Scopul vietii. Destin sau proprie initiativa?

Daca a fost intr-o zi in natura, s-a cățărat pe dealuri... eu nu l-am pus sa nu mai faca asta niciodata. Ci sa o faca atunci cand are dorința arzătoare, cand chiar o sa-l faca fericit, cand de-abia asteapta, cand are zambetul pe buze. Sa nu mai faca aceleasi lucruri incontinuu, sa nu duca o viata monotona, repetitiva, caci de-aia se plictisesc oamenii, de-aia li se pare ca viata nu merita traita, ca nu le stiu ordona astfel incat sa beneficieze de acest avantaj, de a avea schimbari - ce vor duce spre bucurie pana si pentru cele mai simple lucruri. Daca-i dau un măr unui african, e cea mai fericita zi a lui din ultima perioada, tocmai pentru ca se intampla rar. Daca te tine cineva in inchisoare si nu poti face sex cateva luni, cand iesi de acolo si faci sex, o sa fii foarte foarte fericit. Nu e rocket science intelegerea acestui lucru, e simplu.

De-aia i-am spus sa faca o gramada de lucruri, diverse, ca sa aiba mereu ce schimba. Daca jonglezi doar cu doua, gen doar la munca si apoi doar jocuri pe calculator, atunci normal ca nu te poti bucura pe deplin si spui "pai doar atat e viata?". Pai doar atat, daca doar atat stii face. Fa de toate si o sa vezi ca viata e mult mai complexa, iesi afara, descatuseaza-te. Daca nu te expui lucrurilor, o sa crezi ca viata e atat cat vezi intre 4 pereti.

Omul este o masina de adaptare. Daca-i dai acelasi lucru, el se adapteaza, asta nu-i de bine pentru situatia topicului. Daca te dau cu parfum, prima oara e bine, apoi il simti din ce in ce mai putin, receptorii se blocheaza. Cum schimb parfumul, poti sa mirosi din nou. Daca iti pun greutate in spate, corpul se adapteaza si trimite sange catre muschi si va creste muschii ca sa suporte greutatea. Daca ani de zile nu modific greutatea, nu o maresc (cum se face la sală) rezulta ca muschii tai nu vor mai creste. Muschii nu cresc ca duci cana de apa la gura, caci ai facut asta toata viata, e adaptat deja. Deci ca sa te bucuri de evolutie in ceva, o bucurie, sa simti ca se petrece ceva cu viata ta, ca se schimba corpul tau, ca esti stimulat, atunci trebuie sa fie ceva pentru care nu esti adaptat.

Nu l-a pus nimeni sa faca bani ca sa se bucure de viata. Cei mai saraci se bucura cel mai mult de orice. Daca le dau un sandwich, se bucura, pe cand bogatii nu. Cu cat esti mai jos, cu atat sunt mai multe lucruri deasupra ta (d'oh!) de care sa te bucuri.
Spuneam sa se uite si ce fac altii. Nu e ca si cum doar el nu are bani si in rest toti avem. Nu, fara bani sunt sute de milioane si totusi nu sunt in aceeasi situatie ca el, ei diversifica. Se poate inspira, sa vada cum traiesc altii.
Daca te duci intr-un parc nu te pune nimeni sa te duci si maine fix acolo. Daca aveai o rută, nu te pune nimeni sa o iei tot pe acolo. Daca mergi la un supermarket, nu te pune nimeni sa mergi la aceeasi adresa. Daca vorbesti doar cu oameni de 30 de ani, nu te pune nimeni sa nu vorbesti cu copii sau batrani.
Nu spuneam ca trebuie sa fie wow, din contra, spuneam ca e posibil sa te bucuri si de lucrurile "de 2 lei" prin adaptare hedonica. Daca ti-e silă sa faci duș, ia fa niste dusuri reci, sa vezi apoi cat de mult o sa iubesti sa faci dus cald. Daca mancarea nu mai are gust ia schimba si apoi revii, scoate sarea cateva saptamani, sa vezi dupa ce mega-sarata o sa fie cu 0.1g de sare.
Voi nu intelegeti. Va ganditi doar la skydiving, "altfel nu poti fii fericit". Vedeti ? Cautati mereu scuze. Cand de fapt nu are legatura cu banii. Mai explic o data ? Daca stai doar in natura si mananci doar frunze crude o perioada (nici nu trebuie mult timp, nu rezisti nici macar 2 zile, poate nici cateva ore, dapoi o luna) apoi iti dau un croissant cald de 2 lei "de Kaufland", o sa fii super fericit, in extaz. Daca stai pe o insula pustie o luna apoi iti dau o acadea de 0.1 lei, extaz. Daca muncesti pe camp toata ziua si seara doar eu as avea apă, ai fi in stare sa platesti oricat pentru un pahar, desi nu costa mai nimic. Astfel inveti sa apreciezi lucrurile marunte. Asa reusesc saracii sa fie fericiti, desi aparent nu au "nimic". Deci, orice lucru de valoare scazuta/"2 lei", te poate face fericit, NU e vorba despre a avea bani. E vorba ca te-ai obisnuit prea mult cu lucruri scumpe, deci singurul stimulent pe care il ai este doar de la lucruri si mai scumpe. Ceea ce este o prostie. Mare. Care nu se mai termina niciodata. Pentru miliardari elicopterele nu mai sunt suficiente, vor pe lună. In ritmul asta, nimic nu o sa te multumeasca. Directia buna este "invers", unii bogati renunta la lucruri, tocmai ca sa le aprecieze mai mult cand le au inapoi. Daca te duc doar pe la Paris, apoi in Tanzania, o sa ma rogi sa te duc inapoi la Paris, iar cand o fac, o sa iubesti locul. Pe cand daca ramaneam doar in Paris, era "big deal... not". Daca te tineam doar in Paris mult timp, ceea ce era o greseala, obtineai fericire doar daca te transferam pe Statia Spatiala.

Eu nu l-am pus sa aiba job. Il are pentru ca asa vrea, nu ca i-am spus eu. De asemenea nu l-am pus sa aiba job in care face acelasi lucru zilnic. L-am pus sa faca ce-i place. "Alege un job care-ti place si nu va trebui sa mai muncesti o zi din viata ta."