Oamenii copilarosi

Copilaria, oricat ar nega cineva, este cea mai frumoasa perioada a vietii. Ia ganditi-va....la varsta aia vezi lumea cu alti ochi, cand te maturizezi incepi sa vezi adevarata hidosenie a lumii. Probabil ceva din subconstient nu vrea sa rupa legatura definitiv cu acea perioada. Daca ar fi sa aleg sa ma pot intoarce in timp, as alege fara sa clipesc perioada copilariei.

 sorin147, on 04 februarie 2024 - 20:19, said:

La mine mai pune 10 ani....si ieri am terminat de jucat COD Vanguard pe consola

 Pavel54, on 05 februarie 2024 - 11:30, said:

Asa e Pavel54  !

Ba! Iar va fute grija altora? Suntem toti diferiti, din fericire. Ce ar fi sa ne imitam trasaturile de caracter..
Unii sunt glumeti, haiosi, altii deprimati, acrituri, nesuferiti.

Astazi am stat de vorba la telefon 10 minute cu socru meu.. nu stiu, poate ca fiind anesteziat in gura vorbesc ciudat, nu m-a recunoscut? In general ii inchid cand suna, sau schimbam maxim 3-4 proporzitii.


De cand s-a pensionat devenise genul de persoana pe care sa o eviti, mereu pus pe scandal, uracios.  
Mai bine o persoana vesela decat una care emana frustrare si negativitate, ura.

Pavel54, on 05 februarie 2024 - 11:30, said:

si eu, dar pana la 10 ani, cand au inceput rand pe rand sa-mi moara bunicii si am realizat mai tarziu ca viata e o boala mortala cu transmitere sexuala.

Edited by tfmercedez, 06 February 2024 - 15:11.

Im termen străin, se numeste "man-child", adică un adult cu gandire copilareasca. Eu nu pot sa ma consider copilaros, in inima am si eu bucuriile mele cu care m-am molipsit din copilărie, cum ar fi colectionatul de mașini, privind tractoare sau chiar tiruri care trec pe sosea. Asta e boala mea, bine, nu doar a mea, multi la varste de după 20 de ani mai aduna din astea, altii chiar au cutii si lazi pline de ele, pentru mine astea înseamnă fericire.

 gogosaru100, pe 04 februarie 2024 - 18:14, a scris:

Asta nu e copilarosenie, e ceva mult mai grav. Copilarosenia aia care a generat subiectul de fata, nu are nicio treaba cu răsfățul administrat in copilărie, sunt chestii mult mai complexe dpdv psihologic. Sunt mai multe tipuri de oameni copilăroși, unii pentru ca au tipologie de rebel, alții din pură prostie, unii (majoritatea) sunt perfect maturi dpdv socio-profesional, dar au rămas la stadiul de copil dpdv emoțional.
Nu există un răspuns general….si nici nu putem afirma cu certitudine ca a deveni matur și serios din toate punctele de vedere este cel mai bun lucru pentru un om. 🤷
Până la urmă, cei care au adus cele mai mari beneficii omenirii, care au generat cele mai mari schimbări în istorie, au fost nonconformiștii.

In triplexul unde stau, o doamna la vreo 60 de ani sta si are grija de mama, care merge spre 90, nu a fost maritata niciodata. Am inteles ca mai are niste apartamente date in chirie.
Ceilalti, ambii merg spre 60, daca nu au trecut de 60, stau cu mama soacra, care si ea are vreo 87 de ani. De cateva luni, fiul de 30 sa mutat la un bunic cu o prietena, ca prea se aglomera locuinta  initiala.
Nu vad nimic nelalocul lui in a sta cu parintii.
Daca va uitati in jur, la ce se construieste actualmente, foarte multe case sunt deadreptul imense, cu 5-6 camere, chiar si doua etaje. Chiar si pe forum era un subiect deschis de cineva care dorea sa isi faca alta casa mai mare. Lumea sta inncase din ce in ce mai mari, duble fata de ce se construia acum 100 de ani.
Pentru ce isi face lumea asa case mari? Ca sa se rataceasca prin ele? Cred ca toti isi doresc sa stea confortabil, sa aibe si loc pentru copii sau nepoti.

Chiar si prin vecini, unde era deja o casa maricica, am vazut ca se extind cu contructia.
Alti vecini care au cumparat recent, s-au pus sa modifice o casa care si asa era mare: demisol si parter, vreo 4 camere mari, plus multe spatii auxiliare. Astia au si mansardat casa, adaugand inca vreo 3 camere mari, in total cred ca vor fi 6-7camere, din strada zici ca e hotel casa. Momentan stau in chirie cu mama.
Chiar i-am intrebat daca se muta acolo cu parintii din Oltenia, sau cu alti cumnati, surori, dar au spus ca doar ei doi si cu cei doi copii mici, intr-o casa de 250-300mp.

Edited by tfmercedez, 07 April 2024 - 23:31.

Pavel54, pe 05 februarie 2024 - 11:30, a scris:

Mie nu mi-a placut copilaria (cu exceptia vacantelor de vara) din cauza autoritarismului parintilor si scolii.

Cam de la 18 ani din 2003 a inceput sa-mi placa, studentia a fost frumoasa si usoara, dar cea mai frumoasa perioada a fost 2009-2013 alaturi de anul 2006.

Cand simti ca te-ai despartit de copilarie? Cand iti moare unul sau amandoi parintii. Tatal a murit in 2014, nimic nu a mai fost la fel dupa aceea. E mai bine decat in copilarie acuma, dar tot nu mai e ca in ceea ce numesc eu vremurile de aur, 2009-2013.