Sisteme propulsie

 AMDG, on Nov 28 2008, 12:02, said:

Se poate imbunatati conceptul Orion folosind o panza de jet cilindrica. In momentul detonatiei daca aceasta detonatie este corelata cu rigiditatea gazodinamica a panzei se poate mari randamentul conceptului pana dincolo de 50 %. In plus panza aia poate constitui propulsorul de corectie si cel de apropiere de tinta. Asta in cazul in care conceptul MRPF ar fi dovedit nefunctional ceea ce ma cam indoiesc.

 krvllon, on Oct 26 2008, 13:57, said:

Imi poti da un exemplu de ecran BETA-ecranant in natura ?!

Ce zici de "PARA-materie", o materie exotica, un concept teoretic.
Aceasta materie deoarece nu poate exista in universul nostru decat temporar, ar putea trage angrenajul capcana, in alt univers cu alte constante, cel putin teoretic.

Unii spun ca aceasta PARA-materie ar fi ENERGIA NEGATIVA, o energie speciala obtinuta din antimaterie, ori LASER in apropierea ... (v. energia negativa).




Solutia evident ar fi cea aleasa de tine, si GILL, "beta-ecranarea-gravitationala".

Ar trebui sa aflam ce sunt gravitonii, ori campul gravitational, apoi sa construim aparate care sa emita aceste particule/ campuri, si o metoda de a anihila aceste campuri ...

Edited by Infinitty, 15 March 2009 - 14:39.

 gilldarida, on Jul 15 2008, 19:31, said:

poate aici ar merge Z-pitch ... fuziunea focala ori fuziunea H2 prin comprimare mecanica (v. Topicul Free energy).  

Pentru Infinitty ...

Un fel de Z-pitch si care cred ca este destul de stabil se creaza folosind motorul domnului Constantin Bursuc MRPF-ul.

 krvllon, on 30th June 2010, 08:37, said:

Merci, desi linkurile nu merg si apropo de Z-pitch, am citit despre fuziunea focala la rece, de fapt o plasma rece de hidrogen si Bor ori Beriliu, din care se poate obtine electricitate fara conversie termica, direct din plasma prin colectarea electronilor si ionilor direct la anod si catod. Astfel fara sa inventam noi surse de energie, de la un chibrit putem obtine de 100 de ori mai multa energie ?!

Eu cred ca fuziunea (calda sau rece) va fi descoperita ca tehnologie aplicabila cat de curand. Poate este nevoie de un catalizator care sa micsoreze respingerea electrostatica destul de intensa si care inghite foarte multa energie pentru initiere. In tehnica aerospatiala am invatat fara sa vreau o regula nescrisa : atunci constructia pe care vrei sa o faci nu ies din prima inseamna ca e bine pentru ca macar ai eliminat o imposibiltate si vei ajunge mai curand la rezultatul final care te intereseaza.
Se va gandi o noua cale mai buna care va lua in considerare micsorarea pe baza unui soi de catalizator a energiei de initiere a reactiei de fuziune. Cele mai urmarite reactii de fuziune vor fi cele in care are loc emisia de particule incarcate electric intrucat foarte importanta este si conversia acestei energii degajate in procesul de fuziune in energie electrica. Cea cu randamentul cel mai mare este conversia MHD.

S-ar putea ca peste niste ani actualele reactoare de tip Tokamak sa para nu doar greoaie ci si primitive. Surpriza pe care ne-o rezerva un reactor de fuziune functional al viitorului sa fie totala si ca forma si ca functionare. Adevarata dezvoltare a acestei tehnologii si solutiile tehnice reale sa apara abia dupa ce vom coloniza Luna. Pentru colonizarea Lunii insa nu avem nevoie neaparata de reactoare de fuziune. In primul rand avem nevoie de pilele radioactive (alfa-)betavoltaice si mai tarziu probabil de reactoare de fisiune compacte si de mare randament. Acestea nu vor "utila" bazele si coloniile lunare si de pe alte corpuri planetare si non-planetare ci vor fi sursele de energie pentru viitoarele propulsoare cu jet FTL in genul MRPF. Este posibil sa invatam sa folosim pe post de fluid lucru chiar particulele din Vantul Solar pe care le vom aduna intr-un volum definit si controlat in care vom altera valoarea parametrilor epsilon0 si/sau miu0 si le vom accelera pana la valori care acolo vor ramane sub valoarea locala a lui c, dar care revenite in mediul interplanetar se vor dovedi ca au viteze FTL cu care se misca si astfel o rezerva de energie incarcata la bordul navei va acoperi timpi de functionare de ordinul anilor chiar, in timp ce un zbor catre oricare din planetele interioare ale Sistemului Solar in care ne vom putea stabili baze si colonii va dura maxim 6 luni. O importanta problema va fi realizarea unui scut magnetic impotriva radiatiilor emise in special de exploziile solare. Chiar daca zborurile vor dura mai putin unele se vor apropia foarte mult de Soare si in felul acesta si o eruptie usoara poate fi vatamatoare pentru echipaj si pasageri.

Navetele sol-orbita in special vor avea nevoie de pilele radioactive (alfa-)betavoltaice pentru propulsoarele lor care trebuie sa functioneze atat in atmosfera (in special cea terestra) cat si in vid, deci este posibil sa fie nevoite sa aiba la bord un rezervor de fluid de lucru indiferent cat de mult s-ar folosi de atmosfera (terestra) pentru decolare sau asolizare. Cu siguranta vom asista insa la realizarea de navete capabile chiar si din putul gravitational terestru sa ajunga dintr-o singura treapta macar pana pe GEO (Geosyncron Earth Orbit) daca nu chiara pana pe supafata Lunii.

 krvllon, on 30th June 2010, 21:40, said:

Nu mai cred in asa ceva, practic la viteze mari nava se face switzer la impactul cu praful cosmic si micrometeoritii, doar hiperspatiul ne poate da o perspectiva veritabila.

PS: Reactoarele de fisiune /fuziune vor fi si ele depasite, ... vom fi capabili sa luam electroni DIRECT din foc brut, din plasma solara, ionosfera terestra, ...

Edited by Cyber-sapiens, 30 June 2010 - 23:17.

Datorita Vantului Solar tot ce consideram noica fiind "praf cosmic" este electrizat deci sensibil la campurile magnetice asa ca putem realiza un scut magnetic destul de eficient care sa ne protejeze cam cum ne protejeaza campul magnetic al Terrei deja. Daca vorbim de micrometeoriti putem instala scuturi de materiale combinate cu densitati si duritati diferite care desi sunt ablative vor rezista zeci de ani si la multe calatorii cu viteze mai ridicate decat cele actuale sau pur simplu sisteme care pot vaporiza si ioniza de la distanta astfel de "pietricele". In cazul scuturilor ablative daca mai au si forme care permit ricoseurile deja putem sa nu ne mai facem griji pentru riscurile ciocnirilor frontale. Ciocnirile laterale vor fi mai reduse pentru ca nava se afla in miscare. Pentru ca se foloseste un scut compozit din materiale cu densitati si duritati diferite precum si un sistem de "autoetansare" pe baza unui fluid care se poate solidifica rapid la contactul fie cu vidul fie cu oxigenul din atmosfera interna a navei nu cred mai exista vreun pericol real major. Atmosfera din interiorul navei trebuie sa aiba o presiune cat mai redusa de pornire ca sa dea posibilitatea totusi in caz de depresurizare echipajului sa se echipeze in timp util cu costumele de vid. Viteza de depresurizare este invers proportional cu presiunea si pentru a avea timp suficient trebuie sa se plece de la presiuni familiare cat mai reduse. Practic presiunea partiala a gazului de diluare trebuie sa fie cat mai mica daca nu poate fi zero in timp ce presiunea partiala a oxigenului trebuie sa fie daca se poate egala cu cea din atmosfera terestra.

Daca folosim campuri magnetice pe post de scuturi sa nu uitam ca echipajul trebuie protejat de astfel de campuri daca acestea au intensitati prea mari, deci iar trebuie luate in considerare materialele diamagnetice in constructia "caroseriei" interne a navei.

Daca putem realiza un invelis plasmatic in jurul navei mentinut in campuri magnetice atunci nu mai avem nevoie de scuturi ablative sau de sisteme de vaporizare-ionizare in fata navei. Mai mult ... o plasma ionizata mentinuta in jurul invelisului navei de campuri magnetice, chiar si intr-un strat de cativa milimetri poate opri cam orice ... de la micrometeoriti si praf cosmic pana la fluxuri de particule ionizate si radiatii penetrante.

Multe chestiuni le vom invata si experimenta din mers dupa ce se va deschide frontiera spatiala mai intai in varianta ei interplanetara si apoi in varianta interstelara. Oricum, este important sa facem fiecare pas la timpul sau si sa nu sarim peste niciunul pentru ca altfel nu vom invata lectii importante despre organizarea si evolutia viitoare a unei colonii si mai tarziu a Umanitatii la nivel stelar.

Este posibil ca in timp sa descoperim, intr-adevar, surse de energie mult mai eficiente si mai ieftine decat reactoarele de fuziune, fisiune sau pilele radiaoctive (alfa-)betavoltaice. Pana atunci nu avem altele si trebuie sa ne bazam pe ce avem, sa le perfectionam pe acestea si sa le folosim cat mai bine si mai eficient.

Edited by krvllon, 01 July 2010 - 01:37.

 krvllon, on 1st July 2010, 01:32, said:

Nu merge asa, cu cat particulele au o masa si viteza mai mare, cu atat trebuie sa ai un scut magnetic mai puternic ca sa le deviezi, altfel ele trec prin el ca prin branza.
Plasma este strabatuta si ea, este cam acelasi efect precum arderea meteorilor in atmosferaa, unii mici se evapora, altii ating pamantul, iar atmosfera este uriasa in sectiune.
Apoi plasma poate genera radiatii intense.
Ce vei face daca vei intalni un camp urias de pietris cosmic ?!, vei reusi oare sa tragi dupa fiecare fir de praf in timp util, ... vei avea atata energie sa consumi ?!, ...vei intalni comete uriase, crezi ca scuturile tale vor avea efect ?!

Electromagnetismul invers.

 NASTYPRIMUL, on 4th July 2010, 06:09, said:

Ce-i ala ?!, Pt. ce ?!

 krvllon, on 1st July 2010, 02:32, said:

Iata ce spunea Gilldarida in primele pagini ale topicului:

Ar fi vorba de conversia energiei fotonice în energie cinetică la un randament maxim...De "randament maxim" - nu știu,dar știu de un sistem de propulsie care poate face o astfel de conversie la un "randament bun" : o cameră de descărcare de înaltă tensiune de pinch azimutal formată dintr-un sistem de electrozi cilindrici coaxiali ; aceasta este alimentată de către o cameră de ionizare de radioînaltăfrecvență,cu electrozi exteriori și de formă inelară. De obicei,agentul de lucru îl consitituie hidrogenul gazos - introdus în camera inelară de ionizare,este supus acțiunii microundelor și se obține un jet inelar semiionizat care este injectat în camera de descărcare Z-Pinch,în spațiul dintre electrozii cilindrici coaxiali.Descărcarea de înaltă tensiune (sub formă de impulsuri) conduce la ionizarea completă a hidrogenului și confinarea jetului de plasmă astfel format către axul camerei de descărcare.
Pe acest ax,din afara camerei este direcționat un fascicol LASER de ultraînaltăfrecvență (această din urmă condiție neputând fi îndeplinită decât de către Laserul cu Electroni Liberi,la care frecvența poate fi reglată după dorință) ; vom avea așadar un fascicol LASER în mijlocul unui jet de plasmă foarte fierbinte care este confinată și turbionată magnetic(acesta fiind așa-numitul fenomen de pinch azimutal...) ; în aceste condiții se va produce fenomenul de "bremsstrahlung invers".
Un electron cinetic poate emite un foton sub forma așa-zisei "radiații de frânare",atunci când trece prin aproierea unui atom sau ion (radical atomic),acest fenomen fiind cunoscut sub numele de "bremsstrahlung" ; fenomenul se produce foarte intens în situația plasmei intens ionizate (formată din radicali atomici și electronii ce au părăsit mantalele atomice ale acestor ioni) care este turbionată magnetic - rotația electronilor este mai rapidă deoarece aceștia sunt mai ușori decât ionii și automat intersectează traiectoriile ionilor cu care interacționează,printre altele prin "radiație de frânare" adică emisie de fotoni.Fenomenul invers apare atunci când un electron liber sau un fascicol fotonic va absoarbe un foton incident - deci este o absorbție,nu o emisie fotonică de această dată...
Concret,plasma termonucleară turbionată magnetic - din cadrul instalației de descărcare amintite mai sus,va produce o puternică radiație de frânare care în mod normal se disipează în pereții instalației respective,supraîncărcându-i termic.
Dar fascicolul laser axial,va absoarbe această radiație de frânare la un bun randament de absorbție (75-80%) ceea ce va conduce la amplificare deosebit de mare a fascicolului luminos... Obținem astfel un așa-numit "motor-rachetă laser-fotonic" al cărui jet are...viteza luminii,fiind compus din fotoni.Puterea unui asemenea jet de plasmă convertită în lumină este de-a dreptul gigantică,a cărei valoare corespunde unui raport de 10.000 Kgf per gram de plasmă...
La motoarele-rachetă fotonice "clasice"(pur teoretice) era utilizată o sursă de lumină - teoretică,inexistentă tehnologic - și o oglindă imposibilă dpdv tehnologic,care să fie concentrat fascicolul luminos fără pierderi...

-adica putem face ca o unda fotonica sa-si poata transfera energia in stare cinetica pura unui obiect material, tot in stare cinetica, la fel cum o piatra azvarlita spre alta piatra aflata in repaus, va transfera energia sa cinetica celei de-a doua pietre ?!

da,-cu pierderile de randament corespunzătoare ; aceasta se poate face prin utilizarea unui fascicol de lumină focalizată și amplificată,al cărei rol este acela de a absorbi radiația de frânare din cadrul unui jet de plasmă pe care îl străbate axial; amplificarea luminoasă este deosebit de puternică și se obține jetul fotonic care are efect de reacție ca și un jet fluidic ejectat din cadrul unui motor-rachetă clasic.Primele observații și experimente pe marginea acestui tip de motor au fost realizate la sfârșitul anilor'60 de către L.Gudzenko și L.Șelepin,dar fatalmente laserele de pionierat cu care au lucrat ei nu le permiteau la acea dată să regleze frecvența după necesitate ; abia în anii'80,laserul cu electroni liberi a adus această posibilitate concretă.

Salut , nu am urmarit toate tema dar am vazut ca sa mai discutat in trecut despre generatorul homopolar . Intrebarea mea este :
Daca in loc sa ii atasam perii colectoare, "unim " spre exemplu un led (si cu toate transformatoarele anexe daca este nevoie)  care sa se invarteasca odata cu discul , s-ar aprinde ledul ?

Edited by perpetuum, 02 July 2011 - 13:11.

 krvllon, on 12th September 2008, 14:16, said:

o
Salut! As vrea si eu sa citesc cartea lui Constantin Bursuc "Construiti-va cu mijloace proprii un OZN" Poti sa imi spui de unde o pot lua sau dc o ai poti sa o scanezi sa mi-o transmiti si mie la adresa de mail : [email protected] . In comert am vazut ca nu mai e disponibila
Multumesc mult

Dragi forumisti,

Va propun spre analiza o solutie tehnica pentru realizarea unui sistem de propulsie. Domeniul din care face parte solutia tehnica este unul controversat (propulsie inertiala), iar pana in prezent dupa cum bine stiti, inca nu s-a reusit realizarea niciunui sistem functional dar nici nu s-a demonstart imposibilitatea realizarii unui astfel de sistem.

Eu cred ca am reusit sa realizez un dezechilibru intr-un sistem sistem inertial, dar s-ar putea sa gandesc eronat. De aceea apelez la voi pentru o analiza amanuntita.
Nu am cunostinte avansate de fizica si nici nu ma pricep la desen tehnic dar sper ca am reusit sa reprezint grafic solutia.

In atasament gasiti o arhiva in care se gaseste un document cu o scurta descriere si un fisier *.dwg pentru Autocad in care aveti o reprezentare 3D a solutiei.


Va multumesc anticipat

 oprea_marius, on 9th November 2011, 14:27, said:

Nu stiu cata lume are Autocad la indemana, eu de pilda nu-l am.
Daca exporti minunea in format video si o pui pe youtube, sigur o sa ai mai multi privitori care sa-si dea cu parerea.
Succes !

 theMisuser, on 9th November 2011, 15:35, said:

In document sunt imagini cu obiectul din mai multe perspective.

 oprea_marius, on 9th November 2011, 19:58, said:

Aha.

From din document:

Presupunand ca merge cat timp accelerezi.. Cand ajungi la viteza maxima, ce faci ? (viteza pe care urmeaza s-o atingi chiar daca nava doar pluteste)