Sfat pentru alegerea un camin pentru batrani in Bucuresti/Ilfov

Prieteni care va faceti reclama pe aici... de ce nu spuneti si cata bataie mananca bietii batrani ajunsi in azilele voastre?
Cum le sunt furati banii, sau diverse obiecte si bijuterii; si ce mancare ordinara primesc...
Sau astea vin la pachet cu "iarba verde si gradina" pe care le vad doar de la geam?!

Buna seara!
M-am inscris special pe acest forum ca sa imi pot spune parerea despre Azilul privat din Bucuresti, str. Badea Cartan.
Inainte de a-mi interna parintele acolo, am citit postarea lui Hade 61 si nu am crezut ca este obiectiva.
Din pacate realitatea este si mai dura. Tarifele sunt foarte mari (intre 2800 si 3500 RON in functie de numarul de paturi din camere si nu tine cont de starea pacientului. In plus trebuie aduse medicamentele, pampers si manusi chirurgicale pentru igienizarea internatului.
Exista doar o singura ingrijitoare pe etaj care se ocupa de 10-12 varstnici. Gimnastica de recuperare si masajul se fac foarte rar pentru ca exista doar o singura kinetoterapeuta pentru tot azilul.
Marea parte a angajatilor, in frunte cu receptionera blonda, se poarta frumos cu pacientii doar in timpul vizitelor apartinatorilor, iar dupa plecarea acestora isi schimba atitudinea radical. Batranii, mai ales cei cu afectiuni avansate (paralizii, Alzheimer) devin obiectul glumelor lor si sunt bruscati  si batjocoriti.
Din pacate, batranii nostri sunt considerati doar o sursa de venit si nu li se acorda nici pe departe ingrijirea pe care am dorit-o pentru ei.

Salutare,

Din punctul meu de vedere, un camin de batrani ar trebui sa aiba program non-stop. Adica sa fie tot timpul cineva acolo care sa poata deschida poarta in caz de vizita neanuntata a familiei. De asemenea, daca planuiti sa internati pe cineva drag intr-un camin privat de batrani, recomandarea mea este sa spuneti reprezenantului de vanzari/patronului faptul ca o sa veniti in vizite neanuntate. In functie de cum reactioneaza, puteti economisi timp.

In incercarea de a gasi un loc potrivit pentru bunica mea care, dupa ce a murit bunicul, s-a schimbat si a ramas singura in casa de la tara am tot cautat camine care sa fie ok. In unele locuri am gasit si posibilitatea de a viziona online camerele de supraveghere.

In final trebuie sa ma decid intre trei astfel de locuri: Acest camin de batrani, asta si inca unul din zona chitila pentru care nu am gasit niciun website pe internet.

Cu speranta ca sugestiile mele vor fi utile celor care viziteaza acest topic, va doresc o zi buna!

Da, ai dreptate fanetrotil! Un aspect foarte important este posibilitatea de vizitare. La Azilul privat din str. Badea Cartan nr. 16, in contract este stipulat ca nerespectarea orelor de vizita poate atrage rezilierea contractului deci esti obligat sa mergi in vizita cand vor ei (adica intre orele 15-18). In acest interval orar, batranii care se pot deplasa sunt dusi la parter intr-un hol amenajat special unde stau toti apatici si se uita unii la altii. Pana la ora 16 au si activitati cu o doamna psiholog, la ora 16 este adusa gustarea asa ca nu inteleg de ce au ales acest interval de timp.
Daca vrei sa iei rezidentul acasa in week-end sau intr-o minivacanta, esti pus sa platesti acelasi pret pentru zilele respective, cu toate ca mancarea este adusa de o firma de catering deci ar putea comanda un numar mai mic de portii si deci s-ar face o reducere.

bubalus, on 10 noiembrie 2006 - 23:36, said:

bubalus, on 30 noiembrie 2006 - 01:25, said:

Salut tuturor!

Pentru ca vad ca topic-ul inca mai inregistreaza activitate (si probabil va mai tot, avand in vedere trendurile socio-economic-demografice) si mai primesc din cand in cand intrebari pe tema, as dori sa ofer/adaug si eu informatii in plus, privind caminul de batrani din Constanta, strada Unirii 104.. Avand in vedere ca sunt bazate pe experienta, ma gandesc ca poate o sa foloseasca cuiva.

Asadar, asa cum s-a scris, listele intr-adevar sunt extrem de lungi. Daca erau 500 acum ani, acum imi imaginez - dar e doar o asumptie personala - ca sunt si mai multi in asteptare. Insa pentru a te gandi sa ti (ma rog, parintelui, bunicului, respectiv, sau chiar tie - caci se pot face aplicatii in nume propriu, normal) se atribuie o camera, sa ajungi macar pe lista, trebuie faci dosarul asa cum trebuie in prima instanta. Regulile de baza sunt domiciliul in judetul Constanta si un venit stabil si personal al persoanei care va locui la azil (pensie). Cred ca are importanta marimea pensiei, caci, daca nu ma insel, se calculeaza un fel de cuatum/procentaj din venit pentru plata caminului.

Privind spaga acum de care s-a amintit si care a fost si probabil va mai ramane mult timp de acum incolo oarecum litera de lege in Romania. In cazul nostru, nu s-a ajuns la asta, din mare fericire. In sensul ca pensia bunicii a fost destul de mare (asa am dedus ce am scris mai sus privind cuantumul), iar noi am ajuns intr-adevar printr-o veche cunostinta sa vorbim direct cu directoarea institutiei. Asta, spre surprinderea mea, a insemnat ca am avut cum sa ii explicam exact care este situatia in cazul nostru specific, cat de ajutor este ca bunica sa fie intr-un loc cu ingrijire de tipul institutiei lor, si, cat de indatorati i-ar ramane si ea, si noi daca ar putea aproba. Femeia ne-a spus clar cat de multi oameni asteapta, dar apoi a adus in discutie criteriile de selectie dupa care se face clasamentul. In cateva luni de asteptare (6 luni sau mai mult, dar maxim 8 luni), ne-au sunat spunandu-ne ca s-a aprobat.
Totusi la capitolul spaga sau cotizare, trebuie spus de dragul exhaustivului, ca de fiecare data cand ne-am dus la directoare i-am daruit un mic cadou. Nimic exceptional insa: ciocolata, flori, un suvenir din diverse calatorii. Adevarul este ca i le-am dat cu doua simtiri in suflet: 1. ploconeala asta este ca un fel de criteriu de "igiena," adica toata lumea-l face, incat daca nu-l faci pare anormal, insa o data ce l-ai facut, trece ca normal si ca un deschizator de discutie; ma rog, mostenirea culturala balcanica, venita pe solul saraciei sau lacomiei autohtone - depinde de situatie, om; 2. micile lucruri i le-am dat cu inima deschisa, percepand un pic de empatie din partea ei si sperand cu adevarat ca intelege si simte sa ne ajute. Apoi, o data admisa bunica, i-am daruit atat ei, cat si femeilor, asistentelor, cu care interactionam si noi, si bunica, tot asa mici chestii consumabile, pentru ca am simtit recunostinta pentru ca ne-a ajutat, si ca au grija de bunica mea, respectiv. Asta se intampla cu ocazii gen sarbatori, Craciun, Pasti, diverse cateva altele care coincideau cand mergeam in vizita.
Acum, partea practica, cum este la acest camin pentru batranul care ajunge sa locuiasca acolo si pentru rudele sale. Din experienta mea, este foarte, foarte, foarte important ca batranul sa isi doreasc singur si nesilit sa apeleze la aceste servicii, sa ajunga intr-o asemenea institutie. Daca nu e cazul, psihologic, este distructiv. Am vazut cazuri, cred majoritatea de fapt, ale unor batrani care au ajuns acolo fortati, iar repercusiunile se vedeau la orice pas, din pacate si la nivelul interactiunii cu ceilalalti batrani "colegi," cu asistentele. Rautatea venita din durere si suferinta este inspaimantatoare si extrem de trista. Din pacate acest aspect in sine este de luat in seama, caci si bunica mea a avut de suferit din cauza unor colege de acest fel pe care le-a lasat practic mintea si sufletul, incat nu vedeau ca o intrebare inocenta gen "Ce mai faci azi?" nu ascunde nimic rau sau malefic. Ma rog, problemele batranetii se adauga si ele la acest aspect, deoarece daca se mai adauga si suferinta fizica, atunci chiar pierderea obiectivitatii este iminenta. In plus, si ca un mic detaliu poate aparent nerelevant, dar doar aparent as zice, ca ,  caracteristici ale batranilor de la azil: majoritatea oamenilor de acolo nu-s intelectuali, majoritatea sunt oameni care au muncit greu in industrie, pe pozitii de muncitori, nimic special. Si din pacate, nu exista o biblioteca sau prea multe activitati culturale la camin, iar psihologul nu este chiar cum ar trebui sa fie intr-un sistem normal, sa ajute fiecare om in parte sa inteleaga unde se afla in acest moment al vietii si cum sa faca cel mai bine situatiei, practic sa nu intre in "boala de moarte," disperarea - si daca ar fi ca psihologul sa fie asa, nu ar face fata nevoii, numarului de batrani.  Apoi, este foarte si poate mai important pentru batranul care ajunge in camin, chiar si daca e buna voie, sa ramana in contact cu familia. Sau sa nu i se ia sentimentul de macar un pic de certitudine, intr-un fel sau altul. In cazul nostru, am vizitat-o de cat de multe ori posibil, iar ea primea vizite si de la vechi prietene, alte rude indepartate. Pentru ca, si asta e ceva foarte ca lumea, este posibil ca fiecare batran sa aiba telefon propriu in camera. Noi am facut contract cu Romtelecom, banii pentru factura si-i luau direct din pensie prin camin. In aceasta privinta, un lucru iar bun este ca practic pensia omului vine la camin: caminul isi ia plata lunar din pensie, apoi plateste chestiile tip factura telefon si, mai important, medicamentele care-s tot asa comandate si livrate prin camin si medicii caminului. Restul banilor, daca mai raman din pensie, raman in contul batranului. Poate asta a fost special la noi, caci pensia bunicii a venit dintotdeauna la CEC in cont, iar la posta doar talonul. Practic deci nu se punea vorba de bani lichizi, ca sa nu stea nici cu frica furtului... Mda, dupa cum ziceam, lucruri urate se intampla uneori. Revenind, alt lucru bun e ca un sediu CEC e in zona.
Pe langa vizite, care se fac totusi in limita unor ore prestabilite (desi uneori veneam in afara limitelor din cauza calatoriei si le rugam pe femei sa ma lase sa o vad si desi unele se strambau, nu a fost o data sa nu ma lase sa ii fac o bucurie bunicii; pentru asta le-am stimat foarte mult, pentru empatie) si cu buletin retinut la poarta/intrare pe toata durata vizitei, este tot asa important de mentionat ca practic batranii nu sunt captivi in camin sau curtea lui. Atata timp cat nu-s imobilizati la pat sau nu au probleme grave de sanatate (mentala, mai ales), pot iesi in oras singuri sau cu o persoana care ii ia in vizita, chiar vacanta - daca se pune problema. Trebuie doar sa anunte si sa se intoarca pana intr-o anumita ora, altfel se incuie caminul noaptea. Asadar, unii oameni de acolo, spre exemplu, se duc uneori acasa (daca au casa, unii o inchirieaza, altii au copiii in oras), sau au activitati in oras, in functie de ce vrea sau poate fiecare sa faca cu timpul.

Acum privind conditiile practice de locuit. Camerele. Sunt de diferite tipuri. Unele mizerabile, cu gandaci. Altele curate si in regula. Unele de o persoana, altele de doua. Ca marime sunt rezonabile. Noi am prins din toate, ii muta uneori. Oricum totul este in miscare si la acest capitol. De cativa ani caminul se construieste si extinde pe bani europeni. Din pacate incet si in stil romanesc. Paradoxal uneori. Am vazut cabine de dusuri super-moderne, dar si muncitori indesand ziar mototolit intre caramizi si mortar. Pe de alta parte, femeile care ii ingrijesc pe batrani sunt cu ei acolo, incercand fiecare dupa putere si simtire, sa amelioreze lucrurile. Lupta cu gandacii cum pot daca sunt. Conform planului, asternuturile se schimba regulat, li se spala hainele. In ciuda sentimentului general pe care cu totii il avem fata de camine, fie ca-s de copii sau de batrani, mi se pare ca au un sistem si ca-l implementeaza cat pot de bine. Mancarea. De cantina. Cine e la regim primeste de regim. Cine nu, mancare normala. Tin minte ca am avut acelasi sentiment cand am fost in vizita la bunica mea la ora mesei pe care l-am avut ca , copil la caminul de copii/gradinita cu program prelungit. Felul 1, 2, ceva dulce sau un fruct, miros si gust specific de cantina. Am mancat si eu o data un copan de pui cu sos si nu a fost rau. Bunica mea nu a fost niciodata o persoana mofturoasa la mancare, insa, ce-i drept. Medicamentele acum. Dupa cum am scris un pic mai inainte, exista medici in camin. Daca nu au specialisti, ii duc/trimit pe batrani in afara. Daca este cazul de interventii specifice, sunt trimisi la spital. Daca e ceva grav, vine ambulanta direct in curtea caminului. Medicamentele prescrise sunt date apoi de asistente la orele prestabilite, cum pot si ele mai bine sau, repetand, cum le doare sufletul pe fiecare. Banii de medicamente sunt luati lunar sau cand e cazul din pensia/venitul respectiv al batranului.
Privind comunicarea, deci, doar rezum. Poti vizita, batranul poate iesi, poate avea telefon in camera si deci suna sau sa fie sunat. Poate pleca/fi luat in vacanta pentru o perioada, de sarbatori spre exemplu.

Acum un aspect trist, dar realist de amintit, caci vorbim de un camin de batrani, iar moartea este parte din viata si vine, in mod normal, la batranete. Oamenii deci mai si mor la un moment dat in camin. Asistentele fac ce pot inainte, in timpul si dupa procesul asta. Schimba plosti, administreaza hrana intravenos, dau medicamente, aprind lumanari. Vorbesc cu omul. Exista si un preot care vine oarecum regulat la camin si in situatii urgente. In Romania fiind, de asemenea, implementarea nu e punctul forte. Dar cum si cat de bine si eficient toate astea se intampla, depinde iar de noroc, intamplare. Depinde de timpul si puterea fiecarei femei in parte, de sufletul si inima fiecareia. De destinul batranului, adica de ceea ce ne apartine fiecaruia dintre noi: soarta.

Acum nu mai am nimic in minte despre aceasta experienta. E posibil sa mai fie aspecte uitate, dar tind sa cred ca nu-s majore. Oricum daca e ceva important voi reveni cu aditii. Si daca exista intrebari specifice, raspund sigur, desi nu pot promite promptitudine din cauza timpului propriu.

E ditamai postul oricum. Un punct bun de plecare, zic eu.

Va veti intreba poate, cu drepturile de rigoare de a face acest lucru, ce mi-a venit sa scriu dupa ani asemenea detalii. Am facut-o pentru ca am trecut prin asta si stiu, acum, uitandu-ma inapoi, cat de ajutor este ca cineva sa iti ofera macar o perspectiva asupra acestui lucru, fie ea chiar si extrem de specific si in definitiv subiectiva, proprie. Noi am fost singuri, la mana destinului, care insa ne-a scos in cale si oameni buni, care au ajutat poate din intamplare, poate din iubire de semeni. Eu personal aleg sa scriu nu din iubire scandata, ci din empatie pentru altii ca mine, deci dintr-o dorinta explicita si expresa de a ajuta, fara a dori absolut nimic in schimb. Simt doar sa dau ce pot, pentru a echilibra ce am luat, pentru a echilibra Forta (pentru Star Wars fans, intr-un fel).
In al doilea rand, batranetea, moartea, trecerea printr-o viata pe care nu o intelegem cand o traim, ci doar cand ne uitam inapoi – toata asta mare metamorfoza care ne caracterizeaza pe toti, fie ca vrem, fie ca nu, iar careia cel mai bine este sa nu i ne impotrivim, cu toate ca e greu sa nu si greu sa o intelegem atata timp cat inca mai suntem in viata – deci toata metamorfaza asta e grea. Si poate aici e singurul lucru pe care mi l-as dori sa il faceti, cei ce sunteti in situatia de a fi nevoiti sa va duceti un apropriat la caminul de batrani, sau ce sunteti confruntati cu un parinte, bunic, care spune deodata ca nu mai vrea, simte si poate sa mai aiba grija de sine si de viata lui, si nu vrea sa va pice pe cap si astfel alege sa mearga la camin. Ce v-as ruga este sa judecati daca intr-adevar este cel mai bine asa.
Uneori e bine sa fie dus la camin, caci voi nu ii puteti oferi timpul, ingrijirea (medicala, fizica) sau chiar spirituala (nu aveti timp sa ii fiti aproape, dar locuind totusi in aceeasi casa ii frangeti si mai mult inima, caci ii dati iluzia doar ca ii sunteti alaturi), poate calatoriti, poate divortati, poate aveti 2 slujbe si mai stiu eu cate probleme proprii care va vor schimba voua viata, viitorul. Va atentionez, acest camin si, cred, caminele in majoritate, nu e nimic idilic. Se incearca asa si atat cat se poate sa se ajute acesti batrani. Exista un sistem, exista oameni, dar nu e nici pe departe vreun ospiciu elvetian ca in Muntele vrajit. Batranii pe de alta parte, in mod natural, nu au nevoie de prea multe la nivel material, ci mai curand nevoia este la nivel spiritual – si aici este unde puteti interveni deci voi.
Alteori, asadar, poate e bine sa faceti un mic efort si sa nu-l duceti la camin. Aveti o camera in plus, bani de asistenta, timp de supervizare si hranire a sentimentelor bune fata de batran, copii mari, soti/sotiei intelegatori si nevindicativi. Dupa cum spuneam mai sus, daca simtiti sau stiti – va spune explicit – ca nu vrea la camin, atunci poate e bine sa incercati sa faceti ce puteti sa nu il duceti. Dar daca nu se poate, din nou, judecati cum sa il faceti sa inteleaga ca e cel mai bine pentru el, pentru toata lumea. Bunicii, parintii in mod natural sunt cei care se sacrifica pentru nepoti, copii, deci vor intelege. Din nou, in mod natural, chiar ei stiu cand e timpul ca devin o povara. Simt cand ii vor lasa puterile. Sunt responsabili si va cer sa ii ajutati macar sa nu ramana fara de ingrijire, macar sa poate ramane demni. Evident, nu toti suntem la fel, nici ca , copii sau nepoti, parinti sau bunici, respectiv. Asadar, judecati pe toate partile, asta ar fi singura mea dorinta, cum sa va ajutati in definitiv batranul sa faca fata cu bine trecerii prin ultima bucata de viata, fie la camin sau nu. Nu-l abandonati! O data cu apropierea marelui final, unii dintre noi sunt speriati, mai ales daca au dus o viata mai materialista, daca nu au ajuns sa se cunoasca mai bine pe sine, spiritual. Bolile ne abat ochii de la naturaletea trecerii, ne fac mai egoisti, din frica. Calea? Revenirea la constientizarea ca e doar o trecere viata. Majoritatea insa nu putem (re-)constientiza singuri. Avem nevoie de un antrenor, de un suflet langa noi. Fiti acest suflet, antrenor, pentru parintele sau bunicul vostru. Este, cred, ceea ce cu adevarat ii datoriti: nu ii datorati viata voastra (v-a avut din intamplare, oricat de dorit ati fost ca copil sau nepot), nu pentru ca s-au sacrificat pentru voi (asta e intr-un fel responsabilitatea naturala pe care orice parinte o are fata de progenitura, o data ce a adus-o pe lume), ci moartea sa linistita i-o datorati (caci a fost cel in care ati intrezarit pentru prima data ca in oglinda o reflectie a intregii lumi, alaturi de care ati facut primii pasi in aceasta si pentru aceste motive il iubiti).

Ganduri bune,
A.

Observ ca multa lume face reclama pozitiva de ai impresia ca e rai nu altceva si totusi ..

daca va intereseaza in timisoara, incercati http://www.casaharmonia.ro/. ingrijire ireprosabila. mi-au pus pe cineva pe picioare in 3 luni desi stiau ca daca il pun pe picioare pleaca acasa. personal extraordinar. bine, si preturi pe masura. nu e reclama, chiar am avut nevoie de ei si am fost ajutat.

Eu am avut tatal internat la Oxxygene (Otopeni) si la Duras-Diurpaneus(parca) in Pipera, cate 1-2 luni la fiecare. Am apelat in speranta ca se pricep mai bine la ingrijirea unui bolnav cu dementa/Alzheimer.
Intre fotografiile de pe site-uri si realitate e diferenta intre rai si iad.
Programul de vizita: restrictionat, de cateva ori nu mi s-a permis accesul caci era "ora de masa" si au preluat pachetul meu (niste fructe, sucuri etc) si poate i l-au dat, poate nu.....
Imbracamintea se schimba de la un bolnav la altul, nu tin cont de hainele fiecaruia - ce au curat cat de cat, cu aia ii imbraca.
L-am gasit de cele mai multe ori in pat (el initial putea sa mearga, dar il legau cu curele de pat ca sa nu plece pe etaj sau la toaleta!!!) sau pe scaun langa ceilalti "condamnati la nepasare". Mancarea era suficienta, problemele decurg din faptul ca nu au suficient personal de ingrijire (nici nu mai vorbesc de pregatire, caci in afara de barbierit, spalat la fund, schimbat pampersi si oferit mancare nu pot face sarmanele femei - nu au timp efectiv)
Ca sa il cobor, a trebui sa IL IA IN CARCA, deoarece nu functiona scaunul mobil pt. scari. 2 etaje carat in spate, un om bolnav....

Ambele camine costa undeva in jur de 2.200-2.500 lei pe luna. Si ambele erau pline, cu greu se gaseau locuri libere.
Am decis sa il aducem acasa, desi este cumplit de greu pt. maica-mea sa il spele/ridice in pat etc., totusi cu ajutorul platit unei vecine il ingrijim mai bine la noi. E singur in camera lui, in casa construita de el, este spalat si schimbat la timp. Indraznesc sa spun ca azilul este solutia ultima, cand ai epuizat sau nu ai alte optiuni (nu are cine sa stea cu batranul, e la distanta de oras, e singur si nu poate merge etc), pentru ca la noi este doar o alta afacere profitabila, nicidecum un loc corect cu minima moralis in ingrijirea unor oameni chinuiti.

Totusi,am tot respectul pentru infirmierele care au puterea sa stea 10-12 ore inconjurate de oameni batrani, adevarate schelete ambulante cu muschii atrofiati (jumatate din ei nu se misca din pat), care miros a urina si alte cele, care urla "vreau acasa"noptile si care au ajuns sa fie ingrijiti de straini, de voie sau nevoie....
Vizitele la aceste azile mi s-au parut cumplite, citeam disperarea muta in privirea acelor oameni care probabil ca isi vor trai restul zilelor acolo, intr-un pat, privind in gol pe o fereastra si amintindu-si de tinerete, de copii, de vietile lor...
Daca vreodata sunteti deprimati, mergeti si comparati viata voastra cu ceea ce vedeti intr-un spital sau intr-un astfel de azil. Va asigur ca va reseteaza gandirea.

Nu neg, posibil sa existe si camine de batrani civilizate, poate in palierul de pret mai mare (800-1000euro) - dar mie cele doua la care am apelat mi-au lasat un gust amar. Ma intreb: daca la privat este asa, cum o fi intr-un azil de stat? Mai rau ca la puscarie?

Vad ca multe dintre comentarii sunt publicate de catre detinatori de camin deghizati in persoane care cauta astfel de servicii. Ei isi lauda propriile centre in timp ce arunca cu noroi in concurenta in speranta de a-i discredita.
Scriu pe acest topic intrucat de curand am intrat in contact cu un camin de batrani din Bucuresti. N-o sa-i spun numele, insa va invit sa alegeti unul dintre multele camine de batrani listate in catalog. Credeti-ma ca aveti de unde alege, de la servicii de baza pana la servicii premium cu preturi pe masura confortului si ingrijirii. Totul este sa le vizitati si sa alegeti in cunostinta de cauza. O data ce internati un rezident puteti obtine o parere chiar de la el nu doar citind pe forum.
Camine pentru batrani in Bucuresti si imprejurimi sunt peste 60.

Multa sanatate!

Buna seara.
Vorbesc din perspectiva omului care a schimbat 3 cămine . In primul rând nimeni nu schimba căminul de bine ce este.
Am observat ca este doar o afacere foarte profitabila pentru ei si nu respecta nici 50% din ce postează pe paginile lor.
Din păcate la sumele pe care le cer ei , bolnavii nu sunt îngrijiri cum trebuie , mâncarea este sărăcăcioasă si intr.un cămin erau păduchi, in altul râie.
Si căminul din Pipera, Manor de pe str. Frasari era plin de râie si nici nu se luau măsuri pentru asta, cu analiza confirmată si tot nu recunoșteau si nu anunțau aparținătorii ca este râie in cămin. Nici nu știai sa te ferești.
Păcat ca își bat joc de bolnavii noștri, pe banii noștri, numai pentru profit.
Profita de greul si durerea familiei si a bolnavului ca nu anunța autoritățile.
Nu știu dacă mai exista căminul din aviației  Asociația  sf Gheorghe si sf Dumitru , o mare bătaie de joc. Acolo s.a ales cu păduchi si o îngrijire execrabila.
Ar trebui aceste asociații si fundații care se numesc cămine de bătrâni private controlate mai aspru si nu numai pe hârtie.
Avea dreptate cine zicea ca dacă aveți posibilitatea țineți -va bătrânii cât mai departe de acești oameni fără inima.  După asemenea experiențe îmi e frica de Bătrânețe.

Eu am avut-o pe mama timp de 1 an si 7 luni la Duras-Diurpaneus. Am prins la ei o promotie in vara lui 2012, la 1500 lei primele 6 luni, apoi am trecut la 60lei/zi. De 2-3 ori pe an mai plateam o "regularizare" de 2-300 lei (analize, in general).
A stat in caminul din str.Decebal, in camere cu 2 paturi, baie, TV (bine, n-o interesa TV-ul iar pe colega de camera, nici atat, nu mai recunostea pe nimeni). Dupa primele 3 luni am mutat-o la doctorii caminului (medic familie si neurolog), tot ei se ocupau si de medicamente, e drept, pampersi purta cu totul ocazional.  Per total, am fost multumiti. Cand a decedat (stop cardiorespirator, n-a apucat sa fie ingrijita la pat), apucasem sa achit pe luna urmatoare, se platea in avans, mi-au returnat banii fara probleme ba chiar si diferenta pe 10 zile cat mai ramasesera platite pe luna in curs, la diferenta aia chiar nu ne asteptam, ma gandeam ca o escamoteaza ei intr-un fel. Am fost multumiti si de serviciile firmei de pompe funebre cu care lucreaza ei (Memoris).  In aceeasi curte se mai afla o vila cu camere cu mai multe paturi, deci preturi mai mici . Si mai au una pe o strada alaturata, Al.I.Cuza, n-am vizitat-o ! Recomand si caminul si firma !

sa-ti  duci parintii la azil e o mare crima.

ramiz, on 11 decembrie 2015 - 21:44, said:

da, cine are inima sa-i duca la camin pe parinti sunt cei ai caror parinti si-au dus copilul sa creasca la orfelinat, probabil.... rusineee . Mentionez ca mama mea avut alzheimer- dementa grava vasculara, dar am incercat in ultimele saptamani din viata ei, luand-o la mine , incercand cu medicul de familie si psihiatra, prin internare acasa , sa se ocupe asistenta zilnic de ea , iar eu am spalat-o si o schimbam de pampers zilnic

Edited by ana3d, 15 December 2015 - 11:10.

Alde astia de lauda azilele au toti 1-2 postari pe forum...

Consider ca orice batran care lasa in spate o mostenire semnificativa merita sa beneficieze de un final demn al vietii chiar daca familia cheltuie din acea mostenire viitoare.
Sa duci omul la azil si sa te lafai in mostenirea lui e nesimtire maxima.
Azilul poate fi solutia corecta pentru o persoana constienta dar fara familie, care decide pentru sine.

EVITATI COMPLET CAMIN ARMONIA 1 SI 2 ..NISTE CRIMINALI ORDINARI .Matusa mea a fost internata acolo timp de o luna,la inceput tatal meu a vazut ca e imbracata cu alte haine decat ale ei dar a zis ca este o greseala,dupa vreo saptamana de mers la ea starea ei se inrautatea,era mereu slabita si din ce in ce mai putin constienta,pana cand tata a realizat ca de fapt ea este sedata in fiecare seara ca sa nu faca probleme probabil,sa ceara un pahar de apa sau ceva,bineinteles ca ei au negat acest lucru asa ca a cerut foaia de medicamentatie care o primea zilnic si a vazut ca toate medicamentele halucinogene pe care le avea in tratament le avea in cantitati duble.Ieri cand a fost acolo a observat ca se simtea foarte rau si nu e constienta deloc asa ca a chemat salvarea de urgenta.MATUSA MEA ESTE INTERNATA IN COMA CU INSUFICIENTA RENALA,DESHIDRATARE SI CU COMPLICATII LA PLAMANI,DOCTORII NU CRED CA MAI APUCA ZIUA DE MAINE...ASA CA VA IMPLOR NU VA DUCETI BATRANII ACOLO

Buna ziua.M-am inregistrat pe forum special pentru a va impartasi experienta neplacuta cu centrul Manor din str.Frasari.
Din pacate nu am descoperit acest forum inainte de o interna pe bunica mea acolo.
Incepem cu vizita centrului, toata lumea amabila.O cazam desi conditiile nu inspirau tocmai un centru ca cel descris pe site.Oamenii internati fara nici cea mai mica urma de sentiment, toti niste roboti.Miros usturator de urina chiar si langa biroul doamnei care face internarile, ceea ce este de inteles avand o singura asa numita asistenta la cca 40 persoane.
Bunica diagnosticata cu pierderi evidente de memorie ( asa cum o descrie si fisa de la doctorul de specialitate).Dupa prima noapte suna doamna ingrijitoare foarte deranjata ca nu a dormit toata noaptea si daca se poate sa o consulte psihiatrul lor.Evident in cursu zilei am facut demersurile si am luat-o din centru.Dupa toate aparentele fusese deja sedata ( a dormit mai bine de 12 ore).In scurta internare in centru i-a fost sustras si telefonul mobil pe care il luase fara stirea noastra de acasa.La externare au fost ceruti 300 lei pentru 2 zile si o noapte de cazare ( probabil a dormit la hotel) ca din contract era vorba de 60 lei/zi.Platit suma fara chitanta pe motiv ca nu au chitantier, dar fericiti ca o scoatem de acolo am platit.Imediat doamna s-a scuzat ca are si alta treaba si a plecat.
In concluzie este un lagar de exterminare, nici vorba de atentie, de personal calificat, nici o legatura cu descrierea de pe site.
De EVITAT.

Un mare NU pentru caminul de batrâni Sf. Dumitru din Voluntari/ Pipera situat în Soseaua  Pipera nr 55A
Personalul este sub orice critica.  Nu au niciun pic de empatie pentru sarmanii batrâni carora  le vorbesc pe un ton agresiv si insultant. Sunt încuiati în camere chiar si în  plina zi. CÎnd  am întrebat  de ce...mi-au raspuns ca personalul are dreptul la pauze?!?!? De câte  ori am fost , îngrijitoarele  sunt împreuna  ca sa-si bea cafeaua. Nu au nicio rusine în A-ti sugera  sa fii "atent" cu ele daca vrei ca beneficiarul sa aiba putina atentie. Chiar si asa, mamei mele nu i s-a dat tratamentul ....o lipsa de organizare totala!!!! Nu le este rusine sa te minta despre situatia reala a celor dragi!!!! Nu au personal calificat!

Va rog sa vizionati reportajul Prezentat de Digi24 Ăźn Martie 2017. Va  asigur ca totul este adevarat:

http://m.digi24.ro/s...pacienti-683180

Aceasta institutie nu ar trebui sa existe....DE EVITAT!!!!!!!!!

Edited by Alex201706, 17 June 2017 - 02:29.

Buna ziua,va rog sa ma ajutati cu un sfat daca v ati confruntat cu asa ceva....caut cu disperare un camin-spital/sanatoriu/centru recuperare,Bucuresti(Ilfov)particular,cu conditii excelente atat medicale cat si de trai pentru mama mea de 87 de ani care a suferit un AVC recent si desi e lucida ,si -a pierdut cam 85 la suta din capacitatile locomotorii si mobilitate la nivelul membrelor superioare si inferioare.As vrea sa o ajut sa se recupereze cat mai repede si sa si poata relua activiatatea normala ,in masura in care revenirea la normalitate e posibila dupa astfel de evenimente.Am citit tone de review-uri pe net despre o multime de camine dar nu reusesc sa iau o decizie ,ma tem ca multe sunt cu caracter promotional si m ar ajuta enorm pareri pertinente din partea unor persoane care au avut internate persoane dragi in astfel de centre.Va multumesc.

Edited by emmmm01, 19 July 2017 - 10:48.