Programator sau nu?

EnachescuAlin, on 24 iunie 2015 - 19:11, said:

Suspectez ca in cazul tau, parintii au fost grijulii cu educatia ta, si ca in cazul @OP este exact opusul: parinti dezinteresati de odrasla lor. Sunt multi asa, isi trimit copiii la scoala si gata, au impresia ca s-au spalat pe maini.

Tie iti e usor sa zici "toti avem ratiune", deoarece parintii ti-au pus fundatia buna.

Bansir22, on 24 iunie 2015 - 19:15, said:

Bun, atunci suporta consecintele: stai acasa un an, vezi daca-ti place programarea si mai citeste si despre alte domenii, pregateste-te sa decizi ce poti face 8 ore fara intrerupere peste un an, si peste un an, decizi.

Simplu.

Cum sa decidem noi, niste straini, daca tie-ti place sa programezi 8 ore zilnic sau nu?

Oricat de interesati au fost parintii de educatia mea, neavand tangenta cu programarea implicarea lor a fost in a suporta o decizie pe care-am luat-o singur. Fara forumuri, fara internet. In 4 ani de liceu am avut timp arhisuficient ca sa fiu sigur ca vreau sa merg mai departe (desi nici atunci nu stiam exact in ce ma bag... dar exista pasiune).
Tinerii din ziua de azi vor totul mura-n gura.

Edited by TS030, 24 June 2015 - 19:22.

Asteptarile tale de la noi mi se par aberante.

Ce vrei, sa te indrumam intr-o directie potential gresita? Descopera-te singur, daca in 12 ani de scoala n-ai reusit.

TS030, on 24 iunie 2015 - 19:20, said:

Eu nu vorbesc strict despre "parintii sa il ajute sa decida daca programare sau nu", ci despre alte decizii tangentiale: daca il vezi de exemplu ca nu invata nimic la informatica, ca spune ca la info, profesorul se uita pe pereti, te duci mai intai la scoala si faci scandal, daca nu merge, ii schimbi clasa, ii schimbi scoala, il trimiti la meditatii, etc.

Daca el nu spune acasa parintilor ca se uita pe pereti la ora de info, vina cui e, daca nu a parintilor, care l-au crescut prost?

OriginalCopy, on 24 iunie 2015 - 19:18, said:

stai putin, ai inteles gresit.. Poate m am exprimat eu gresit dar eu n am spus sa mi spuneti voi.. Eu am spus ca am incercat o si pare interesanta si ca trebuie sa ti place ce faci... Pe mine ma interesa facultatea , daca e cine in aceeasi situatie ca mine.. Si despre educatie nu pot sa spune ca am avut o pe cea mai buna dar ne nu are asta legatura cu subiectul

Bansir22, on 24 iunie 2015 - 19:27, said:

Pai sanse ai, stai si inveti zi si noapte, reduci chefurile studentesti la absolut minim, si recuperezi.

Teoretic. Practic, doar tu stii daca ai invatat sa inveti in scoala sau nu.

OriginalCopy, on 24 iunie 2015 - 19:30, said:

iti multumesc pentru sfaturi, chiar daca unele sunt putin dure ..ai dreptatea ta

OriginalCopy, on 24 iunie 2015 - 19:18, said:

Nu au fost grijuli mai deloc. Nu pot sa zic ca au fost total indiferenti, doar m-au lasat pe mine sa iau deciziile in viata. Clasele I-IV s-au ocupat de mine dupa totul a depins de mine. Mai m-au intrebat la inceputul clasei a XII-a daca m-am gandit la ce facultate vreau sa dau...ei ma vedeau ca stau mereu cu laptopul in brate dar nu stiau ce fac si de abia atunci le-am povestit tot. Si pot spune ca sunt foarte multumit de cum m-au crescut...e viata mea, eu imi aleg viitorul, eu iau deciziile!

EnachescuAlin, on 24 iunie 2015 - 19:37, said:

Creierul, responsabilitatea, fundatia caracterului, astea se formeaza pana in clasa a IV-a. Nu ar trebui sa minimalizezi importanta acelor ani, sunt critici.

OriginalCopy, on 24 iunie 2015 - 19:40, said:

Ai dreptate...nu incerc sa minimalizez importanta acelor ani, dar cand ajungi la liceu si vezi ca parintii nu s-au ocupat prea bine de tine sau cum ti-ai fi dorit atunci incepi si iti pui si tu niste intrebari: ba, eu ce fac cu viata mea? ce vreau sa fac in viata? vreau sa fiu un om de un succes sau un fraier?
Chiar daca cand erai mic parintii nu s-au ocupat prea bine de tine, totusi la liceu trebuie sa fii capabil sa-ti pui astfel de intrebari si sa incerci sa cauti un raspuns.

O intrebare pentru @OP: de ce tocmai acum te-ai gandit la viitorul tau?

EnachescuAlin, on 24 iunie 2015 - 19:47, said:

dar nu m am gandit tocmai acum la viitorul meu, m am gandit tot timpul ... Acum deschis topicul asta doar sa vad cum sta treaba in domeniul asta.. Stiam ca vor fi pareri impartite ca peste tot...

Edited by Bansir22, 24 June 2015 - 20:02.

Bansir22, on 24 iunie 2015 - 14:15, said:

Nici eu nu am fost la mate-info in liceu, dar asta nu m-a oprit sa fiu la curent cu ce se face la m1 (la nivel de 10) sau sa aprofundez mult peste programa la info (sa iau si premii la etape nationale la concursuri de informatica). Asta cu profilul nu mi se pare cea mai buna scuza, mai ales in Romania. Daca tu crezi ca iti place, nu vad de ce nu ai incerca.

Poate ai noroc si intri. Te uiti peste materiile din primul an si vezi unde golurile din liceu te-ar putea incurca si stai vara asta macar 4 ore pe zi si incerci sa ajungi la un nivel de plutire.

Iar 8 nu prea e medie buna...

Edited by cd9, 24 June 2015 - 20:16.

OriginalCopy, on 24 iunie 2015 - 19:18, said:

Parintii nu prea au nici un rol in treaba asta. E o chestiune personala, daca te atrage un domeniu, te atrage indiferent ce-ti spun parintii. Si viceversa. Daca cineva iti baga pe gat ceva ce nu te atrage, degeaba.

OriginalCopy, on 24 iunie 2015 - 19:24, said:

E foarte posibil sa le schimbi degeaba, Sunt multi oameni carora pur si simplu nu le place domeniul.

EnachescuAlin, on 24 iunie 2015 - 19:05, said:

Poate o sa vin dar s-a multumesc nu sa ma dau mare programator si cine stie poate o sa fiu, cum iti dai seama daca iti place? pana nu faci lucrul acela ? spune-mi? (de asta am "inceput" cu tutoriale pe youtube)

N-ai prins ironia - programarea nu se invata din tutoriale de pe youtube, ci din carti si multa munca.

neagu_laurentiu, on 24 iunie 2015 - 15:41, said:

      Unde exact se afla firma aia in care angajatii au salarii negociabile ?
      Dupa cum ai vorbit s-ar putea crede ca e de ajuns sa inveti, sa acumulezi un anumit nivel de cunostinte pentru ca mai apoi sa gasesti cu usurinta un job pe un salariu negociat de tine cu angajatorul la o valoare pe un trend crescator. Si rata impunge si vaca face miau-miau. Parca nu stim cu totii ce cumetrii se fac in firmele mare(nu are rost sa vorbim de cele mici). Parca nu stim ca angajarile nu se fac pe baza de stiinta, ci pe baza de relatii si ca de fapt cei care muncesc mai mult si stiu mai multe sunt cei care lucreaza de fapt pe bani mai putini.
      Aaa, da ! Nu te opreste nimeni sa bati cu pumnul in masa si sa ceri cati bani vrei, dar asta nu inseamna ca nu o sa fii dat pe usa afara inca din prima zi.

Daca tu ai avut nevoie de relatii ca sa te angajezi, nu inseamna ca la fel a fost si-n cazul nostru.

Evident ca nu poti cere oricat, la orice negociere trebuie sa oferi ceva in plus - iar angajatorul va trage pe cat posibil sa nu-ti dea prea multi bani. Trebuie deci sa fii rezonabil, si sa convingi ca firma e mai castigata daca te pastreaza. Chiar daca se mai fac magarii, nu inseamna ca e imposibil.
La urma urmei, prin munca - nu prin pile - poti ajunge la stadiul in care sa ai optiuni.

@op vad ca toata lumea a sarit cu gura pe tine, din motive probabil justificate. pe de alta parte cand terminam liceul habarn-aveam ce o sa fac si n-am stiut multa vreme dupa. sa-ti spun mai bine f pe scurt cum am ajuns programator.

tata e programator + prof de mate. chestiile astea 2 mi-au distrus copilaria ). a incercat initial sa ma faca sa invat matematici superioare cand aveam 14 ani si turbo pascal cam pe la aceeasi varsta. cum eram necopt inca nu s-a prins nmic de mine si pe deasupra am ajuns sa urasc programarea si matematica desi in gimnaziu am fost pe la olimpiade.
cand am terminat liceul la sfatul lui taica-miu care era convins ca n-am stofa de programator am dat la poli. am renuntat dupa 6 luni si m-am angajat. am avut diverse job-uri mai putin relevante pana cand pe la 26 de ani (cand inca nu stiam ce vreau sa fac in viata) dintr-o intamplare mi-a cerut cineva sa fac un site. cum fusesem mereu interesat de facut site-uri(dar fusese mult mai tentant sa frec menta decat sa ma apuc de ceva serios, la fel ca tine) am inceput sa pun mana sa invat html si css. Am facut primul site cam in 6-8 luni. Era f basic si prost scris. Apoi mi s-a parut ca-mi place si vreo 2 ani am citit cam 3-4h zi chestii legate de html/css si mai apoi m-am apucat si de javascript/php. javascript mi-a placut, php am urat instant. cu ceea ce citisem in vreo 2 ani am resit sa prind un post de htmlist pe 17 milioane. Dupa am aprofundat javascript si am invatat si programare. Acum sunt senior javascript developer si am un salariu decent.

Ideea e ca nu tre sa te iei dupa altii cand te apuci sa faci ceva. Daca ti se pare ca-ti place java give it a shot. Daca simti inclinatie spre vre-un domeniu incearca. As minti daca as spune ca nu m-am gandit si la bani cand am mers pe drumul asta, dar in acelasi timp am avut ambitie si am vrut sa fiu cel mai bun la ceea ce imi place.(sunt de parte de  a fi ff bun la asta, dar ma descurc).

Sfatul pe care eu personal pot sa ti-l dau e sa NU RENUNTI. E cheesy si l-ai auzit de mii de ori. Cu toate astea e cel mai bun sfat pe care l-am primit cand aproape renuntasem la ideea de a putea fi vreodata programator. De acolo nu am mers decat in sus. Daca iti place programarea incearca, ce ai de pierdut?
Singurul lucru de care tre sa fi constient e ca e 24/24h job. O sa visezi programare si in somn, comes with the job. Cel putin asa e pt aia care sunt cu adevarat buni. Si nu te crampona de idea de facultate. E bine sa o ai dar nu te face programator.
Whatever you want to be, you will be in the end.

Edited by DILAS, 25 June 2015 - 12:42.

kolfleading, on 24 iunie 2015 - 15:21, said:

Te asigur ca nu. Atata timp cat exista pasiune. Resurse si proiecte sunt garla pe net. Dar trebuie sa te prinda.

Sa detaliez: Singura tangenta ce-am avut-o cu programarea pana in facultate a fost ceva BASIC pe niste HC-uri si o revista cu ceva algoritmi. Am terminat liceul la mate-fizica engleza intensiv (d-asta n-am avut info. in programa). Din clasa a 10-a pana in a 12-a am mancat matematica pe paine din placere, chiar si in vacante - culegeri intregi de algebra, analiza, geometrie analitica. In anul I de facultate mi-am prins urechile in pascal si C++; tot atunci mi-au luat ai mei primul calculator. In anul 2 am dat de linux (sisteme de operare se numea cursul) si java - astea 2 mi-au destupat mintea in informatica si de-acolo am parasit definitiv matematica pt. informatica.
Ahh, btw, partea de hardware si debug la calculatoare tot singura am invatat-o cand a inceput sa-mi faca figuri primul calc (placa de baza). O vara intreaga am stat acasa luptandu-ma cu XP-ul de pe calc. vechi si alegandu-mi o configuratie pt. noul calc din niste foi cu oferte (fara sa stiu nimic initial de cum trebuie combinate piesele de calc ca sa mearga! - doar analizand informatiile si facand legaturi intre ele; n-aveam nici net p-atunci).

Edited by shiva, 25 June 2015 - 13:21.