Permacultura - pas cu pas

Pentru ca in topicul precedent dedicat permaculturii a devenit foarte greu de urmarit si pentru ca e necesar sa clarificam subiectul, am hotarat sa deschid acest topic nou, dedicat permaculturii pentru gospodariile si ferme mici.  

Rugaminte:
- Acest topic are ca scop informarea tuturor celor interesati. Este pornit din convingerea ferma ca poate fi de folos tuturor celor ce vor aplica macar o parte din aceste informatii. Imi doresc sa fie ceva constructiv, un loc de comunicare, unde sa schimbam informatii si pareri, unde sa punem intrebari si sa venim cu solutii.
De aceea, va rog sa pastrati acest topic curat, postand doar la obiect. Regulile sunt simple: fara off-topic, fara misto-uri, fara atacuri la persoana...
Putem invata cu totii din acest topic, sper sa din toata inima sa fie asa.

Va multumesc.  
Marcela

Sa incepem cu inceputul:
Permacultura nu e nimic magic. Nu e nici macar ceva nou, o descoperire de ultima ora, ceva la care doar putem visa.
Este ceva practic, iar daca vrem sa te rezumam doar la partea agricola, atunci:

Permacultura este un mod de a concepe organizarea unei gradini, ferme, paduri, teren agricol, in asa fel incat sa putem obtine maximul de recolta, cu minimul de cheltuieli, fara folosirea produselor petrochimice si cu cat mai putina mecanizare.

Permacultura nu este pentru initiati. Orice gospodar care doreste sa isi organizeze mai bine gradina din fata casei, poate aplica cateva din recomandarile pe care le puteti gasi pe gratis pe oricare nenumaratele site-uri dedicate acestui subiect.

Dintre toate intrebarile legate de permacultura, poate cea mai importanta este cea legata de aspectul financiar - e firesc - daca putem trai din asta e un lucru, daca e doar un hobby, atunci e cu totul si cu totul altceva.

Pentru ca acest topic se adreseaza in special gospodariilor mici, nu voi cauta exemple de milionari din permacultura - nici nu stiu daca exista asa ceva - ci ma voi referi exact la aceste gospodarii mici.
Cineva spunea pe topicul initial ca n-ar risca sa se angajeze in asa ceva, pentru ca are facturi de platit, copii, in fine, din motive financiare.

Ce pot eu sa spun, din perspectiva unei persoane care ar cauta sa infiinteze ceva, o gospodarie  sau o ferma cat de mica, la tara, e ca eu n-as risca sa ma bag intr-o afacere obisnuita, mai ales daca terenul pe care l-as avea la dispozitie ar fi mic. Cu atat mai mult as cauta sa scot maximum din acest teren.
Si as face asta doar prin organizare si punand in practica lucrurile pe care le-am invatat, combinate cu ceea ce stiu deja, cu propria experienta.

Revin cu desenul gradinii - un plan pentru o posibila gospodarie de un ha.

 posibila_gradina_1_ha.JPG   513.78K   462 downloads

In posturile urmatoare voi explica cum am ajuns la aceasta organizare, ce avantaje am urmarit, de ce legi ale naturii am tinut cont si cum ma astept sa evolueze o astfel de gradina.

Marcela

Multe din informatiile pe care le puteti gasi in cartile de permacultura pot fi aplicate si separat, chiar daca nu aveti de gand sa studiati si sa aplicati mai mult, iar rezultatele vor fi mai mult decat multumitoare, de exemplu straturile inaltate.

Desenul pe care l-am postat, porneste de la comparatia intre o livada obisnuita si o gospodarie care aplica aceste informatii.
Pentru cineva care are deja o gospodarie, care are deja un hectar de teren ocupat cu una sau mai multe culturi traditionale si doreste sa se orienteze catre altceva, sau pentru o familie de oraseni care cumpara o asemenea suprafata si vrea sa traiasca din ceea ce produce, o astfel de organizare ar putea fi mai mult decat potrivita.

Daca plantezi pomisorii in viitoarea livada si gata, asta e afacerea ta, o problema va fi perioada de inceput, in care pomii nu vor rodi, deci nu vei produce nimic.
E mai mult decat probabil ca proprietarul va incerca sa rentabilizeze respectivul teren, incercand sa cultive legume intre pomi,  macar pana cand acestia vor da rod. E atata loc intre pomi, si destul soare cand acestia sunt micuti, de ce sa nu foloseasca terenul pentru a cultiva legume?
Procedand astfel, chiar daca doar instinctiv, aplicam  doua metode des intalnite in permacultura: policultura si suprapunerea culturilor.
Policultura
Livada ca atare, doar pomii pe care sa ii asteptam rabdatori sa rodeasca, poate fi si ea singura o policultura, atat timp cat va contine mai multe specii de pomi fructiferi, sau macar mai multe soiuri din aceeasi specie.
Avantajele policulturii sunt multiple:
-Rezistenta la boli si daunatori: - multi daunatori sunt specializati, apti sa traiasca, sa se hraneasca si sa se reproduca doar pe unele specii de plante. Intercaland intre ele diferite specii, ca in natura, ingreunam raspandirea acestora. Intr-o monocultura, un daunator nu trebuie sa faca niciun efort ca sa ajunga de pe o planta pe alta si, in absenta altor masuri de protectie, se vor inmulti necontrolat. Inchipuiti-va ca un mic grup de insecte potential daunatoare tocmai au nimerit intr-un camp, cultivat cat vezi cu ochii numai cu hrana lor preferata. Ce vor face? Vor incepe sa manance si sa se inmulteasca frenetic, trecand fericite de la o planta la alta, devenind o adevarata plaga, obligandu-ne sa intervenim prin stropiri pentru a ne proteja recolta.
In policultura, simplul fapt ca o insecta este nevoita sa caute o alta planta pentru a se hrani, o face mai vulnerabila, fiind mai multe sanse sa fie descoperita de pradatori si vanata in timpul deplasarilor necesare pentru a gasi o alta sursa de hrana. Daca facem un pas inainte si ne orientam catre plantele-companion atunci, alegand plantele potrivite, putem sa alungam si mai eficient daunatorii, pentru ca multe din aceste plante au efect repelent.
- Recolte mai bogate - aici intervin din nou plantele-companion. Este vorba de fenomenul de alelopatie - plantele se pot influnta reciproc, fie in bine, astfel incat doua plante vor creste mai bine impreuna decat fiecare separat, fie in rau, inhibandu-se una pe alta, astfel incat se vor dezvolta mult mai greu impreuna decat daca ar fi fost crescute separat.  Conteaza mult si modul in care plantam aceste plante. Daca doar le plantam pe acelasi lot, dar tot pe randuri, la distante egale intre ele, sporul va fi mic. Daca le cultivam ca in natura, cat mai aproape unele de altele, atunci sporul va fi mult mai mare.
-Recolta mai sigura - daca plantam o singura specie e ca si cum am miza totul pe o singura carte. Daca, din diverse motive, cultura noastra este afectata, de exemplu daca plantam doar grau si este un an prost pentru grau, recolta noastra va fi serios periclitata. Daca plantam mai multe specii, pierderea unei recolte nu ne mai afecteaza atat de mult, raman alte plante pe care ne putem baza.


Suprapunerea (sau stivuirea culturilor) nu este nici ea ceva nou, nemaiauzit si nemaifolosit in Romania, doar este mai rar intalnita. Dar nu e ceva neobisnuit, mai ales la gospodarile mici sa gasesti loturi de teren cultivate cu porumb, fasole si dovleci. Principiul e simplu: pe aceasi suprafata de teren, cultivam plante care au cerinte diferite fata de sol si care se dezvolta pe etaje diferite: dovlecii acopera solul, impiedicand evaporarea rapida a apei din sol, porumbul se inalta vertical, umbrind si el solul si oferind suport pentru fasole. Aceasta combinatie este foarte veche,  populatiile amerindiene numeau porumbul, dovleacul si fasolea "cele trei surori".
Permacultura duce mai departe aceasta suprapunere, dupa modelul intalnit in natura. O livada tip forest-garden va tine cont de toate nivelele de dezvoltare dintr-o padure naturala, ca in imaginea de mai jos:
 Cele_sapte_straturi_ale_abundentei.gif   50.93K   317 downloads

In postul urmator, mai multe detalii despre stadiile de inceput ale gradinii.

Marcela

Edited by Marcela_C, 19 February 2011 - 10:22.

ok, cateva pareri.

Presupun ca vrei ca ferma sa asigure nu numai hrana familiei ci si valorificarea produselor agricole.
-----------------------------------------
Relativ la desenul cu amplasarea casei, gradinii, etc., considerand ca sudul e in sus (unde ai sera atasata de casa) am impresia ca nordul e foarte putin protejat sau necunoscut... te bazezi pe ce este pe terenul vecin de acolo pot veni vanturile reci puternice, deci as pune casa mai spre centru si as lasa loc de un rand de copaci si tufisuri care sa asigure o bariera de vant.

Sera atasata la casa as face-o mai mare si atasata spre est sau vest (in prelungirea casei) iar spre sud doar o veranda ce poate fi inchisa cu geam iarna (pentru incalzire solara) si copaci  care sa faca umbra vara.
-----------------------------------------
Nu stiu daca se merita sa cresti porci free-range pe o parte dintr-un teren de 1ha.  Porcii rad tot. Zmeuris, muri si alti boscheti nu vor tine porcii departe. Metoda recomandata de Holzer pentru a scapa de un palc de muri crescuti exagerat era sa puna tarc electric in jurul murilor si sa aduca porci inauntru.
Poate merita sa iei unu ca "mana" de lucru sa "ierbicideze" primavara un lot mic pentru gradina sau porumb dupa care sa-l tai.  
Sau sa ai un sistem cu rotatie cu mai multe parcele care dupa ce sunt curatate de porc ii muti si pui seminte de plante furajere... tot asa ii plimbi cu tarcu electric si in loc sa le dai de mancare insamantezi parcelele "arate". cu sfecla, cartofi, lucerna, porumb, napi porcesti sau ce altceva prefera ei.  .Asta ar trebui sa scada cheltuiala cu hranirea, habar n-am in ce masura.

 blimpyway, on 20th February 2011, 02:15, said:

Cum bine stii, un plan se face numai dupa ce ai studiat terenul.
Ca exercitiu, am plecat de la premisa ca am studiat terenul si am gasit ca asta ar fi amplasarea ideala.  
Doar ca exercitiu, consideram ca nordul ar fi bine  protejat.

Quote

Daca iau in considerare observatiile tale, ma gandesc ca as putea fie face asa cum spui, fie as putea chiar face o sera in forma de L, care sa se desfasoare pe doua parti ale casei. Pentru umbra, ma gandeam sa apelez la un sistem de grilaje, cu plante agatatoare, eventual la o bolta de vita de vie in fata serei - ofera umbra (si struguri) vara si lasa lumina sa patrunda, iarna.
Pe langa faptul ca as avea o sera mai mare, astfel conceputa, sera ar profita si de caldura de la apa  calda, in drumul ei dinspre casa catre iaz. Aici, simtul practic al lui Mircea si experienta de constructor vor avea un cuvant greu de spus.
In orice caz, ideea ta e demna de luat in seama.  

Quote

Daca ma intrebi pe mine, nu merita. Gospodaria respectiva ar fi mai rentabila fara ramatoarele respective. Dar, in ideea ca majoritatea romanilor ar vrea sa aiba totusi o sursa de carne, am ales acest compromis. Vara trecuta am fost la tara, undeva in Harghita. Am vazut acolo o gospodarie unde cresteau niste porci... vietnamezi (parca) care nu sunt atat de stricatori. Sunt ierbivori si nu scurma.... as putea creste specia asta.
Chiar si asa, o idee mai buna ar fi sa tii porcii intr-un teren mic, de exemplu 2 porci pe 200-300 mp, imprejumuiti cu gard electric si sa ii muti din cand in cand, exact cum ai spus.

Mai ales din punct de vedere  financiar, cresterea catorva porci free-range in gospodari, este poate cea mai mare provocare, avand in vedere ca, bine gospodarit, terenul afectat lor ar produce mai mult din cultivarea plantelor.

Marcela

Revenind la stadiile de inceput ale gradinii-livada, trebuie sa spun din start ca o gradina naturala nu este conceputa ca un peisaj static. O gradina ca cea din desenul de mai sus, este o gradina care evolueaza.

Imaginati-va ca tocmai v-ati multat cu familia pe un teren de un ha, cu o casa, cativa copaci, cateva constructii darapanate pentru animale, si iarba pana la brau in curte. Probabil ca prima urgenta va fi amenajarea casei, iar imediat dupa (sau poate in acelasi timp) va veti ocupa si de cultivarea catorva legume pentru familie. Apoi veti studia terenul sau veti apela la sfatul cuiva si veti ajunge sa schitati un plan ca cel folosit drept exemplu.

Ei bine, acum veti avea nevoie de mecanizare. Pentru a putea sapa iazul, baltile si swale-le (pentru a nu complica prea mult desenul, nu le-am figurat si pe acestea, dar le voi prezenta in curand  in detaliile gradinii. Tocmai am facut rost de niste instrumente sofisticate pentru desen - un manunchi de creioane colorate de la Charity shop - numai bune sa imi astern pe hartie ideile.) Puteti sa apelati si la o motocositoare pentru a taia iarba, sau puteti angaja unu-doi oameni sa coseasca manual - depinde de situatie. La gospodaria la care am fost voluntari, in Harghita, gazdele noastre nu aveau animale. Facusera o intelegere cu cineva, care venea cu motocositoarea, cosea, apoi lua el iarba.

Odata iarba cosita si iazurile sapate, puteti trece la urmatoarea etapa.
Dintre toate portiunile gradinii, singura care mimeaza un ecositem imatur  este portinea dedicata legumelor - de aceea aici vom avea cel mai mult de lucru. Conform principiului zonarii, vom amplasa legumele cat mai aproape de casa.  
Pentru amenajarea straturilor inaltate, ca in desenul-exemplu, va fi in mod cert nevoie de mai multa munca la inceput. Si cheltuiellie vor fi mai mari, bineinteles. Dar, odata amenajate, vor dura ani de zile, decenii poate, fara sa mai fii nevoit vreodata sa intri cu cazmaua.
Pe siteul de permacultura am explicat si cum se amenajeaza si care sunt avantajele. Eu am sa subliniez doar unul:

Quote

Deci, din tot ce este prezent in desen, zona legumelor este singura care va ramane mereu aproximativ la fel. Ea apare in acel desen cu organizarea din primul an si, chiar daca am face o poza peste zece ani, ar aparea la fel (doar locul plantelor si tipul lor variind).

In postul urmator despre celelalte zone ale gradinii.

Marcela

o livra pe square foot e cam 4,9kg/mp, poate merita facuta conversia odata cu traducerea.

Nu inteleg de unde ai luat citatul tradus, cu cresterea productivitatii. Cifrele nu inseamna prea mult daca nu spun si CE anume au recoltat.

----------------------------------

Partea cu mecanizarea nu stiu daca e obligatorie...

 blimpyway, on 21st February 2011, 02:22, said:

De pe Deep Green Permaculture.
N-am avut timp sa caut mai departe articolul original, poate acolo erau mai multe date.

Acum, daca luam in calcul modul de cultivare, eu gandesc cam asa: pe o suprafata data, putem cultiva obisnuit, pe randuri.
Simplificam mult problema si pesupunem ca stabilim patru loturi, in care putem cultiva 50 de fire de rosii, 50 de fire de varza, 50 de fire de conopida si 50 de fire de sfecla rosie.  Daca le cultivam ca mici monoculturi, atunci pe aceste patru loturi nu vom putea cultiva decat atat. Bineinteles, productia este conditionata de numarul plantelor cultivate.
Daca ne orientam catre bi-cultura (nici macar policultura), atunci putem sa cautam ce plante se potrivesc intre ele.

De exemplu, varza se potriveste cu sfecla rosie.  De aceea, in cele doua loturi dedicate unul pentru varza, unul pentru sfecla rosie, pot fi transformate in doua loturi care cultiva atat varza cat si sfecla rosie in acelasi timp. Daca plantam cum trebuie, am putea pune pe fiecare lot cel putin acelasi numar de rasaduri din planta de baza, plus jumatate din planta companion. Deci, pe lotul dedicat initial verzei, vom avea 50 de fire de varza si 25 de fire de sfecla rosie. Pe lotul alocat initial sfeclei, vom putea adauga in plus 25 de fire de varza.  Deci, in loc de 50 de verze si 50 de sfecle, vom avea 75 de verze si 75 de sfecle rosii, de pe acelasi teren. Asta presupunand ca toate plantele vor fi sanatoase, indiferent de metoda de cultivare.

Pe celelate doua loturi, printre rosii putem pune usturoi, busuioc... patrunjel. Sunt plante companion care merg bine cu rosile, astfel incat amandoua vor creste bine impreuna, mai bine decat ar fi crescut separat. N-are rost sa calculez cat usturoi incape printre rosii, sau patrunjel, sau busuioc... Ar trebui sa fie evident ca orice recolta in plus e binevenita.
Conopida se impaca bine cu fasolea, deci mai avem o potentiala recolta aici.

Policultura este adevarata cultivare intensiva, mai multe feluri de plante pe aceleasi teren, nu monoculturile de soiuri minune, ceva  mai productive, dar cu cheltuieli enorme! (Retineti ca nu am indicat neaparat permacultura, puteti aplica policultura in cea mai obisnuita gospodarie)

Acestea sunt doar niste exemple, dar oricine se poate duce in gradina proprie si poate cultiva combinat pentru a vedea singur rezultatele.

Quote

Nu, nu este, cel putin la partea legata de swale. Dar e mai rapid asa...  Oricum, din desen reiese clar ca dupa amenajarea terenului nici nu mai ai cum sa intri cu utilaje, poate doar cu ceva foarte mic, gen masina de tuns iarba... dar nici asta n-ar fi necesara intradevar.

Marcela

Din nou despre infiintarea gradinii:

Toate celelate parti ale gradinii sunt dinamice. Ele evolueaza in timp, se schimba.
De exemplu, partea alocata copacilor de talie mare: Asa cum apare pe desen, ea apare ca o mini-livada la maturitate. Deci nu e vorba de un stadiu de inceput.
Daca incercati sa va imaginati un teren pe care tocmai ati plantat niste pomisori, va veti da seama rapid ca arata ca un camp in care din loc in loc sunt infipte niste bete. De fapt, in acest stadiu, mini-livada in devenire, ofera un teren numai bun pentru alte culturi.
Intre pomii respectivi, sunt desenate tufisuri. Aceste tufisuri ar trebui sa fie cultura principala la inceput. Se pot cultiva cu bune rezultate afini, agrise, coacaze, zmeura, mure (murele cu rezultate chiar prea bune , de aceea trebuie ales cu grija locul lor). Sau, daca vreti, va puteti orienta catre cultivarea de plante ornamentale pentru vanzare, cum ar fi lalelele, zambilele, narcisele...
Este foarte mult loc pentru flexibilitate, totul trebuie in asa fel organizat incat sa nu depaseasca posibilitatea familiei de a se ocupa de teren.

In jurul fiecarui copac mai mare, putem organiza o minigradina, ca in imaginea de mai jos:

 untitled.JPG   96.12K   251 downloads

De asemenea, trebuie luata in considerare posibilitatea de a creste vita de vie sau alte plante agatatoare  pe langa fiecare pom. Afinii si alte tufisuri cu fructe vor fi plantati cu precadere de-a lungul swale-lor, ajutand la fixarea marginile acestora.

Ce sunt swalele si cum ar arata ele in respectiva gradina, in postul urmator.

Marcela

Swalele nu sunt nimic mai mult decat niste santuri, special concepute pentru captarea si retinerea apei in sol. In mod obisnuit, un asemenea sant ar arata cam asa:

 swale.JPG   71.88K   294 downloads

Trebuie tinut cont de panta terenului.  De fapt, este invers decat santurile de drenare. Cand vrem sa construim o swale in gradina noastra, trebuie sa o orientam astfel incat apa sa fie retinuta in ea, nu sa fie canalizata mai rapid in afara terenului nostru.

Pentru intarirea marginilor, pe maluri se planteaza arbusti si pomi iubitori de umiditate.

O varianta mai simpla, pentru gradini mici sau pentru locuri des circulate este urmatoarea:
 swale2.JPG   48.76K   268 downloads

In Gaia's Garden, autorul spune ca a construit o astfel de swale la insistenta unui prieten. El considera ca nu are nevoie, deoarece zona in care locuieste este o zona umeda, ploua constant, asa ca nu considera necesar sa faca ceva pentru a pastra apa. Apoi, dupa ce a construit respectivul sant de captare, a avut ocazia sa constate diferenta in propria-i gradina: in periodele secetoase mai lungi, toata iarba de deasupra swale-i palea, se usca, in timp ce dedesubtul ei ramanea mereu verde. Nu numai ca iarba nu s-a uscat, dar in aceasta zona au aparut si plante noi, carora noile conditii le-au oferit o zona propice pentru dezvoltare.

Cum si de ce se intampla astfel, in postul urmator.

Marcela

Gradina Gaiei said:

Daca pe terenul nostru solul este sarac, cel mai simplu mod de a face acest lucru este prin mulcire. Modul de mulcire se alege in functie de marimea terenului: pe suprafetele mici putem folosi mulciul cu paie sau frunze, pe suprafete mari vom folosi mulciul verde, alegand plantele care imbogatesc rapid solul (plantele formatoare de sol).
Combinand un sol bogat cu metodele de stocare a apei, vom reduce foarte mult nevoia de irigare. Bineinteles ca si modul de proiectare a swalelor trebuie adaptat la fiecare gradina in parte. De exemplu, in locurile in care nu pot fi facute swale, pot fi cu usurinta construite zone circulare usor adancite, ca niste farfurii: centrul acestor zone trebuie sa fie usor mai adancite decat marginile. Aceste zone pot fi plantate cu specii tolerante la seceta. De la distanta, o astfel de adancitura e aproape imposibil de vazut, dar ploaia va sti ca este acolo. Apa se va aduna in aceasta adancitura, si va fi absorbita in sol, reducand nevoia de irigare.
Acolo unde terenul este acoperit de pomi, deci construirea unui sant lung ar fi imposibila, swalele pot fi proiectate in asa fel incat sa se potriveasca acestor conditii specifice, ca in desenul de mai jos:
 swale_3.JPG   62.03K   205 downloads

Important, atunci cand construim aceste santuri, este ca ele sa nu aiba margini abrupte. Marginile trebuie sa fie line, pentru ca suprafata de absorbtie a apei in sol sa fie cat mai mare.

Daca terenul nu este deja cultivat cu pomi, urmatorul pas dupa construirea swalelor este plantarea de-a lungul lor.
 tree_swale.jpg   199.22K   199 downloads
Alegerea si plantarea speciilor se face in asa fel incat acestea sa profite de apa stocata in sol.

Marcela

ma bucur ca am gasit acest topic. ma intereseaza tare subiectul si experimentez de cativa ani - cu pasi ffff mici  

 karaharman, on 23rd February 2011, 10:17, said:

Si eu ma bucur ca informatiile astea sunt de folos cuiva, indiferent cat de putini.

Cat despre pasii ffff mici, nu e cazul sa fii asa prudent. Stiu ca permacultura suna ca ceva foarte complicat pentru multi, mai ales ca sunt carti si autori care spun ca poate fi mai util sa nu faci nimic in primul an pe terenul pe care vrei sa il amenajezi, ci doar sa observi si sa analizezi foarte bine conditiile - soare, ploi, panta, locuri mai luminoase, locuri umede, vant, temperaturi s.a.m.d...
Dar, cu cat locul e mai mic, cu atat e mai usor sa incepi, e  cea mai sigura metoda de a invata: sa incepi ceva, sa experimentezi, sa vezi ce merge bine, ce nu, sa tragi singur concluziile si invatamintele din ceea ce faci.  Pana la urma, cat de grav poate sa fie ca ai plantat un pom si acesta se usuca? Se intampla asta si in gospodarile obisnite si n-ai sa auzi pe nimeni zicand "sunt un incapabil, nu ma pricep la nimic". Pur si simplu incerci sa plantezi alt pom, sau alegi alt loc, sau renunti la pom si cauti sa vezi ce plante ar  merge cel mai bine in locul respectiv... Cartile si informatiile sunt bune, dar cel mai bun lucru de a invata este in gradina, nu la masa de studiu.

Am auzit multi oameni vorbind despre propria lor viziune in legatura cu permacultura, dar dintre toate, cel mai simpla (si cea mai apropiata cu viziunea mea) a fost urmatoarea:
Cand ai un teren (fie el mic sau mare), trei sunt scopurile principale pe care trebuie sa le urmaresti:
Primul si subliniez acest lucru, este sa aduci acest teren in armonie cu natura. Culmea e ca tocmai acest lucru a starnit cele mai vii controverse pe precedentul topic. De aceea trebuie sa explic ce inseamna acest lucru. Un teren, o ferma, o gospodarie, oricat de mare sau oricat de mica, este in armonie cu natura in momentul in care ofera intr-un mod echilibrat conditii bune de viata (adapost, hrana, siguranta s.a.) tuturor locuitorilor sai, fie ei oameni, plante sau animale.
Nu e de ajuns sa fie natural. Ca sa fiu mai clara, voi face o analogie:

Imaginati-va  un urs panda in Delta Dunariii. Sau un delfin intr-un lac montan. Si ursul, si delfinul, si Delta, si lacul sunt naturale. Dar ele nu sunt in armonie unele cu altele. Nu vor gasi nici hrana, nici celelalte conditii necesare pentru a putea trai. Terenul nostru, oricat ar fi de mic sau de mare, trebuie sa fie astel organizat incat sa ne asigure cat mai mult din nevoile noastre de baza. Daca va aduceti aminte de gradina de 64 mp de pe Deep Green Permaculture, chiar si o suprafata atat de mica poate fi utilizata in acest scop.

Al doilea scop este sa faci acest teren frumos. E clar de ce este al doilea, pentru ca stim cu totii gradini minunate, unde  nu putem gasi nimic de mancare.

Iar abia al treilea este productia. Productia vine ca o urmare logica: fa-ti pamantul, oricat de mic sau de mare ar fi el,  sa fie in armonie cu natura si frumos, iar roadele vor veni ca o rasplata.
Ca sa nu mai vorbim de multumirea sufleteasca.

Marcela

Edited by Marcela_C, 23 February 2011 - 13:59.

nuuu... m-ai inteles gresit. nu e vorba de prudenta noi nu traim din asta si ne-am permis sa experimentam. pasii sunt mici tocmai pentru ca incerci, nu merge, repari, nu merge si o iei de la inceput. ma rog... exagerez... dar nu prea tare. nu tot ce citesti intr-o carte se potriveste oriunde. dobrogea e o zona aparte unde conditiile nu-s totdeauna grozave. in iulie si august nu ploua deloc... sau, uneori daca ploua, e furtuna si iti rupe mai tot ce ai in gradina... depinde. sunt multe de spus...

salut karaharman, daca ai timp si poti da cateva detalii despre experientele tale... si reusite si nereusite sunt utile. E bine de stiut si ce fel de teren este, cat e de mare, cum e plasat (deal, campie, lunca, orientare puncte cardinale etc.), cat de departe (si adanc) sunt apa, cladiri, palcuri de copaci prin preajma.

Asa aproximativ banuiesc ca vanturile cele mai puternice sunt din est si nord-est? Pe directia de unde bate vantu e utila o bariera din pomi si tufisuri mai mari.

multumesc,
cezar.

Marcela,

ma bag si eu in seama cu niste ganduri desi totul e putin confuz in mintea mea;

efortul tau e laudabil in masura in care aloci timp pentru  a propovadui o noua viziune asupra agriculturii dar nu prea are ecou.  E un fel de tu pasezi si tot tu dai cu capul. Mai vine Blimpy si-ti da mingea cand iese din teren.  
Ai apucat sa faci ceva concret sau esti doar in faza de studiu?
Sunt sigur ca acest concept oricum controversat , la noi ar trebui sa aiba succes daca ar putea imbunatati viata celor 50% din populatie, care oricum traiesc in gospodarii de subzistenta. Daca este viabil, asta e tara unde ar trebui sa aiba un impact extraordinar. daca nu este, tot aici s-ar dovedi ac. lucru prin neadoptare. Cum lelea Floare nu prea sta pe internet insa, iata o prima dificultate majora. Cum afla taranul roman ca ceea ce stie el de generatii poate fi facut mai bine? Proiecte de polularizare cu si pentru lelea Floare?   Dar obligatoriu plecand de la ceea ce taranul stie deja, iar noi poate inca nu. De ex  vorbim despre compost ca despre o mica minune; bunicul ii spunea gunoi si-l folosea cu nonsalanta. La fel cu mulch-ul pe timp de seceta sau frig.  porumb/dovleac/fasole mosu nu stia, da' facea permacultura. Daca vii si spui Romanului ca asta ar trebui facut, iti rade in nas.
Conceptul desigur este foarte atragator si  pentru cei ce au trait la oras si doar la oras, care nu stiu ce-i agricultura decat din privit si  in masura in care isi doresc o viata mai linistita. Buba este ca la noi este mai greu decat afara, prin prisma dezvoltarii generale a tarii  observatiile din primele posturi sunt pertinente relativ la acest aspect.
Cred ca oamenii ar fi mai interesati sa li se prezinte ceva nou decat sa li se prezinte  ceea ce ei deja fac intr-o masura sau alta dar numit altfel.
ar trebui poate un efort de assesment ; unde suntem, de unde plecam.
Poate de aici si esecul partial al primului thread pe tema. Oamenii au inteles dar sunt pragmatici, vor sa vada lucruri intr-adevar noi si sa nu le fie atacat bunul simt. multi au parinti cu gospodarii la tara.
E ca in gluma celor de la Mounty Pyton Flying Circus; RobinHood aduce taraniilor lihniti flori, o trasura de gladiole crini si altele. Acestia  ii spun ca le e foame dar Robin Hood insista  sa le dea flori pt ca sunt frumoase.

@ Blimpyway vad ca te preocupa permacultura de vreme ce ai asociat-o semnaturii tale; cum stiu o multime de contributii ale tale, toate la obiect si serioase, te intreb si pe tine daca ai facut ceva deja sau doar cochetezi cu ideea deocamdata.

Va intreb pentru ca am citit si eu cate ceva dar simt ca undeva e o problema de abordare iar eu ca ardeleanu'  cand is nesigur , stau si ... cuget. Parca permacultura asta nu e de la noi, sau mai degraba nu e pentru noi decat in masura in care ne jucam de-a permacultura cu trei tufe de arbusti ,ceva rosii si niste ceapa, salata plus crizanteme si alte plante/flori care pot fi si utilizate. Sau e la noi de cand lumea si nu prea mai stim noi lumea satului?
Bunicii mei faceau o agricultura primitiva dar trebuiau ceva hectare ca sa poata hrani doua vaci(ei aveau bivoli) trei purcei, si vreo 10-20 de gaini. Exceptand vreo 3 hectare cu porumb,  gradina de legume avea cam 300-400 mp, restul era o plantatie de canepa pentru tesaturi de casa. Pe hotar mai aveau ceva grau da acolo era mai complicat fiind CAP insa pot echivala cu 2-3 ha si cam 5 -8 hectare de fanat(coseam 3 persoane  o saptamana) Mai cresteau buruieni prin porumb si zilnic scoteam vreo 100 kg sa dam la porci. Pe tuleiele de porumb mai crestea cate un vrej de fasole la marginea estica si totul era inconjurat de pomi fructiferi Bunicul avea o pensie de 103 lei  si practic traiau cam din ce produceau (mai aveau si ceva oi la stana) dar cum spuneam , aveau ceva "acreage" Ma intrab in ce masura prin tehnici adoptarea acestei filosofii-permacultura ai putea concentra respectivele culturi pe suprafete mai mici si cat s-ar reduce proprietatea pentru a deveni autosuficienta.
Ma atrage ideea unui bioshelter  in care sa aplic principiile permaculturii , combinat cu reciclarea output-ului din casa ca sa ma exprim delicat. Cu Blimpy am facut un schimb de opinii pe tema asta pe PM.
Evident pentru sustenabilitatea ideii care cam costa la o sera semigeodezica de 70-100 mp, m-am gandit ce ar iesi de acolo pentru consum incat sa pot cuantifica in bani. Nu am reusit sa ma conving insa ca merita la poate 100 kg de rosii pe an, si poate 200 kg de cartofi plus ceapa, si alte legume si ierburi aromatice. Poate in total dupa ceva munca, echivalentul a 1000 euro?  Clima la noi nu prea permite  culturi permanente fara investitii destul de mari privind izolarea, si asigurarea masei termice. dac nu-mi faceam put pt apa, poate faceam ceva in 5000 de euro,dar am ezitat.
Asa ca deocamdata iau mana de pe cutit si ma multumesc cu niste legume la primavara.
La mine pe pasune(un gazon mai rustic), pasc gainile lui tanti Lenuta vecina mea, vreo 17 in vara care a trecut. pe o suprafata de aprox 2000 mp, se invart si roteaza singure pasunea fara sa o uzeze excesiv. Ciugulesc tot timpul rame, gandacei, etc. Lenuta le mai suplimenteaza cu porumb. Au oua tare bune, dar desi la doar 10 minute de drum liber de centrul clujului, in primavara o vulpe a executat doua in mai putin de 10 minute. In urmatoarele doua luni nu le-am mai vazut pe afara. Presupun insa  ca o voliera de plasa cu ceva adapost de ploaie ar putea fi mutata prin gradina din cand in cand. Poate sa-mi montez cateva prin gradina.
Am un gard urias de aluni, de unde o data la 3-5 ani scot cam 7-10 mc de lemn. Irigand zona radacinilor cu apa gri, l-as face sa creasca mai iute si iata cum efortul de a epura apa gri in acest mod, ar prezenta un dublu avantaj. Da' asta parca nu e permacultura deja  


Gelu Botezan, Feleacu, Cluj

Edited by klimm01, 23 February 2011 - 23:40.

Bine ai venit.

N-o sa iti raspund punctual, pentru ca mi-ar lua prea mult timp, dar o sa incerc sa punctez niste lucruri:

Romania ar fi, intradevar, un loc ideal pentru a practica permacultura. Decat sa faca strainii pe noi teste cu initium si mai stiu eu ce le-o mai trece prin cap in viitor, mai bine am face noi experiente cu permacultura.
Dar, cum bine ai sesizat, daca ii spui romanului ca un lucru pe care el il face intr-un fel de generatii ar putea fi facut mai bine altfel, va crede ca razi de el.

Quote

Ba da, este.
Ca sa privim lucrurile din punct de vedere strict ecologic (pentru ca permacultura poate fi definita si ca ecologie aplicata) crezi ca e mai bine sa lasi apa gri nefolosita?
Plus ca apa gri poate fi directionata si in alta parte a gradini, in functie de panta terenului, unde, cu cateva amenajari, poate fi folosita pentru alte plante, iubitoare de apa, reducand cheltuielile cu udarea.

Ca sa raspund la intrebarea legata de experienta, am experimentat multe din lucrurile citite. Policultura, de exemplu. Pot sa iti spun ca functioneaza extraordinar de bine. Acum suntem voluntari la o ferma, in Anglia (tocmai pentru experienta, pentru ca vrem sa punem in practica cele citite) si zilele astea am muncit din greu ca sa amenajam straturi inaltate. Si inca mai avem de lucru. Sunt tare incantata de ele.
Stiu ca vom pleca in curand de aici, sper ca voluntarii care vin dupa noi sa aiba grija de ele si mai sper ca gazda noastra sa ne trimita poze cu straturile in diferite perioade ale anului. Eu o sa pun poze cu ele asa cum sunt acum, la inceput.
Mulcitul, alt lucru neglijat si chiar dispretuit  de unii, functioneaza foarte bine. Vara trecuta am petrecut cateva luni in Ardeal. Daca zici ca esti ardelean, apai stii ca  Ardealul chiar e o zona unde ideile noi sunt tare greu de insamantat...
La inceputul verii am fost voluntari la o ferma care cultiva trandafiri pentru dulceata. Nu mi-a venit sa cred cand am vazut cat timp si cat efort investeau in a sapa trandafirii... Le-am sugerat fie sa ii mulceasca, fie sa cultive altceva - plante de talie mica, gen trifoi, menta, lavanda, intre ei, ca loc era, slava Domnului! S-au uitat la mine de parca le propuneam sa se mute pe Marte...
Abia cand au venit niste nemti de la fundatia caruia ii apartine ferma (ei au ferma doar pentru administrare) si le-au sugerat sa mulceasca au pus si ei timid cativa centrimetri de iarba tocata pe langa tufele de trandafiri... Dar chiar si asa, nu sunt sigura ca n-au indepartat iarba imediat dupa ce au plecat nemtii - in orice caz, am serioase indoieli ca vor mulci la anul...

Sa stii ca orice tehnica, orice idee pe care o poti gasi in cartile de permacultura si pe care o aplici chiar separat, inseamna o lege a naturii respectata. Chit ca faci doar lucruri simple, cum ar fi sa pui mai multe specii pe acelasi lot, tot se simte. La urma urmei, iti strica un spor de productie de pe acelasi teren? Ca si daca plivesti, tot aceeasi parcela o plivesti, nu? Barem sa mai scoti si niste usturoi pe langa rosii...

Marcela

O metoda interesanta pentru cultivarea cartofilor in gradinile mici, fara sapat.

 cartofi_in_straturi.gif   48.58K   283 downloads  cartofi.jpg   668.91K   316 downloads

Sper ca pana plecam sa amenajam cateva loturi experimentale aici si voi ruga gazda sa ne tina la curent cu rezultatele.

Marcela

Edited by Marcela_C, 24 February 2011 - 07:10.