Luceafarul (de Eminescu) a fost Satana
#1
Posted 22 July 2013 - 02:48
LUCEAFĂRUL A FOST SATAN
https://migdalemariu...l-a-fost-satan/ ’’Imposibil!’’ – vor spune criticii de artă, ’’Minciuni!’’ – striga-vor preoți din altar, Să le fi dat Eminul înc-un motiv de ceartă? Sau le e credința oarbă un viciu planetar? Cel mai strălucitor dintre Arhangheli – Mirific prinț zvârlit în Haosul etern – Prin el ’cercat-ai tu de vină să te speli, Iscând în subterane un blestemat Infern? Damnat pe veci ca de lumina-ți arogantă Nicicând să aibă parte imperiu-i cadaveric Doar Luna, însă, fie-i și soață și amantă, În Noaptea grea și rece – un adăpost himeric. De ce, mârșav, i-ai pus atâtea în spinare, Gelos fiind, bătrâne, pe clipa-i de iubire, Când într-o zi cerut-a la ceruri dezlegare, A renunța-n toți vecii la a ta dumnezeire? L-ai condamnat ca Bezna să-i fie-adăpostire, Să nu cunoască-Amorul, de el neavând parte, Pe bolta înstelată nicând cunoască-oprire – Secundele-i sădind oriunde numai moarte. Și mă-ntreb, în sinea-mi, de ce fost-ai tu hain? Să fi vrut în aroganța-i tocmai tu să i te-nchini? Și ca și înfățișare, să fi fost, oare, mai fain? Să fi fost, dară, tu cela fără pată, făr’ de vini? Damnat chiar prin divina ta forță-inchizitoare Să poarte-n veci blestemul cruntei gelozii, Unde-i vina ta, părinte, iscând această-oroare? Că-acest război distruge, tu asta chiar n-o știi? Când poruncit-ai omenirii A nu-nchina la chip cioplit Te-ai gândit că ei, neghiobii, Îți vor fii pe-ndat’ supuși… Dar ei grăbit-au să îți facă Mândre stàtui de Isuși… Și-ntreb, în nimicnicia-mi, Oare nu porunca-ncalcă? Oare nu e împotriva firii Și a tot ce-ai poruncit? Doar tu i-ai permis s-existe, Tronând lumea în tandem, Tu ne-ai învățat ce-i ura… Să scuipăm… să ucidém… L-ai făcut spre a-l distruge… Ne-ai născut să dispărem… N-ai creat, oare, tu, Moartea?! Și-ăsta nu e un păcat suprem?! Redați-i, dară, strălucirea, Și meritul de-a fi, iar, zeu, Căci asta lui i-a fost menirea: O iubire cruntă, de Orfeu… Voi – care l-ați crezut nebun, Voi – care l-ați blasfemiat, Și prin pana voastră hâdă Într-un iad l-ați aruncat, Voi – care l-ați urât expres, Voi – care l-ați făcut viclean, Doar Eminescu a-nțeles: Luceafărul a fost… Satan! Edited by Josef_Mengele, 22 July 2013 - 02:50. |
#2
Posted 22 July 2013 - 03:46
Limba Romana are multe multe interpretari. Depinde cum intelege fiecare acel text. Banuiesc ca imaginatia are un rol major aici.
|
#4
Posted 22 July 2013 - 08:24
#5
Posted 22 July 2013 - 08:30
Nu, a fost o metafora. Era la figurat. Oricum, cam pampalau. Adica avea puteri din alea supranaturale, da n-a putut sa-i rupa capu' lui Catalin...
|
#6
Posted 22 July 2013 - 12:30
#8
Posted 24 July 2013 - 23:30
Josef_Mengele, on 22 iulie 2013 - 02:48, said:
LUCEAFĂRUL A FOST SATAN https://migdalemariu...l-a-fost-satan/ ’’Imposibil!’’ – vor spune criticii de artă, ’’Minciuni!’’ – striga-vor preoţi din altar, Să le fi dat Eminul înc-un motiv de ceartă? Sau le e credinţa oarbă un viciu planetar? Cel mai strălucitor dintre Arhangheli – Mirific prinţ zvârlit în Haosul etern – Prin el ’cercat-ai tu de vină să te speli, Iscând în subterane un blestemat Infern? Damnat pe veci ca de lumina-ţi arogantă Nicicând să aibă parte imperiu-i cadaveric Doar Luna, însă, fie-i şi soaţă şi amantă, În Noaptea grea şi rece – un adăpost himeric. De ce, mârşav, i-ai pus atâtea în spinare, Gelos fiind, bătrâne, pe clipa-i de iubire, Când într-o zi cerut-a la ceruri dezlegare, A renunţa-n toţi vecii la a ta dumnezeire? L-ai condamnat ca Bezna să-i fie-adăpostire, Să nu cunoască-Amorul, de el neavând parte, Pe bolta înstelată nicând cunoască-oprire – Secundele-i sădind oriunde numai moarte. Şi mă-ntreb, în sinea-mi, de ce fost-ai tu hain? Să fi vrut în aroganţa-i tocmai tu să i te-nchini? Şi ca şi înfăţişare, să fi fost, oare, mai fain? Să fi fost, dară, tu cela fără pată, făr’ de vini? Damnat chiar prin divina ta forţă-inchizitoare Să poarte-n veci blestemul cruntei gelozii, Unde-i vina ta, părinte, iscând această-oroare? Că-acest război distruge, tu asta chiar n-o ştii? Când poruncit-ai omenirii A nu-nchina la chip cioplit Te-ai gândit că ei, neghiobii, Îţi vor fii pe-ndat’ supuşi… Dar ei grăbit-au să îţi facă Mândre stàtui de Isuşi… Şi-ntreb, în nimicnicia-mi, Oare nu porunca-ncalcă? Oare nu e împotriva firii Şi a tot ce-ai poruncit? Doar tu i-ai permis s-existe, Tronând lumea în tandem, Tu ne-ai învăţat ce-i ura… Să scuipăm… să ucidém… L-ai făcut spre a-l distruge… Ne-ai născut să dispărem… N-ai creat, oare, tu, Moartea?! Şi-ăsta nu e un păcat suprem?! Redaţi-i, dară, strălucirea, Şi meritul de-a fi, iar, zeu, Căci asta lui i-a fost menirea: O iubire cruntă, de Orfeu… Voi – care l-aţi crezut nebun, Voi – care l-aţi blasfemiat, Şi prin pana voastră hâdă Într-un iad l-aţi aruncat, Voi – care l-aţi urât expres, Voi – care l-aţi făcut viclean, Doar Eminescu a-nţeles: Luceafărul a fost… Satan! Primele cinci strofe mi-au placut. Mai la vale...catastrofa. Noroc ca ai haz. Pe tine umorul te va salva, crede-ma! Edited by nuda, 24 July 2013 - 23:30. |
#9
Posted 13 August 2013 - 04:50
Existenta unui ateu (fie el si Eminescu) este irelevanta, dupa propriile cuvinte: cap de geniu, cap de vită, tot o hârcă scofâlcită, important e însă că privit la lună capul unui ateu seamănă cu un cap de...Coșbuc!
(daca am gresit "poieții" e irelevant, acum sunt oale și ulcele) Edited by Oneiros, 13 August 2013 - 04:51. |
#10
Posted 19 November 2022 - 02:47
Josef_Mengele, on 22 iulie 2013 - 02:48, said:
LUCEAFĂRUL A FOST SATAN https://migdalemariu...l-a-fost-satan/ ’’Imposibil!’’ – vor spune criticii de artă, ’’Minciuni!’’ – striga-vor preoţi din altar, Să le fi dat Eminul înc-un motiv de ceartă? Sau le e credinţa oarbă un viciu planetar? Cel mai strălucitor dintre Arhangheli – Mirific prinţ zvârlit în Haosul etern – Prin el ’cercat-ai tu de vină să te speli, Iscând în subterane un blestemat Infern? Damnat pe veci ca de lumina-ţi arogantă Nicicând să aibă parte imperiu-i cadaveric Doar Luna, însă, fie-i şi soaţă şi amantă, În Noaptea grea şi rece – un adăpost himeric. De ce, mârşav, i-ai pus atâtea în spinare, Gelos fiind, bătrâne, pe clipa-i de iubire, Când într-o zi cerut-a la ceruri dezlegare, A renunţa-n toţi vecii la a ta dumnezeire? L-ai condamnat ca Bezna să-i fie-adăpostire, Să nu cunoască-Amorul, de el neavând parte, Pe bolta înstelată nicând cunoască-oprire – Secundele-i sădind oriunde numai moarte. Şi mă-ntreb, în sinea-mi, de ce fost-ai tu hain? Să fi vrut în aroganţa-i tocmai tu să i te-nchini? Şi ca şi înfăţişare, să fi fost, oare, mai fain? Să fi fost, dară, tu cela fără pată, făr’ de vini? Damnat chiar prin divina ta forţă-inchizitoare Să poarte-n veci blestemul cruntei gelozii, Unde-i vina ta, părinte, iscând această-oroare? Că-acest război distruge, tu asta chiar n-o ştii? Când poruncit-ai omenirii A nu-nchina la chip cioplit Te-ai gândit că ei, neghiobii, Îţi vor fii pe-ndat’ supuşi… Dar ei grăbit-au să îţi facă Mândre stàtui de Isuşi… Şi-ntreb, în nimicnicia-mi, Oare nu porunca-ncalcă? Oare nu e împotriva firii Şi a tot ce-ai poruncit? Doar tu i-ai permis s-existe, Tronând lumea în tandem, Tu ne-ai învăţat ce-i ura… Să scuipăm… să ucidém… L-ai făcut spre a-l distruge… Ne-ai născut să dispărem… N-ai creat, oare, tu, Moartea?! Şi-ăsta nu e un păcat suprem?! Redaţi-i, dară, strălucirea, Şi meritul de-a fi, iar, zeu, Căci asta lui i-a fost menirea: O iubire cruntă, de Orfeu… Voi – care l-aţi crezut nebun, Voi – care l-aţi blasfemiat, Şi prin pana voastră hâdă Într-un iad l-aţi aruncat, Voi – care l-aţi urât expres, Voi – care l-aţi făcut viclean, Doar Eminescu a-nţeles: Luceafărul a fost… Satan! Luceafarul este Isus, dupa cum si scrie in Apocalipsa 22:16 Eu , Isus, Eu sunt Rădăcina şi Sămânţa lui David, Luceafărul strălucitor de dimineaţă.” Citrez un fragment din Luceafar, in care Eminescu incearca sa arate idolatiria crestinismului: Dar ei grăbit-au să îţi facă Mândre stàtui de Isuşi… Şi-ntreb, în nimicnicia-mi, Oare nu porunca-ncalcă? Edited by Elihu_66, 19 November 2022 - 02:47. |
|
#11
Posted 19 November 2022 - 09:47
Elihu_66, on 19 noiembrie 2022 - 02:47, said:
Nu este satan... Luceafarul este Isus, dupa cum si scrie in Apocalipsa 22:16 Eu , Isus, Eu sunt Rădăcina şi Sămânţa lui David, Luceafărul strălucitor de dimineaţă.” |
#13
Posted 19 November 2022 - 12:10
logic1, on 19 noiembrie 2022 - 10:48, said:
Nu literal, ci cu referire la regalitate. Findca se aminteste de un nume, nu de dinastia regala. Pentru ca din imparatia cerurilor nu poate fi considerata guvernarea lui David, si nici a urmasului direct Solomon. In timpul guvernarii celor doi imparatia nu a avut caracteristici pe care isus le propovaduia . Dimpotriva, chiar regele era cel care ducea uneori poporul in nenorocire. Si apoi nu poti aminti de imparatia lui David din moment ce nu era singura pe pamant, si nici cea mai "curata". Oricum, isus chiar a negat ca ar fi "fiul" lui David intelegandu-se prin asta ca isus respinge modul de guvernare al acestuia. Deci fraza din Apocalipsa 22:16 nu ii poate apartine lui isus. |
#14
Posted 19 November 2022 - 12:57
Isus a respins faptul că Cristosul așteptat este urmașul lui David.
|
#15
Posted 19 November 2022 - 13:12
|
#16
Posted 19 November 2022 - 13:31
logic1, on 19 noiembrie 2022 - 12:57, said:
Isus a respins faptul că Cristosul așteptat este urmașul lui David. Un Dumnezeu care in loc sa-si "aseze" imparatia pe pamant prefera sa lungeasca efectele pacatului , il consider neputincios sau incapabil sa gaseasca o solutie salvatoare. Sa astepte EL nu e mare lucru, sa asteptam noi e oribil. Intrebarea ar fi: ce asteapta ? Elihu_66, on 19 noiembrie 2022 - 13:12, said:
Iti este frica sa-l numesti Lucifer? Sa nu te trasneasca? Lucifer insemnand purtator de lumina. Lumina spirituala sunt toti cei ce devin invatatori ai spiritului divin. Bineinteles ca voi folositi cuvantul intr-un sens negativ. Isus spune chiar despre ucenici ca ei sunt lumina lumii. |
#17
Posted 19 November 2022 - 13:59
Indiferent ce este el cu adevart, un proroc, fiul lui David, Ilie, rob al lui Dumnezeu, Mesia, urmasii bisericii i-au facut o mare defavoare inchinandu-se trupului sau.
I-au facut si statui, icoane, oamenii l-au cinstit si il cinstesc in continuare ca pe un idol. logic1, on 19 noiembrie 2022 - 12:57, said:
Isus a respins faptul că Cristosul așteptat este urmașul lui David. Ar fi plauzibil conform versetului din Daniel: Daniel 7:13 – "M-am uitat în timpul vedeniilor mele de noapte și iată că pe norii cerurilor a venit unul ca un fiu al omului; a înaintat spre Cel Îmbătrânit de zile și a fost adus înaintea Lui." Paco_ste1 said: Nu frica sa nu ma trazneasca ci sa nu comit o eroare. Lucifer insemnand purtator de lumina. Lumina spirituala sunt toti cei ce devin invatatori ai spiritului divin. Bineinteles ca voi folositi cuvantul intr-un sens negativ. Isus spune chiar despre ucenici ca ei sunt lumina lumii. Edited by Elihu_66, 19 November 2022 - 13:52. |
#18
Posted 19 November 2022 - 14:02
Elihu_66, on 19 noiembrie 2022 - 13:51, said:
Indiferent ce este el cu adevart, un proroc, fiul lui David, Ilie, rob al lui Dumnezeu, Mesia, urmasii bisericii i-au facut o mare defavoare inchinandu-se trupului sau. I-au facut si statui, icoane, oamenii l-au cinstit si il cinstesc in continuare ca pe un idol. Isus insa a venit si el cu niste expresii " sa mancati trupul meu" , "sa beti sangele meu " . . . . ei bine acestea necesita (pentru paganism) si reprezentarea materiala a unui isus crucificat din care sa "soarba" trupul si sangele. Paganism sadea. Evident ca trupul si sangele reprezinta spiritul si suferinta lui , pe acestea noi trebuie sa le "sorbim", deci sa-l vedem mereu in constinta ca fiind cel suferind dar si sa-i traim blandetea in momente de suferinta. Ajuta la "destructurarea" constintei caine ce suntem. |
Anunturi
▶ 0 user(s) are reading this topic
0 members, 0 guests, 0 anonymous users