Telefoane fixe (home use și publice) fabricate în România

Al acelui om e din 1931. Modelul a apărut în 1928 şi a fost probabil produs până în 1936, când a apărut W36.
Di Electrica = Electrica/ENEL?

 djl, on 11 martie 2020 - 21:38, said:

Da , scuze, Electrica/ENEL. "Din Electrica"

........Poti sa pui si o poza cu chestia aia care retinea monedele si le identifica (de exemplu pt 1 lei  iti dadea mai putine minute decat pt 3 lei - evident)...Nu imi dau seama ce schema au folosit pt selectarea monezii si respingerea falsurilor. M gandeasc ca moneda mai mare in cadere activa cumva buton de la un timer care iti dadea 5 minute de ex si cea mica, alt buton cafre iti dadea doar 3 min....

Buna zua stimati colegi de forum,

Telefoanele publice in discutie sunt patent belgian, ITT sucursala din Anvers Belgia. Au fost asimilate si produse de intreprinderea Electromagnetica. Sistemul original de incasare monezi putea foarte usor pacalit (moneda legata cu ata etc.) Monezile erau indrumate pe doua cai "serpentine" in aparat.

Domnul inginer Marcel Ilioiu din cadrul ICPT (institutul de Cercetare si Proiectare in domeniul Telecomunicatiilor care functiona in cladirea intreprinderii Electromagnetica) sectia "Incercari de tip" a primit ca sarcina sa perfectioneze sitemul de incasare monezi a acestor aparate. Astfel s-au montat senzori pe cele doua cai pe care circulau monezile si cu un sistem de control si comanda realizat in tehnologie "logica cablata" s-a reusit sa se reduca semnificativ pierderile.

Cu stima,

Antonio

 djl, on 14 mai 2012 - 20:13, said:

Buna ziua domnule DJL

Mai este de actualitate cerinta vis a vis de inelul adaptor de micofon?
Daca da poate incerc sa bricolez unul pe strung

Ce spuneti?

Cu stima,

Antonio

Vă mulţumesc pentru informaţii şi pentru faptul că v-aţi înscris pe forumul nostru  
Mai exact ce făceau acei senzori?
Eu îmi doresc să aflu mai multe despre telefoanele publice, dar nu am găsit documentaţie  
Într-o zi din 1995 am consumat 6 monede de 20 sau 50 Lei la un T.M. 3  de la şcoală       (una la ora exactă, una că a apăsat cineva aiurea pe furcă... un coleg)
Cu altă ocazie am păcălit unul băgând mai cu viteză o monedă de 20 Lei în loc de una de 50 Lei.

Nu e urgent, dar mai vreau inel  

Edited by djl, 02 May 2020 - 17:32.

..............Imi mai namintesc de asemenea, foarte vag, ca in oficiile postale erau niste telefoane fara disc, in cabine telefonice aflate in interiorul oficiului, unde puteai vorbi interurban ............

Buna ziua stimati colegi de forum,

Aici se vorbeste de telefoanele "de cabina". Acestea aveau circuitul de convorbire si furca montate intr-o cutie meagra fixata pe peretele cabinei telefonice. Lucrau cu centrala telefonica manuala BL (baterie locala).

Cu stima,

 maharu567, on 14 noiembrie 2013 - 14:16, said:

Buna seara stimate domn,

Da eu mai folosesc un oist telefonic fix pe cupru de la Romtelecom. Prdon Telekom Fix

Cu stima, Antonio

 driftking91, on 16 mai 2014 - 18:10, said:

Buna seara stimate domn,

Telefonul in cauza ete format standard de la Deutche Telecom si a fost produs de mai multe firme germane. prin 1991-1992 au fost stranse de la utilizatorii germani si o parte dintre ele au fost aduse in Romania pentru reconditionare si refolosire. Dupa igienizare erau trimise intr-un laborator cu standuri de masura unde erau verificate dupa normele RomTelecom, primeau o fisa de masuratori si un certificat de calitate pentru a putea fi admise in reteaua RomTelecom, Dupa asta erau vandute. Am participat la aceasta actiune de recondiionare si valorificare.

Cu stima,

Antonio

..........
Am văzut asemenea telefon produs în 1964, deci s-au produs cel puțin din 1964  
Ăsta avea sonerie adevărată, nu ca aia de E.M.-72. Dar tot de fier cred că erau clopoțeii - unele străineze îi aveau din bronz!.........

Buna ziua stimate domn,

Volumul soneriei era foarte mult influentat de baza pe care erau mpntati clopoteii. La modelele mai noi baza era din plastic nu de fier, astfel volumul soneriei, desi se incadra in normele de fabricatie, avea de suferit,

Cu stima,

Antonio

 Alexandru7250, on 04 august 2018 - 16:59, said:

Stimate domn,

Telefoane in Romania pana in 1989 erau fabricate in mod curent de doua firme separate care imparteau acceasi locatie: Intreprinderea Electromagnetica si Institiutul pentru Cercetare si Proiectare in Telecomunicatii. Locatia: Bucuresti Calea Rahovei 264-266 Bucuresti.

In functie de cerinte pietei sau de sarcinle primite de sus, atat fabrica cat si institutul produceau prototipuri si serii mici de telefoane cu piesele si subansamblele aflate in fabricatie curenta a fabricii Electromagnetica,(crcase casti microfoane etc.). Deci nu trebuie sa va surprinda ca intr-o carcasa de EM-72 ati gasit un telefon cu placa digitala (in jurul circuitului integrat produs de Philips)

Ca o paranteza: fabrica si institutul au primit sarcina sa fabrice trei telefoane pentru aeronava prezidentiala din acea vreme (BAC 1-11). Aceste telefoane aveau carcasele turnate din material plastic transparent si au fast aurite pe inerior ca sa nu se zgarie depunerea metalica. Partea electronica era astfel conceputa incat sa mearga cu echipamentele radio instalate pe aeronava (interfete speciale "gura ureche", similare ca terminalele pentru uz militar).

Cu stima,

Antonio

Edited by althea, 02 May 2020 - 20:29.

 djl, on 02 mai 2020 - 17:43, said:

Buna seara stimate domn,

Nu stiu foarte exact sistemul antifrauda conceput de echipa domnului inginer Ilioiu dar:

• Nu puteai sa bagi moneda de un leu pe calea monezii de trei lei. Moneda era rejectata si cadea in cutiuta de reject monede (facilitate din proiectul initial ITT). Serpentina monezii de 3lei, sustinea moneda doar pe margini. Daca moneda era mai mica decat cea de trei lei, aceasta cadea in cutia de reject.
  
• Era un senzor (led-fotodioda) la intrarea serpentinei si alt senzor la iesirea serpentinei. Aici moneda era parcata temporar. Unitatea de comanda cronometra timpul parcurs de moneda. Daca moneda nu ajungea intr-um timp prestabilit la locul de parcare (ms)  moneda era rejectata. Daca nu ajungea deloc la locul de parcare, telefonul iesea din serviciu automat si dadea alarma in centrala.
  
• Nu mai stiu exact daca la parcare se facea si controlul metalului monezii: feros-neferos (punte winstone).
  
• Stiu insa ca in fabrica era in productie o piesa cam de marimea unei monezi de 1 leu si piesa respectiva era foarte "cautata" in motive lesne de inteles.

Nu stiu exact cum functiona sitemul caci la vremea respectiva nu era bine sa intrebi amanunte despre subiect daca nu erai parte in echipa. Trezeai probabil suspiciuni.

Despre Inelul adaptor, trebuie sa-i determin cotele, Am telefon (cel din avatar) dar nu pot sa desurubez capacul microfonului si n-am microfon Tesla. Apropos de microfonul Tesla: ca sa iasa cat mai ieftin per bucata, ai nostri au acceptat sa le cumpere neverificate din fabrica. Cadeau la teste destule.

Cu stima

Antonio

........
Eh, la telefoane publice nu avem de unde să ne informăm. Domeniul ăsta a fost cam secretoman la noi.
..................

Buna seara stinate domn,

Era normal ca datele despre telefoanele publice cu moneda sa aiba circuit restrans deoarece lucrau cu bani lichizi. Trezeai suspiciuni daca erai curios si nu aveai oficial legatura cu asceste aparate. Colegii de forum care au lucrat in Rmtelecom la intretinerea acestor telefoane sunt cei mai in masura sa ne lamureasca.

Caut manualele de telefonie pe care le am. Desi sunt sigur ca le trateaza sumar. Informatii amanuntite erau probabil in procedurile de intretinere din RomTelecom, proceduri cu circulatie limitata.

Cu stima,

Antonio

Domnule, vă mulţumesc mult! De când caut unele informaţii!
Dar de ce au fost aduse acele telefoane s.h. din Germania?    
Şi mă interesează să aflu cum comunicau telefoanele publice cu disc cu centrala telefonică, adică mai exact cum ştiau să facă taxarea.
Telefoanele de cabină nu erau neapărat B.L., puteau să fie şi B.C.
De telefoanele făcute la I.C.E. "Felix" ce ştiţi?  

Buna seara stimate domn,

• Telefoanele sh erau propietate Deutche Telekom (DT) (si la noi RomTelecomul era propietarul telefonului). La un moment dat DT a fost obligata sa accepte in retea telefoane de diferite tip-uri care erau propietatea abonatilor. In acest moment DT si-a retras terminalele de la abonati sa nu mai cheltuiasca cu intretinerea lor. Abonatul raspundea de telefonul propietatea sa de acum incolo. Le-au adus la noi ca era cerere mare de telefoane mai bune si mai aspectuase decat cele produse pe plan ocal. Din acelas motiv a fost produs si YURO Tel-ul. Arata bine pe perete. Sarbii parca au venit cu designul aparatului si soneria piezoceramica de calitate buna (ei aveau acces la pietele straine, nu cred ca au produs ei soneria).
  
  
• Nu stiu exact cum se facea taxarea dar telefoanele comunica prin impulsuri cu centala telefonica pe cele doua fire sau doua fire si pamant la telefoanele cuplate in timpul convorbirii. Putem afla din manualele de telefonie.
  
  
• Corect Telefoanele de cabina erau mai curand B.C. dar puteau sa fie si B.L. Cele din Palatul Telefoanelor erau mai mult ca sigur B.C. Am folosit cabinele sa vorbesc interurban. Erai instiintat prin aviz telefonic primit prin posta ca la data de, ora de, erai chemat de bunci la posta sa vorbesti cu ei. Serviiul se numea parca "aviz telefonic".
  
  
• De telefoanele produse la Felix nu stiu nimic, dar presupun ca au cumparat un kit si le-au asamblat cand piata a devenit libera. Si la noi la Institulul de Cercetare si Proiectare in Telecomunicatii a fost o astfel de initiativa dupa 1989: Se intentiona sa se cumpere angro telefoane din China de la care sa se foloseasca carcasa, microreceptorul tastatura si soneria, urmand sa le echipam noi cu  placa cu circuite electronice bazat pe un circuit integrat produs de Philips. Prototipurile au fost proiectate de domnul inginer Hertoiu Gbriel executate fizic de subsenatul si verifiate daca corespund normelor RomTelecom de echipa domnilor ingineri Ilioiu Marcel si Florin Ionescu (acesta din urma cred ca a fost si directorul institutului). Terminalele SH din germania ne-au zadarnicit planurile.

Cu stima,

Antonio

Buna seara domnule DJL,

Spuneti ca va trebuie cheile de la telefoanele publice produse in tara
Ce situ eu este ca au broasca Yale standard ca format. Putei apela la firmele de deblocare usi. Nu cred ca vreti sa gauriti butucul Yale al broastei.

Cu stima,

Antonio

Edited by Dany_Darke, 02 May 2020 - 23:04.
nu se citeaza postarea imediat anterioara, devine mai greu lizibil textul.. multumesc

........... Deci nu trebuie sa va surprinda ca intr-o carcasa de EM-72 ati gasit un telefon cu placa digitala (in jurul circuitului integrat produs de Philips).........

Buna seara,

Trebuie sa fac o crectie la ceea ce am afimat mai sus.
Corect este: "Deci nu trebuie sa va surprinda ca intr-o carcasa de EM-72 ati gasit un telefon cu placa cu componente solid state (in jurul circuitului integrat produs de Philips)".
Telefoanele respective nu aveau ninic digital, eventual sinteza tonurilor DTMF dar nu cred.

Va cer scuze pentru eroare

Cu stima

Antonio

Buna dimineata domnule DJL,

in postul #351 mentionati:

"Eu îmi doresc să aflu mai multe despre telefoanele publice, dar nu am găsit documentație"

Eu am descarcat de pe net lucrarea domnului inginer Boboc Petre (lucrare pe care o caut de mult timp). La pagina 61 a lucrarii veti, gasi multe detalii despre cum este construit si cum functioneaza telefonul public TM 2 si cum se incaseaza monedele de la utilizator.


In lucrarea "Echipamente telefonice si telegrafice de comuntatie", Autori: ing. Mioara si Alexandru Dingher, Editura didactica si pedagogica Bucurestila pag 31 se descrie functionrea "Aparate telefonice automate publice urbane cu moneda". Explicatiile sunt amestecate facandu-de referire atat la telefonul public TM2 cat si la cel licenta ITT Belgia.



Cu stima,

Anntonio

Asta am mai văzut. Într-o carte din 1953 am găsit şi la ce folosea tensiunea de 110 Volţi (să vedem cine ştie de ce 110 şi nu 220). Eu însă doream să aflu cum ştia centrala când să-i spună telefonului că se apropie finalul dureatei de convorbire, cum ştia centrala cât timp poate vorbi apelantul în funcţie de cât monede introducea, în funcţie de distanţă (dacă era telefonie automată interurbană). Detaliile astea nu le-am găsit pe nicăieri şi tocmai astea mă interesează.

Buna ziua domnule DJL

• #355 ".........să vedem cine ştie de ce 110V şi nu 220V........",  O explicatie ar fi ca in SUA in urma disputei dure intre inginerii T.A. Edison si N. Tesla pe tema curent continuu vs. curent alternativ, s-a stabilit experimental ca tensiunea de 110V este tensiune maxima care ajunsa accidental in contact cu o fiinta umana nu o ucide sau sunt cele mai putine sanse ca sa se intample acest lucru. De aceea in SUA avem 120 Vca la prize, cu toate dezavantajele ce decurg de aici. S-a adoptat 110V pentru tensiunea de comanda a releului pentru a asigura putere suficienta la distanta de 5-6 Km cat este in medie intre telefonul public si Centrala de oficiu (perechea de fire telefonice din cablu are diamentul de 0.5mm pe fiecare fir si deci rezistenta mare la lungimi mari de linie). Si in zilele noastre terminalele ISDN PRA; BRA ADSL etc, nu au voie sa aiba pe perechea de fire din cablul telefonic mai mult de 110V. linia telefonica obisnuita BC da 48Vcc pentru alimentarea telefonului fix (curent de microfona de 15mA) si aprox 75V 25Hz tensiune de apel.
  
• Referitor la taxare nu stu exact cum se face dar putem presupune (pana gasim material documentar) urmatoarele:
  
  • Taxarea convorbiri urbane: dupa detectie fisa si stabilire convorbire in centrala porneea un cronometru electic care cronometra durata connvorbirii. Dupa 3 minute se genera un impuls din centrala pentru releul de incasare moneda din telefon care incasa moneda. Aveai un timp scurt de gratie in care sa introduci o alta moneda. Daca nu introduceai o moneda noua se intrerupea convorbirea.
    
  • Taxarea convorbirii interurbane era mai complexa: centrala pe baza cifratiei trimise de la discul de format numere de apel, stabilea planul tarifar al convorbirii si deci cadenta de emitere a impulsurilor de taxare. Local telefonul public detecta ce monede ai introdus in el de 1Leu de 3Lei ca sa stie daca poate stabili legatura sau nu. Apoi similar ca la convorbirea urbana  centrala emitea impuls de taxare periodic si telefonulte avertiza cu lampa alba sa introduci alte monezi. Daca nu faceai acest lucru in timpul de gratie se intrerupea convorbirea.

Asa cred eu ca se facea taxarea convorbirilor. Trebuie sa cautam materia documentar. Sper sa nu fi gresit.

In lucrarea Aparate si instalatii de telefonie (1968) a domnului inginer Boboc Petre, (cu care am avut onoarea sa lucrez ), la pagina 61 descrie componenta si cum finctionau telefoanele publice. Ca o curiozitate tot in acest paragraf, autorul spune ceva si de telefoanele semipublice care aveau sonerie si puteau fi sunate. Tot in aceasta lucrare la pagina 209 se face iar referire la telfoanele publice

Cu stima,

Antonio

Interesant că l-aţi cunoscut personal. Totuşi, din păcate în acea carte nu se menţionează prea mult despre sistemul de taxare şi deci tot nu am reuşit să aflu exact ce şi cum. Plus că încă nu ştiu dacă se introduseseră telefoanele publice pentru convorbirile automate interurbane.
Deci până nu voi găsi vreun material pe tema asta nu voi afla exact cum se făcea taxarea.
Pentru mine renunţarea la telefoanele publice cu monede (puteau să bage jetoane dacă era inflaţia prea mare) a fost o prostie mare.
Avem şi un subiect legat de trecutul "RomTelecom" (sau "Telekom" România cum îi zice acuma...): https://forum.softpe...pre-romtelecom/
În ciuda amintirilor neplăcute (tarife mari în mod special), de telefonia fixă a anilor '80-'90 mă leagă anumite amintiri, pe care nu le pot ignora. Până la urmă era parte a vieţii noastre. Eram copil şi adolescent (în anii '90 am devenit adolescent).

Edited by djl, 03 May 2020 - 16:51.

Buna ziua domnule DJL,

Lucraea domnului inginer Boboc a fost republicata in 1971 (https://images.app.g...mt7ZQomCTYR6Mr6)
Momentan anticariatul online e inchis pe termen nedeterminat. Daca se redeschide cupar lucrarea si ne uitam sa vedem daca a revenit cu precizari vis avis de taxare telefoane publice.

Telefoanele publice patent ITT au fost asimilate in productie anume pentru a deservi serviciul telefonic inteurban automat. Si ca tot aveau licenta le-au produs si in varianta public urban.

Ca un amuzament, va spun ca in carcasa acestor telefoane au fost produse cu titlu de experiment niste aparate care vindeau curent electric in locurile special amenajate pentru camping (corturi si rulote,"casute")din tara. Aveau sistemul de incasare fise si un contor monofazat in interior. Priza unde te conectai cu prelungitorul din rulota era montata in locul discului. Fireste nu avea microreceptor. Comanda masinarei era in tehnologie "Logica cablata". Parca tot echipa domnului inginer Ilioiu Marcel s-a ocupat de acest proiect.

Ma mai uit dupa manuale de telefonie. Stiu sigur ca mai am doua.

Cu stima,

Antonio

Dar de au făcut carcasa din Zamac? Că era uşor de făcut praf.
T.M. 2 din ce o avea? T.M. 1 o avea din tablă şi era mai greu de distrus. Despre T.M. 1 ştiţi ceva?     ... astea nu cred că erau asamblate sau produse în România.

Buna dimineata domnule DJL,

• Carcasele erau facute dintr-un aliaj pe baza de aluminiu si erau turnate in matrita sub presiune. Asa era licenta asa se fabricau. Mai mult ca sigur ca si acum exisita masinile de injectat aliaje usoare sub presiune la Electromagnetica. Belgienii din ITT, cand au proiectat aparatul nu s-au gandit ca va acesta va fi vandalizat cu ranga.
  
• TM.2 banuiesc ca a fost asimilat in productie dupa TM1. L-au facut din tabla ca asa era facut si TM1.
  
• De TM1 am aflat de la dvs. Este foarte probabil sa fie din import, nu stiu nimic despre acest aparat.

Cu stima,

Antonio