Scop in viațã? Pentru?

stormlord, on 12 mai 2014 - 20:06, said:

Da, când e vorba de lucruri personale.

Dacă ceri sfaturi despre un telefon sau o achiziție, sau despre o situație concretă ce poate fi explicată și detaliată ușor și obiectiv, da, sfatul unui necunoscut poate fi la fel de bun ca al unui cunoscut. Sau poate chiar (mult) mai bun, dacă necunoscutul are o experiență mai mare în acel caz concret.

Dar când e vorba de lucruri personale, care nu țin doar de obiectiv, ci de subiectiv, și a căror decizie trebuie luată ținând cont de cine ești, cum gândești, ce dorești... atunci sfatul unui necunoscut e egal cu 0 barat, pentru că nu te cunoaște. Nu are cum să-ți dea un sfat corect dacă nu are de unde să știe despre ce e vorba. Iar unele lucruri pur și simplu nu pot fi explicate, ci doar observate în timp îndelungat, de către o persoană apropiată, care te cunoaște în orice context, știe cine ești (nu doar cum te cheamă), și îți poate oferi un sfat sincer. Cât de corect sau nu e sfatul respectiv, depinde - dar, oricum, șansele de ajutor sunt infinit mai mari.


Exemplu concret: vine cineva pe forum și se plânge, în câteva cuvinte, că viața lui nu are sens. Că are anumite probleme (explicate succint), că l-a părăsit iubita, că i-a murit cățelul, că l-a mușcat purcelul.
Ce vor face necunoscuții? Îi vor da cel mult câteva sfaturi generice (treci peste, viața e frumoasă!), sau, în cel mai rău caz, îl vor lua la mișto.
Ce va face un cunoscut? Va ști să îl asculte, cunoscând deja problema (mai mult sau mai puțin). Va ști să facă anumite legături cu anumite aspecte pe care persoana respectivă poate nu le realizează (lucru imposibil unui necunoscut). Și va ști să îi ofere un sprijin real, oricând, la orice oră, puțin câte puțin și, cel mai important, la subiect, nu doar prin sfaturi generice.


Revenind la întrebarea inițială: scopul în viață nu ți-l propui. Adică, nu în sensul că îți propui să ai un scop. Că ajungi să ai ca scop avutul unui scop, ceea ce, scuză-mă, dar mi se pare puțin non-sens. Scopul îl ai sau nu, ți-l definești singur sau nu, din propriile tale dorințe. Și nu ți-l definești pentru că vrei să ai un scop. Sau, cum să zic eu... ”scopul” în viață nu este o cauză, e un efect. Ai un scop pentru că îți dorești ceva, și acel ceva devine scop. Nu faci o listă cu ”ceva-uri”, să-ți alegi intenționat un scop dintre ele.

Întrebarea ”merită să am un scop?” de fapt îmi sugerează alte probleme interioare, mai nasoale. Care te fac să te gândești că ”pana mea, ce rost are totul?”. Are, și dacă îți rezolvi problemele, atunci vei găsi și-un scop. Și problemele alea le rezolvi fie singur, fie cu ajutorul cunoscuților. Un necunoscut te poate ajuta doar dacă, între timp, îți devine cunoscut.

stormlord, on 12 mai 2014 - 20:06, said:

Ce apropiați nașparlii ai, dacă nu te pot ajuta fără interese malefice.

Nu trebuie să ceri sfatul tuturor cunoscuților. Și nici nu trebuie să accepți sfaturile tuturor (ne)cunoscuților care ți le oferă ”gratuit” (adică ți le bagă pe gât). Dacă crezi că cineva te poate ajuta, cere-i ajutorul. Dacă nu, nu. În final, filtrul propriu oricum trebuie să fie activ și să îți dai seama singur, cât de cât, dacă un sfat este bun sau nu.

Dromichaetes, on 09 iunie 2013 - 23:40, said:

nu. dar incercam sa facem tot ce ne place in viata asta ca alta nu mai avem.