Telefoanele mobile și copiii

Am purtat recent discuția asta cu niște prieteni și citind un topic pe altă temă, s-a pus și problema asta.

Personal sunt pro tehnologie și adeptul ideii „de aia s-a inventat să o folosim”, dar sunt sceptic în ceea ce privește copiii și cât de expuși sunt în ziua de azi tehnologiei. Nu neapărat cantitativ prea expuși, ci totuși PREA DEVREME.

Să reduc problema doar la telefoane mobile, aș dori să-mi argumentați răspunsurile din poll, de ce un copil ar trebui sau n-ar trebui să aibă un telefon mobil. Care este vârsta de la care chiar poate avea nevoie de un telefon mobil?

Eu unul nu i-aș cumpăra copilului meu de 12 ani telefon mobil din mai multe motive. Și le voi enumera pe măsură ce avansează topicul, că nu vreau să fac blog...

Cu riscul de a "mi-o lua" de la ceilalti parinti, da, cred ca e bine ca ei sa aiba acces la mobil. Clar nu sunt de acord cu copiii care se sparg in figuri cu mobilele lor care mai de care mai fitzoase, ma refer aici strict la situatia in care un apel poate insemna diferenta intre viata si moarte. Concluzia: pro mobile, cu amendamentul ca ei, copiii, trebuie facuti sa inteleaga unele valori, care odata intelese ii vor determina sa nu sune aiurea pe numere necunoscute sau, mai rau, sa blocheze 112 cu farse stupide.

MasterDom, on Feb 26 2009, 20:38, said:

dă un exemplu de astfel de situație.
nu de alta, dar eu, și nici cei din jurul meu, nu și-au putut aminti o astfel de situație, în care un telefon mobil le-ar fi schimbat viața. eu mi-am stors creierii, și m-am gândit cu ce mi-ar fi folosit telefonul mobil când m-a lovit mașina? (un exemplu clasic de care se tem mulți părinți, pentru copiii lor)

Edited by Fr3ak, 26 February 2009 - 20:48.

ok, ma voi gandi si la o astfel de situatie, momentan nu imi vine in minte, dar mai mult ca sigur ea exista. las insa si pe altii sa se desfasoare, cel putin pana imi vine mie inspiratia

MasterDom, on Feb 26 2009, 20:49, said:

Copilul: Tati eu nu ma mai duc la scoala!
Tatal: De ce?
Copilul: Ca rad ceilalti copii de mine ca sunt sarac si nu am telefon
Tatal: Ba te duci!
Copilul: Mai bine mor decat sa ma duc la scoala fara mobil!

Asta-i situatie de viata si de moarte  

654321, on Feb 26 2009, 20:54, said:

Aha...deci se reduce la fiță. În acest caz, pe copil îl înțeleg. Dar părintele cât de imbecil trebuie să fie să gândească astfel?

Mă rog, e alegerea fiecăruia, nu doresc să jignesc pe nimeni. Pe de altă parte e doar o părere.

Edited by Fr3ak, 26 February 2009 - 20:59.

Un telefon de 150 lei doar pentru apeluri si SMS ca sa poata sa comunice cu parintii si amicii nu cred ca e foc.(gen Nokia 1100 sau ceva de genu')


Daca e telefon cu wi-fi si camera de 5 MP, atunci e fita la 12 ani

Edited by crysty2k5, 26 February 2009 - 21:03.

crysty2k5, on Feb 26 2009, 21:03, said:

ce are de comunicat un copil de 10 ani cu părinții sau prietenii? teoretic, un copil de 10 ani, merge la școală la 8, revine la 12-13, își face temele și eventual iese afară, în spatele blocului? ce are de comunicat? își sună mama în pauză dacă a luat un 10? că sigur n-o sună dacă a luat un 5.

mai rău, pe mine ca și copil, m-ar fi enervat să mă sune mama în fiecare pauză să vadă ce m-a întrebat învățătoarea, dacă mi-am mâncat sandvișul, dacă am făcut pipi, dacă m-am șters la nas, dacă m-am șters la cur, dacă m-am julit la cot, dacă m-am spălat pe mâini. de bunăvoie nici nu mai pun problema să o sun pe mama pentru așa ceva.

Apare ceva neasteptat si pleaca cu clasa in vizita la un muzeu etc.

Da un tel. anunta si nu e nicio problema.

Asa vine acasa plangand de frica ca o sa-l certe ai lui ca a plecat de capul lui.

Aduce prea putine avantaje la varsta aceea, pentru riscurile care le implica.

Un copil risca sa ia bataie pentru un telefon, risca sa il piarda. Are o grija in plus atunci cand ar trebui sa invete.


Cu alte cuvinte un Nu, nehotarat.

654321, on Feb 26 2009, 20:54, said:

amuzament si compatimire simultan din partea mea, prietene.
pe vremea cand nu aveam copil eram convins ca viitorul meu copil nu va avea mobil, nu va pune mana pe computer pana la varsta de X ani si nu se va uita la desene animate. practic doream sa-l cresc cam asa cum am crescut eu, gandind ca asa e bine. imi amintesc deasemeni cand un cunoscut imi explica mie cum el este respins din orice grup la scoala deoarece nu are telefon cu camera foto (abia aparusera, deci pe atunci nu mai era suficient sa ai mobil, trebuia sa fie si de o anumita "clasa"). dar societatea a evoluat, timpul a trecut. azi baietelul meu are 3 ani, inca nu are mobil, inca nu pune mana pe calculator, dar l-am scapat la desene....ce sa-i faci, nu am timp sa ma ocup de el, iar cel care o face il lasa si la desene. ideea este ca, vrem nu vrem, diverse gadgeturi au ajuns sa faca parte din viata noastra fie ca ne dorim, fie ca nu ne dorim acest lucru. poate e bine, poate e rau, raspunsul la intrebarea asta depinde de fiecare, asa cum am zis si prima data, daca iti inveti copilul unele valori, alea care te fac OM (respect, bun-simt, datorie, responsabilitate, etc) atunci nu ar trebui sa te ingrojoreze ca el trebuie sa aiba un telefon mobil.

P.S. 2 copii, intorcandu-se impreuna de la scoala isi povestesc amuzati unul celuilalt ce s-a intamplat azi la ora de romana cand Giorgel a fost rugat de d-na invatatoare sa recite o strofa dintr-o poezie, orice poezie. Dar Giorgel nu stia nici o poezie. Pentru ca Giorgel era mai atras de mingea de fotbal pe care o cumparasera cu totii din banii stransi impreuna, minge pe care acum unul dintre cei doi copii o conducea cu maiestrie de-a lungul trotuarului. si cum sporovaiau ei asa, fericiti, mingea loveste o piatra, o banala piatra si sare in mijlocul drumului. copilul, fara a se asigura se duce sa o recupereze, cand o masina, venita parca de nicaieri il loveste si-l arunca pe peluza, dupa care isi continua drumul ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic. Cel de al doilea copil, speriat, se uita in stanga si in dreapta dupa ajutor, dar strada era pustie la acea ora. Infrigurat, cauta in buzunar teefonul mobil despre care tatal lui ii spusese ca s-ar putea sa aiba nevoie vreodata. Il scoate si suna la 112....

Pe holul spitalului, doctorul iese din sala de operatie. Se indreapta catre copilasul care, galben la fata, il asteapta sa-i spuna ceva. Medicul se apopie de el si, mangaindu-l pe crestet ii zice: bravo tie, noroc ca nu te-ai luat dupa 654321 si ai avut mobilul la tine, altfel prietenul tau nu ar fi scapat

crysty2k5, on Feb 26 2009, 21:12, said:

e datoria învățătoarei să anunțe părinții dacă apare ceva ?neașteptat?. fie că e vorba de o excursie neplănuită, fie că e vorba de un par în gâtul copilului.

MasterDom, on Feb 26 2009, 21:36, said:

m-a amuzat povestea ta dar argumentele tale se bat cap în cap: copilul e destul de responsabil încât să-i dau un telefon mobil, dar nu e destul de responsabil încât să nu se joace cu mingea-n stradă. părinții lui au cam greșit prioritățile în educarea acelui copil.

nu e vorba de nici o responsabilitate. tocmai de aceea sunt copii, pentru că nu pot fi responsabili. nu sunt răspunzători pentru nimic. dacă-ți face factură, tu plătești. dacă sună la 112 din distracție, tu suferi consecințele. dacă îi fură cineva telefonul tu pierzi banii. deci să nu vorbim de responsabilitatea copiilor căci nici adulții nu-s previzibili, dar atunci un copil. nu-l condamn, e doar un copil, și trebuie TU să gândești și în locul lui. dacă tu greșești, la ce te aștepți de la el?

Edited by Fr3ak, 26 February 2009 - 21:47.

Chiar dacă nu-s părinte, sunt copilul lor. Cum vă imaginați, sunt pro telefoane mobile chiar și la copiii mai mici. Eu încă din clasa a - II - a am primit un telefon mobil, deoarece mai dădeam și eu veste acasă, că mai rămân la școală, că vin mai devreme, dacă e cineva acasă să îmi descuie că nu am cheile, că mi s-a întâmplat ceva, că s-a întâmplat cuiva ceva (în clasa a II - a mă traversa bunicul meu strada...trebuia să parcurg o intersecție foarte aglomerată, șoferi enervați .. etc., și pe drum mi-a spus să ne așezăm pe bancă, și i s-a făcut rău. Noroc cu telefonul mobil, că dacă nu cine știe ce doamne ferește se putea întâmpla. Cu timpul a avansat tehnologia, nu puteam rezista tentației, îmi cumpăram telefoane peste telefoane. Totuși copilul tău va crește, fără să-ți dai seama, și vei rămâne cu aceeași idee fixă. Să nu-i dai mobil.

Hmm.. din cauza deselor caderi de calciu, ai mei mi-au luat mobil de prin clasa a 7 a... si vreo 3 ani l-am folosit doar sa ii sun cand ma simteam ametita sau ceva de genul asta.. acum imi dau seama ca nu am profitat la maxim de telefonul meu

Ma rog, pe vremea mea ( ah ! ) nu prea stiam eu ce`s alea telefoane mobile si nicinu erau asa la moda.

Eu nu i-as da copilului meu telefon asa din timp cum mi-au dat ai mei.. pentru ca nu prea vad ce ar face cu el...

Edited by Millena, 26 February 2009 - 21:55.

Fr3ak, on Feb 26 2009, 21:46, said:

deloc. m-ai inteles tu gresit sau nu am reusit eu sa ma fac inteles. unul dintre cei 2 copii e cu mingea si celalalt ii salveaza viata apeland 112; continuand, nu-mi face factura ca-i pe cartela iar daca abuza de 112 accept consecintele, insa credeam ca am vorbit mai sus despre niste valori, ma rog, mai vorbim....

am înțeles, sunt situații de forță majoră? totuși, mi se pare destul de ireală faza cu ambulanța chemată de un copil. sau în orice caz, prea trasă de păr.

cum zicea millena, probleme de sănătate, una mai cunoscută, diabetul. ce pot face părinții în momentul în care copilul are o hiperglicemie? cu ce te ajută telefonul mobil?

p.s.: numerele de urgență sunt apelabile și fără cartelă sim.

părerea mea e că majoritatea părinților le cumpără plozilor celular în urma insistențelor acestora. chiar așa, pentru că și gigel are, vreau și io. părintele sătul să tot audă, îi cumpără copilului un celular, că e mai ușor, astfel răsfățându-l a n-a oară.

eu în continuare, nu-i văd rostul. copilul oricum, în 99% din cazuri nu-l va folosi cum trebuie. având în vedere că generațiile de până acum au supraviețuit fără probleme până acum, mie celularul mi se pare util în mâinile unui copil, chiar și un nokia 1100, să zicem.

îmtr-adevăr, dacă nu-i găsesc părți negative, părinții preferă să i-l cumpere, „că nu știi niciodată”

Bun. Mi-am spus punctul de vedere in repetate randuri. Am considerat ca e mai bine sa-i las si pe altii, dar totusi am simtit impulsul sa-i scriu ciudatului un PM in care sa-i mai explic cate una, alta; el m-a incurajat sa continui pe topic, drept pentru care va atasez printscreen, asta doar asa, ca sa nu mai scriu o data.

MasterDom, on Feb 26 2009, 22:55, said:

Ca copy/paste era tare greu. Asa ca mai bine print screen, paste in paint, editare poza, atasare de fisier + lamurire suplimentara.....