cea mai usoara limba/cea mai grea limba din lume

Multi spun ca o limba e grea, respectiv usoara, fara sa fi incercat s-o invete, din ceea ce aud pe la TV de exemplu.
Din experienta mea insa, daca vrei sa inveti o alta limba decat engleza si eventual germana, ori iti angajezi un prof care sa se ocupe de tine personal, ori te descurci singur. Eu m-as fi inscris la un curs de spaniola de ex., dar mi-a fost imposibil sa gasesc asa ceva in Brasov. Cei care organizeaza asemenea cursuri nu pot sa constituie macar o grupa de 5 oameni, din lipsa de doritori. Asta mi se pare chiar uimitor, avand in vedere ce multi romani au plecat deja sau se gandesc sa plece in Spania. Mai jos link-ul catre o lista de limbi dificile facuta de altii:
http://www.mylanguag...t_languages.php

 filipxxx, on 4th November 2010, 00:36, said:

Am niste prieteni care au plecat in Belgia, in zona de limba flamanda (care e practic identica cu olandeza/neerlandeza).
Ei zic ca limba e destul des simpla si de usor de invatat, mai ales daca intelegi/vorbesti engleza.
Pronuntia e mai dificila, intr-adevar, dar gramatica si vocabularul sunt foarte la indemana.

 Bogdan R, on 5th November 2010, 15:42, said:

Chiar acum am avut o pacienta casatorita cu un tip din Israel.
Mi-a zis ca a invatat ea evreieste deoarece e foarte simpla si mai ales pt ca sotul ei se chinuie de 3 ani cu finlandeza si nu a reusit mare lucru pana acum (asta cu toate ca evreii, si semitii in general, ''prind'' foarte usor limbile straine).

Daca vrei sa inveti o limba straina, printre cele mai usoare sunt franceza, italiana si spaniola. Printre cele mai grele limbi sunt germana si rusa.
Si engleza e usoara, plus ca e necesara.

 Bogdan R, on 9th November 2010, 08:06, said:

Logic...pt. un arab de ex., întotdeauna îi va fi mai usor sa învete engleza decât pt. un englez sa învete araba !

 Pitzifelnic, on 5th November 2010, 10:41, said:

+1!!!

Majoritatea pe care-i cunosc ar muri sa admita ca au cel mult un nivel de zero-spre-incepator, fara vocabular, fara o baza gramaticala si fara notiuni elementare de pronuntie corecta.

Cea mai dezastruoasa situatie apare in cazul in care intalnesti profesori de engleza care fac greseli in fraze ceva mai subtile sau care pronunta defectuos, gen ''R''-uri vibrante sau ''z'' si ''d'' in loc de ''th' etc. Am intalnit si din astia.

Am observat o tendinta pe la noi mai ales, in a exagera lucrurile, multi considera intermediar sau avansat ceea ce in realitate este un nivel de cel mult incepator pentru limba respectiva (nu neaparat engleza dar de cele mai multe ori)!...

F usoare: italiana, numai pt romanii dpdv fonetic
Usoare:Engleza,Franceza, spaniola
Un pic usoare:Germana dar totusi e o lb grea
Grele:Olandeza,Norvegiana,Suedeza,Daneza,Islandeza,Portugheza,Turca,
F Grele:Rusa,Japoneza,Ceha,Sarba
Cele mai grele /imposibil de invatat:Maghiara,Finlandeza,Estoniana,Poloneza,Greaca,Ebraica,Araba,Chineza

Ce nu-mi place sa invat sunt:araba,chineza,estoniana,rusa,turca,ebraica,
Ce-mi place sa invat pe langa engl,franc,ital, sunt germana,lb nordice,spaniola,portugheza,olandeza,japoneza,
Nehotarat: Poloneza,ceha,maghiara ( stiu doar cateva la nivel conversational numai maghiara),greaca

 dave, on 16th January 2011, 20:20, said:

Eu zic ca e tocmai invers.
La franceza de exemplu numai la scris/citit sunt atatea exceptii, nu se scrie cum se citeste si invers, spre deosebire de turca, unde exista doar o singura litera mai speciala, dar si aia poate fi inteleasa intr-un curs.
In franceza scrii 4-5 litere si pronunti 2.
La engleza, la fel.

Franceza are 3 genuri, turca nu are genuri. Din start simplificare.
Franceza isi formeaza unele predicate cu 'a fi', 'a avea' etc, turca nu.

Nu stiu de ce aveti impresia ca limba turca este o limba grea. E foarte simpla gramatical si ca pronuntie.

Mie turca imi pare de 2-3 ori mai usoara decat engleza, de 3 ori mai usoara decat franceza/romana/italiana si de 4 ori mai usoara decat germana.
Le-am studiat pana in clasa a 12-a.

Editat de Selam, 16 ianuarie 2011 - 21:20.

cu ğ m-am obisnuit in turca, stiu care ii treaba cu citiul. daca scriu dupa dictare, trebuie sa fiu cam foarte atent, si depinde cine imi dicteaza.
in fond, limba turca e usoara, comunicare scrisa. cand vine vorba de ascultat, e usoara [ daca nu prinzi pe cineva din partea kurda la care trebuie sa fiu fooarte atent :lol: ), dar la vorbit, iti sta putin in esofag, din cauza unor cuvinte putin cam lungi, si cu o pronuntie putin "ciudata" (nu mai ciudata decat finlandeza ), insa cu exercitiu se rezolva.

pentru mine, din punct de vedere gramatical, limba turca e usoara ca, chiu cu vai, seamana cu japoneza! si nu, nu glumesc. defapt, in afara de vocabular care este diferit, forma sintagmelor, gramatica, modul de a vorbi, seamana cu japoneza. eu nici acum, nu am prins toate intelesurile cuvantului "kadar" , e un fel de "desuka" in japoneza, inseamna viitor, dar se foloseste si pentru a da un inteles sintagmelor...

cifrele sunt putin cam...grele.
0-10 le inveti diferit ca in orice limba, dar, in turca, inveti separat 20,30,40...etc

Pentru un roman cele mai facile limbi sunt italiana (mai ales dialectele din sudul peninsulei) si probabil aromana (extrem de utila daca vrei sa vorbesti cu cei 5-6 vorbitori ramasi)


Tot usoare sunt cam toate limbile neolatine pentru romani, chiar si portugheza care desi se pronunta oribil, scris poate fi la fel de similara ca spaniola.


Engleza e un caz special deoarece este peste tot si e invatata in mod inconstient aproape.


Printre limbiile grele, pentru mine cel putin, pot sa zic chineza, coreeana, japoneza, araba. Limbile non indo-europene in general intra aici in ciuda regulilor gramaticale mai simple pe care le-ar avea. Dintre limbiile din Europa care mi se par grele pot sa zic albaneza, greaca, maghiara, si limbile slave. Limbile germanice odata ce ai invatat una le cam stii pe toate, par mai apropiate intre ele decat limbile neo latine

Eu am o nelămurire... cum poți să-ți dai cu părerea despre dificultatea unei limbi doar din auzite? Eu vorbesc engleza, franceza, spaniola și italiana foarte bine (cel puțin așa vreau să cred), în olandeză (dialectul flamand, ce e mult mai comestibil din punct de vedere al pronunției decât olandeza vorbită în Noord/Zuid-Holland) și greacă am un nivel intermediar, având și cunoștinte minime (cum ar zice francezii, faux-débutant) în germană, rusă, poloneză și maghiară... de asemenea, m-ar interesa și sârbo-croata, ucraineana și turca... mă limitez la limbile din spațiul cultural european, deci nu pot să mă pronunț asupra limbilor est-asiatice ori semitice.

Eu pot să afirm că, dintre limbile pe care le învăț, maghiara e de departe cea mai dificilă, un vocabular complet diferit, sintaxă bizară pentru cei obișnuiti cu limbile indo-europene (aglutinare) etc... dar este foarte melodică (armonia vocalică), ca toate limbile uralo-altaice...

Am observat că ați adus în discuție și turca... e o limbă foarte logică, un fel de matematică lingvistică, numai că pe mine mă derutează crearea de fraze... de exemplu, gelebileceksin s-ar traduce "tu vei putea veni" (gel=a veni, ebil=a fi capabil, ecek=particula viitorului, sin=tu). Oricum, cunoștințele mele de turcă se limitează la câteva zeci/sute de cuvinte, deci nu prea sunt în măsură să dau verdicte

Din punct de vedere gramatical, mi se pare că limbile romanice (chiar dacă avem noi iluzia facilității lor datorată similarității cu româna) și cele slave sunt cele mai grele (de exemplu, poloneza cu cele șapte cazuri).

Legat de fonetică, cele mai facile limbi pentru români sunt italiana (eventual și spaniola), greaca, turca și sârbo-croata, toate cu un sistem de pronunție apropiat limbii noastre. Greaca are mai multe în comun cu româna decât am putea crede (vocabular similar datorat atât schimburilor culturale de-a lungul istoriei - agali=lent, kopela=fată, pantofles=pantofi, tsanta=geantă etc, dar și cuvinte ce au intrat ca neologisme - ksenos=străin, potamos=râu, ipnos=somn, ouranos=cer, thanatos=moarte etc), dar și folosirea conjunctivului în loc de indicativ (ex: thelo na kano = vreau să fac), ori poziția pronumelui posesiv după substantiv (ex: to louloudi mou=floarea mea). Tot pe partea de fonetică, cele mai dificile limbi mi se par rusa (semnele moi, vocalele o și e accentuate și neaccentuate), poloneza, olandeza (nu cea vorbită în Flandra) și într-o anumită măsură franceza (nu e greu să pronunți corect, în schimb e dificil să o vorbești ca un native speaker).

Ah, și că tot s-a adus vorba similarității dintre familiile lingvistice... eu cred că limbile slave sunt cele cu gradul ce similaritate cel mai ridicat, mult peste cele romanice ori germanice... mă refer la textul scris, pentru că pronunția poate altera comprehensiunea... de exemplu, nemții nu-nțeleg decât aproximativ jumătate dintr-un text scris în olandeză...

 SPQR88, on 24th January 2011, 17:23, said:

Nu stiu daca ai sau ai avut vreo tangenta cu Dobrogea, dar in Constanta si imprejur e destul de folosit acest dialect.
Chiar pe tren l-am auzit, acum 2 saptamani, erau 3 femei in compartiment si au vorbit numai in aromana.
Sau la un ghiseu in Constanta, cand asteptam pe hol, un nenea vorbea aromana si dadea indicatii.
Am crescut in Constanta si locuiesc acolo, si pot spune ca vorbitori ai acestei limbi gasesti minim 1-2 in fiecare clasa din orice scoala de exemplu. Sau cel putin 2-3 familii de aromani pe fiecare strada sau scara de bloc.

E foarte apropiata de romana, mai ales ca gramatica si sintaxa, insa e oarecum diferita ca vocabular. Are multe cuvinte din greaca si turca. Eu o inteleg cam 70%.

 noir_desir, on 30th January 2011, 12:36, said:

E o limba foarte logica pentru ca e o limba noua, practic a fost regandita aproape din temelii prin 1920-1930, la fondarea Republicii Turcia, schimband scrierea araba cu cea europeana, si multe cuvinte arabo-persane cu echivalentele turcice sau neologisme frantuzesti, englezesti, etc.

Se scrie aproximativ cum se citeste, nu are multe reguli precum franceza sau engleza, sa scrii 6 litere si sa citesti doar 3.

Tocmai pentru ca e o limba foarte logica, e foarte greu sa explici unui turc de ce substantivele in romana sau germana au 3 genuri (daca erau 2, masculin si feminin, mai mergea, dar 3 ?!?) sau de ce trebuie sa pui verbul 'a fi, a avea' alaturi de un alt verb, ca sa formezi forma de trecut a verbului, sau de ce in engleza scrii 'cough' si citesti ca:f, sau scrii sought si citesti so:t, sau atunci cand scrii toate cele 3 forme read-read-read, nu le citesti pe toate la fel, desi se scriu la fel.

Crearea de fraze nu deruteaza mai mult decat in alte limbi, pentru ca se lucreaza dupa formule precise, fara a exista multe exceptii. La inceput se pune intotdeauna forma contrasa a infinitivului, apoi se pun afixele, intr-o anume ordine, la sfarsit fiind intotdeauna desinenta de persoana. Foarte simplu. Afixele nu sunt decat cateva, si reprezinta ceea ce in alte limbi ar fi trebuit sa fie un alt verb, cu exceptii, pozitie excentrica...

Exemple:
I have seen (see-saw-seen)
Ich habe gesehen (haben+ sehen forma 3)
Ben gördüm (görmek = a vedea, ben = eu, dü= forma de trecut,care e variabila dupa ultima vocala, m= desinenta personala pers. I)

La fel, cand sunt mai multe adjective intr-o insiruire in limba engleza, se tine cont de 8 categorii, si se pun in ordine, in functie de aceste categorii. La fel se pun si afixele in turca, verbul de baza la inceput, afixele, si la sfarsit desinentele personale.

Editat de Selam, 31 ianuarie 2011 - 22:10.

 noir_desir, on 30th January 2011, 12:36, said:

Dar fino-ugricele?
Maghiara cu 18 cazuri, finlandeza cu 15 cazuri, estoniana cu 14 cazuri...

Despre finlandeză ?i estonă nu cunosc nimic, deci dau crezare spuselor tale

Iar despre maghiară, habar n-aveam că au 18 cazuri...de?i am revăzut un curs de gramatică ?i observ că au chiar 22 cazuri, dacă punem la socoteală temporalul, distributiv-temporalul, sociativul ?i locativul Oricum, atât cazurile locative, cât ?i cele oblice/indirecte (bănuiesc că a?a s-ar traduce în română) se folosesc în situa?ii precise (ban/ben - pentru în; ex: házban=în casă, ből - pentru de la; ex: Bécsből=de la Viena, ig - pentru până; ex: holnapig-până mâine), numai că e greu până te obi?nuie?ti cu ele.

Editat de noir_desir, 01 februarie 2011 - 12:41.

 Selam, on 31st January 2011, 21:54, said:

Asa e limba. Eu nu ii intreb pe turci de ce limba lor suna atat de urat in comparatie cu engleza si germana. Nu am pus si romana ca sa nu zica lumea ca sunt prea subiectiv.

Editat de money_geld, 01 februarie 2011 - 15:21.

Pana una alta, cea mai grea pentru un roman ramane limba materna... multi nu stiu nici pe asta s-o vorbeasca si baga limba romana in p**da. Rezulta ce auzim pe la tv, pe la sate, prin Moldova, Ardeal samd.

Editat de Loox, 01 februarie 2011 - 15:27.

 SuperMelon, on 23rd October 2010, 20:18, said:

este usoara lb greaca..cu o gramatica facila.

 dave, on 16th January 2011, 20:20, said:

graca si sarba sunt limbi accesibile...inclusiv rusa

 money_geld, on 1st February 2011, 15:19, said:

Pai asta ziceam, ca existenta genurilor o face si grea, si urata. Practic, trebuie sa inveti toate substantivele, care formeaza marea parte din vocabular, cu tot cu genurile aferente. Si nu sunt 2, sunt 3. Care in continuare provoaca dificultati in cadrul frazei.

Nu inteleg de ce zici ca turca suna urat in comparatie cu engleza...Cu germana, no comment. Schrecklich !

Poate pentru ca turca are ceva ce se cheama 'armonie vocalica', ce reglementeaza vocalele din cadrul unui cuvant in functie de locul pronuntiei in cavitatea bucala, facand-o mai usoara, sau pentru ca sunt exceptionale cazurile in turca atunci cand vin 3 consoane succesiv, regula generala fiind 'sandwich: o vocala, o consoana".

Ca sa nu zic ca turca e mai compacta, in germana de exemplu trebuie sa inveti particule specifice:

Sunt acasa- Ich bin zu Hause - Evdeyim (ev= casa)
Sunt la scoala -Ich bin in der Schule -Okuldayim.

 Selam, on 1st February 2011, 18:19, said:

1)Engleza e mai frumoasa, suna mai bine.
2)Eu am zis ca turca suna urat, nu ca e mai grea decat germana.