Sisteme propulsie

O completare la conducta spiralata: http://www.physicsfo...ad.php?t=681441

gilldarida, on 11 iulie 2008 - 12:02, said:

Tot ce am citit postat de Dvs. are o "rezonanta" si in cartea Stiinta Secreta. Vreau sa spun ca daca o lege este stramba mai devreme sau mai tarziu nu va mai exista.
Pentru ca aceasta lege stramba si imorala sa nu mai existe trebuie sa "ajutam" fiecare cat putem mai bine.
Toate cele prezentate de Dvs. sunt lucruri minunate care ne pot face liberi cu adevarat.
Nu spun ca nu ma intereseaza tehnologiile pentru zbor (imi doresc mult sa vad cu ochii mei pamantul din spatiu precum ne uitam prin partbrizul unui automobil), dar inainte de acest lucru ma itereseaza sa nu mai fiu activ (bun ce produce venituri) pentru banci si furnizori de utilitati.
In primul rand ma intereseaza sa realizez un generator de enegie libera pentru locuinta si apoi sa reziliez contractual cu GDF Suez (energie, gaze).
Apoi ma interesaza sa pot circula cu masina oriunde propulsata de un motor fara carburanti conventionali.
Apoi e binevenita si o excursie in sptiul terestru.

Am inteles ca Dvs. cunoasteti adevaratele brevete, lucru ce v-a permis sa realizati cate un dispozitiv experimental pentru fiecare "minune neconventionala".
Va cer ajutorul pentru ca Dvs. sa ma fortati sa ne fortati pe noi cei care vrem acest lucru (prin posturile Dvs, si nu numai)  sa gandesc/gandim catre realizarea acestor deziderate fara a irosi timp si bani inutil incercand sa inteleg/intelegem si sa aplic/aplicam modele neadevarate si mincinoase postate pe net.


Vreau sa imi aduc si eu o mica contributie la aceste proiecte postand urmatoarele materiale informative care mie unul imi plac si trag speranta ca nu sunt lucruri mincinoase:

http://www.scribd.co...ui Nikola Tesla

http://www.scribd.co...ergie-Gratuită

http://www.scribd.co...il-al-lui-Tesla

http://www.scribd.co...gravitaționale

http://www.scribd.co...-Al-Elementelor

http://www.scribd.co...lui-in-Tensiune

http://www.scribd.co...-Aho-Impuls-Viu

http://www.scribd.co...tă-revelatoare

http://www.scribd.co...-Gravitationala

Recent revazand Star Trek DS-9 pe AXN Black, m-a facut sa regandesc unele lucruri.

Stiu ca stiinta oficiala este mincinoasa cand este vorba despre zborul spre stele, majoritatea articolelor sunt menite atragerii de fonduri pt. a fi bagati in buzunar.

Pana in prezent am dezvoltat o viziune extrema de frontiera ce explica dirijabilele cosmice cu vid, niste vehicule ieftine, sigure, fiabile si la indemana oricui, dar m-am impotmolit la capitolul "gauri de vierme".

Acum ma gandesc la doua solutii, una ar fi "ecranarea" gravitationala astfel ca nava cosmica sa stea pe loc in raport cu restul universului astfel probabil stand pe loc ar avea curgerea timpului zero la bord sau oarecum negativa si ar utiliza viteza luminii pentru a se misca spre alte sisteme stelare.

De fapt universul s-ar misca si nu nava in cauza si ar exista rute unidirectionale adica doar spre anumite regiuni stelare si stele ...


A doua modalitate priveste tot un altfel de "ecranare" gravitationala ce ar permite navei sa vizualizeze cutele spatio-timpului din zona discului galactic unde gravitatia este mai mare si sa aleaga cai astrale-vectoriale cat mai scurte, mai exact noi vedem un spatiu drept, dar daca am putea vedea cu niste ochelari speciali ne-am da seama ca probabil cea mai scurta cale spre Alfa Centauri este cea prin care ocolim in directia stelei Vega printr-un drum sinuos spiralat si care se modifica continu, acesta fiind adevaratul drum drept, pe cand calea dreapta ce o percepem cu ochiul liber fiind calea ce doar pare dreapta, in realitate pe aici am zbura coontinu prin cele mai puternicee campuri gravitationale.


Situatia e similara celei de pe Pamant, practic calea cea mai dreapta /scurta pare linia dreapta la suprafata planetei si cu toate acestea o linie imagiara prin planeta este cea mai scurta, sau calea cu rezistenta cea mai mica adica aerul comparativ cu mediul slab-gravitational.

O nava ce ar dispune de un inel-rotitor relativistic s-ar putea defaza de la timpul prezent, iar spatio-timpul ar curge pe langa ea neinfluentand-o, la fel nici gravitatia.

Edited by andromedaX, 25 May 2014 - 22:51.

Completare:

Cu privire la acele cute gravitationale trebuie spus ca desi ele exista si sunt utilizate pentru a explica zborurile astrale din filmul Dune, acestea ofera scurtaturi oarecum eficiente, deoarece scurteaza de exemplu distanta dintre Pamant si Marte in opozitie undeva la jumatate, deci nu este ceva spectaculos.

Prin urmare m-as concentra mai mult pe al doilea mijloc de propulsie astrala si anume "stationarea spatio-temporala in raport cu restul universului", aici desi am avea o singura carare-purtatoare precum o autostrada-vector cu sens unic spre un anumit sector al galaxiei si tot este ceva !!!

Viteza ar fi cea a luminii sau ceva similar si am fi in deplina siguranta in buzunarul spatial local cumva in afara acestui univers, nu ar conta daca am traversa miezuri stelare sau altceva, iar timpul pe nava ar fi aproape zero.

Krylon si Gilldarida au propus o solutie poate si mai usoara si mai practica si anume modificarea constantelor universale la nivel local.

E= m c 2 unde  ecranarea masei ne poate defaza intr-un univers cuantic, iar energia infinita din vidul cuantic ne poate de asemenea plasa la viteza luminii.


Asadar ECRANAREA MASEI unui corp sau transformarea sa in MASA NEGATIVA ar fi solutia sau accelerarea circulara de masa la viteze relativiste pt. a realiza defazajul spatio-temporal de la realitatea curenta si deci deplasarea luminica sau supraluminica in modul stationar fata de restul universului.

krvllon, on 26 octombrie 2008 - 13:57, said:

In ultima vreme am tot redeschis problema vitezelor supra luminice si am tot dezbatut-o pe toate fetele, pentru ca in final sa ajung la cateva certitudini dar si la cateva intrebari interesante.
Pentru mine augmentarea intregii materialitati si virtualizarea acesteia este deja o certitudine, la fel si micro-dronele interstelare cu IA, ...
... dar de asemenea atingerea vitezelor warp este un factor esential in dezvoltarea umanitatii, deoarece la un moment dat vom intelege ca nici infinitul virtual nu trebuie sa ne multumeasca, nici cateva sisteme stelare din proximitatea noastra, nici chiar intreaga galaxie, este in firea lucrurilor ca fiecare dintre noi sa fim stapani ai universului.
Multe lucruri imi par suspecte in cercetarea stiintifica din domeniu, asa ca am considerat ca nu merita sa investim in speculatii de tot felul.
Teoria ta este aproape sigura zic eu, mai exact daca modificam parametrii ce ii putem modifica asupra spatio-timpului, atunci ne jucam cu alte constante, iar daca facem acest lucru ne plasam in mod direct intr-o forma de defazaj fata de realitatea curenta, prin urmare multe probleme ce tin de pericolele mediului interstelar dispar.
Cum spuneai tu, electro-magnetismul este ceea ce putem modifica noi si campurile si proprietatile conexe acestuia, cam asta au inteles si savantii germani ai perioadei interbelice si cam la asta am ramas si astazi.
Celelalte solutii sunt de-a dreptul aiuristice (sa creem materie neutronica si s-o rotim pana la viteza luminii, sau sa producem gauri negre spargand stele intregi ...???).
Asadar ar fi interesant de redeschis subiectul, cum putem altera /modifica calitatile spatio-timpului si ceea ce fac constantele universale sa se mentina ca si constante.

Cel de-al doilea studiu propune un mecanism diferit dar ajunge la aceeaşi concluzie privind variaţia vitezei luminii. În acest caz, Gerd Leuchs şi Luis Sánchez-Soto, de la Institutul Max Planck pentru Fizica Luminii din Erlangen, Germania, susţin că numărul speciilor de particule elementare care există în Univers conferă o anumită valoare vitezei luminii.
Leuchs şi Sanchez-Soto susţin că, în conformitate cu calculele lor, ar trebui să existe un număr de ordinul 100 al "speciilor" de particule cu sarcină electrică. Teoria care guvernează în prezent fizica particulelor, aşa-numitul Model Standard, identifică mai puţine de atât - electronii, muonii, tauonii, cele şase tipuri de quarci, fotonii şi bosonul W.
Sarcina acestor particule este foarte importantă,pentru că toate aceste particule au sarcină. La rândul său impedanţa depinde de permitivitatea 'vidului' cosmic - sau de rezistenţa sa la câmpuri electrice, precum şi de permeabilitatea sa, sau de cât de bine susţine câmpuri magnetice. Unda de lumină este formată dintr-o undă electrică şi din una magnetică, iar modificarea acestor cantităţi (prin permitivitate şi permeabilitate) va modifica viteza măsurată a luminii.
"Am calculat permitivitatea şi permeabilitatea vidului în funcţie de acele particule elementare efemere", a comentat Soto-Sanchez pentru LiveScience. "Rezultatul este că, pornind de la un model atât de simplu, se poate discerne că aceste constante conţin contribuţii esenţial egale din partea diferitelor perechi de particule de materie-antimaterie încărcate electric: atât cele cunoscute cât şi cele încă necunoscute pentru ştiinţă".
Citeste mai mult pe RTV.NET: http://www.romaniatv...l#ixzz32tT5Xuy3

http://ro.wikipedia....stantă_fizică

Constantă Simbol U.M. Valoare cf.
CODATA 2006[1] Valoare cf.
STAS 2848-89[2]
viteza luminii în vid c \, m•s-1 299 792 458 (prin def.) 299 792 458 (prin def.)
permeabilitatea vidului \mu_0 \, N A-2 4π×10-7 (prin def.)
= 12,566 370 614...×10-7 4π×10-7 (prin def.)
= 12,566 370 614...×10-7
permitivitatea vidului \epsilon_0 = \frac{1}{\mu_0 c^2} F•m-1 8,854 187 817×10-12 8,854 187 817×10-12
impedanța caracteristică a vidului Z_0 = \mu_0 c \, Ω 376,730 313 461... (prin def.)

http://ro.wikipedia....tate_magnetică

Permeabilitate magnetică
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
În electromagnetism, permeabilitatea este gradul de magnetizare a unui material care reacționează linear, când este străbătut de un câmp magnetic. Permeabilitatea magnetică este de obicei reprezentată de litera greacă, μ. Termenul a fost folosit pentru prima dată în septembrie, 1885 de către Oliver Heaviside. În Sistemul Internațional, permeabilitatea este măsurată în henry pe metru (H m-1), sau în Newton supra amper pătrat(N A-2). Valoarea constantă μ0 este cunoscută sub numele de constanta magnetică sau permeabilitatea vidului, și are valoarea μ0 = 4π×10−7 N·A−2.
Valori ale câtorva materiale[modificare | modificare sursă]
Mediul Susceptibilitate (χm) Permeabilitate (μ) Câmp magnetic Frecvența max.
Mu-metal 20,000[1] 25,000 × 10-6 H/m at 0.002 T
Permalloy 8000[1] 10,000 × 10-6 H/m at 0.002 T
Oțel electrotehnic 4000[1] 5000 × 10-6 H/m at 0.002 T
ferită  20-800 × 10-6 H/m  100kHz ~ 1 MHz
ferrite (manganese zinc)  >800 × 10-6 H/m  100kHz ~ 1 MHz
Oțel 700[1] 875 × 10-6 H/m at 0.002 T
Nichel 100[1] 125 × 10-6 H/m at 0.002 T
Platină 2.65 × 10−4 1.2569701 x10-6 H/m
Aluminiu 2.22 × 10−5[2] 1.2566650 × 10-6 H/m
Hidrogen 8 × 10−9
or 2.2 × 10−9[2] 1.2566371 × 10-6 H/m
Vid 0 1.2566371 × 10-6 H/m (μ0)
Safir −2.1 × 10−7 1.2566368 × 10-6 H/m
Cupru −6.4 × 10−6
or −9.2 × 10−6[2] 1.2566290 × 10-6 H/m
Apa −8.0 × 10−6 1.2566270 × 10-6 H/m



Permeabilitatea vidului µ0 4n*10-7 = 12,566370614 * 10-7 H/m
Permitivitatea vidului E0 8,854187818 * 10-12 F/m


http://www.atelierul...ro/constant.htm


http://ro.wikipedia....rică_relativă

Permitivitatea dielectrică relativă
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Acest articol sau secțiune are mai multe probleme. Puteți să contribuiți la rezolvarea lor sau să le comentați pe pagina de discuție. Pentru ajutor, consultați pagina de îndrumări.
Trebuie pus(ă) în formatul standard. Marcat din ianuarie 2011.
Necesită categorisire. Marcat din ianuarie 2011.
Are nevoie de adăugarea unor legături interlinguale la Wikidata. Marcat din ianuarie 2011.
Are bibliografia incompletă sau inexistentă. Marcat din ianuarie 2011.
Ștergeți etichetele numai după rezolvarea problemelor.
Permitivitatea dielectrică relativă (εr) este o mărime care caracterizează starea de polarizație a materialului și se definește ca fiind raportul dintre capacitatea Cx a unui condensator având ca dielectric materialul respectiv și capacitatea C0 a aceluiași condensator având ca dielectric vidul (sau aerul):
ε0=Cx/C0
Permitivitatea dielectrică relativă este o mărime supraunitară, adimensională și ia valori cuprinse între 1 (pentru gaze) și mii sau chiar zeci de mii în cazul feroelectricilor. Valorile ei pentru câteva materiale electroizolante sunt indicate în tabelul 2.1 Permitivitatea absolută a materialului se obține înmulțind permitivitatea relativă cu permitivitatea vidului:
ε=εR*ε0=(1+χe)*ε0 [F/m]
unde: ε este permitivitatea absolută a materialului,
ε0 este permitivitatea absolută a vidului, iar
χe este susceptibilitatea electrică a materialului
Permitivitatea absolută a vidului este:
ε0=1/(4Π*9*109)=8.854*10-12  [F/m]
Materialele cu permitivitate relativă mică se folosesc ca și izolatoare în circuitele electronice, precum și în dispozitivele electronice. În cazul circuitelor integrate și în mod special în cazul circuitelor de înaltă frecvență, utilizarea unor materiale cu permitivitate dielectrică cât mai mică este esențială întrucât reduce capacitățile parazite. În caz contrar, apare fenomenul de diafonie între trasee, ceea ce afectează într-un mod negativ atât performanțele circuitului cât și frecvența maximă de lucru. În mod uzual, în circuitele integrate se folosește ca izolator dioxidul de siliciu SiO2, care are permitivitatea dielectrică relativă 3,9. Dacă dioxidul de siliciu este dopat cu fluor, permitivitatea dielectrică relativă scade sub 3,5. Utilizarea unor materiale poroase ca și izolator scade și mai mult permitivitatea dielectrică, aceasta având valori cuprinse între 1 și 3, în funcție de materialul utilizat. Materialele cu permitivitate dielectrică ridicată se folosesc ca și dielectrici pentru condensatoare, precum și în componentele electronice semiconductoare ca înlocuitor pentru dioxidul de siliciu (SiO2) folosit ca și izolator la poarta tranzistoarelor MOS, în special în aplicațiile cu consum redus. Dacă pelicula de oxid de sub poarta tranzistorului este sub 2 nm, curentul de pierderi este semnificativ. În această situație se impune creșterea grosimii stratului de dielectric, fără a reduce capacitatea.
Permitivitatea dielectrică relativă depinde de temperatură, umiditate, de solicitările mecanice, de parametrii tensiunii aplicate, etc.
Categorie: Pagini de categorisit din ianuarie 2011

La inceput, nava ta ecranata gravitational se misca in acelasi timp cu tot Universul. De unde stii ca, dupa ecranare, ea nu-si va continua starea de miscare in care se gasea pana atunci? Ar trebui sa anulezi cumva masa ei ca sa se opreasca din miscare...

andromedaX, on 25 mai 2014 - 22:28, said:

Permitivitatea magnetica sau dielectrica, nu prea are legatura cu ecranarea gravitatiei.

Oricum, cele doua depind de anumiti factori, precum frecventa, intensitate, tensiune, caz in care valorile relative pot sa devina chiar irelevante.
Mai mult, cuprul, aurul si apa sunt buni conducatori electrici, si deplasarea intr-un camp magnetic sau electric, produce inductie EM, si atunci iar devine irelevanta permitivitatea. Chiar si cristalele ( care sunt si utilizate in piezoelectricitate) pot sa fie conducatori electrici, si atunci aparitia inductiei EM poate arata ca permitivitatea devine relativ irelevanta.

Chiar si fotonii, peste spectrul vizibil au o frecventa asa de mare, si o lungime de unda asa de mica, sub distanta interatomica, motiv pt. care trec si prin oglinzi, si permitivitatea materialelor devine irelevanta pt. ei.

Presupusii gravitoni, cu atat mai mult nu sunt influentati de permitivitate.

Pt. ecranare gravitationala, mai degraba se pot utiliza metode active, ecranari cu flux hiper-dens, ecranari giro-LASER, etc.

Edited by loock, 02 June 2014 - 11:42.

Stelaris, on 02 iunie 2014 - 08:58, said:

Ecranarea asta induce alte valori ale curgerii timpului, mai precis nimic din exterior nu mai interactioneaza cu nava si invers, prin urmare nava se va afla in afara universului.

Gaurile negre comunica puternic cu universul din jurul lor si tocmai de aceea ma indoiesc ca in interiorul acestora timpul s-ar scurge mai incet sau mult mai lent decat in restul universului, altfel acestea nu s-ar putea hrani ca si cum ar duce hrana la gura din ce in ce mai incet pana ar ramane suspendata in fata gurii si de asemenea undele gravitationale sau de alt tip nu ar iesi vreodata din aceasta.

M-as putea gandi la gauri negre ca la o nuca de cocos unde invelisul ar face totul, un invelis neutronic sau gluonic sau ...??? ca o sfera goala de dimensiunea unor stele gigantice?!

loock, on 02 iunie 2014 - 11:24, said:

Da, ar merge si asa, este una dintre propunerile savantilor din domeniu, ca spatio-timpul sa fie rupt prin concentrarea unor laseri ce ar produce temperaturi colosale, s-ar forma o spuma a spatio-timpului metamorfa, similara celei din primele momente ale big-bangului sau ceva chiar de dinainte de big-bang.

gilldarida, on 03 iulie 2008 - 01:52, said:

Postez o fotografie a unui exponat foarte vechi un disc ciudat ce se afla la muzeul din Cairo. Arhitectura discului si vechimea lui imi spun ca fizica invatata la scoala nu ma ajuta.
Rog utilizatorul "gilldarida" sa imi spuna daca acest disc se aseamana cu discul pentru vacuumpropulsie al lui R. Liciar!
Multumesc pentru raspuns!

https://www.facebook...&type=3

Încearcă PM ca Gill e pe la conferințe internaționale de ceva vreme bag de seamă sau crează încă o carte.

Și eu l-as fi întrebat ce este cu disperarea asta de la NASA, cu scosu si bagatu iepurelui în joben.
Practic ne-au mințit de 3ori în ultimii ani cum că au descoperit 3 propulsii revoluționare, dar la distanta de câteva luni le-a cam pierit elanul.

Cică Sunny White a dat-o kiks cu Aliniere drive, apoi a luat-o în bot cei cu EM drive, si ultima propulsia fotonica cu protoni sau ce ...

Mă enervez când văd că și filmele nou apărute ne intoxica cu aceleași clișee masonice.

Am urmărit ceva mai atent de
curand un ep dintre ultimele Star Wars si când sa zic iată altceva, observ că droidul Grivous sau așa ceva, era cyborg cu creierul la conserva gen Robocop, si inima îi era prinsă după o tablă așa în aer și când o sărit în cosmos n-o avut nicio greata,...

Pa ăștia din Star Trek ii detest cel mai tare, parcă sunt scoși de la sanatoriul pentru autiști, cu pijamale pentru bebei drepte peste pântec de zici ca le-o turnat bromura în ea sau i-o castrat sau poate o placă îndesată după modelul centurii de castitate, navele deformate de zici ca sunt ciorapi răsuciți puși la stors.

Sistemul uman este condus de rautate si meschinarie, de aceea nu exista un interes real pentru a realiza nave galactice ca in filmele de anticipatie, de aceea acest salt se va produce oricum, dar va fi facut fie de o initiativa privata, fie de un stat dictatorial, fie de catre China.

Varfurile economice ale umanitatii sunt ingrozite la gandul ca oamenii vor parasi planeta in totalitate spre alte lumi noi, iar toata avutia si puterea lor va capata in dreptul semnului egal valoarea zero.

Nici macar mineritul asteroizilor nu este dorit si el producand efecte similare.


Recent am citit un articol interesant unde se spunea ca cei de la CERN nu doar ca fura miliarde de miliarde, dar sunt si pe drumul gresit cautand si lucrand cu energii tot mai mari.

Savantii mentionati in articol au reusit sa arate existenta mai multor dimensiuni suplimentare la nivel cuantic cautand efecte de energii tot mai slabe exact inversul a ceea ce cauta si cum cauta CERN.

Au descoperit o forta de 10 x mai slaba in newtoni decat apasarea unui virus ce se aseaza pe pielea umana.

In clin sa cred ca Kryllon si Gilldarida au dreptate, iar fenomenele implicate de catre acestia sunt adevarata Star Gate.

Nu trebuie sa ne chinuim degeaba sa modificam si sa distorsionam universul ca sa il traversam, asta implicand energii uriase, lucru de altfel nerentabil din multe alte perspective, ci trebuie doar sa incercam sa afectam nava cosmică sau propulsorul-motor in sensul alterarii de la realitatea curenta.

Plasmele fierbinti pot face asta, la fel plasmele relativistice, probabil chiar si laserii circulari sau acceleratoarele magnetice de masa relativista, ...

Mai exact este afectat timpul si sau spatiul, se naste acea energie si materie intunecata numita negativă, apoi se produce defazarea de la realitatea curenta, ...

ahernar, on 22 august 2008 - 10:56, said:

Cam aceasta se cauta, o tehnologie deloc accesibila persoanelor individuale, chiar si consortilor, adica ceva la cheremul sefilor planetei si nimic mai mult.

Recent s-au descoperit forte foarte slabe care explica dimensiunile ascunse si deci calea ar fi mult mai accesibila decat enormitatile testate la CERN sau ai fizicienilor afiliati.

https://en.wikipedia...er#Space_travel

Photonic laser thrusters have a very high specific impulse, and can permit spacecraft to reach much higher speeds that approach a fraction of the light speed, unlike conventional rockets, which are limited by the Tsiolkovsky rocket equation.

The first photonic propulsion laboratory demonstration by propelling a Cube Satellite spacecraft (CubeSat) with a photonic laser thruster (PLT) at Y.K. Bae Corp. In this demonstration, a 0.5 kW laser platform was used for PLT to deliver 3.3-mN photon thrust to a CubeSat, which translates into a 500 kW intracavity laser beam.[1] The demonstration shows 1,000 times photon thrust amplification, and thus increasing photonic propulsion efficiency by 1,000 times. (3X Video Speed)

Edited by Infinitty, 04 May 2019 - 19:05.

Se pare ca sistemele de propulsie cele mai rapide degaja o energie termica uriasa care nu poate fi disipata in cosmos din angrenajele navei, asa ca umanitatea are calea infundata la propulsia ionica sau la niste nave hibride ionico-chimice sau cu propulsie molecular electrica sau nano/micro-electrica, adica in loc sa se accelereze ioni se vor accelera in jetul propulsor particule micronice incarcate electric.

Nici acest propulsor nu va rivaliza in tractiune cu propulsorul chimic, dar functionand ani de zile precum propulsorul ionic si fiind net superior in tractiune acestuia, s-ar putea ajunge la viteze foarte mari foarte care ar face practic zborul pe la frontierele sistemului solar si chiar in mediul interstelar.

1.) In cosmos am putea utiliza avioane  cu suprafata portanta ionica care ar ioniza si utiliza gazul cosmic precum atmosfera terrestra.
S-ar utiliza o putere electrica mai mare deoarece agentul propulsor de lucru respectiv gazul cosmic are densitate foarte mica de doar 3-10 atomi per centimetru cub, insa ar utiliza praful cosmic care este mult mai dens decat atomii de hidrogen.

2.) O alta solutie ar fi utilizarea radiatiei solare intr-un etaj propulsor cu sistem de oglinzi parabolice care ar concentra energia solara intr-un cuptor-propulsor-termo-chimic sau intr-un scut electromagnetic care ar transforma 100% energia fotonica-solara in energie cinetica neta.




https://en.wikipedia...inetic_thruster

Description
The principle of electro-osmosis or electroosmotic flow creates a flow of an electrolyte through a very small tube in the nano-meter range. To achieve this flow there is a cathode and an anode at the ends of the tube over which a voltage is applied. Due to this voltage the ions in the electrolyte stored in a reservoir directly connected to the tube can be accelerated and ejected. This way electrical energy is transformed into kinetic energy. The amount of thrust created by one nano thruster is in the micro newton range, however due to its size it makes sense to arrange a large number in an array to achieve sufficient thrust. The thrust, exit velocity of the ions and the mass flow rate of the electrolyte are influenced by the applied voltage which makes it easy to regulate those parameters. The applied voltage and the pH-value of the electrolyte (amount of ions it contains) also vary the balance between thrust, efficiency and maximal exhaust velocity (determines the maximal achievable flight velocity). It is also theoretically possible to achieve a very high efficiency of nearly 100%[2] as well as a high specific impulse and high thrust-to-power ratio. This system has not yet been built and experimentally tested because of difficulties with the production of the nano-tubes needed for it.[1]

Advantages
Nano electrokinetic thrusters have a very high efficiency, specific impulse, exhaust velocity and thrust-to-power ratio which make them suitable for a wide variety of applications. Due to the fact that a thruster is made up out of an array of multiple nano thrusters it is easily possible to design thrusters in all sizes and thrust ranges. These properties give the nano electrokinetic thrusters very good thrust control which makes it applicable for a wide range of spacecraft ranging from maneuvering thrusters for small spacecraft, such as satellites, to the primary propulsion system of interplanetary or interstellar spacecraft. This system also doesn't require additional heat or radiation shielding to protect the rest of the space craft which make the system (not including fuel compartment) light in comparison to other designs.[1]

Disadvantages
The production of the required carbon nano tubes is very expensive and with current production methods the amount of surface defects in the produced carbon nano tubes is high which reduces the efficiency significantly and makes it unreliable. This design also requires a high potential difference in the range of 300 to 500 volts as well as a sufficient storage tank for the liquid electrolyte needed which increase the weight of the overall system.[1]

1.) In cosmos am putea utiliza avioane  cu suprafata portanta ionica care ar ioniza si utiliza gazul cosmic precum atmosfera terrestra.
S-ar utiliza o putere electrica mai mare deoarece agentul propulsor de lucru respectiv gazul cosmic are densitate foarte mica de doar 3-10 atomi per centimetru cub, insa ar utiliza praful cosmic care este mult mai dens decat atomii de hidrogen.
2.) O alta solutie ar fi utilizarea radiatiei solare intr-un etaj propulsor cu sistem de oglinzi parabolice care ar concentra energia solara intr-un cuptor-propulsor-termo-chimic sau intr-un scut electromagnetic care ar transforma 100% energia fotonica-solara in energie cinetica neta.

3). Ar mai putea fi eficienta o propulsie puternica dar cu randament mic, mai exact o plasmo-propulsie la nivel mic superioara propulsiei ionice in tractiune, dar comparabila ori ceva mai slaba decat propulsia chimica.
In loc sa inventam radiatoare enorme, mai bine utilizam plasma in afara navei mult in spate si la un nivel mic pentru a disipa rapid energia termica eliberata. Agentul de lucru ar fi ablatia unui material solid. Tot etajul propulsor ar semana cu propulsia prin tetonare termonucleara din cazul navelor Daedal.

Propulsia LASER /MASER cu raza de microparticule nu incalca nici o lege fizica deoarece pierderile energetice exista si nu se refera la recul ci la acel nor de material care se ejecteaza in fata dispozitivului LASER ori MASER astfel ca acest nor va lovi placa din spate a navei iar nu MASER-ul.

Pierderile energetice nu ar proveni de la recul deoarece reculul ar fi neglijabil, ci ar fi pierderi termice.

https://tees.tamu.ed...lar-travel.html

Combining laser and particle beams for interstellar travel
May 9, 2018 By Jan McHarg

NASA has chosen the proposal “PROCSIMA: Diffractionless Beam Propulsion for Breakthrough Interstellar Missions,” for the 2018 NASA Innovative Advanced Concepts (NIAC) phase 1 study. PROCSIMA stands for Photon-paRticle Optically Coupled Soliton Interstellar Mission Accelerator, and is meant to evoke the idea that interstellar travel is not so far away.
In this study, Limbach and Hara propose a new and innovative beamed propulsion architecture that could enable an interstellar mission to Proxima Centauri with a 42-year cruise duration at 10 percent the speed of light.
Proxima Centauri is the nearest known star to the sun, with Proxima b, a planet orbiting the star at a distance of 7.5 million km. The mission of the research is to create an extraordinarily long-range beam of light and matter that can propel a one kilogram probe to complete a flyby around Proxima b. There is great interest in studying this planet, as it is a prime candidate for visual observation because of its proximity to Earth and because Proxima b orbits in the habitable zone where liquid water may exist.
For half a century, researchers around the globe have been studying laser-beamed propulsion technologies for interstellar travel. In this concept, thrust is generated by the reflection of light off the spacecraft. Unlike conventional rockets, spacecraft accelerated by beams of light or matter do not require their own propellant or propulsion energy source, enabling incredibly high final velocity. The disadvantage of such concepts is that as the spacecraft gets farther away, the beams spread out, or diffracts, into the vacuum of space. This results in less thrust over time as the beam pushes less and less effectively.
Limbach and Hara are looking at a revolutionary way to overcome this fundamental problem by combining the light beam with a particle beam that simultaneously reduces the spreading effects are simultaneously reduced for both beams.

Edited by Infinitty, 12 September 2021 - 14:33.