Probleme de socializare

E posibil ca ei sa-ti simta nesiguranta din tonul vocii, cauzata de teama ca ai putea fi respins. Incearca sa fii detasat si sa-i privesti ca pe egalii tai, nu ca pe niste oameni care abia asteapta sa te judece.

Am incercat sa vorbesc cu mai mult curaj, mai tare, dar cam tot acelasi e rezultatul.
Apropo: cand vorbesc cu cei din familie, ei imi raspund tot timpul.
Mai mult cu colegii am astfel de probleme.
In rest, amicii pe care mi i-am facut prin liceu vorbesc tot timpul cu mine.
Cu mine colegii vorbesc numai lucruri prietenesti: saluturi, "ce mai faci" si cam atat. Ei intre ei discuta mai mult, dar ma multumesc asa.
Nici eu nu am o minte sclipitoare. Ati vazut si voi ce prostii scriu si ce gafe fac pe forum. Pana la urma, asta e personalitatea mea.
Va multumesc foarte frumos pentru raspunsuri. La multi ani!

Cred ca pui presiune prea mare pe cuvinte.

Da, uite, si asta poate fi o problema. Nu m-am gandit. Pun prea multa presiune pe cuvinte, pentru ca ma gandesc inainte: "Sa intreb, sa nu intreb?". Trag aer in piept, prind curaj, si cand sa intreb, pun acea presiune pe cuvinte, si le si stâlcesc din cauza asta. Hai, ca nu e chiar asa de rau! Imi si raspund unii, nu ma resping chiar tot timpul.
Eu m-am obisnuit sa nu mai intreb si sa nu mai vorbesc mai nimic, pentru ca stiu ce urmeaza. Asta e si din cauza ca nu avem aceleasi subiecte preferate, dar si pentru ca ei se cunosc din clasa a 9-a, iar eu am intrat in clasa lor din clasa a 10-a. De obicei discuta despre subiecte care nu ma intereseaza.
Acum sunt in clasa a 11-a si parca ma inteleg mai bine cu ei.
Foarte frumos din partea voastra ca mi-ati dat raspunsuri.

Am trecut si eu prin asta. Oarecum! Lumea era alta atunci (acu 20 de ani) dar problemele teen-age au cumva un numitor comun. E o chestiune de incredere in sine care ruleaza in bucla, bucla  alimentata de feedbackurile primite din partea socialului.
Sa ma explic...
La varsta asta feedback-urile din partea celorlalti sunt puternic amplificate de propria minte.
Cei care primesc feedbackuri pozitiive se dau in spectacol, devin expansivi, zgomotosi, nepasatori. Asta le aduce mai multe feedbackuri pozitive si totul ruleaza intr-o bucla autosustinuta. Cei care primesc feedbackuri negative, lasa capu in jos iar asta le atrage si mai multe feedbackuri negative.
Echilibrul se atinge greu, el este doar simulat.
Aprecierea si feedbackurile de care ai nevoie apar doar dupa ce nu le mai acorzi importanta prea mare. Iar efectul asta se obtine mai usor drenand energia spre ceva neutru din pdv. social.
Personal cred ca e importanta canalizarea energiei specifica varstei spre ceva creativ, neutru din pdv social: un hobby, studiu intr-o anume disciplina, un sport, etc... Asta va imbunatati in timp inclusiv relatia sociala deficitara.

Trebuie sa iti pese mai putin dar nu prin nepasare, ci prin canalizarea preocuparilor.

E foarte adevarat ceea ce spui/spuneti. Voi aprecia sfaturile dumneavoastra, ma voi folosi de ele la momentul potrivit.