ca sunt produse de un vis. Daca as considera totusi ca visul nu e produs de mine, eu dorm si imi este intr-un fel indus de ceva sau cineva , mi-ar fi destul de dificil sa inteleg distinctia dintre vis ca producere a unor impresii ce nu au in spate obiecte , lucruri , fenomene care imi influenteaza aparatul perceptiv si realitate. In cazul asta visul ar fi tot un fel de "realitate" fiindca ar fi creat de ceva exterior, de impulsul pe care il primesc si care imi influenteaza intr-un fel ceea ce receptez. Nefiind o bariera foarte clara intre realitate si vis, in situatia a doua, nu stiu daca as fi capabil sa mai fac vreo distinctie si intrebarea nu cred ca ar mai avea sens.

Viata  e o gluma proasta.

Moartea este trăirea propriei imposibilităţi de a crede că vom muri. Cea mai mare nedreptate ontologică - să putem muri doar prin intermediul vieţii. Moartea trăieşte doar la viitor. Nimeni nu poate percepe prezentul efectiv al morţii, ci doar viitorul ei anticipat. Clipa în care nu mai sîntem s-a golit de orice prezent. Prin moarte, ca fapt, viitorul nu-şi mai aşteaptă prezentul. De fapt, moartea întoarce temporalitatea în imposibilitatea ei primordială. Naşterea este prima posibilitate a morţii, chemarea ei din ceţurile intemporalităţii. Ea ne pre-destinează necondiţionat morţii. Viaţa este o continuă naştere şi moarte. Ce fel de timp bîntuie prin vise? Căci, dimineaţa, plonjăm din nou în concreteţea timpului furat de propriul miraj. Timpul din viaţă şi din vis se completează prin anulare. Simţurile noastre nu fac diferenţa dintre viaţă şi vis. Le amestecă într-un conglomerat digerabil. Timpul din vis ne aruncă înapoi în ne-fiinţa dintru început, în datele propriei posibilităţi. Cu fiecare zi ce trece mai adăugăm o lovitură de daltă timpului în care ne reflectăm. Numai că timpul nu se lasă dăltuit în nici o formă. Vom putea depăşi barierele timpului cînd îl vom rupe total de spaţiu, de orice contingenţă materială. Cînd vom putea gîndi non-spaţial din interiorul lui. Cînd îl vom putea stăpîni cu un singur vis.