Proza vs. Poezie

Stiu ca nu se pune problema unei superioritatii a genului epic sau a celui liric. Imbinarea lor armonioasa ar fi un ideal, dar ca orice ideal, ramane prin definite un deziderat.

Fiecare dintre noi are preferinte, citind cu predilectie un anumit gen. Pe acest topic propun sa discutam despre diferentele si trasaturile care fac ca unul dintre aceste genuri sa primeze.

Personal prefer proza, pentru ca este si genul de creatie pe care l-am abordat din perspectiva creatoare. De ce prefer proza in favoarea poeziei ? Pur si simplu efortul dedublarii observat intr-o proza de calitate (indiferent daca are sau nu fir epic \ si o proza reflexiv-eseista rezerva de multe ori surprize in domeniu) mi se pare superior efortului de exteriorizare a eului liric din poezie. (stiu ca exista si poezie cu schema epica, lirica obiectiva, dar tot creatie lirica ramane daca eul transfigurat reiese din respectivele versuri).

Dedublarea, ubicuitatea si modul de constructie al personajelor mi se pare ca necesita un efor infinit mai mare decat cel de exteriorizare a personalitatii, mai ales daca te poti considera o persoana "sensibila artistic" ( nu spun ca m-as considera o astfel de persoana, dar la un punct in dezvoltarea ta ca individ, devii constient de niste tendinte).

Edited by krossfire, 18 August 2006 - 18:47.

Proza. De ce? Pentru ca este tare greu sa imbini versurile cite doua...sau trei...sau patru...sau...
La modul serios: pentru ca ceea ce scriu "vad cu ochii mintii" iar marea majoritate a intimplarilor pe care le descriu in cartile mele mi s-au intimplat sub o forma sau alta. Poezia trebuie simtita - pusa la rece si servita intr-o zi torida cu lingurita sub un umbrar. Poezia nu o pot vedea, pur si simplu.
(Si sa nu imi spuneti ca trebuie sa imi pun ochelari)

Mie imi plac ambele. Depinde de vremea de afara. Proza, daca e un roman bun, il citest rapid sa ajungi la deznodamant. In schimb....la poezie...trebuie stat si rumegat, cu creionul in mana, ca la scoala, ca altfel nu ai cum sa i dai de cap. Ambele au farmecul lor.

Cred ca mie mi-a acrit gustul poeziei si un alt ingredient : post-post-modernismul (prost-prost-modernismul).

Deja de la neo-modernism in sus, si eventual de la post-modernismul incipient, poezia parea a se departa de simtirea efectiva pentru a se cufunda in abstract. La ora actuala, cu mici exceptii, majoritatea poetilor 'neintelesi si nepublicati' nu-si pot constientiza lipsa de talent.

Interesant sa va uitati pe poezie.net \ agonia.net si sa vedeti cate "minuni lirice" gasiti pe-acolo. Si mai toti "poetii" de pe site se plang ca nu sunt publicati...

Nu sint numai poetii nepublicati. Un prozator se lauda ca scrie de 35 de ani dar nu a publicat nimic pina acum. Oare de ce?

 Baghe, on Aug 19 2006, 08:52, said:

Sunt de acord. Eu spuneam doar ca majoritatea poetilor "prost-prost-modernisti" nu publica sau nu sunt publicati, si multi considera asta un fel de certitudine a valorii lor...un fel de "poeti underground" daca vrei. Asta nu inseamna ca acelasi lucru nu este valabil si pentru prozatori

Sa fim seriosi. Ce om normal isi pune opera pe net daca e cat de cat valoroasa? In general pe net gasesti prostii. Mahi, mie nu pot sa zic ca imi displace postmodernismul. Nu ma refer la poeti nepublicati pt ca pe aia nu i am citit : )). Dar si postmodernismul are partile lui bune, chiar daca acum vorbesc prin prisma picturii care imi place. Dar si in poezie e cam acelasi lucru. Te ajuta sa vezi frumosul din lucrurile banale care te inconjoara.

Asta ar fi idealul, insa multi "poeti" cufundati in abstractizari, uita de acest ideal, si nu fac decat sa combine cuvinte "nepoetice" intr-un amalgam structurat si sa-i puna eticheta "poezie". Am pusi intre ghilimele "nepoetice" pentru ca marele Arghezi si mai tarziu Stanescu au reusit sa demonstreze valentele poetice ale fiecarui cuvant in parte.

imi place declaratia de dragoste de la MamaVoastra.

cred ca nu l-ati inghitit pe Ion Barbu; aici m-am intrebat fara sa citesc prea mult ce rost are sa mai scrii daca nimeni nu mai simte ca tine si n-o sa inteleaga nici macar altceva decat intelegi tu din poeziile tale cu "grupurile apei", unde cine stie la ce nuanta din mate s-a gandit si ce fel vede lucrurile de acolo.

de obicei partea asta aparent nepublicabila din arta, sa zicem, este atat de buna incat atrage pana si omul cel mai simplu cu ceva marunt, pus acolo anume si pentru el, deci ar trebui sa se vanda.

exemplu scurt: mihai iordache, tipul cu ochelari retro care canta la saxofon de uneori te enerveaza ca suna a elefant, a zis ca urmatorul cantec este despre copiii din fata blocului lui care adunau sticle si borcane goale cand el era mic.

ultima: mie imi place ceva poezie pentru ca am citit fara tragere de inima ion neculce cand eram a patra si de atunci cititul a devenit o povara, asa ca pot sa citesc texte scurte pe care eventual le revad. dedublarea mi se pare un efort, dar noi punem botul la camil petrescu care am impresia ca isi expune propriile drame, asa ca daca el e valabil, imaginatul nu mai e un criteriu.

Te referi cumva la "Din ceas...dedus" ?  (sau "Joc secund", cum a primit ulterior titlul)

 krossfire, on Sep 12 2006, 08:34, said:

Da, nu conteaza neaparat titlul pentru ce vroiam sa spun. Oricum, asa imi apar lucrurile momentan referitor la putin Barbu comenat in liceu. Nu e foarte important ce-am zis.