Adica de ce nu-i iubim pe toti?

Oamenii au voie sa ierte, insa legea nu!

 pompa, on 04 noiembrie 2013 - 11:43, said:

Urmarind clipul de mai sus, realizez ca asa ceva nu mai poate fi conceput in ziua de azi. Trebuie sa fi o persoana mult prea slaba ca sa permiti sa ti se intample asta. Si defapt care e principiul tau? Sa nu fii violent? Un colectiv de x perosane cu aceleasi principii stau si indura batai zilnice??? Nu frate! Din prima zi am sari pe ei. Nu-mi pasa ca mor. Mor luptand pentru principiile mele.
Subliniez ca nu m-am referit direct la clipul de mai sus, ci la modul general. Nu vreau sa par nu stiu cum fata de lumea din Pitesti, dar ceea ce s-a intamplat acolo si alte lucruri ce s-au intamplat in timpul comunismului nu mai pot fi repetate in ziua de azi.
Numai uita-te...le taie 5% din salarii si sar pe ei. Au vrut sa ne opreasca libera exprimare pe net (ACTA)? Multi am sarit pe ei. Avem principii mai solide, ne fac mai puternici si ne aduc mai aproape. Lumea nu trebuie niciodata sa uite cat de puternica e atunci cand formeaza o alianta.

______________________________________________________________________

PS : Gonthar, ne onorezi si tu cu o parere ? ^^

 RpgBoy, on 04 noiembrie 2013 - 12:34, said:

Pe cine sa sari nene? Prima data te saltau de pe strada, te bateau si te torturau pana iti ieseau din cap ideile de a mai protesta.
Cel mai bine era sa manci bataie linistit. Daca protestai mancai bataie dublu. Si nu, nu mureai! Mancai in continurare bataie!

 RpgBoy, on 04 noiembrie 2013 - 11:57, said:

perfect!

 RpgBoy, on 04 noiembrie 2013 - 12:34, said:

ce a fost acolo, ....greu de inteles

in ziua de azi,...insa, lucruri ordinare se mai petrec, nu chiar in modul asta, ci mai elaborat,..

ps

si mie mi-ar suride parerea lui Gonthar

Edited by anottipa, 04 November 2013 - 12:51.

"Lumea se potolise de mult. Sub suprema oblăduire a Per­fectului Prezidiului Permanent al Popoarelor Păcii [sau cei cinci P (P.P.P.P.P.)]viața curgea pentru toți și pentru totdeauna tihnită.Se făcuseră progrese tehnice uimitoare. Și fiecare ins, din locul unde era așezat chiar de la naștere de către comitetul respectiv, lucra cu zel și recunoștință pentru fericirea obștească.Se ajunsese, în sfîrșit, la rîvnita minune a lumii — mulțu­mirea și pacea socială domneau în această piramidă răsturnată, în care mulțimea, baza, întoarsă și înălțată cu toată fața ei către lumină, apăsa, ea acum, cu întreaga-i greutate asupra vîrfului, care o sprijinea pe pămînt și căruia îi împrumuta, de sus în jos, uriașa putere a masei ei organizate. Capodoperă de justiție socială și armonie, model veșnic de edificiu democrat.Se înțelege că, în această situație privilegiată, de apăsător, individul nu mai avea nici o justificare și nu mai putea găsi în el nici o veleitate de răzvrătire.E drept că piramida nu era deloc înaltă. Dimpotrivă, aproape plată, toată masa ei de odinioară fiind acum turtită. Dar era foarte întinsă, jumătate pămîntul. Lucru care singur conta. Și vîrful nu se mai pierdea în nori, ci, susținînd singur măreața construcție, sta pe pămînt.Se putea susține fără paradă, cum dealtfel făceau teoreti­cienii celor cinci P., că acest mers înapoi era de fapt un imens progres. Ceea ce se pierdea în planuri și adîncime, se cîștiga în linie. Adică idealul: întoarcerea la lumea unidimensională.La această eră fericită se ajunsese cu o mulțime de mijloace. Printre ele, cel care ajutase mai mult era lobocoagularea pre-frontală, un procedeu derivat dintr-o veche și timidă operație de psihochirurgie, ajuns acum de o simplitate copilărească.Chiar în prima oră după naștere, se așeza pe capul oricărui nou născut, indiferent de sex și constituție, slab, gras, debil, o coroniță de tuburi încărcate cu forțe radioactive sub înaltă ten­siune. După ce se înșuruba, aparatul se declanșa singur grație unui sistem de referințe automate, care arătau cu precizie matematică locul pe unde trece din lobul frontal anterior al cre­ierului, către nucleii cenușii lăuntrici, fasciculul de fibre ner­voase care face puntea între aceste sedii psihice. Atunci, prin două găurele opuse, țîșneau dintr-o parte și din alta, străbătînd oasele frunții, două fascii de raze, care, întîlnindu-se într-un minuscul trăsnet radioactiv, în punctul ales, ardeau instantaneu și total numai sculul de fibre cu pricina. Restul creierului nu suferea nimic. Copilul, afară de o ușoară zgu­duire, care îl făcea calm și indiferent la emoții toată viața, nu simțea de asemenea nimic.Operația se repeta la vîrsta de șapte și apoi la optsprezece ani, ca astfel să se asigure exterminarea radicală a lăstarelor de fibre răufăcătoare, care ar fi putut odrăsli eventual din centrii nervoși mai dîrzi.Nici un cetățean nu putea fi scutit, sub nici un motiv, de această necesară operație. Ea intra cu înaltă precădere în șirul de sterilizări, vaccinări și revaccinări care garantau sănătatea publică. Fără certificarea că ai suferit-o de trei ori, nu era cu putință viețuirea în imensa uniune a oamenilor liberi. Trebuia să te expatriezi în lună. De altfel, lipsa a două ușoare semne, două cicatrice negre pe laturile bazei frontale, te denunțau transfug al colectivității și te osîndeau oricînd și oriunde la aplicarea imediată a aparatului, de către oricine te descoperea, cu adaus de amenzi și pedepse pe deasupra.Dar de zeci și zeci de ani nu se întîmplase o asemenea cri­minală scăpare. Căci nu numai în spitale, dispensare, primării, fabrici, ateliere, școli, dar nu era casă în care să nu se găsească, printre cele mai uzuale instrumente medicale, termometru, ventuze, irigator etc., și cîte o coroniță de lobocoagulare. Prezența ei era obligatorie.Această mică, nevinovată, dar imensă ca efecte și rezultate măsură salutară de prevedere psiho-sanitară, care scăpase ome­nirea de o mulțime de plăgi și o îndrumase în făgașul progre­sului calm, n-avea nimic misterios în ea.Se știa de foarte multă vreme, și mai ales în ultimele răz­boaie mondiale oamenii de știință — medici, chirurgi și psihiatri — stabiliseră rolul nefast pe care-l joacă lobul anterior frontal al creierului în viața omenirii.El este focarul tuturor instigațiilor la neliniște, neastîmpăr, răzvrătire și aventură. Sediul nemulțumirii și al întreprinderilor. Sălașul nefericirii.„In acest teritoriu prefrontal se înscrie proiecția individului în viitor. Aria prefrontală naște și cîrmuiește ideile despre eul interior și îndrumarea lor spre năzuința de lărgire.Individul lobocoagulat pierde compozanta emotivă a activităților sale ideative, în special cele care privesc previziunea și viziunea interioară, funcție esențială a extremului pol frontal…”Operatul este eliberat de toate nenorocirile care însoțesc conștiința de sine, pierde ambițiile egoiste, visurile de mărire și interesul ce-și acordă sie însuși.Din personalitatea lui se șterge orice urmă de reflexiune, toate aspirațiile către necunoscut. Nu mai este hărțuit de întrebări, chinuit de mister.Și încetînd de a se complace într-o excesivă măgulire de sine, care ajungea pînă la egoism și hiperprețuire, el se întoarce la stadiul de perfect cetățean aliniat în muncă. Adică rămîne capabil de orice activitate intelectuală sau practică, inginerie, mecanică, matematică, știință, în stare de a exercita orice profesie unde se cere nu numai energia brațelor, ci și scrierea, calculul, judecata, adică îndeplinește toate operațiile mintale necesare activităților practice, realiste, dar toate astea fără să se mai gîndească la el, fără să se compare cu alții, fără să pri­vească în sus ori înainte, într-un cuvînt, fără să mai fie ne­mulțumit. Arderea fasciilor nervoase stîrpește din el orice urmă de emoție, orice culoare a eului, care rămîne cenușiu ca pura materie cerebrală, șterge orice veleitate de vis, înlătură orice fîlfîire de misticism, care altădată abăteau pe om de la îndatoririle lui elementare. Coagularea îl ușurează astfel de tot sectorul afectivo-emoțional plin de primejdii și tulburător.La început, operația asupra lobului prefrontal se făcea numai bolnavilor, anxioșilor, melancolicilor, obsedaților de si­nucidere, rîvnitorilor la perfecțiune, schizofrenicilor, nebunilor, pe care de cele mai multe ori îi aducea în fire. Dar atunci era o operație sîngeroasă. Se scobeau două găuri în oasele capului și chirurgul bîjbîia cu bisturiul prin creier după rădă­cinile fibrelor vinovate.Simplificarea ei prin radiocoagulare automată rezolvase una din problemele capitale ale redresării insului și pacificării omenirii."

 Bursul, on 04 noiembrie 2013 - 12:40, said:

vorba lui R.Boy...as fi murit cu ei de git

 nuda, on 04 noiembrie 2013 - 12:58, said:

Scuze...nu stau sa citesc toata asta...

 anottipa, on 04 noiembrie 2013 - 12:59, said:

In prima zi asa gandea oricine isi tragea seva din orgoliu. Tocmai acesti nobili mandri si integri au devenit, in scurt timp de la inceperea torturii, primii reeducati, mai tortionari decat profesorii lor.

 anottipa, on 04 noiembrie 2013 - 12:57, said:

A fost pe aici mai devreme -.-

 anottipa, on 04 noiembrie 2013 - 12:57, said:

Atat timp cat noi avansam, raul avanseaza. E ceva normal ca acum astfel de lucruri sa fie ascunse mult mai bine si sa fie mult mai bine gandite.
Numai ACTA, daca imi aduc aminte, au aparut in ideea de a combate pirateria. A trebuit Polonia si Germania sa realizeze defapt ce vroiau tipii aia sa faca (ma refer stric pe Europa; pentru ca in SUA au aparut multi care informau in legatura cu asta).
Sunt actiuni ce se ascund in spatele altor actiuni si au altfel de argumente. Violenta pura nu mai e o solutie, pentru ca se afla rapid.

 nuda, on 04 noiembrie 2013 - 13:07, said:

Ce nu pot sa inteleg este transformarea oamenilor. Probabil ai dreptate. Cum zicea si Gonthar intr-un post de-al meu, daca ajungi sa mori de foame renunti la toate principiile tale ca sa ai ce pune pe masa.
Lucrurile astea trebuiec oprite din strada. Nu dupa ce ajungi in inchisoare. Inainte nu-ti pasa daca nu era vorba de tine sau cei apropriati tie. Chiar si acum un an doi, tot fiecare pentru el pareau sa fie. Acum parca lumea incepe sa se redreseze, poate in sfarsit intelegem si noi ca impreuna suntem puternici.

 RpgBoy, on 04 noiembrie 2013 - 13:08, said:

oare ce nu i-a convenit, de nu a dat si el o perlutza pe guritza?

 nuda, on 04 noiembrie 2013 - 13:07, said:

am vazut un film pe tema asta.
The Host[gazda]
Toate viciile omului impreuna cu nazuintele lui erau inlantuite intr-o cusca a captivitatii launtrice  intr-o cusca sufleteasca iar trupul populat cu un spirit nou, pacifist, astfel incat o societate perfecta era pe cale sa se construiasca.
Nu le-a reusit demersul intrucat unii nu au vrut sa fie prizonieri ai sistemului asa ca au convins spiritul gazda sa li se alature.
Le-a reusit, taman ca cea mai dulce este libertatea, nicidecum pacea.

"1984"

- Ha! Nuda... imi cer scuze ca aduc vorba, dar iubesc nickname-ul tau!
- On-Topic: Sunt Crestin-Ortodox dar daca eu as fi patit ce au patit aia acolo si as fi avut sansa divina sa ii redecopar pe tortionari, imi faceam un plan si timp de 2 zile ucideam tot ce avea legatura cu ei. Apoi probabil ma predam. Pana si sotiile nevinovate, copiii si animalele de casa, absolut tot ce detinea viata si imi permitea timpul sa ma incadrez in cele 2 zile, disparea. Eu sunt o persoana mai degraba pacifista decat agresiva, si nu stiu daca i-as fi executat din ura, ci mai degraba dintr-un simt al echilibrului. Adica as fi nutrit placeri sadice sa zambesc atunci cand vedeam sangele cum pompeaza inafara corpului lor si ei disperati nu pot sa il opreasca, timp in care le-as fi citit poezii si le-as fi explicat ca asa e menit sa se intample, sa fie calmi si sa inteleaga ca trebuie sa achite paguba facuta.
- Iubirea e un instinct. Instinctele desi sunt foarte importante pentru fiinta, sunt reactii 'de rang 2' ale oamenilor, mai primitive. Si insectele au instincte, iar uneori sunt mancate de alte insecte mai mari pentru ca nu au realizat pericolul la care le expune instinctul. Ce ne separa de mamifere, desi noi suntem o varianta perfectionata de mamifer(da stiu ca sunt Crestin, in caz ca o dati cu exemple stupide nu ma intereseaza bolboroselile fanatice), este Ratiunea. Ratiunea compara valori si stabileste ce renteaza. Renteaza daca ai ucis sa fii ucis, iar daca ai batut sa fii batut. Pe baza asta gasesc total risipa de ratiune sa iubesti ceva ce ti-a facut rau. Astfel, daca esti atat de iubitor incat sa ti se faca rau si sa nu te razbuni cand primesti oportunitatea, dupa judecata mea meriti sa fii sacrificat, incat nu ai demnitatea necesara sa-ti aperi si sustii specia. E aiurea sa iubesti oamenii rai, cred ca e o dovada de masochism(boala) care nu ar putea proteja suficient Viata, astfel ca ar primejdui-o pana la extrem daca ar fi aplicata pe scara larga. Intorsul obrazului e pentru cei care-l vor intoarce vesnic. Si desi vor avea o oarece satisfactie ciudata(dupa prea multa durere incepi sa te hranesti cu durere si sa iti placa in mod real), nu s-ar putea compara cu bogatiile si libertatile ce le-ar primi daca ar distruge pericolul.
- Un topic romantic, in care se dezbate posibilitatea deformarii cauzelor in care s-ar investi natural iubire, astfel ca ea sa fie investita si in noi situatii. Nepractic dar artistic, frumos.

Edited by -incoerent-, 04 November 2013 - 15:10.

Totusi, n-am dat exemplul cu pricina degeaba. Oamenii care au iertat acolo sunt oameni echilibrati, calmi si iubitori. Cei care au gandit ca tine, in experimentul Pitesti, au devenit din victime calai. Monstri. Astea sunt exemple concrete, nu ce ne inchipuim noi acum in fotoliu, cu cafeaua in fata. Mai mult, au existat victime devenite calai, tortionari, care tocmai datorita obrazului intors al victimelor lor s-au trezit redevenind oameni.

 nuda, on 04 noiembrie 2013 - 15:10, said:

si nu ti se pare ceva in neregula?

 anottipa, on 04 noiembrie 2013 - 15:26, said:

Regula fiind care?

 nuda, on 04 noiembrie 2013 - 15:35, said:

a ta!

"Tipul Georgescu. Prost și rău. Incult și opac. Labil moral și ros de orgolii. Inferioritate care urăște tot ce e superior. Slugarnic și totuși avid de putere. Un fel de ludă care-și urăște Mântuitorul tocmai pentru că se simte strivit de divinitatea Lui. Un fel de Smerdiacov, plin de toate complexele de inferioritate, care așteaptă numai însămânțarea ideilor lui Ivan. Astfel de oameni nu au nimic măreț, nobil, sublim în ei. Nu au Dumnezeu, dar se tem ca cei mai respingători superstițioși. Pot fi ușor transformați în caricaturi magnifice, despotice, tiranice. Ei ajung să se creadă zei, împărați, salvatori, eroi - deși sunt oamenii cei mai lipsiți de personalitate. Nu sunt criminali activi, ci pasivi. Criminalul activ are un fel de putere lăuntrică a sa, pe când criminalul pasiv nu poate fi nici cel puțin criminal, ci se zbate în mocirla nimicniciei sale. El devine însă periculos când este inoculat cu duhul crimei misionare, căci imbecil cum este, devine bestie, canalie, ucigaș. într-un fel el este iresponsabil, căci este criminal numai dacă are un autor moral al crimelor sale, dar este cu atât mai înfricoșător pentru victimele lui, căci de la el nu aștepți nici sentimente, nici rațiune, nici omenie. E un fel de nebunie, mai mult, un fel de demonizare, dar executată nu de draci, ci de oameni. E un fel de mașină criminală care nimicește totul. Și totuși nu este așa, nu este chiar așa cum doresc creierele bolnave ale oamenilor fără Dumnezeu. Chiar în tipul Georgescu rămâne o fărâmitură de om, de lumină, de suflet. Când el ajunge să se trezească din această beție prezintă 28 un spectacol de plâns, între nebunie și idioțenie. Plânge și se jelește. Nu pricepe nimic din tot ce a făcut, căci el crezuse o vreme că are o stea. Când acești oameni au fost eliminați din jocul partidului și au devenit țapi ispășitori s-au dezechilibrat, căci niciodată nu avuseseră un suport interior care să-i susțină. Au rămas însă tot meschini, jalnici și murdari. Datorită lipsei de personalitate n-au ajuns la trezirea unei alte vieți, ci s-au mulțumit cu o viață de viermi. Nu cred că ar putea să mai repete criminalitatea trecută, chiar dacă li s- ar oferi ocazia. Ar putea redeveni criminali activi numai dacă li s-ar oferi posibilitatea să ucidă pe cei ce i-au făcut criminali."

Edited by nuda, 04 November 2013 - 15:43.