Lui Ba-secu' nu-i place Ticu

Lui Ba-secu' nu-i place Ticu

Daca nu s-ar (mai) afla la timona propriei sale minti, ar mai fi, cumva, scuzabil. – Felul in care intelege sa procedeze in privinta unui om precum Ticu Dumitrescu. Dar este inca, dupa toate aparentele, in deplinatatea facultatilor mintale. Si atunci devine extrem de periculos si de revoltator. Revoltator sa-i dai pur si simplu cu flit initiatorului Legii CNSAS (numita si "Legea Ticu"). Sa il umilesti pana intr-atat incat sa nu il primesti, in pofida insistentelor sale, in audienta. Periculos sa te afli, la 16 ani de la lovilutie (Copyright Mircea Dinescu), in situatia in care structurile comunistoide si securistoide se refac sub privirile tale neputincioase.
…Atunci cand, cu ani buni in urma, Ticu Dumitrescu se retragea din Parlament, in semn de protest fata de suprematia pe toate liniile a partidului lui Ion Iliescu, nu intelegeam cu adevarat gestul sau. Atunci cand Corneliu Coposu scrasnea din dinti impotriva neocomunistilor instalati confortabil la putere, dupa magicul decembre, mi se parea ca este cam exaltat si ca exagereaza. Marturisesc ca abia acum, dupa atata vreme, incep sa le inteleg naduful si obsesiile. Pentru ca numai cine s-a lovit cu adevarat de blocul dur al Partidului, numai cine a facut (in cazul de fata, zeci de) ani de puscarie ca detinut politic stie atat cu mintea cat si cu carnea ce au insemnat pentru Romania comunismul si Securitatea. A refuza sa ai un dialog cu un astfel de om, a-l lucra pentru a-i fi refuzat postul de conducere a unui Consiliu pe care el l-a initiat, a mai emana apoi si zicerea aceea de antologie cu "Imi trebuie o abordare stiintifica pentru condamnarea comunismului." sunt semne clare de puls antidemocratic tare. De fapt si in plus, marelui carmaci nu ii place nimic. Critica tot. Oamenii de afaceri, acuzati adeseori in bloc, sunt cel mai mare rau al tarii asteia! Ziaristii sunt, in proportie de 99 la suta, tributari unor interese straine de societatea romaneasca! Judecatorii sunt corupti toti! Doar doi piloni de rezistenta, solizi si bine ancorati in sol, mai are Romania – procurorii si "servitziile". De care cel pe care l-am votat e peste poate de inamorat. O dragoste pasionala, care creste mai mult cu fiecare zi. "Un triumf al serviciilor secrete romanesti" era eliberarea ostaticilor romani, de anul trecut. "O institutie perfecta" este SRI-ul acum (vezi declaratiile de ieri, facute cu prilejul Raportului de activitate al Serviciului Roman de Informatii pe 2005).
Inchei (doar pentru a-l relua maine) comentariul de astazi cu un citat ilustrativ.
Ion Caraion (inchisoare la Canal si minele de plumb de la Cavnic si Baia Sprie, in urma unei condamnari politice, intre 1950 si 1955) scria, din detentie:
"Care in gand, care pe-o bucata de sticla, care pe-o tablita de lemn, pe-un papuc, pe-o pingea, pe o coaja de sapun sau pe spatele gamelei. Hartie nu era, hartia era prohibita. Pentru un simplu petec de sac de ciment sau pentru o gamalie de varf de creion, obtinute si acelea caine-caineste, cine stie cum, rar, prin curajul dementei, s-a intamplat neintamplator sa fie omorati oameni. Si totusi toata lumea scria si nu toata lumea era numai din poeti alcatuita.".

Liviu Plesoianu (www.e-actual.ro)